Graul ecologic

7/30/2019 Graul ecologic

http://slidepdf.com/reader/full/graul-ecologic 1/13

Tehnologia de cultură a grâului în sistem ecologic categorii:

02 Iulie 2010 - 03:19

Grâul este pretenţios faţă de planta premergătoare deoarece trebuie semănat toamna, destul de devreme, astfel încât până la venirea frigului să răsară, să înfrăţească şi să călărească pentru a rezista peste iarnă. În plus, planta degrâu are un sistem radicular destul de slab dezvoltat, cu putere mică de străbatere în profunzimea solului şi deabsorbţie a substanţelor nutritive din sol.

Din aceste motive, grâul de toamnă preferă premergătoarele cu recoltare timpurie, care lasă solul structurat, bogat însubstanţe nutritive, permit lucrarea devreme a solului, astfel încât, până în toamnă acesta să acumuleze apă, nitraţi,să se aşeze, să fie distruse buruienile, să fie mărunţite şi încorporate resturile vegetale. (după Gh. V. Roman şi colab.2007)

Plante foarte bune premergătoare pentru grâu. Dintre acestea fac parte: mazărea, fasolea, borceagul, rapiţa de

toamnă, inul pentru ulei, inul pentru fibre, cartoful timpuriu şi de vară, trifoiul, cânepa pentru fibră, la care se adaugăalte plante, cultivate pe suprafeţe restrânse: muştarul năutul, bobul, sfecla pentru sămânţă, porumbul pentru masăverde, tutunul , macul, coriandrul, anasonul, chimenul. (după Gh. V. Roman şi colab. 2007).

Mazărea: leguminoasă specifică zonei cernoziomurilor şi deci a zonelor foarte favorabile pentru grâu, este opremergătoare excepţională deoarece, după recoltare solul rămâne bogat în azot şi cu umiditate suficientă pentru arezulta o arătură de calitate. După mazăre nu rămân pe teren buruieni sau resturi vegetale, care să îngreunezelucrarea solului.

Fasolea. Este o premergătoare aproape la fel de bună ca şi mazărea. Lasă solul ceva mai uscat din cauza recoltăriimai târzii, astfel încât acesta se lucrează mai greu şi arătura poate ieşi mai bulgăroasă. Dacă lucrările de întreţinereau fost corect efectuate la cultura fasolei, atunci nu sunt probleme cu buruienile.

Borceagul (de toamnă sau de primăvară). Este o premergătoare excepţională pentru grâul de toamnă. Este adevărat, în ultimele decenii borceagul a fost cultivat pe suprafeţe restrânse; în ultimul deceniu, dezvoltarea creşterii animalelor în exploataţiile agricole mici şi mijlocii a condus la extinderea firească a culturii borceagului, care furnizează un furajvaloros. După recoltare, terenul rămâne foarte curat de resturi vegetale, îmbogăţit în azot şi cu umiditate suficientă,astfel încât se lucrează în condiţii foarte bune.

Rapiţa de toamnă. Este o premergătoare aproape la fel de bine apreciat ca şi mazărea. În acest caz, solul rămâneceva mai sărac în substanţe nutritive arealul său de cultivare în România coincide cu cel al grâului. După recoltare,terenul este curat de buruieni, cu umiditate suficientă şi îmbogăţit cu o cantitate mare de masă organică (rădăcini-mirişte). Prin recoltare timpurie şi lucrarea devreme a solului, sunt create condiţii favorabile pentru descompunereasubstanţelor organice şi pentru acumularea nitraţilor.

Inul pentru fibră. Cultivat în zone umede şi răcoroase, oferă aceleaşi avantaje şi pune aceleaşi probleme ca şi inul

pentru ulei.Cartoful timpuriu şi de vară. Este o premergătoare excelentă pentru grâu lăsând frecvent terenul afânat, curat deburuieni, într-o stare bună de fertilitate. În mod frecvent însă, după recoltarea cartofului, suprafeţele respective suntdestinate pentru culturi succesive.

Cânepa pentru fibră. Recoltată în luna august este o premergătoare foarte bună pentru grâu; după recoltare, terenuleste foarte curat de buruieni, iar în sol rămâne o cantitate mare de masă organică, sub formă de rădăcini şi frunze. Odeficienţă o reprezintă faptul că lasă solul destul de uscat, ceea ce poate crea unele probleme la efectuarea lucrărilor solului.



Trifoiul roşu. Este o premergătoare excelentă pentru grâul cultivat în zonele umede, cu condiţia ca trifoiul să fie întorsdupă coasa a doua. Solul rămâne bogat în azot şi masă organică, structurat, permeabil. Rotaţia grâu plus trifoi(cultură ascunsă)-trifoi-grâu, are tradiţie în multe zone agricole ale ţării (îndeosebi în zona colinară) şi dă foarte bunerezultate.

Plante bune premergătoare pentru grâul de toamnă: sfecla de zahăr, sfecla pentru furaj, cartoful de toamnă, floareasoarelui, porumbul pentru boabe şi pentru siloz, soia, cânepa pentru sămânţă. Toate aceste culturi trebuie recoltatepână la 10-15 septembrie, pentru a rămâne un interval de cel puţin 2-3 săptămâni până la semănatul grâului. (dupăGh. V. Roman şi colab. 2007)

Soia. Este o premergătoare bună pentru grâul de toamnă, cu condiţia să fie semănate soiuri cu perioadă mijlocie devegetaţie, recoltate în prima jumătate a lunii septembrie, terenul trebuie să rămână curat de buruieni, resturilevegetale să fie adunate sau tocate şi bine încorporate în sol. Dacă sunt respectate aceste condiţii, soia poate devenio foarte bună premergătoare pentru grâu. De asemenea terenurile cultivate cu soia şi foarte bine întreţinute, arăturapoate fi înlocuită printr -o lucrare cu grapa cu discuri grea.

Sfecla pentru zahăr. Este o premergătoare bună pentru grâu, cu condiţia să părăsească terenul suficient de timpuriu.După recoltarea sfeclei, terenul rămâne nivelat, afânat (inclusiv prin lucrările de recoltare a rădăcinilor), curat de

buruieni, fără resturi vegetale, bogat în elemente nutritive care provin din îngrăşămintele aplicate sfeclei. În modfrecvent, recoltarea prea târzie a sfeclei nu permite efec tuarea la timp a pregătirii solului pentru semănat. Dacă suntrespectate condiţiile cerute, sfecla poate deveni o premergătoare foarte favorabilă pentru grâu. Şi în cazul sfeclei, peterenurile bine lucrate, arătura poate fi înlocuită prin lucrări cu grapa cu discuri grea.

Floarea-soarelui, considerată timp îndelungat ca premergătoare mai slabă decât porumbul, deoarece lasă solul uscatşi sărac în substanţe nutritive oferă avantajul că se recoltează la sfârşit de august-început de septembrie, mult maidevreme decât porumbul, ceea ce permite lucrarea mai timpurie a solului. Floarea-soarelui se cultivă pe suprafeţemari în zonele foarte favorabile şi favorabile de cultură a grâului. După floarea-soarelui, trebuie acordată atenţiemărunţirii şi încorporării resturilor vegetale, totodată, solul rămâne destul de sărăcit în elemente nutritive, fiindobligatorie aplicarea îngrăşămintelor, prin care este favorizată şi descompunerea resturilor vegetale încorporate însol.

Porumbul pentru boabe este o premergătoare mediocră pentru grâu, pe de o parte din cauza recoltării târzii, iar pe dealtă parte, solul rămâne uscat, cu o cantitate mare de resturi vegetale şi uneori cu multe buruieni. În condiţiile dinRomânia, este inevitabilă amplasarea grâului după porumb din cauza suprafeţelor mari care se cultivă cu acesteplante, precum şi datorită faptului că zonele importante de cultură coincid. Este, însă, obligatorie respectareaanumitor condiţii care pot transforma porumbul într -o bună premergătoare pentru grâu: cultivarea unor hibrizi cuperioadă mai scurtă de vegetaţie, prin comparaţie cu potenţialul termic al zonei; semănarea porumbului în epocaoptimă, în arătură adâncă de toamnă, administrarea la porumb, în optim, a îngrăşămintelor, organice şi minerale;combaterea foarte bună a buruienilor; recoltarea la timp, eliberarea terenului imediat şi bine de resturi vegetale.

1.Fertilizarea

Grâul este pretenţios la îngrăşare din cauza anumitor particularităţi; în primul rând, sistemul radicular al grâului esteslab dezvoltat, explorează un volum redus de sol şi are o putere mică de solubilizare şi absorbţie a elementelor

nutritive din rezerva solului. În plus, consumul maxim de elemente nutritive al plantelor de grâu are loc într-o perioadăscurtă de timp, de la alungirea paiului şi până la coacere, interval în care este absorbit circa 80% din potasiu; în acestinterval, grâul trebuie să aibă la dispoziţie cantităţile necesare de elemente nutritive şi în forme uşor accesibile. (dupăE. Luca, 2005)

Îngrăşămintele organice. Cele obişnuit folosite: gunoiul de grajd semifermentat şi mustul de gunoi sunt binevalorificate de cultura grâului. Aceste îngrăşăminte pot fi aplicate direct în cultura grâului, sau, mai frecvent, la plantapremergătoare (porumb, sfeclă), urmând ca grâul să beneficieze de efectul remanent.



Administrarea îngrăşămintelor organice este importantă îndeosebi pe solurile argiloiluviale (acide, cu multă argilă),precum şi pe solurile erodate sau prea uşoare, deoarece pe lângă aportul de elemente nutritive, ele îmbunătăţescproprietăţile fizice, chimice şi biologice ale solului.

Dozele administrate pe terenurile destinate culturilor de grâu sunt de 15-20 t/ha, încorporate sub arătură, iar sporurilede recoltă por depăşi 1500 kg boabe la ha.

Împrăştierea îngrăşămintelor organice este o operaţiune destul de costisitoare; ca urmare, ea prezintă interes înprimul rând pentru exploataţiile agricole care dispun de gunoi de grajd şi care folosesc, deci, o sursă proprie (şiconvenabilă sub aspect economic) de substanţe fertilizante. Folosirea urinei diluată în proporţie de 1:7 se poateaplica şi pe vegetaţie atât toamna cât şi la desprimăvărare, fără a se produce arsuri la cultură, doza recomandatăfiind de 30-40 t lichid la ha. Se administrează cu vidanjera RCU.

Aplicarea amendamentelor calcaroase. Este necesară pe solurile acide, cu pH sub 5,8. Pentru ca lucrarea să fieeconomică, trebuie ca, prin amendare, să se urmărească neutralizarea a 50% din aciditatea hidrolitică. Seadministrează, de regulă, 4t/ha carbonat de calciu (piatră de var, dolomit). Împrăştierea foarte uniformă şiamestecarea cât mai bună cu solul, urmate de încorporarea sub arătură, sunt condiţii esenţiale pentru reuşitaamendării. (după E. Luca, 2005)

2.Lucrările solului.

Pregătirea terenului pentru semănatul grâului pune adesea probleme deosebite din cauza timpului rămas de larecoltarea premergătoarei şi până la semănat, a condiţiilor meteorologice dificile din perioada de efectuare a lucrărilor (seceta de la sfârşitul verii şi începutul toamnei) şi a suprafeţelor mari care trebuie pregătite şi semănate într -uninterval scurt de timp.

Grâul cere un sol afânat pe circa 20 cm adâncime, cu suprafaţa nu foarte mărunţită, dar fără bulgări în sol, aşezat,nivelat, fără resturi vegetale, pentru a permite semănatul în bune condiţii. (după Gh. V. Roman şi colab. 2007)

În cazul premergătoarelor timpurii. După recoltare se recomandă o lucrare de dezmiriştit, efectuată imediat dupăeliberarea terenului (cel mult 1-2 zile întârziere).

Grâul nu necesită arături prea adânci. Ca urmare, adâncimea arăturii trebuie stabilită în câmp, în funcţie de stareaterenului, astfel încât să fie încorporate resturile vegetale (miriştea şi buruienile) şi fără a scoate bulgări. În condiţiileunor terenuri bine lucrate an de an, se poate ara doar la 18-20 cm adâncime.

După premergătoare târzii (floarea-soarelui, porumb, sfeclă de zahăr, cartof de toamnă). Este necesară curăţirea câtmai bună a terenului de resturi vegetale, urmată de discuiri repetate (1 -2 lucrări) pentru mărunţirea resturilor deplante şi buruieni.

Arătura este lucrarea de bază de mobilizare a solului şi trebuie să se efectueze după recoltarea fiecărei culturipremergătoare grâului de toamnă. La executarea arăturii se au în vedere o serie de reguli a căror respecta re asigurăcalitatea lucrării şi efectul agrotehnic favorabil acesteia.

Este foarte important ca arătura, ca de altfel şi celelalte lucrări ale solului, să se execute la un anumit conţinut în

umiditate, încât solul să se poată revărsa cu uşurinţă după plug, brazda mărunţindu-se în bune condiţii. Când soluleste prea umed rezultă curele, felii, iar în condiţiile unui deficit excesiv al umidităţii din sol rezultă bulgări, a căror mărunţire ulterioară necesită lucrări suplimentare ce solicită cheltuieli de combustibil.

În toate aceste situaţii se produce o degradare a structurii solului şi de aceea nu se recomandă aratul solului în astfelde condiţii.

Este foarte necesar ca arătura să fie executată imediat după recoltarea culturilor premergătoare grâului, întârziereaefectuării acesteia având efecte negative.



De exemplu, în cazul premergătoarelor mazăre, rapiţă, orz, dacă solul se lucrează neîntârziat după eliberareaterenului se distrug buruienile, se creează condiţii bune de acumulare şi conservare a apei provenite din ploile cesurvin până la data pregătirii patului germinativ, precum şi întreruperea ciclurilor de dezvoltare a bolilor şidăunătorilor. (după Gh. V. Roman şi colab. 2007)

Pe solul lăsat nelucrat peste vară are loc o infestare puternică cu buruieni, acestea consumând rezerva de apă şielementele nutritive din sol.

Diferenţa de producţie între grâul semănat în arătură de vară şi cel semănat în arătură efectuată toamna târziu(înainte de semănat) poate ajunge până la 1000kg/ha.

În cazul premergătoarelor recoltate mai târziu (floarea soarelui, porumb), solul se lucrează imediat cu grapa cudiscuri, iar arătura se execută la 20-22 cm, termenul ultim de arat fiind 25 septembrie. În situaţia în care datorităumidităţii scăzute a solului rezultă bulgări ce nu pot fi mărunţiţi prin lucrări superficiale, se va renunţa la arătură, iar pregătirea patului germinativ se realizează numai prin lucrări repetate cu grapa cu discuri la o adâncime de cel puţin15 cm. De asemenea, este necesară o bună curăţare a terenului de resturi vegetale, urmărindu-se încorporareaacestora, fără însă a scoate bulgări; până la semănat ar trebui să rămână cel puţin 2-3 săptămâni, pentru capământul afânat prin arătură să se aşeze.

În continuare arătura se lucrează în mod repetat cu diferite utilaje (combinatoare, ţesala de buruieni, eventuale grapecu discuri) pentru pregătirea patului germinativ.

Pe terenuri bine lucrate în anii anteriori (arate la adâncime corespunzătoare, afânate, nivelate), arătura poate fi înlocuită prin două lucrări cu grapa cu discul greu sau mediu; această lucrare permite mobilizarea solului până la 12-16 cm adâncime, realizându-se, concomitent, şi încorporarea resturilor vegetale, bine mărunţite anterior. Încontinuare, se efectuează lucrări de întreţinere a arăturii şi de pregătire a patului germinativ (cu grapa saucombinatorul), conform celor prezentate anterior. Aceeaşi tehnologie se recomandă în toamnele secetoase , atuncicând solul este foarte uscat şi nu se poate ara sau prin arătură ar rezulta bulgări greu de mărunţit.

Pregătirea terenului prin discuit este, uneori, preferabilă arăturii şi pentru a nu întârzia semănatul grâului. Se obţine oviteză mare de lucrare a solului, acesta se aşează mai repede decât după arat, terenul rămâne mai nivelat , iar

economia este de 0,3 până la 0,5 pentru forţa de muncă şi de 11-14 l motorină/ha (după Gh. Bîlteanu, 1989). Această lucrare se efectuează cu bube rezultate după soia, sfeclă, cartof, dar este mai dificil sau chiar imposibil deefectuat după floarea-soarelui sau după porumb (rămân cantităţi mari de resturi vegetale). (după Gh. V. Roman şicolab. 2007)

Pregătirea patului germinativ

Pentru grâu este necesară realizarea unei suprafeţe nivelate, curate de buruieni, realizarea unui strat de sol mărunţitpe adâncimea de semănat, care să asigure condiţii optime de încolţire a seminţelor şi răsărire rapidă, uniformă şienergică a plantelor.

Adâncimea ideală de lucru la pregătirea patului germinativ este de 6-8 cm, se lucrează cu combinatorul, eventual cuţesala de buruieni, pentru mărunţirea şi nivelarea terenului.

3.Sămânţa şi semănatul

Sămânţa de grâu destinată semănatului trebuie să aparţină unui soi zonat, să provină din culturi special destinateproducerii de sămânţă (loturi semincere), din categoriile biologice „sămânţă certificată a primei şi celei de a doua

înmulţiri”, să aibă puritatea fizică minimum 98%, facultatea germinativă minimum 85% şi MMB cât mai mare. Pentruaceste zone se recomandă soiurile Arieşan, Apullum, Turda 95. În agricultura ecologică nu se practică tratareaseminţelor, dar se pot folosi substanţele permise, ca de exemplu cele pe bază de cupru, care se aplică prin umezirecu o cantitate mai mică de apă. (după Gh. V. Roman şi colab. 2007)



Datorită întârzierii semănatului, plantele suportă mai greu o serie de procese legate de creştere şi dezvoltare şi dinaceastă cauză se modifică şi mersul normal al asimilării substanţelor nutritive.

Având în vedere că noile soiuri de grâu sunt mai pretenţioase faţă de epoca de semănat, epoca optimă de efectuarea acestei lucrări este mai scurtă,intervalul de timp optim de însămânţare situându-se între 25 septembrie şi 15

octombrie.

Semănatul înainte de perioada optimă favorizează atacul unor boli (făinarea) şi dăunători, precum şi dezvoltarea unui foliaj abundent, astfel că plantele intră în iarnă într -un stadiu de vegetaţie avansat, iar rezistenţa la ger poate scădeasemnificativ.

Însămânţarea grâului după epoca optimă face ca plantele să intre în iarnă slab înfrăţite, neînfrăţite sau chiar nerăsărite, situaţie cu urmări negative, cum ar fi rărirea culturii prin pierderea plantelor datorită temperaturilor scăzutedin timpul iernii, realizarea unui coeficient slab de înfrăţire şi o densitate mică de plante pe m. Pierderile de recoltăprin întârzierea semănatului pot fi de 30-50 kg/ha pentru fiecare zi în cursul lunii octombrie şi 50-100 kg/ha în cursullunii noiembrie.

Calitatea lucrărilor legate de semănat, cantitatea de sămânţă, epoca şi adâncimea de încorporare a seminţelor sunt

hotărâtoare pentru obţinerea unor producţii mari de grâu.

Epoca de semănat a grâului se stabileşte astfel încât, până la venirea iernii să rămână 40-50 zile în care plantele săvegheze normal, în care să se acumuleze 450-500˚C temperaturi pozitive, iar la intrarea în iarnă plantele de grâu săajungă la stadiul de 2-3 fraţi şi 3-4 frunze (fără ca fraţii să fie prea dezvoltaţi). La semănatul prea devreme plantele degrâu se dezvoltă prea viguros, sunt expuse la atacul unor dăunători (afide, muşte) plantele sunt mai sensibi le laasfixiere şi la ger, în primăvară lanul este foarte des şi este predispus la cădere iar boabele rămân mici. (după Gh. V.Roman şi colab. 2007)

Densitatea de semănat la grâu trebuie stabilită astfel încât să se asigure, la recoltare, o densitate de 500-7000spice/mp. Pentru a realiza acest lucru trebuie să fie semănate 450 -600 boabe germinabile/ mp.

Între aceste limite, densitatea de semănat se stabileşte în funcţie de capacitatea de înfrăţire a soiului, data

semănatului (faţă de epoca optimă), calitatea pregătirii patului germinativ, umiditatea solului (asigurarea umidităţiipentru un răsărit rapid).

Cantitatea de sămânţă la hectar (norma de semănat) rezultă din calcul )pe baza densităţii stabilite şi a indicilor decalitate a seminţei) este cuprinsă, de regulă, între 200-250 kg sămânţă/ha. În general, pentru a se asigura 4,1-5,8milioane plante la ha trebuie să se semene între 50 -70 boabe pe metru liniar.

În cazul întârzierii semănatului sau când reuşim să realizăm un pat germinativ bun, va trebui mărită doza de sămânţăla ha. Sămânţa veche, de mai mulţi ani, răsare dar nu rezultă plante viguroase cu energie de creştere suficientă.

Adâncimea de semănat a grâului depinde de umiditatea solului, textură, soi, mărimea seminţei, data semănatului(faţă de epoca recomandată). În condiţiile din România grâul este semănat la 4 -5 cm adâncime pe terenurile cuumiditate suficientă şi textură mijlocie spre grea, unde apa pentru germinare este asigurată, iar străbaterea

germenilor spre suprafaţă este ceva mia dificilă; pe terenurile cu umiditate insuficientă la suprafaţă şi textură maiuşoară, precum şi în cazul semănăturilor timpurii, se recomandă să se semene ceva mai adânc, la 5 -6 cm.

Distanţele la semănat la grâu, pe plan mondial, sunt cuprinse între 10 şi 18 cm, fără a rezulta diferenţe importante deproducţie. Ca atare, distanţa dintre rânduri trebuie aleasă între aceste limite, în funcţie de maşinile de semănat aflatela dispoziţie. În condiţii le noastre rezultatele cele mai bune au fost obţinute cu distanţa de 12,5 cm, între rânduri.Prăşitul grâului, când distanţa între rânduri trebuie să fie de 17-18 cm, nu are importanţă şi justificare, la noineînregistrându-se precipitaţii abundente, ca de ex. în Elveţia. (după Gh. V. Roman şi colab. 2007)



4.Lucrările de îngrijire

Grâul este o cultură cu o tehnologie total mecanizată, deosebit de rentabilă sub aspectul consumului de forţă demuncă. Felul lucrărilor de îngrijire care se aplică grâului şi numărul acestora depinde de foarte mulţi factori (calitateapatului germinativ; dezvoltarea plantelor în toamnă şi starea de vegetaţie la desprimăvărare, mersul vremii şi alvegetaţiei în primăvară; rezerva de buruieni, infestarea cu boli şi dăunători, dotarea tehnică, posibilităţile materiale şi

calificarea cultivatorilor). Sunt situaţii în care sunt necesare sau sunt efectuate numai 1-2 lucrări de îngrijire şi suntsituaţii în care sunt efectuate foarte multe lucrări (7-8 treceri).

Tăvălugitul semănăturilor de grâu imediat după semănat apare ca necesar atunci când s -a semănat în sol afânat şimai uscat, şi se face cu scopul de a pune sămânţa în contact cu solul şi de a favoriza, astfel, absorbţia apei.

Controlul culturilor pe timpul iernii şi eliminarea apei pe porţiunile depresionare sau microdepresionare sunt opera ţiunide bună gospodărire, care se fac de către orice bun cultivator de grâu. La amplasarea culturilor de grâu trebuieevitate, pe cât posibil, terenurile unde pe timpul iernii apar băltiri.

Tăvălugitul la desprimăvărare este necesar numai în situaţii extreme când, din cauza alternanţei temperaturilor negative sau cele pozitive pe timpul iernii, rădăcinile plantelor de grâu au fost desprinse de sol (plantele suntdescălţate); ca urmare, la încălzirea vremii la desprimăvărare poate apare ofilirea şi uscarea plantelor de grâu, parţial

dezrădăcinate; fenomenul este mai frecvent pe solurile argiloiluviale (podzolice). Atunci când situaţia o impune,lucrarea de tăvălugit trebuie efectuată pe sol bine scurs, dar încă reavăn, pentru a realiza aderarea rădăcinilor şi anodului de înfrăţire la sol, dar fără a tasa suprafaţa solului. (după Gh. V. Roman şi colab. 2007)

Grăpatul culturilor de grâu la desprimăvărare este o lucrare din tehnologia clasică de cultivare. În prezent, grăpatul afost scos din tehnologia recomandată, dar este recomandată folosirea ţesalei de buruieni. În majoritatea cazurilor seconsideră că lucrarea de grăpat a semănăturilor de grâu la desprimăvărare nu este necesară, iar consecinţelenegative sunt, adesea, importante: multe plante de grâu sunt distruse, altele sunt dezrădăcinate; terenul încă umed,este tasat prin trecerea tractorului; cresc costurile. Aceste consecinţe nu se manifestă în cazul ţesalei de buruieni,natural când se execută în condiţii optime, cu unghiul de atac al pieselor active bine ales. (după Gh. V. Roman şicolab. 2007)

Combaterea buruienilor este principala lucrare de îngrijire din cultura grâului.

Pierderile de recoltă la grâu din cauza concurenţei buruienilor sunt, în mod obişnuit, 10-20%, dar pot ajunge în situaţiiextreme până la 60-70%. În agricultura ecologică combaterea buruienilor se realizează prin rotaţia culturilor şi lucrărimecanice. Nu se urmăreşte stârpirea în totalitate a buruienilor, ci limitarea pagubelor cu înrădăcinare adâncă, seexecută chiar şi plivitul manual.

Combaterea dăunătorilor din culturile de grâu se realizează prin măsuri preventive. Aceste măsuri au fost tratate larotaţia culturilor, respectiv la lucrările mecanice.

5.Recoltarea

Momentul optim de recoltare a grâului este maturitatea deplină, atunci când boabele ajung la 14-15% umiditate; înacest stadiu maşinile de recoltat lucrează fără pierderi şi boabele se pot păstra în bune condiţii, fără a fi necesare

operaţiuni speciale de uscare. De regulă recoltatul începe mai devreme, când boabele au 18% umiditate, din cauzasuprafeţelor mari cultivate cu grâu, care trebuie recoltate pentru a preîntâmpina întârzierea şi pentru a limitapierderile de boabe prin scuturare (datorită supracoacerii sau a vremii nefavorabile); în acest caz este absolutnecesară uscarea boabelor, pentru a aduce la umiditatea de păstrare şi a evita deprecierea calităţii lor. (după Gh. V.Roman şi colab. 2007)



Cerintele pedoclimatice si zonele ecologice pentru cultura graului

March 7th, 2012 | Author: asig

Cerintele pedoclimatice si zonele ecologice pentru cultura graului

Aria de raspandire a graului pe glob se situeaza intre 30 –

60 grade latitudine nordica si 25 –

40grade latitudine sudica.

In conditiile climatice din tara noastra, graul de toamna are o perioada de vegetatie cuprinsa intre

270 – 290 de zile, iar la graul de primavara intre 100 – 140 de zile.

Temperatura

Graul are nevoie de o temperatura minima de germinare care este determinata in functie de

caracteristicile soiului cultivat si este cuprinsa intre 1 – 4 grade C, o temperatura optima de 23 –

25 grade C, iar temperatura maxima de 30 – 35 grade C.

Aria de raspandire a graului pe glob

http://agricultura.arad-stiri.info/2012/03/cerintele-pedoclimatice-si-zonele-ecologice-pentru-cultura-graului/


http://agricultura.arad-stiri.info/author/asig/



http://agricultura-romania.ro/wp-content/uploads/2012/03/g22.jpg








In perioada de rasarire necesita temperaturi medii zilnice, pozitive (temperatura optima 15 –

20grade C). La o temperatura medie de 10 grade C si o rezerva optima de umiditate in sol, graul

rasare in aproximativ 12 zile. Rasarirea dupa 15 zile duce la o intarziere, nebenefica, in vegetatie.

Infratirea graului se produce la temperaturi optime de 8-10 grade C, influentata pozitiv de

zilele insorite. La temperaturi mai mici de 5 grade C procesul de infratire stopeaza.

In faza de calire care dureaza 35 – 55 zile, temperatura necesara graului este de 10 – 15 grade C

ziua si 0 – 5 grade C noaptea, in prima etapa a calirii. In etapa a doua calirea se realizeaza latemperaturi de la -1 grade C pana la -5 grade C.

In urma procesului de calire, graul este capabil sa reziste la temperaturi de pana la -20 grade C pe

perioada iernii, iar stratul de zapada favorizeaza acest lucru.

Gerul afecteaza in general plantele slab dezvoltate si culturile care se afla la rasarire, candtemperaturile sunt foarte scazute, spre deosebire de plantele cu o inradacinare si o infratire buna.

Alungirea paiului se realizeaza primavara la temperaturi optime de 14-18 grade C, iar inspicarea la 16 – 20 grade C.

Pentru fazele de inflorire, polenizare si fecundare temperaturile din timpul noptii nu trebuie sa

scada sub 11 grade C, iar in timpul zilei sa fie cuprinse intre 18 – 22 grade C, pentru buna

desfasurare a acestora.

Umplerea boabelor se realizeaza la temperaturi de 20 grade C, pe cand depasirea temperaturiide 26 grade C, in perioada de maturizare a boabelor, are un efect daunator.

Umiditatea

Cele mai bune rezultate se obtin in zonele cu precipitatii cuprinse intre 400 – 700 mm cand graul

se afla in perioada de vegetatie. Valoarea cea mai mica de precipitatii este de 250 mm.

Graul apreciaza o valoare optima de precipitatii de 600 mm. Acesta are o capacitate foarte buna

de valorificare a apei, tinand cont de coeficientul de transpiratie care oscileaza intre 350 – 700,

dar cu o medie de 350 – 400.

In procesul de germinare boabele absorb o cantitate de apa echivalenta cu aproape jumatate din

masa lor uscata (44 – 50%), iar pentru realizarea acestei etape cerintele de umiditate ale solului

sunt de 75-80 %.

Graul are cel mai mare consum de apa in perioada germinativa.

Fazele de vegetatie cu consum maxim de apa sunt:

- faza de formare a primordilor spiculetelor si la diferentierea primordilor florilor, cand se decide

numarul de spiculete si de flori fertile in spiculet;



- faza polenizarii si fecundatiei, cand seceta reduce receptivitatea stigmatelor si scade viabilitatea

graunciorilor de polen;

- faza de formare si umplere a boabelor, cand lipsa precipitatiilor determina sistavirea;

- faza de formare a primordilor din care iau nastere fratii, deoarece lipsa umiditatii are un efectnegativ in aceasta perioada, reducand numarul de frati;

- faza de alungire a paiului.

Umiditatea scazuta si seceta din timpul toamnei poate duce la pagube ireversibile in culturagraului. In aceste conditii se intarzie germinarea boabelor si ca rezultat rasarirea se face esalonat

si neuniform, fiind la randul ei intarziata, ceea ce duce la o formare decalata a radacinilor

coronare, afectand cultura.

O posibilitate de prevenire a acestor fenomene ar fi acordarea unei mari atentii lucrarilor de

pregatire a terenului, din toamnele secetoase, astfel incat pierderile de umiditate din sol sa fieminime.

In mod normal, in anii cu conditii bune din punct de vedere calendaristic al anotimpurilor,cantitatea de apa acumulata in sol in timpul iernii, este suficienta pentru a satisface nevoile

primei perioade de vegetatie din timpul primaverii.

In lunile mai-iunie cand adesea se intampina o perioada de seceta cu temperaturi ridicate,

plantele sufera si isi aceelereaza perioada de vegetatie, ceea ce duce la o cultura cu plante scundesi cu productii scazute.

Lipsa apei in perioada de formare si umplere a boabelor duce la sistavirea acestora ca rezultat alraportului negativ dintre apa eliminata prin transpiratie si apa absorbita de catre planta. Acest proces este acelerat de temperaturile mai mari de 30 grade C si de vanturile uscate.

In aceste conditii se diminueaza calitatea boabelor si marimea acestora este cu mult substandardul soiului, influentand astfel productie atat cantitativ cat si calitativ.

O alta problema o reprezinta si excesul de umiditate la care graul este foarte sensibil.

Excesul de apa din perioada de crestere impiedica aeratia solului si nitrificarea, si ca urmare

plantele raman mici si clorotice.

Excesul din perioada polenizarii si fecundatiei scade rezistenta plantelor la boli.

In perioada de recoltare, excesul de apa, impiedica executia lucrarii, diminueaza greutatea

boabelor, decolorarea acestora, depreciind calitatea, favorizand incoltirea boabelor in spic.

Lumina





Conditiile de cultura, din tara noastra, arata ca din totalul suprafetei arabile, 19,5 % reprezinta

zonele foarte favorabile pentru grau, iar circa 70,4 % sunt zone favorabile. Restul de suprafata

(7,2 %) este considerata ca avand conditii mai putin favorabile pentru cultura graului .

2 – 2,5 milioane hectare semanate cu grau pe teritoriul tarii noastre pot fi cultivate in zonele

foarte favorabile si favorabile.

Harta zonelor ecologice ale graului de toamna

a) Zona foarte favorabila

Acesta zona este in general reprezentata de relieful de campie care cuprinde Campia de Vest(Campia Crisurilor si Campia Banatului), Campia Dunarii (sudul Olteniei, terasele Dunarii din

stanga Oltului si jumatatea de sud a Campiei Teleormanului, o suprafata insemnata intre

Bucuresti – Calarasi si Armasesti, vestul Campiei Baraganului, Campia Transilvaniei si partea denord-est a Moldovei.

In vestul tarii avem de a face cu o zona de cultura foarte favorabila, deoarece frecventa anilor

secetosi in perioada de formare a boabelor este redusa.

Toamna insumeaza precipitatii de 130 – 180 mm, iar intervalul temperaturilor medii zilnice intre5 – 15 grade C si depaseste 50 de zile.

Precipitatiile de primavara sunt foarte bine repartizate pentru cerintele culturii fiind intre 150 – 200 mm.




Solurile din zona, au un potential de fertilitate bun, ceea ce duce la obtinerea unor productii

foarte bune, in asocierea cu conditiile climatice.

Zona de cultura din sudul tarii, se caracterizeaza prin precipitatii insuficiente in perioada de

insamantare, iar in vestul Baraganului se inregistreaza secete in perioada de formare a boabelor,

in comparatie cu vestul tarii.

La capitolul soluri, aceasta zona este foarte favorabila si ofera productii foarte ridicate in cazul

culturilor de grau irigate.

Campia Transilvaniei, inregistreaza 115 – 125 mm in perioada de toamna si 150 – 175 mm primavara.

Precipitatiile din nord-estul tarii sunt mai reduse, iar zapada se dispune neuniform din cauza

viscolirii si a formelor accidentale de relief, dar primavara se caracterizeaza cu conditii foartefavorabile. Fenomenul de sistavire este foarte rar in acesta zona

Solurile dominante sunt cernoziomurile, aluviunile si solurile aluviale, lacovistile si brun roscatede padure.

b) Zona favorabila

Aceste zone au o arie de raspandire mai mare decat cele foarte favorabile si se impart in douasubzone, diferentiate pedologic:

- favorabila I

- favorabila II

Zona favorabila din vest are conditii climatice foarte favorabile, dar solurile cu un potential de

fertilitate mai scazut cum sunt, aluviuni podzolite, soluri brun roscate podzolite, brune podzolite,lacovisti, soluri gleice.

Sudul tarii se caracterizeaza prin lipsa precipitatiilor din toamna, ceea ce necesita irigare pentrurasarire si este o zona predispusa sistavirii.

Dobrogea, dispune de precipitati reduse, dar de o umiditate relativa a aerului mai ridicata,

determinata de prezenta marii.

In sudul acestei zone solurile predominante sunt cernoziomurile, solurile brun roscate, solurile balane, iar in nord predomina solurile podzolite si solurile erodate.

In Transilvania, se regasesc zone favorabile in bazinele Tarnavelor, Muresului, Oltului,Depresiunea Barsei, Depresiunea Fagarasului, Depresiunea Ciucului. Aici nu apare sistavirea din

cauza climatului mai racoros si mai umed. Zona are soluri cu potential fertil scazut.



In Moldova, zona favorabila se extinde in judetele Botosani, Galati si o fasie in dreapta Siretului

unde predomina cernoziomurile, solurile de lunca si argilo-iluviale.

Zona putin favorabila se intinde de-a lungul dealurilor subcarpatice precum si in zonele

deluroase din nordul Dobrogei.

In aceste zone, graul ofera productii scazute din cauza fertilitatii scazute ale solului.

Vezi postul complet la agricultura-romania.ro

http://agricultura-romania.ro/cerintele-pedoclimatice-si-zonele-ecologice-pentru-cultura-graului/




Graul ecologic

Documents