Top Banner
Caracterizarea personajelor romanului Enigma Otiliei de G. Calinescu G. Calinescu s-a născut la 19 iunie 1899 la Bucureşti. Copilăria o petrece la Botoşani şi la Iaşi, apoi urmează cursurile liceului „Gh. Lazăr” din Bucureşti, ultimul an la Liceul Internat din Iaşi, iar bacalaureatul îl susţine la Liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti. La Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, secţia de filologie modernă şi filozofie are ca profesori pe N. Iorga, V. Pârvan, M. Dragomirescu, Ov. Densuşianu şi Ramiro Ortiz, despre care Călinescu afirma: „tot ce-am învăţat la Universitate de la R. Ortiz am învăţat. Cu el m-am deprins a scrie cărţi, cu el am deprins meşteşugul informaţiei şi al construcţiei critice pe substrat istoric, de la el ştiu tot ce ştiu”. În 1993 susţine examenul de licenţă în italiană, secundar franceză şi română, apoi pleacă la specializare cu o bursă de doi ani la Şcoala Română din Roma, condusă de V. Pârvan, perioadă în care face intense cercetări arhivistice, deprinde tehnica strângerii de documente şi informaţii care îi va folosi atât de mult în viitoarele lucrări. Debutează cu versuri la „Universul literar” şi „Sburătorul”, foarte apreciate de Eugen Lovinescu, care afirma: „Domnul Călinescu este mintea cea mai ascuţită a generaţiei de astăzi. Am credinţa că mă va continua în critica literară”, fapt pe care, în anul 1928, Călinescu însuşi îl va confirma: „S-a isprăvit – e de neînlăturat – sunt critic”. Conştient de propria-i valoare, G. Călinescu se va înscire singur în nemurire: „Nu voi pieri de tot, prin ce am scris şi am cântat Îmi va rămâne chipul sculptat într-un bazalt”. În 1947 devine membru al Academiei Române; G. Călinescu moare la 12 martie 1965, în Bucureşti. George Călinescu este o personalitate plurivalentă, de formaţie enciclopedică, tipul scriitorului total: critic şi 1
36

George Calinescu Enigma Otiliei Roman Balzacian

Nov 27, 2015

ReportDownload

Documents

Romanul are ca tem viaa burgheziei bucuretene de la nceputul secolulul al XX-lea surprins n cteva din aspectele ei tipice, relaiile de familie, dezumanizate de goana dup bani

Caracterizarea personajelor romanului

Enigma Otiliei de G. CalinescuG. Calinescu s-a nscut la 19 iunie 1899 la Bucureti. Copilria o petrece la Botoani i la Iai, apoi urmeaz cursurile liceului Gh. Lazr din Bucureti, ultimul an la Liceul Internat din Iai, iar bacalaureatul l susine la Liceul Mihai Viteazul din Bucureti. La Facultatea de Litere i Filozofie din Bucureti, secia de filologie modern i filozofie are ca profesori pe N. Iorga, V. Prvan, M. Dragomirescu, Ov. Densuianu i Ramiro Ortiz, despre care Clinescu afirma: tot ce-am nvat la Universitate de la R. Ortiz am nvat. Cu el m-am deprins a scrie cri, cu el am deprins meteugul informaiei i al construciei critice pe substrat istoric, de la el tiu tot ce tiu. n 1993 susine examenul de licen n italian, secundar francez i romn, apoi pleac la specializare cu o burs de doi ani la coala Romn din Roma, condus de V. Prvan, perioad n care face intense cercetri arhivistice, deprinde tehnica strngerii de documente i informaii care i va folosi att de mult n viitoarele lucrri.

Debuteaz cu versuri la Universul literar i Sburtorul, foarte apreciate de Eugen Lovinescu, care afirma: Domnul Clinescu este mintea cea mai ascuit a generaiei de astzi. Am credina c m va continua n critica literar, fapt pe care, n anul 1928, Clinescu nsui l va confirma: S-a isprvit e de nenlturat sunt critic.

Contient de propria-i valoare, G. Clinescu se va nscire singur n nemurire:

Nu voi pieri de tot, prin ce am scris i am cntat

mi va rmne chipul sculptat ntr-un bazalt.

n 1947 devine membru al Academiei Romne;

G. Clinescu moare la 12 martie 1965, n Bucureti.

George Clinescu este o personalitate plurivalent, de formaie enciclopedic, tipul scriitorului total: critic i istoric literar, eseist i estetician, prozator i poet, dramaturg i publicist.

Opera sa este extrem de variat, de la poezie, la cea mai complet i mai complex istorie a literaturii romne. Sunt selectate cteva domenii i titluri:

Versuri: Lauda lucrurilor; Cronicile optimistului.

Dramaturgie: un sau Calea neturburat(mit mongol); Ludovic al XIX-lea; Teatru.

Proz: Cartea nunii; Enigma Otiliei; Bietul Ioanide; Scrinul Negru.

Critic i istorie literar: Viaa lui M. Eminescu; Opera lui M. Eminescu; Viaa lui Ion Creang; Istoria literaturii romne. Compendiu; N. Filimon; Gr. M. Alexandrescu; Ion Creang (viaa i opera); V. Alecsandri.

Studii de literatur universal: Principii de estetic; Impresii asupra literaturii spaniole; Estetica basmului; Scriitori strini.

Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent este o lucrare monumental, unic n peisajul literaturii romne, conceput iniial n dou volume, devine, aa cum afirm Clinescu: un singur volum compact ca o enciclopedie. La 15 aprilie 1941 George Clinescu anun finalizarea volumului, a crui tiprire are loc n luna iulie, cnd, impresionat de valoarea lucrrii, Al. Rosetti i scrie autorului: Am volumul d-tale pe mas! (...) Recitesc acum ici i colo pasaje care m ncnt. Dar, de abia acum, realizez c eti un monstru (n sens etimologic!). Attea pagini! Atta munc! Clipe, zile, ore, ani! Ce for! Ce facultate! Ce uurin de a scrie! i nicieri oboseal, nici plictis... Dar ce fel de om eti D-ta? Lucrarea a fost ntmpinat cu entuziasm de toi literaii epocii i a rmas o lucrare de referin i o autoritate critic de necontestat n zilele noastre.

Romanul are ca tem viaa burgheziei bucuretene de la nceputul secolulul al XX-lea surprins n cteva din aspectele ei tipice, relaiile de familie, dezumanizate de goana dup bani. Supunndu-se la obiect, autorul nfieaz lumea deintorilor de capital i pe aceea a arivitilor, cu o ascuit ironie critic.

Lumea romanului graviteaz n jurul singurului personaj viu cu adevrat: Otilia. Alturat altor personaje feminine ale literaturii noastre, Otilia impresioneaz prin complexitatea sufletului, imprevizibilul care o nvluie, prin farmec i delicatee.

Ca personaj, Otilia nu are o schem fix, ea se ntregete parc din micarea romanului, n fiecare pagin e alta, dar nu labilitatea o nvluie ci ntinsele registre pe care evolueaz. Autorul nsui i fixeaz identitatea: Otilia este eroina mea liric, proiecia mea n afar, o imagine lunar i feminin. Flaubertin a putea spune i eu: Otilia cest moi, e fondul meu de ingenuitate i copilrie... Eroina este tipizrea mea, fundamental, n ipostaza feminin. Otilia este oglinda mea de argint....

Prin Otilia, romanul capt modernitate. Ea sparge tiparele clasice care le unesc un avar, un arivist, o fat btrn i nenumrai ali interesai doar de partea materil a oricrei relaii, ea aduce n prim plan o problematic existenialist.

Ca personaj, Otilia cea zglobie st sub semnul dramei feminine, ea aducnd n aceeai albie de gnduri furtunoase viituri de anxietate, de nempliniri nemrturisite, de singurtate, de zmbete frnte sau valuri ale unui timp ajuns la rm.

Fata e venic nconjurat de admiratori i iubit de papa Giurgiuveanu apoi de tnrul Felix, de Pascalopol, un strin care a fost n preajma ei nc de cnd era mic i ale crui sentimente nu sunt deloc lmurite. Otilia e admirat de bieii de la Universitate, invidiat de rude, curtat vulgar de Stnic, agasat de Titi, Otilia strnete oricui dorina de a o stpni. Nimeni nu va reui cu adevrat. Fiecare va cunoate mai mult sau mai puin din ea, dar Otilia va rmne, cu toat evoluia ei o enigm.

Cititorului i este prezentat prin intermediul lui Felix Sima, care, abia sosit n casa lui mo Costache i neprimit cum s-ar fi ateptat, d s plece. nainte de a-i vedea chipul, Felix i aude vocea cristalin.

Dar, papa, e Felix!

Felix privi spre captul scrii ca spre cer deschis. Apoi i se deseneaz naintea ochilor fata, subiric, mbrcat ntr-o rochie foarte larg la poale, dar strns tare la mijloc i cu o mare colorat de dantel pe umeri.

Modul n care i se prezint lui Felix, e simplu i direct:

Ce bine-mi pare, ce bine-mi pare c ai venit! zise ea volubil. Eu sunt Otilia.

Apoi, prndu-i-se c tnrul nu reacioneaz destul de clduros, ntreb, ntorcnd adnc faa spre el:

Oare nu-i pare bine?

Otilia i impunea lui Felix modul cum s o trateze. Felix i strnse mna i avu o clip impulsiunea de o i-o sruta, ns fata i-o trase cu mult nainte de a lua o decizie i i-o trecu pe sub braul stng.

Otilia e de la nceput ocrotitoare. Ea l introduce n atmosfera familiei i tot ea face prezentrile.

Otilia va urma, ca personaj, structura cunoscut i abordat i pentru celelalte. Portretul fetei este schiat de la nceput: fata prea s aib 18-19 ani. Faa mslinie cu nasul mic i ochii foarte albatrii arat i mai copilroas ntre multele bucle i gulerul de dantel. ns n trupul subiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fr acea slbiciune supt i ptat a Aureliei, era o mare liberate de micri, o stpnire desvrit de femeie.

Otilia scap de sub tutela autorului ei, G. Clinescu, i se definete prin vorbe, fapte, gesturi, prin comportamentul care strnete reacii diferite n jur. Marina, servitoarea, ntmpin fuga fetei prin iarb cu un Haida! A-nceput nebunia! Felix o urmeaz i o admir tocmai pentru aceast imprevizibilitate, Pascalopol o ocrotete vznd n ea o posibil mplinire, mo Costache se las mngiat, iar Aglae i Aurica se ntunec de invidie. Stnic nu pierde ocazia s exclame: Deteapt fat!, iar Titi, s caute un moment cnd s strecoare o obscenitate, convins c nu este nimic ru n asta.

Fata domin ns totul i pe toi, prin generozitate i printr-o superioritate lefuit de-a lungul generaiilor. Fr cel mai mic efort ea se ridic vizibil deasupra celorlali.

Pentru Felix, Otilia este prieten de aceeai vrst, o ocrotitoare. Autorul sugereaz c ntlnirea i apropierea celor doi era predestinat. Artndu-i lui Felix cteva fotografii vechi, de familie, n care prinii lor apreau alturi, Otilia Nu tii c onoraii notri prini aveau intenia s ne cstoreasc? Ca la chinezi, mi se pare! Poate n virtutea acestei situaii Lui Felix, apariia Otiliei i ddu un sentiment inedit, de mult presimit. Relaia pare a se fi nfiripat din copilrie, acum nu era dect o confirmare cci Felix nu vzuse pe Costache Giurgiuveanu dect cu muli ani n urm, copil, i tot atunci o cunoscuse i pe Otilia care era o simpl feti. Dar n fiecare an scria la srbtorile consacrate i n alte cteva mprejurri unchiului Costache ntrebnd ce mai face Otilia, iar Otilia scria Iosif, ntrebnd ce mai face Felix. Tnrul fiu al doctorului i Otilia erau astfel n chip oficial intim prin coresponden i desigur c, dac s-ar fi ntlnit n-ar fi putut dect s continue i oral stilul familiar din scrisori.

Fata are nentrerupte atitudini de protecie fa de trei personaje: papa, Pascalopol, dar mai ales fa de Felix. Gesturile ei necenzurate, dar pornite din firescul sentimentelor ncnt. Otilia e ntruchiparea feminitii i a gingiei.

Abia sosit n casa unchiului Costache, Felix face cunotin cu celelalte personaje prin intermediul Otiliei. Ea fixeaz, adesea cu o not voluntar, departe de inocena cu care i obisnuise pe cei din jur, statutul lui Felix. Cnd Costache este ntrebat unde o s stea biatul? cu un ton din care se distingea clar aversiunea Aglaei pentru Felix, Otilia rspunde scurt i fr menajamente pentru sentimentele mtuii, speriat de apariia unui potonial motenitor al averii btrnului: La noi! explic Otilia. edea acum cu o coaps pe marginea fotoliului btrnului, jucndu-i ca o pendul piciorul, n vreme ce cu mna stng mbria capul vdit mulumit al aceluia.

Fa de Leonida Pascalopol, Otilia are gesturi cu nclinaii materne: n vreme ce Aglae rentocmea jocul, Pascalopol contempla pe Otilia. Aceasta i potrivea acul cu perl din cravat, i scutura uor umerii, privindu-l cu o graioas , maternitate, mereu atrnat pe marginea scaunului.

Protecia Otiliei fa de felix include supravegherea jumtate copilroas, jumtate matern a oricror ndeletniciri gospodreti ce pot avea oarecare tangen cu ea. Otilia uit la un moment dat de musafirul abia sosit, apoi se repede spre el cu gndul de a repara o greeal de neiertat:

i-e somn?

Ochii lui Felix i ora naintat fceau ntrebarea de prisos.

Fata e sincer ngrijorat cci a uitat s-i pregteasc o camer i, spre a rezolva problema, i ofer pentru o noapte camera ei.

Felix este ns cel mai apropiat de ea. Intimitatea interiorului ei l fascineaz din prima noapte petrecut n casa din strada Antim. l impresioneaz amestecul de lucruri, intimitatea lor i mai ales diversitatea preocuprilor fetei.

Compoziia interiorului mbin elemente ce fac parte din structura psihic a personajului observat doar n cursul unei treceri n revist a decorului. Arhitectura personajului aaz alturi moda, notele muzicale pentru pianoforte i romane franuzeti din colecia Calmann Lvi, ilustrat i cartonat. Din cteva detalii se recompune o Otilie plin de feminitate, o intelectual rafinat i o fire sensibil la frumos.

Personajul se autocaracterizeaz n diverse rnduri. Dup ce termin de cntat o bucat muzical, las minile n poal i exclam: Ce sentimental sunt!. i mrturisete lui Felix o venic tulburare interioar: mi vine uneori s alerg spuse ea lui Felix care edea n picioare puin ncurcat de rochia i nimicurile crora le slujea de curier s zbor. Felix adug ea confidenial vrei s fugim? Hai s fugim! i mai nainte ca tnrul s se dezmeticeasc, deschise ua de perete i ncepu s alerge prin curte.

Otilia deruteaz pentru c trece brusc de la o stare la alta. E contient de asta: Eu am un temperament nefericit: m plictisesc repede, sufr cnd sunt contrariat, sunt foarte capricioas, vreau s fiu liber.

Fata apare diferit n ochii celor din jur. Fiecare nelege o parte din ea, nimeni nu o poate ptrunde.

Aglae o consider o znatic, o dispreuiete vizibil i o bruscheaz cu vorbe ireverenioase. Cnd Titi ndrzni un gest oarecare de concupiscen, care irit pe fat, Aglae se revolt nu asupra biatului, ci asupra ei: Nici nu a pus mna biatul pe ea. i dac ar fi pus, ce? Fete ca ea pentru asta sunt. S triasc discret cu bieii de familie, s-i fereasc de alte lucruri mai rele. Drept rezultat Otilia apru pe u cu coama mnioas, cu ochii ncrcai de fulgere.

Stnic, aflnd despre logodna Otiliei cu Pascalopol, ncearc s-l determine pe moier s neleag adevrata situaie a Otiliei, spunndu-i c ea e tnr neexperimentat, azi se ntlnete cu un tnar, mine cu altul, o fat greete uor. n casa lor st un student de vrsta ei, pentru care se pare c are nclinaiuni... cumnata mea Aurica a vzut lucruri decisive, dar, ca domnioar, s-a sfiit s v comunice, de aceea am luat eu hotrrea s v scutesc de o decepie. nelegei, un om mai n vrst, chiar bogat nu poate lupta cu temperamentul aprins, poate prea aprins, al unei fete de nousprezece ani.

Aurica e de prere c Otilia e ireat, caut numai brbai n vrst, bogai, de aceea i se pare neexplicat cum Felix poate iei pe strad cu o destrblat ca Otilia.

Titi i pune lui Felix o ntrebare strict confidenial: Ascult... tu eti bine cu Otilia... spune drept... se preteaz?

Pentru Felix, Otilia este o fat cuminte de care se ndrgostete nebunete, dar fa de care are ezitri de a lua hotrri decisive.

Pascalopol o consider foarte frumoas, are rbdare cu ea, dorind-o soie i nedistingnd niciodat clar ce e viril i ce e patern n dragostea lui. E ca o rndunic.

Colegii lui Felix care-l vzuser la bra cu ea, l btuser pe umr

Houle, cum ai pus mna? Este cea mai elegant conservatorist. Nu s-atinge nimeni de ea.

Compoziia personajului include, evident i bibliografia lui presrat ntr-o discuie cu Felix: Papa, vezi tu, nu mi-e tat bun... Mama a mai fost cstorit nainte, i cnd a luat pe papa, eu eram de civa ani... Privete! Uite pe mama i pe tatl meu adevrat. (i Otilia ntinse lui Felix o fotografie puin rupt, n care Otilia din alte vremuri, ns cu privirile blnde, n rochie cu panier i cu un mare zuluf czut peste umr inea de bra un brbat gras, i el cu ochii Otiliei).

Otilia se mic ntr-o lume fixat, pentru totdeauna n tipare. Mo Costache i pecetluiete definitiv destinul. Nu o nfiaz i Otilia va fi sacrificat de familia care i dorete att de mult motenirea.

Otilia trece astfel printre pagini nchiznd n ea o lume, trece subiratic i delicat imprevizibil, generoas, un personaj suav cu un neters zmbet pe buze (zmbet de amrciune).

ntre personajele romanului Enigma Otiliei se numr i Felix. El este de multe ori vocea autorului, fiind mai tot timpul martor al evenimentelor i actor doar cnd e nevoie de micare de deplasare pentru a crea cmp de aciune celorlalte personaje. Felix umbl mult, cltorete la ar, cunoate i ne determin astfel s cunoatem o ntreag lume, oameni din medii diferite ce alctuiesc armata personajelor din roman. Aadar Felix e martor i actor n acelai timp.

Felix Sima deschide romanul prin descrierea casei, privit prin ochii si i l ncheie cu aceeai imagine a cldirii vzut din perspectiva eroziunii timpului. Romanul pune n centrul narativ al aciunii formarea personalitii lui Felix, de aceea poate fi considerat un bildungsroman. Felix este cel care introduce cititorul ntr-o lume necunoscut, de care ia act prin imaginile reflectate, n contiina acestui personaj.

Intriga romanului pornete n momentul cnd Felix vine n casa lui mo Costache i intriga e ct se poate de simpl: biatul o iubete pe Otilia, fiica vitreg a lui mo Costache pe care o rsfa Pascalopol i, deci e gelos pe Pascalopol. n linii mari cam astfel ar sta lucrurile.

Romanul ncepe acolo unde se sfrete drumul lui Felix. Acesta cutreier Bucuretiul, gsete ntr-un final casa lui Costache Giurgiuveanu i ptrunde n curte. Urmrindu-i personajul n timp ce-i caut ruda, autorul observ: tnrul mergea atent de-a lungul zidurilor, scrutnd acolo unde lumina slab a felinarelor ngduia numerele caselor. Uniforma neagr i era strns bine pe talie, ca un vemnt militar, iar gulerul tare i foarte nalt i apca umflat i ddeau aer brbtesc i elegant. Faa i era juvenil i prelung, aproape feminin din pricina uvielor mari de pr ce-i cdeau de sub apc. Biatul are de la nceput un accentuat aer de feminitate. E dezorientat, cutnd cu mult nesiguran numerele caselor.

Elementele caracterizrii urmresc linia clasic, pornind de la nfiarea exterioar ctre interiorul sufletesc, autorul viznd o relaie strns ntre exterior i interior. El este un tnr de vreo optsprezece ani, mbrcat n uniforma de licean ce intra n strada Antim, venind dinspre strada Sf. Apostoli cu un soi de valiz n mn, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindc, obosit, o trecea des dintr-o mn-ntr-alta.

Grija constant pentru biografia personajelor sale face pe G. Clinescu s-i fixeze nc de la nceput, lui Felix, un fel de fi biografic: Se numea Felix Sima i sosise cu o or nainte n Bucureti venind de la Iai, unde fusese elev n clasa a VIII-a Liceului Internat. Sfrise liceul, trecnd i examenul de capacitate i acum venea n Bucuretui la tutorele su, Costache Giurgiuveanu.

Tnrul e studios, s-a dedicat crilor i lumea lui adevrat e lumea tiiei.

Primul contact cu familia Giurgiuveanu l face chiar n seara sosirii. La masa de joc se aflau aproape toate personajele ce vor evolua ulterior n roman. n odaia nalt, ncrcat de fum des i neptor de tutun ca o covert de vapor pe Marea Nordului, Felix face cunotin cu membrii familei Tulea i cu Pascalopol. Pentru Felix, Otilia este un iniiator, un intermediar ntre el i ceilali: Otilia e amortizorul contactului prea dur cu o realitate de cele mai multe ori ostil.

Fa de primirea ciudat, chiar ostil a btrnului, primirea sincer, cldura cu care-l trdeaz Otilia l impresioneaz. De la nceput sufletul lui ntreg se concentraz n direcia aceasta, i pentru c fata este atent la tot ce face. Felix are repede nclinaia de a lua n stpnire pe Otilia, o stpnire protectoare ns.

Autorul fixeaz imediat statutul lui Felix fa de celelalte personaje, iar schema evoluiei odat fixat, personajul nu face dect s o urmreasc, mbogind-o cu noi fapte. Atitudinea familiei Tulea fa de el se va observa din prima scen, cea a prezentrilor.

Aglae l privete cu austeritate, vznd n el nc un posibil pretendent la averea btrnului. E ncreztoare n cariera pe care biatul se strduiete s i-o fac. Convingerile ei pe care s le nsueasc toat lumea sunt ca medicina, cere an muli urm Aglae, trntind cu ciud o carte , cheltuial, ntreinere. Un orfan trebuie s-i fac acolo repede o carier, s nu cad pe capul altuia.

Tonul cu care fu pronunat cuvntul orfan i chiar cuvntul nsui pe care nu-l mai folosise nimeni n legtur cu el, jignir profund pe Felix.

Vai, ce spui, tanti Aglae. Felix nu cade pe capul nimnui, repro Otilia.

Biatul e complexat de situaia lui de orfan i orice aluzie i trezete o puternic revolt. Ceilali vd n lipsa prinilor o infirmitate. Otilia ns l protejeaz din primele momente. Otilia devine ntruparea feminitii. Gesturile ei fa de Felix sunt un amestec de cldur i maternitate: spre a se ncredina de supunerea tnrului, Otilia se aez pe canapea foarte aproape de el i-i ntinse cu mna, ca unui copil, una din prjituri. ntr-adevr, i era foame. Otilia nu slbi vigilena pn nu sfri prjitura, apoi i-o ntinse i pe cealalt. Cu braul stng trecut repede pe dup braul drept, atepta i prea foarte mulumit.

Grija ei amestec la un loc gingia i candoarea. Doamne! zise ea, nu tiu unde s te culc. Am uitat s spun s-i pregteasc o camer . Rezolvarea o gsete tot ea: Felix va dormi o noapte n camera ei.

Camera Otiliei devine un trm al visului i al misterului feminin. Felix descoper fiecare detaliu cu uimire dar i cu curiozitate.

Dup ce cunoate, surprins preocuprile fetei pentru literatur, dup ce studiaz n amnunt camera Otiliei, Felix se ls pe marginea patului, nendrznind nc s profaneze cu somnul su acest ascunzi feminin.

Deja prima noapte n casa lui mo Costache st sub semnul visului i al imaginii fetei: Prin minte i se perindau toate ntmplrile din cursul acestei seri ciudate, figura spn a btrnului, scrile scritoare, chipurile din odaie. Felix se ls n voia braelor i se cufund cu ele n visuri.

Fa de cei din clanul Tulea, trind n strmtoarea unor meschinrii zilnice, Felix i Otilia sunt atrai de felurite preocupri intelectuale. Existena lor, a fiecruia n parte, aproape nici nu se intersecteaz cu a celorlali membrii ai familiei.

Sentimentul de gelozie fa de Pascalopol, moierul tomnatic, cu o cultur aleas, ce struie mereu n preajma Otiliei, o gelozie nc nedefinit, dar mocnind n strfunduri, toate acestea l fac pe Felix s-l priveasc pe domnul gras cu aversiune:

Cine era domnul gras de asear? ndrzni s ntrebe Felix.

Fata ridic o privire indignat asupra-i.

Leonida Pascalopol gras? De ce e gras? Da, ntr-adevr e cam gras recunoscu ea gnditoare , am s-i spun s slbeasc.

Este tot un unchi? se hazard Felix cu jumtate de gur.

Unchi? Ce bine ar fi! Nu e unchi, e prieten... al lui papa.

Mai trziu, cnd Pascalopol vine s o ia pe Otilia la teatru, Felix urmrete ndeaproape scena: Ceea ce izbi pe Felix, care privea din chioc, fu nu veselia volubil a Otiliei, ct satisfacia reinut a lui Pascalopol, care nu se clasa deloc printre sentimentele paterne.

Otilia este pentru el un factor feminin care-i lipsise, o prieten de vrsta lui i de aceea i se pare curioas nclinaia ei pentru un om n varst. Refugiul lui Felix este lectura. Era plcerea lui cea mare, pe care i-o satisfcea cum putea, mprumutnd cri sau, cndavea bani, cumprnd. n odaia pe care i-o pstrase n casa de pe strada Lpuneanu, avea de pe acum o mic bibliotec.

O alt latur a personajului este cea de liant al celor dou familii, cea a Aglaei i cea a lui mo Costache. Aglae sper o apropiere a lui Felix de Aurica, dar biatul nu ncearc nici un sentiment pentru domnioara cu brbia ascuit.

Procesul de transformare al lui Felix n casa din strada Antim este rapid. Cu timpul Felix se obinui cu libertatea de care se bucura n aceast cas, n care fiecare fcea ce poftea, fr s ntrebe pe cellalt i care contrasta cu rigoarea vieii lui de pn acum i care preia caracterul su singuratic. Totui un sim de disciplin nnscut ferea pe Felix de excese. Libertatea i risipise timiditatea i-i dduse sentimentul valorii lui personale. Lipsa lui de legturi familiale mai afectuase, diferena uor comptimitoare cu care-l nconjurau toi fiindc era orfan dezvoltase firea lui ambiioas. Atepta cu nerbdare s se deschid Universitatea, pentru a se pune cu aprindere pe munc, voia s-i fac o carier solid ct mai curnd.

Relaia lui Felix cu Pascalopol se contureaz prin infinitele detalii pe care autorul le aaz n schemele celor doua personaje. Felix l urmrete ndeaproape pe moier. La ar, n timp ce vizitau moia lui Pascalopol, Otilia dechide dulapul cu puti, iar Pascalopol fu lng ea cuprinzndu-i braele. Atunci Felix nu not att primejdia, ct mbriarea lui Pascalopol.

Sentimentele care se nfirip ntre Felix i Otilia pornesc de la o apropiere fireasc ntre tineri de aceeai vrst, amndoi fr prini. Fiecare este grijuliu cu cellalt. Otilia are atitudine matern fa de Felix. Biatul e, la nceput, timid dar sincer, fr a fi capabil de generoziti prea mari. Otilia devine o obsesie. O drm i o construiete potrivit nevoilor sufletului su, iar fata i scap de fiecare dat. Modelul creat e ntotdeauna inferior originalului. ncerca s adoarm de-a binelea, ns, pe dat ce imaginea Otiliei se amesteca i fugea, se trezea speriat i o aducea napoi. ncepuse s nu mai poat visa altceva i cptase adevrase insomnii care-i fcuse cearcne la ochi. Ziua scria n caiete caligrafic: Iubesc pe Otilia. Caut, recurgnd chiar la disimulaii, gesturile de ocrotire ale Otiliei, care le oferea cu mult spontaneitate.

Declaraia lui de dragoste fcut ntr-un moment n care echilibrul sufletesc se clatin cu desvrire, nu are n ochii fetei efectul scontat. Chipul lui ia amploarea unei boli. Felix se hotrte s prseac pe mo Costache. Gsit de Otilia pe o banc nzpezit, fata-l mustr:

i mai spui c m iubeti!

Otilia citise scrisoarea. [...]

Felix ls din nou capul n jos i rspunse, sfrmat:

Dar tii foarte bine... i-am scris... nu mai pot aa.

Nevoia de certitudine se transform n dorin de a stpni. Scena mpletete tonuri suave cu ironii uoare. Nematurizarea complet a lui Felix atinge n unele puncte comicul.

Felix o iubete sincer pe Otilia, dar ezit, e labil.

l descumpnete comportamentul derutant al Otiliei, nu-i poate explica schimbrile brute de atitudine ale fetei, trecerea ei de la o stare la alta. Plecarea Otiliei la Paris cu Pascalopol l dezndjduiete, ns nu renun la carier, ba dimpotriv, eecul n dragoste l maturizeaz. Felix pstrnd n amintire o iubire romantic, nltoare, care-i d putere, fiind un corolar al muncii sale. Lucid i raional, el nelege c ntr-o societate degradat n esenele ei morale, dragostea nu mai poate fi un sentiment pur, cstoria devenind o afacere pentru supravieuire i nu o mplinire a iubirii. Felix nsui se cstori ntr-un chip care se cheam strlucit i intr, prin soie, ntr-un cerc de persoane influente.

n relaiile cu celelalte personaje, Felix apare ca un intelectual superior, situndu-se deasupra superficialitii i meschinriei lumii burgheze, conducndu-se dup un cod superior de norme etice: s-mi fac o educaie de om. Voi fi ambiios, nu orgolios.

Ambiios, aadar, nva i face eforturi deosebite de a se remarca pe plan profesional. Ferm i feroce, muncete cu seriozitate pentru a deveni un nume cunoscut n medicin, public un studiu de specialitate ntr-o revist francez i, cu ndrjire i preocupare pentru cariera sa, devine profesor universitar, o autoritate medical, cstorindu-se potrivit ambiiei sale. Cu fata unei personaliti politice a vremii, care-i asigur un statut social superior.

n ambiana casei din strada Antim, prezena lui Leonida Pascalopol e un lucru straniu. Moierul bogat i manierat e ntr-o neconcordan prea izbitoare (pentru a observa el nsui) cu Costache i rudele sale.

Privindu-l pe moier, biatul constat c era un om cam de vreo cincizeci de ani oarecum voluminos, totui evitnd impresia de exces, crnoc la fa i rumen ca un negustor, ns elegant prin fineea pielii i tietura englezeasc a mustilor crunte. Prul rar, dar bine ales ntr-o crare care mergea din mijlocul frunii pn la ceaf, lanul greu de aur cu breloc la vest, hainele de stof fin, parfumul discret n care intra i o nuan de tabac, toate acestea reparau cu desvrire, n apropiere, neajunsurile vrstei i ale corpolenei.

Caracterizarea este aparent fcut de autor, cci n realitate Pascalopol este privit de Felix, iar cititorul reine amnuntele pe care Felix, el nsui, le reinuse. Se insist de la nceput asupra chipului, iar elementele care compun ntregul sunt nu rareori contraste: rumen ca un negustor, ns elegant prin elegana pielii, oarecum voluminos, totui evitnd impresia de exces.

Dintre toate personajele, autorul insist cel mai mult asupra inutei lui Pascalopol. i sunt descrise n amnunime hainele, croiala lor, culoarea: Pe la orele ase, o trsur cu doi cai albi, aceeai din seara precedent, se opri n faa porii, i din ea cobor Pascalopol, mbrcat ntr-un costum pepit, bine croit, cu ghete albe, cu floare la butonier i cu canotier pe cap. Toate acestea alctuiesc un contrast izbitor ntre Giurgiuveanu i moierul bogat, admirat de toat familia Tulea i escrocat uneori fr jen, ba de mo Costache, care-i ciupea cte o sum oarecare de bani, ba de Aglae, care se aaz la masa de joc tiind precis c nu are bani, dar scotocindu-se fugar i nesemnificativ n pung i acceptnd repede i fr complexe mprumutul lui Pascalopol.

Dac interiorul casei lui mo Costache este compus n perfect concordan cu avariia personajului, interiorul lui Pascalopol las de la prima vizit a Otiliei nsoit de Felix, impresia c aici locuiete un om cu gust pentru frumos.

Interiorul i se pru lui Felix cu mult mai rafinat dect i-ar fi putut nchipui, cunoscnd numai omul, aa de rezervat de convenional.

Pascalopol se trgea dintr-o familie cu puin snge grecesc, fusese student la Bonn, apoi n Frana, dar abandonase studiile trebuind, dup moartea tatlui s-i ngrijeasc mama i s administreze moia.

Este pasionat de muzic, tie s cnte la flaut i apreciaz cu ureche de cunosctor interpretarea bucilor muzicale ale Otiliei.

Personajul se definete singur: sunt un fel de boem.

Grija pentru biografia personajului l determin pe autor s interpun n momentul vizitei i scurte lmuriri pe care Pascalopol le d lui Felix i care, pentru cititor sunt rezumate de nsui creatorul personajului. Aflm astfel c Pascalopol se plimbase prin mai toat Europa i fusese cstorit, nainte de a-i sfri studiile, cu o femeie de care se desprise sau rmsese vduv (nu spunea limpede lucrurile).

Preocuprile lui sunt variate. Nu rmsese rob al moiei, ci cultiva muzele, citea, dar mai ales, se bucura vzndu-i pe cei tineri. Biblioteca l impresioneaz pe Felix ce privea cu aviditate rafturile, lucru ce prea a ncnta pe Pascalopol.

Privindu-l, Felix constat purtrile blnde ale moierului, apicureismul lui de om cult. Era evident pentru Felix i pentru toi ai casei c Pascalopol nu cultiv relaia cu btrnul Giurgiuveanu dect pentru a fi aproape de Otilia.

Pentru Felix, Pascalopol e un rival, gelozia biatului lund uneori forme ciudate, pentru Otilia este un brbat i pe care-l comptimete sincer. Un om pe lume care-i place fiindc e aa bun. Tot ea adaug: E de o rbdare nemaipomenit. E politicos cu tanti Aglae i cu toi, numai ca s aib sentimentul c se afl ntr-o familie. Nu are pe nimeni.

Leonida Pascalopol se consider un om ratat i vrea s se fac util celor care au nevoie de el.

Triete n preajma Otiliei, pe care o cunoate de cnd era mic i-i satisface toate dorinele i capriciile, fiind un adevrat tat pentru orfan.

Sentimentele lui Pascalopol pentru Otilia sunt nelmurite; el oscileaz ntre patern i viril i-i mrturisete lui Felix: ... un dezamgit ca mine e un om fr pretenii. Eu nu i-am cerut niciodat nimic domnioarei Otilia i n-am stat ca s disting ce e patern i ce e viril n dragostea mea.

Moierul se consider unul dintre prinii Otiliei: Da, domnule Felix, Otilia venea la mine simplu, ca o fiic.

Otilia l vede ca pe un om de lume, un brbat ic i singur, sracul.

Cu timpul, sentimentele lui paterne se schimb, nutrind acum sentimente de iubire pentrun tnra fermectoare, ca o rndunic.

Fiind singur i bogat, neavnd familie, Pascalopol are nevoie de domnioara Otilia, ea e micul meu viiu sentimental, acceptnd, dac ar fi nevoie i statutul de printe: Dac nu pot fi un amnt, rmn ntotdeauna un nepreuit prieten i printe. Dornic de a avea o familie, el vine aproape n fiecare sear n casa din strada Antim, joac i pierde la cri n favoarea lui mo Costache, aduce delicatese pentru cin, rabd cu distincie rutile Aglaei i flirturile groteti ale Aurici, i pltete lui Felix taxele la Univeristate, fr ca acesta s tie.

Discret i delicat, Pascalopol este pentru Otilia nu numai un sprijin material, ci i unul moral, simind din plin ocrotirea pe care acesta o revars asupra ei cu noblee i elegan.

Cu aceeai noblee sufleteasc, atunci cnd i d seama, dup civa ani de cstorie, c nu mai este potrivit pentru Otilia, i red acesteia libertatea, ca ea s poat deveni nevasta unui conte, aa ceva, dintr-un profund sentiment de umanitate s-o las s-i petreac liber anii cei mai frumoi.

Brbatul, e protectorul tinerilor. Felix simte aversiunea pentru el, dar lundu-i aprarea n momentul n care Aglae l condamna pentru c i-a ales meseria de doctor. Pascalopol intervine cu voce mngietoare: Un doctor bun, muncitor, ctig foarte bine azi.

Vocea adaug nuane noi portretului personajului.

n realitate, distinsul domn i-a oferit un scurt rgaz de fericire ntre dou deziluzii: o tineree bogat, trecut definitiv, ns i o btrnee tot mai sigur i deprimant.

Motenirea ofer ocazia unei profunde analiza psihologice. Cum aceast motenire devine centrul demersului narativ, Costache Giurgiuveanu, la rndul su, posesorul banilor rvnii de propria familie, se contureaz ca personaj principal.

Costache Giurgiuveanu este personajul central al romanului pentru c, direct sau indirect, el hotrte destinele celorlalte personaje care se contureaz n jurul averii sale n goana dup motenire.

E tipul avarului, nscriindu-se n descendena lui Hagi-Tudose al lui Delavrancea sau Harpagon al lui Molire, dar se distaneaz de acestea prin ncercarea de ai depi condiia. George clinescu i apr personajul, negnd nscrierea lui n irul avarilor, aducnd ca argument faptul c Giurgiuveanu este umanizat de dragostea lui sincer pentru Otilia, chiar dac nu reuete s i-o materializeze.

Costache are o vrst naintat, dar sper s poat tri mult. Este un nsetat de bani, i de via. Are mult afeciune pentru Otilia, dar practic nu ntreprinde nimic pentru a-i asigura viitorul i nici pentru a o nfia.

Autorul i lmurete biografia lui mo Costache printr-o abunden de detalii. Aceast biografie se mpletete cu cea a familiei Tulea, dar i cu cea a familiei lui Felix Sima. Doctorul Iosif Sima, fost medic militar, apoi demisionat, nu mai avea de mult rude apropiate de snge. Singura lui sor, soie a lui Costache Giurgiuveanu (cel cutat), murise i ea de mult. Vduv el nsui de vreo zece ani, doctorul i inuse biatul mai mult n pensionate i internate. Dup o lung boal plictisitoare, se stinge i el cu satisfacia c copilul e mare i cu viitorul oarecum asigurat. n afar de un oarecare depozit de bani, doctorul lsa lui Felix o cas cam veche, dar indicat ca tutore unchiul Costache, cumnatu-su. De un an de zile, Giurgiuveanu reprezenta pe Felix n raporturile cu coala, pltea taxele, semna n calitate de corespondent, iar Felix, la rndul su i trimitea tiri despre el.

Aadar, n casa unchiului Costache vine Felix ntr-o sear de la nceputul lui iulie 1909; o cas din strada Antim, unul dintre imobilele pe care le posed btrnul i de pe urma crora dispunea de mari sume de bani, rezultate din chirii.

Prezentarea lui Costache se face tot prin prisma lui Felix. Vedem ceea ce, sosit aici, se vede el nsui. Portretul fix fixeaz deja unele trsturi ale personajului: Capul i era atins de o calviie total, i faa prea aproape spn, i, din cauza aceasta, numai doi dini vizibili, ca nite achii de os. Omul e capabil s zmbeasc, dar lui Felix zmbetul i nfiarea btrnului i trezesc imaginea unei bufnie. Blbiala lui mo Costache e unul dintre primele lucruri pe care le observ Felix la btrn. ntrebat dac aici ade domnul Costache Giurgiuveanu, acesta rspunde:

Nu - nu - nu tiu... nu-nu st nimeni aici, nu cunosc.... Biatul se mir nespus i iei ameit pe ua gotic i apoi pe poarta ruginit trecu prin faa muscalului, care sforia mereu, i porni dezorientat nainte.

nc de la nceputul romanului, apariia sa este bizar, deconcertndu-l pe Felix atunci cnd i spune: nu-nu st nimeni, aici, rspuns de domeniul absurdului. Felix i imaginase c tutorele su e un om masiv, de o greutate extraordinar, avnd n vedere c tia despre el c este bogat, deine mai multe imobile, i fusese lsat n grij, argumente pentru a-i nchipui c giurgiuveanu are for. ns i apare n fa un om mititel, puin adus pe sapte, cu o chelie de porelan, cu faa spn, buzele galbene de prea mult fumat, cu ochii clipind rar i moale.

Aspectul exterior i interior al casei prginite, aflate aproape n ruin, trimite cu toate detaliile descriptive ctre avariia personajului, dar i ctre un soi de parvenitism, arhitectura casei sugernd intenia de a executa grandiosul clasic n materiale nepotrivite. Ca orice avar, Costache Giurgiuveanu se teme de orice nou venit, ca de un intrus nedorit, un potenial atentat la averea sa.

Nedumerit de primirea ce i se, ncurcat de imagini care, n mintea lui, nu se legau, Felix este gata s prseasc imobilul. Totui, o apariie nou, o faa subiric l oprete. Reacia btrnului se schimb dintr-o dat i Felix este poftit nuntru.

Drumul personajului de-a lungul romanului include fapte, ntmplri, discuii la care ia parte, vorbe surprinse n treact i gesturi care-l definesc i-l fac tot mai viu. De exemplu, neacceptnd ideea unei servitoare, cci aceasta ar nsemna un sacrificiu bnesc, mo Costache o ine pe Marina, femeie celibatar, slab de minte, dar oarecum rud, n schimbul serviciilor fcute. Singura slbiciune a btrnului acestuia ciudat este Otilia, fiica vitreg. Fata exercit asupra lui o mare influen. Otilia realizeaz un adevrat tampon ntre el i ceilali, atenund att ct este posibil rutile pe care le provoac avariia btrnului. Ea e convins c papa e un om bun, ns are i ciudeniile lui. Trebuie s fii ngduitor, l sftuiete ea pe Felix.

Ceea ce numete Otilia ciudenii sunt n realitate fapte dezvluind tipologia avarului, gata s fixeze dimensiunile obiectelor i chiar ale oamenilor, dup dimensiunile ctigului ce-l poate obine prin ei. Pascalopol i este apropiat, dar dac-l poate nela fie i cu o sum mic de bani, profitnd de neatenia lui, Giurgiuveanu este mulumit.

Felix este nepotul lui i are o surs important de bani, dar i lui Felix i micoreaz venitul prin nenumrate potlogrii, ncepnd de la ciupeala zilnic a vreunei piese de cinci lei, sub pretextul c M-m-mai d-mi cinci lei. N-am acum la ndemn, sunt cam strmtorat pn la descoperirea uluitoare pentru Felix, a unui pachet de coale scrise, cusute printr-o sfoar roie. n chip de caiet, i cu titlu care-l izbi cu toat graba lui, ntruct gsise acolo numele su. Scoase caietul i citi pe copert

Cont de cheltuieli

Ce-am fcut pentru minorul Felix Sima.

De aici, Felix afl c i s-ar fi dat n mn pentru teatru 20, cumprat instrumente chirurg 10, adus doctor fiind bolnav 30, haine, rufrie, 120, dat bani nevoi tinereti 200 i altele. Ceea ce-l izbete i mai tare este c tot n contul lui btrnul trecuse i materile pentru construcie 2142, deci c i construia o cas din venitul lui. Fire dezinteresat n privina banilor, Felix deveni matur prin experien, gsise c era ruinos i primejdios ca altcineva s tie ct venit are i cum l fur btrnul i ascunde caietul.

S-ar prea c iubirea sincer pentru Otilia umanizeaz personajul, n realitatea ns ezitrile cu care acoper l mpiedic s duc la bun sfrit. Btrnul nu accept ideea nici unei schimbri, starea lui dominant este voit imuabil: ntr-un singur sens pot evolua lucrurile: averea trebuie s creasc, prin orice mijloc.

Actele de generozitate, destul de rare de altfel, cu care l nvluie pe Felix i pe Otilia sunt neconvingtoare. tie c singura cale de a-i oferi fetei un echilibru este adopiunea sau mcar ntocmirea unui testament n favoarea ei. Nu o face i abia dup primul atac al bolii, speriat de insistena cu care rudele i caut banii, mo Costache intenioneaz s treac o sum de bani pe numele fetei.

Otilia, suferind mult de pe urma nedreptilor la care este supus, i mrturisete lui Felix: Dar papa m iubete, i apoi... e ndatorat s aib grij de mine fiindc mama i-a dat o mulime de bani fr nici un act, pe care papa i-a vrt n afacerile lui... Dac nu murea pe neateptate mama, ar fi fost altfel... Papa voia s m adopteze... i acum ar voi, nu-l las tanti Aglae... n sfrit, mizerii care cred c-i sunt indiferente.

Btrnul Costache se deplaseaz n cmpul su de aciune pe spaii largi. Avariia lui se manifest ncepnd de la privaiuni personale (mbrcminte, hran, interdicia de a fi chemat doctorul pentru consult, chiar i n caz de boal) pn la gesturi doar aparent generoase, cum ar fi cel de a-i construi Otiliei o cas, dup un plan arhitectural ntocmit de el.

Pentru mo Costache banul reprezint un scop n sine, el fiind reprezentativ ca personaj, pentru tipul burghezului avar. Orice se poate transforma n afacere: imobilele pot fi nchiriate studenilor, iar cnd acetia nu au bani pentru a plti chiriile, le pot fi confiscate bunuri care apoi sunt comercializate, localurile sunt nchiriate pentru nuni, cursurile universitare se vnd i se cumpr printr-o reea special a lui mo Costache, la fel seringile, instrumentele medicale i orice altceva. Felix deinea multe informaii de la un coleg. Colegul l inform c edea ntr-o cas de raport cu cteva caturi, foarte modern, ns cu apartamente mici, pe care proprietarul le nchiria la studeni, la intelectuali tineri n concubinaj, scond astfel un venit mai mare. Accepta chiria lunar, n schimb se acoperea printr-o poli scadent la data exigibilitii ei. n caz de neplat, preschimba polia, sporindu-i cifra, sau o protesta, dnd afar pe chiria. n genere ns ngduia pe toi cu mult bonomie fiindc prin sistemul polielor i al ntrzierilor, chiria, mic n teorie, se dubla; pltit anticipat, chiria de pild, era patruzeci de lei lunar, polia era de optzeci de lei, la ntrzieri cu preschimbri se aduga dobnda. Cnd tnrul chiria se ncurca, mo Costache nu devenea brutal. Arunca ochii prin cas, ajuta memoria debitorului i cerea, bunoar, dac era student n medicin (pe acetia i prefera), tratate de medicin, cursuri, articole de obicei scumpe. Deci, totul se transforma n bani. Bncile nu-i ofer garanie pentru a-i pstra averea i btrnul prefer s pstreze banii n cas.

Dac vreodat a existat un smbure luminos n ochii lui mo Costache, numai Otilia a reuit s fie sursa acestei trectoare raze de buntate. Btrnul o iubete sincer, dar, de teama oricrei schimbri, de teama familiei de alturi, nu ntreprinde nimic. n momentul n care primete o scrisoare anonim, defimtoare la adresa fetei, personajul are o reacie sincer disperat, voind ca Otilia s nu tie nimic din rutiile ce se spun despre ea. Dac cineva ar fi plmuit pe mo Costache, el n-ar fi fost mai zguduit dect de aceast banal anonim. Se nglbeni i fruntea i se acoperi de sudori reci. ncepu s se plimbe pierdut prin odaie, bolborosind vorbe fr neles. Arunc scrisoarea, o ridic din nou i o citi iar, ntorcnd-o pe toate prile. [...] O fric nebun l cuprinse. [...] scrisoarea i se prea un document teribil,de o autenticitate indiscutabil. Scrisoarea era n realitate o anonim ntocmit de Stnic, dup toate aparenele, un document care-l avertiza pe mo Costache c, dac o va nfia pe Otilia, lumea va considera c ntre el i fat s-au petrecut fapte reprobabile i c dorea astfel s o fac motenitoarea averii lui, ca s scape de ruine.

i totui nimic nu-l poate urni din starea lui de inerie, nici mcar acest oc. Simte parc nevoia s fie generos, dar totul se frnge n faa patimii pentru bani.

Otilica strui Costache, vesel ce-ai vrea s-i cumpere tticu, hai, o rochie frumoas, o plrie? Vrei s-i dau o sut de franci?

D-mi, papa, dac vrei tu, rspunse Otilia, mai mult curioas dect vesel.

Costache, vrnd mna n buzunarul de la piept al hainei i-o inu acolo indefinit.

Fetio, n-ar fi mai bine s te duci nti s vezi ce-i place? i alegi, i pe urm i dau ct vrei.

Otilia l lu de bra i-l scoase din salon.

Cum vrei tu, papa!

Otilica reveni Costache, ajuns n sufragerie, asupra ideii tu fixeaz-te asupra lucrului i spune s i-l opreasc. Dac ai, pltete tu, i pe urm te despgubesc eu. tii, pn la sfritul lunii nu sunt prea nlesnit.

n faa banilor, dragostea pentru Otilia plete. ncercnd s-i depeasc limitele, s-i domine automatismele, mo Costache se lovete de tiparele avariiei sale ca de cele mai dure bariere. Personajul se ndreapt acum spre tragic. De fapt, construcia personajului, minuios elaborat acoper un registru larg de la comic i tragic. Latura comic este mult exploatat n cursul atacurilor bolii i legat, mai nti de vestimentaia personajului.

Pe la sfritul lui septembrie, btrnul are un atac urmat de o uoar paralizie. Dus n salon, mo Costache este debrcat aproape cu fora de Aglae i de Otilia care se repezi s-i scoat ghetele de gumilastic, uscate i ncovoiate de vechime, ca nite iminei turceti. Picioarele lui mo Costache aprur nfurate n nite ciorapi de ln, de o grosime fabuloas. Degetele mari tiasr cu unghia valurile i ieiser ca dou ghemuri de cear. n alte mprejurri Otilia ar fi rs, dar acum nu vedea i nu auzea nimic, nimic. Dup surtuc, Aglae i trase pantalonii, de la captul de jos, cum ai scutura un sac, i btrnul apru n nite ndragi largi de stamb colorat, legai jos, n lipsa ireturilor rupte, cu buci de sfoar.

Prima vorb pe care o rostete este:

Che... che...

Cheile? nelese Otilia. Sunt aici cheile, papa, i-i ntinse un inel ncrcat cu chei, czut jos de-a lungul pantalonilor, dar inut nc de mijloc printr-o curea.

Btrnul puse mna avid pe ele, le vr greu sub pern, fcnd sforri de a nltura ajutorul altuia, apoi, ca i cnd misiunea ar fi fost ndeplinit, se las n voia gemetelor i somnolenei.

De chei nu se desparte nici n prezena familiei Tulea, venit rapid din casa de alturi. Doar Felix are ngduina s-i aduc o cutie n care inea banii, iar btrnul cuta ndelung n cutia zornitoare cu mna tremurnd, gsi o moned de cinci lei, o las repede din mn i scoase o bncu pe care o ntinse.

n tot timpul atacului, cheile i cutia cu bani sunt singura lui grij i nu se simte reconfortat dect tiindu-le lng el. Cnd doctorul Stratulat, adus de Pascalopol, l consult i-i recomand autoritar ca s mearg n pat Felix i Stnic apucndu-l de spate i de picioare, ca pe un copil mic, l luar pe sus, i atunci se vzu c btrnul, cu ndragi de stamb i cu ptura pe umeri ca o mantie regal, inea strns la subsuar cutia de tinichea cu bani, iar ca un clopoel, inelul cu chei. Stratulat rse, fr s vrea pe sub musti.

Comicul personajului atinge punctul maxim ntr-o scen petrecut a doua zi, n timp ce familia Tulea venea cu sperana s-l vad atins din nou de vreun atac. Stnic l gsi stnd foarte grav pe un vas de noapte, cu cutia de tinichea sub bra i cu cheile ntr-o alt mn. Atmosfera era infect, patul tot era presrat cu glomotoace de mutar ud.

Banii, rvniii bani de toi membrii familiei Tulea, stau sub salteaua din sufragerie, nvelii n jurnale vechi i legai cu sfoar. Moartea i va veni tot de la bani. Stnic afl ascunztoarea lor i-i fur chiar sub privirile disperate ale btrnului care cade la pmnt. Patima fusese pentru el devorant.

Gesturile personajului pot s-l caracterizeze i ele. Autorul urmrete fiecare micare cu atenie. Nici un detaliu nu este plasat n locul su fr legtur cu restul textului. De exemplu, fabricarea igrilor de foi noduroase ofer ocazia unei analize minuioase a gesturilor lui mo Costache. Politeea lui e servil, iar minile au o continu micare.

Orice se leag de bani declaneaz o blbial ciudat:

A-a-a ai bani? l ntreab el pe Felix.

Cnd biatul scoase banii, btrnul ochete pormoneul apoi adaug umil;

M-m-mai d-mi cinci lei.

Prins de Otilia n mometul n care i cere bani lui Felix btrnul ls ochii n jos, gudurndu-se, apoi, frecndu-i minile btrnul o lu mrunt pe scar n jos.

La mas Costache are aceleai gesturi care-i trdeaz avariia. Btrnul mnca cu mare lcomie, vrnd capul n farfurie, n vreme ce Otilia gusta cu indiferen. Fa de faptele lui, de exemplu, fa de mulumirea cu care relateaz cum Pascalopol i-a dat din greeal mai mult cu o sut de franci, Otilia are reacii clare: devenise palid i scpase furculia pe mas.

Moartea lui Costache Giurgiuveanu nu survine natural, ci de pe urma unui oc, de aceea sfritul are valoare de simbol.

Aglae Tulea baba absolut, fr cusur n ru, aa cum o caracterizeaz Weissman, este sora lui mo Costache, soia lui Simion Tulea i mam a trei copii: Olimpia, Aurica i Titi.

Odat aprut n scen, personajul se mic ntr-o liniaritate total. De la nceput la sfrit Aglae strnete doar dezgust. Se prezint cititorului prin intermediul lui Felix, care o observ cu atenie: Otilia opri pe Felix n faa femeii mai mature. Era o doamn cam de aceeai vrst cu Pascalopol, cu prul negru pieptnat bine ntr-o coafur japonez. Faa era glbicioas, gura i buzele subiri, acre, nasul ncovoiat i acut, obrajii brzdai de cteva cute mari, acuznd o slbire brusc. Ochii erau bulbucai ca i aceia ai btrnului, cu care semna puin, i avea de altfel aceeai micare moale a pleoapelor. Era mbrcat cu bluz de mtase neagr cu numeroase cerculee, strns la gt cu o mare agraf de os i sugrumat la mijloc cu un cordon de piele n care se vedea prins de un lnior urechea unui cesule de aur.

Acelai personaj, Otilia face prezentrile:

E tanti Aglae, sora lui papa, explic Otilia lui Felix, vzndu-l cam nedumerit.

De unde s m cunoasc? ntreb Aglae. Cnd a murit m-sa, era numai att. De atuncea nu l-am mai vzut.

Prima impresie urt pe care o provoac lui Felix se leag de limbajul ei, ce caracterizeaz perfect femeia crescut la mahala i educat la periferia oraului.

Prezena continu a Aglaei n casa lui mo Costache e motivat, la prima vedere, de gradul de rudenie i de poziia casei, familiei Tulea, aflat n imediata vecintate a casei Giurgiuveanu, dar mai ales, de dorina aprig, chiar nestpnit, a femeii de a pune mna pe averea btrnului. Ea este convins c numai banii pot aduce stabilitatea unei familii i-i dorete cu atta putere nct tot restul se estompeaz, cu excepia copiilor! Aglae ncarneaz

chipul mamei devorate de rutate i invidie fa de copiii altora, deformat n chip grotesc de un sentiment care ar fi trebuit s o fac s devin nobil.

E atta cheltuial n a o nltura pe Otilia, venica rival (din perspectiva ei) pentru mruniul Aurici, nct personajul depete repede, i nc de la nceputul drumului narativ limitele normalului. Aglae e uscat de rutate, aproape nici nu o poi nchipui tnr, la nceputul cstoriei ei cu Simion. Personajul se mic ntr-un timp inert i de aceea nici nu evolueaz, se plimb doar pe o traiectorie rectilinie, definitiv trasat.

Gesturile cu care l ntmpin pe Felix tind s stabileasc repede relaia. Felix este tratat cu superioritatea izvort doar din ur fa de nc un eventual pretendent de motenire, de aceea demnitatea cu care i ridic mna spre a-i fi srutat se potrivete prea puin cu acel hm! argos rostit cu un glas rguit, ns forte. Eti flcu n lege! Aflnd c Felix va intra la Universitate, Aglae se mir sumbru. Felix va cunoate curnd mpunsturile mtuii, pe toi deodat i mproc cu venin:

Aa?! se mir Aglae. N-am tiut: faci azil de orfani. [...] facei pensiune, continu implacabil Aglae. O s aib Otilia cu cine se distra, ce zici, Pascalopol? [...]

Aa eti dumneata, cocoan Aglae, maliioas.

Este ntruchiparea rului, malignitatea.

Pascalopol o consider maliios, n realitate Aglae e numai venin, i mai ales asupra Otiliei i place s-l verse. Fata ncurc planurile ei din mai multe puncte de vedere.

Privirile lui Felix, fixate asupra Aglaei, n momentul n care Pascalopol i ofer Otiliei un inel cu safire, descoper c prin ochii Aglaei i ai Aurichii trecur fulgere.

Aglae conduce peste tot. n propria cas l ine din scurt pe Simion, face i desface cstoriile copiilor, ntoarce totul dup bunul ei plac. La ntoarcerea Olimpiei, Aglae

simuleaz suprarea, n realitate e satisfcut c fata ei are un so avocat:

Aglae i Aurica ntoarser capul simulnd surpriza.

Olimpia! Tu eti? exclam Aglae cu o solicitudine n care voia s pun totui o uoar urm de suprare. Olimpia se ls srutat de Aglae pe amndoi obrajii, n vreme ce mna acesteia era srutat cu un respect afectat de Stnic.

Motivul acestei rceli al relaiilor i este explicat lui Felix de Otilia:

Aceasta-i povesti c totul era o idee absurd a lui Simion fr nici un temei, pe care o striga cnd era n toane rele, c btrnul avea o cas a lui nu prea mare, pe care Aglae voia s i-o dea Olimpiei ca zestre, dar Simion nu consimea nevrnd s rmn fr nimic. Aglae i confisca pensia i orice ban, chiar mica chirie pe care o scotea de pe casa lui. Astfel, s-ar fi prut c rezistena btrnului e un resentiment fa de tutela Aglaei.

Aversiunea Aglaei fa de Otilia e mrturisit direct. Fata i se pare o znatic i-i recomand fi lui Pascalopol s-i caute de nevast o fat cuminte i aezat, sugernd vizibil un portret asemntor cu cel al propriei fiice. Neavnd nici o nclinaie, nici o preocupare, nici mcar toleran pentru nclinaia artistic a Otiliei, muzica pianului o agaseaz:

Aglae ns ddu dovezi de impacien, ca i cnd o musc ar fi suprat-o. n sfrit izbucni trntind o carte:

Grozav de agasant pianul sta! (Apoi strignd): Otilio! d-l ncolo de pian, tii c m enerveaz! (Mai ncet ctre ceilali): Ori tii s cni, ori nu. Pianul cere talent... Didina cnta bine!

Otilia i cunoate aversiunea. Suprat, ascuns de ceilali, Otilia i mrturisete lui Felix: Nu tii ce viper este tanti Aglae asta! Uf!

n rzboiul de cuvinte pe care-l provoac adeseori Aglae, Pascalopol intervine ba de partea Otiliei, ba a lui Felix i sgeiile ei veninoase se opresc adesea n el.

Titi, cel mai mic dintre copii, are o situaie grav la nvtur. Aglae l solicit pe Felix pentru a da ajutor biatului, n realitate spernd o apropiere ntre biat i Aurica. Vznd c lucrurile nu merg ntr-o astfel de direcie, ea trage concluzia c cine citete mult se scrntete i ntrerupe leciile.

Toi copii ei sunt departe de a fi normali. Aglae e grijulie cu fiecare dintre ei, dar dominaia ei le-a sfrmat definitiv personalitatea.

Atras de zgomot, Aglae veni i, informat de Felix, irupse zgomotoas n odaie.

Iar ai hemoragie, drgu se viet ea , s-i dau vat.

Scotocind prin cas, veni cu-n tampon mare de vat, pe care-l vr n nara lui Titi, punndu-i n acelai timp o mn pe frunte.

Asta e numai din pricina oboselii, bombni ea. Mai d-o n plata Domnului de carte c n-am s te fac filozof.

Greete profund n metodele de educaie, pe Titi l trimite s se legene ca s se liniteasc, amplificndu-i astfel boala psihic, iar pe Aurica o ndeamn s-i gseasc un brbat i s se mrite, iubirea neintrnd n calculele sale. Pe soul ei, dei bolnav, l dispreuiete, l ignor i l abandoneaz ntr-un ospiciu, fiind total lipsit de sentimente umane.

Aglae e prezent n casa lui mo Costache i cu sperana c, dac moartea btrnului ar surveni la un moment dat ea s se afle ct mai pe aproape. Spre a obine motenirea, femeia e n stare de orice, e de acord s declare chiar c fratele ei e nebun:

Te duci dumneata, ca sor, s declari c fratele dumitale e nebun?

M duc! zise furioas.[...]

Nu mai rmne alt soluie dect s te iei bine cu el i mai ales cu Otilia!

Eu cu Otilia? Niciodat!

Discuia aceasta dintre Stnic i Aglae lmurete multe laturi ale personajului. Este pentru prima dat cnd femeia mrturisete deschis avesiunea ei pentru Otilia.

Scena ce-a urmat atacului din septembrie al lui mo Costache ntregete portretul personajului ce cptase fizionomia aspr a unui cpitan de vapor care comand n timp de naufragiu:

Aurica strig ea vino repede, c i-a venit ru lui Costache! Cheam-l i pe Titi. Trecei dincolo, s nu fure vreunul ceva. Marino! tu alearg iute la Stnic s vie i el i Otilia i s aduc doctorul pe care-l tie el. Ah! tocmai acum l-a gsit i pe Costache. Sunt sfrit. N-am pus nimic n gur de azi-diminea.

Ajuni n casa lui mo Costache, Aglae i se adreseaz arogant:

Ce-i cu tine, Costache? ntreb mai mult arogant dect comiserativ Aglae. Te-a pus dracu s cari crmid, s faci cas, parc n-aveai cas. Aa e cnd te iei dup copii!

Personajul alunec nu o dat spre comic. Dorind s intre ct mai repede n stpnirea averii, sau mcar a unei pri a ei, ntre Aglae i mo Costache se isc o adevrat lupt. Sub pretextul c vrea s cumpere medicamente, ea ncearc s-i ia cheile, iar btrnul holb ochii i-i muc buzele, fr sunet. Cu mna strnse i mai tare cheile. Aglae ntinse mna i ddu s i le apuce.

Asediul casei btrnului era condus tot de ea: Lu comanda casei, ajutndu-se de Marina, propria lui servitoare[...] Stnic vru neaprat s doarm n salonul cu scrinul, Aglae n sufragerie. Servitoarea Aglaei fu consemnt s se culce la intrare, pe prag. Astfel, dup terminarea mesei care dur foarte mult, toat casa fu ocupat militrete de cele apte

persoane (Stnic, Olimpia, Aglae, Aurica, Titi, doctorul, servitoarea) nct nici o micare nu era cu putin fr trecere prin odaia cuiva.

Zgrcit i rapace, invidioas i plin de ur, ea sfrete prin a moteni o cas ruinat i drpnat, fiind nelat de Stnic i de Costache, cznd ea nsi n estura propriilor intrigi.

n realitate, truda femeii se risipete aproape toat. Autoritar, anihileaz personalitatea copiilor ei, pe care nu-i nelege i care eueaz lamentabil: Olimpia va fi prsit de Stnic, Titi se va nsura, dar familia va hotr dac s rmn sau nu nsurat, iar Aurica se usuc pe zi ce trece.

Pe o imaginar scar a evoluiei n timp a unui tip anume de personaj, s-ar prea c Aurica este imaginea Aglaei n tineree, sau altfel spus, Aglae este o btrn, o bab rea pn la monstruozitate.

Aurica este fiica cea mic a Aglaei, n antitez cu feminitatea i delicateea Otiliei, supus de la nceput i pn la sfrit unui automatism psihologic, i ntreaga ei micare n roman se petrece ntre coordonatele strmte ale familiei Tulea, ale casei lui mo Costache, micare monoton, ntrerupt doar, la un moment dat, de turneele de pe calea Victoriei.

Personajul este prezentat de Felix, astfel avnd i noi, cititorii, ocazia s-l cunoatem. Primele imagini ale fetei ne sunt comunicate de Felix:

Felix privi sfios la aceea pe care o chema Aurica. Era o fat cam de treizeci de ani, cu ochii proemineni ca i ai Aglaei, cu faa prelung, sfrind printr-o brbie ca un ac, cu tmple mari ncercuite de dou iruri de cozi mpletite. [...] La apropierea lui Felix ridic ochii fixnd cu avid curiozitate pe tnr i ntinzndu-i o mn arcuit.

Aurica e obsedat de nemplinirea ei n plan sentimental, cci consider drept unic scop al existenei cstoria. Aglae i Aurica sunt construite din acelai aluat, Otilia i Aurica ns apar ca cel mai perfect contrast. Cunoscnd-o bine i pe Aurica, Otilia l previne pe Felix:

S te fereti de ea, c umbl s se mrite i se ndrgostete de cine-i iese-n cale!

Aurica o urte cu mult mai mare intensitate pe Otilia dect mama ei. Este relevat pe deplin superioritatea pe care Aurica i-o abordeaz fa de Otilia, condamnat parc la toate eecurile din lume pentru c e fat fr prini. Ura i ntunec judecata n asemenea grad, nct se lanseaz n aprecieri defimtoare, debiteaz invective, devenind nesuferit i argoas.

Din arsenalul armelor de atac ndreptate asupra oricrui brbat, face parte i compoziia inutei, prin care Aurica sper s conving pe toat lumea de nenumratele ei caliti. Aurica arta fa de Felix din ce n ce mai mult familiaritate. n fiecare zi dup orele cinci, Aurica se mbrca pretenios n bluze albe i foi negre, minuios plisate, i se pudra pe fa n chip bttor la ochi, carminndu-i prea tare pomeii slabi ai obrajilor, ceea ce n acea epoc se socotea nc scandalos. Mergea pe Calea Victoriei strbtnd acelai itinerar cu sperana de a avea o aventur, care ns ntrziase s se ntmple. De la stadiul apatic, personajul trece dintr-o dat la o atitudine de adevrat atac al brbailor, vulgaritatea nemaifiind n nici un fel acoperit.

Personajul triete pe treapta cea mai de jos a umanului, foarte aproape de cmpul instinctualitii. Lumii i ngduie o singur latur, cea erotic. Aurica avea despre brbai o concepie misitc, n care i impertinenele deveneau caliti. Simpla prezen a unui brbat, mai cu seam tnr i necstorit o emoiona.

A fi acostat de un individ mai bine mbrcat pe drum nu i se prea necuviincios. Nu rspundea, firete, dar iuea paii, cu o surpriz pe fa, n ateptarea unei asiduiti mai flagrante.

Unica preocupare era cstoria i vorbea despre cstorie cu un interes tehnic, ca i cnd ar fi fost unicul scop serios n via. O cstorie, orict de banal i se prea pentru o fat un noroc.

Ura Aurici fa de Otilia cretea mereu, pe msur ce descoperea c Otilia este apreciat de toi cei ce o cunosc. Ce-o fi vznd Pascalopol la Otilia? Momentul n care reuete s-l ntlneasc pe Felix pe Calea Victoriei i s se plimbe cu el la bra o umple de satisfacie.

Dup cteva ncercri de cucerire a lui Felix, Aurica, neputincioas, ncearc cu disperare o ultim soluie, dorind s-l constrng pe Felix s o ia de nevast. Rutatea Aurici nu are margini. Ea cere ajutor n numele onoarei ptate: s-a plns lui mo Costache c el, Felix, n-a fost cavaler cu ea, c ia dat braul n vzul tuturor pe strad i a intrat de attea ori n odaia ei, inducnd-o n eroare c ar avea intenii serioase.

Otilia vede n Aurica un adevrat reper al rului i al brfei.

Personajul penduleaz constant ntre comic i grotesc. i dorete cu o ardoare de neexplicat pianul Otiliei, dei nu tie s cnte, dar e convins c o fat fr pian n cas nu se poate mrita uor.

n final Aurica nu-i va vedea realizat unicul ei vis. Urenia sufletului se convertete mereu n urenia trupului.

Stnic Raiu este personaj care se agit mult, care vorbete mult i care, prin faptele sale, prin gndurile exprimate se nscrie n lungul ir al arivitilor. i gsete filaiuni cu Dinu Pturic, cu Tnase Scatiu i cu Lic Trubadurul. Dar este, n acelai timp i tipul demagogului, alturi de Nae Caavencu al lui I. L. Caragiale.

Parvenitismul lui este de o factur nou, aa cum i societatea n care evolueaz este cu totul diferit de cea din secolul trecut, trind ntr-o lume unde Zeul la care se nchin toi este banul (Balzac).

Stnic Raiu este soul Olimpiei, fiica mai mare a Aglaei, sora lui Costache Giurgiuveanu. Este avocat, dar fr clieni i este dornic de a se mbogi. Ca i pentru Aglae, pentru Stnic banii reprezint totul. Cstoria lui cu Olimpia nu are loc, pentru c Simion, tatl Olimpiei, nu vrea s-i lase acesteia casa promis ca zestre.

Personajul are inuta ngrijit, e un om n pas cu moda i degaj mult hotrre. Era rou la fa, fr s fie propriu-zis gras, de o sntate agresiv, constrastnd cu prul mare i negru, foarte cre i cu musta n chip de musc. Un guler tare i nalt inea o cravat nfoiat ca o lavalier. Venise mbrcat ntr-un costum de soie-crue deschis i Felix fusese izbit, de la nceput, de lrgimea hainei i de ridicula dimensiune a canotierei de paie, care abia i cuprindea prul.

Ceea ce nuaneaz autorul n cazul lui Stnic este vocea. Cnd intr n casa lui Costache, Stnic vorbea sonor, rotund, cu gest artistic i declamator.

Stnic provine dintr-o familie foarte numeroas. Astfel, puina avere pe care a avut-o s-a risipit mprindu-se ntre rude. Stnic este astfel hotrt s recapete prin indiferent ce mijloc banii care s-i asigure traiul.

Arma lui secret este arma cuvintelor. Plasate cu dibcie, cuvinetele lui, urmate de nclinri semnificative din cap, de gesturi ale minii sau semne fcute cu ochiul se transform n adevrate sgei otravite.

Stnic seamn cu mo Costache n unele privine. El mprumut bani de la toi, chiar i de la tanti Marina. Aurici i spune c viaa e un lung martiriu, iar Aglaei i spune c trebuie s-i redea Olimpiei libertatea devreme ce nu-i poate gsi un loc potrivit lui n societate.

Stnic este cel mai vorbre personaj al operei, dar asta nu-l mpiedec s ntreprind aciuni pur raionale calculate premergtor. De Olimpia s-a legat spernd c va avea o situaie material sigur, dar nu are pentru ea nici unul dintre nobilele sentimente trmbiate cu diferite ocazii. O cultiv pe Georgeta, ntreinuta unui general, o prostituat influent.

Dotat cu o locvacitate desvrit, ine discursuri despre moral, religie, societate, despre familie n care vede un fundament al societii. Ov. Cromlniceanu n consider Un Caavencu al ideii de paternitate. e lui Stnic, i nou din zece vorbe ale sale se ntorc la ea.

Impostor, volubil, grosolan, trivial, demagog, patetic i nucitor de locvace, Stnic are geniu, adopt maniere distinse cu Aglae, pe Aurica o ia n brae i o srut viguros. Bun cunosctor de oameni, exercit asupra interlocutorului o influen puternic, are o capacitate de adaptabilitate fantastic, este un actor talentat, jucnd cu fiecare alt rol, n funcie de interes. n timpul bolii lui Costache Giurgiuveanu, Stnic i povestete despre decesele unor persoane, cu o vitez satanic, nspimntndu-l pe btrn.

n cursul bolii lui mo Costache, Stnic are o singur preocupare: gsirea banilor. Profit de ocazia ivit i de conjuctura favorabil i i fur banii lui mo Costache sub ochii plinin de groaz ai btrnului care are un subit oc i moare: ba-banii, pungaule. Dup ce a ascuns cu grij banii, o prsete pe Olimpia fr remucri i se cstorete cu Georgeta, intind parvenirea economic i chiar politic.

i face firm de avocatur, patroneaz tripouri i cercuri de morfinomani i este propulsat de noul su statut social n viaa politic, devenind o personalitate remarcabil a acestei societi n care nu conteaz mijloacele de parvenire, ci numai banii, averea, bogia.

Personajul este un actor desvrit. i interpreteaz propria existen ca i cnd s-ar afla pe o venic scen.

Dintre toate personajele romanului este singurul care reuete. Victoria e motivat: Stnic e un geniu al rului.

Construit n spirit clasic balzacian i cu o viziune realist, Enigma Otiliei asimileaz elemente ale romantismului modern: introspecia, fineea, luciditatea i precizia analizei psihologice; interesul pentru psihologii contradictorii, tulburtoare i derutante (Otilia, Pascalopol), pentru involuii, degradri psihice (alienarea, senilitatea, dedublare contiinei - Simion Tulea), pentru studiul consecinelor ereditii (Titi), toate intr n sfera modernului.

Finalul romanului se ncheie simetric, cu imaginea de la nceput: casa lui Costache Giurgiuveanu, i mai dezolant, iar Felix renvie n memorie cuvintele acestuia: Aici nu st nimeni - ce sun dezolant i lugubru.

Enigma Otiliei este un roman fundamental al literaturii romne, o creaie original, sintez a clasicismului realist de tip balzacian, cu elemente romantice i moderne.PAGE 1

Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.