Top Banner
Filozofia indiană Perioadele evoluției filozofiei indiene: Perioada vedică (2.500 î.Hr. - 600 î.Hr.). Textele religioase, cele patru Vede (Rig Veda , Sāma Veda , Yajur Veda și Atharva Veda ) au fost compuse în aproape un mileniu, mai precis între 1.500 și 600 î.Hr. În această perioadă a apărut cultura și civilizația ariană , considerată una dintre cele mai vechi din lume. [1] Textele religioase, cele patru Vede (Rig Veda, Sāma Veda, Yajur Veda și Atharva Veda), alcătuiesc cea mai veche literatură din lume. Fiecare din cele patru Vede este editată în patru secțiuni distincte: Mantra (Samhitas), Brāhmaṇa, Āraṇyaka, și Upaniṣad . Perioada epică (600 î.Hr. - 200 d.Hr.) literatura Smrti conține acele texte destinate publicului larg. Smrti înseamnă text memorat, spre deosebire de śruti (termen folosit când ne referim la textele clasice ale Vedelor și care erau destinate doar castelor superioare) care înseamnă text auzit, revelat. Cele mai cunoscute opere ale literaturii smrti sunt Mahābhārata și Rāmāyana . Evenimentele descrise în aceste epopei au avut loc între 1.000 î.Hr. și 700 d.Hr. Cel mai celebru fragment din Mahābhārata, plin de semnificații filozofice, este Bhagavad Gītā . Perioada sutrelor (începând cu 200 d.Hr.) marchează apariția filozofiei sistematice Darsana. Termenul darśana (care în sanscrită înseamnă "viziune") se referă la acele lucrări ulterioare de sistematizare a literaturii Vedelor, care să fie acceptate de toate școlile hindu. Acestea sunt: Nyāya, Vaiśeṣika, Sānkhya, Yoga, Pūrvamīmāmṣā si Vedānta. Nyāya a stat la baza unei școli de filozofie hindusă al cărei fondator a fost Akṣapāda Gautama [2] (secolul al II-lea d.Hr.).
26

Filozofia indiană

Nov 13, 2015

Download

Documents

Constanta Tarna

vbvvmn
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript

Filozofia indianPerioadele evoluiei filozofiei indiene:

Perioada vedic (2.500 .Hr. - 600 .Hr.). Textele religioase, cele patruVede(Rig Veda,Sma Veda,Yajur VedaiAtharva Veda) au fost compuse n aproape un mileniu, mai precis ntre 1.500 i 600 .Hr.

n aceast perioad a aprut cultura i civilizaiaarian, considerat una dintre cele mai vechi din lume.[1]Textele religioase, cele patru Vede (Rig Veda, Sma Veda, Yajur Veda i Atharva Veda), alctuiesc cea mai veche literatur din lume. Fiecare din cele patru Vede este editat n patru seciuni distincte:Mantra(Samhitas), Brhmaa, rayaka, iUpaniad.

Perioada epic (600 .Hr. - 200 d.Hr.)

literatura Smrti conine acele texte destinate publicului larg.Smrtinseamn text memorat, spre deosebire deruti(termen folosit cnd ne referim la textele clasice ale Vedelor i care erau destinate doar castelor superioare) care nseamn text auzit, revelat. Cele mai cunoscute opere ale literaturii smrti suntMahbhrataiRmyana. Evenimentele descrise n aceste epopei au avut loc ntre 1.000 .Hr. i 700 d.Hr. Cel mai celebru fragment din Mahbhrata, plin de semnificaii filozofice, esteBhagavad Gt.

Perioada sutrelor (ncepnd cu 200 d.Hr.) marcheaz apariia filozofiei sistematiceDarsana. Termenuldarana(care n sanscrit nseamn "viziune") se refer la acele lucrri ulterioare de sistematizare a literaturii Vedelor, care s fie acceptate de toate colile hindu. Acestea sunt: Nyya, Vaieika, Snkhya, Yoga, Prvammm si Vednta.

Nyya a stat la baza unei coli de filozofie hindus al crei fondator a fost Akapda Gautama[2](secolul al II-lea d.Hr.).

Alte contribuii a mai adus i filozoful Gagea (Gangesha Upadhyaya) (secolul al XIV-lea).

Sistemul Vaiesika a fost fondat de ascetulKada(secolul I d.Hr.)

Snkhya (Samkhya); cea mai veche sistematizare a acestui sistem filozofic esteSkhya Krika lui varaka (secolul al IV-lea d.Hr.). Dar scrierile Snkhya sunt mult mai vechi. Multe din conceptele acestui sistem filozofic le gsim i laPlaton. De altfel, filozofii indieni au avut un oarecare impact asupra filozofiei Greciei antice. Un exemplu l constituiePyrrho din Elis, care prin secolul al III-lea a cltorit n India.

Yoga; caracteristiciale tradiiei yoga pot fi regsite i nUpanishade. Dar exprimarea sistematica a filozofiei yoga apare prima dat nYoga Straa luiPatajali(secolul al III-lea d.Hr.). Elemente din tradiia yoga gsim i nBhagavad Gt.

Prvamms - coala ce i are rdcinile n lucrareaMms Straa luiJaimini(secolul I d.Hr.)

Vednta - coala la a crei doctrine au contribuit:Bdaryaa(secolul I d.Hr.), ankara (secolul al VIII-lea), Rmnuja (secolul al XII-lea), Madhva , Nimbrka (secolul al XIII-lea), rkaha (secolul al XV-lea), Vallabha (secolul al XVI-lea), i Baladeva (secolul al XVIII-lea).

Perioada scolastic (din perioada sutrelor pn n secolul al XVII-lea). Printre filozofii, care s-au remarcat prin comentarii, putem meniona: Samkara, Kumrila, Sridhara, Rmnuja, Madhva, Udayana, Bhskara, Jayanta, Vijnbhiksu, Raghuntha.

Neo-hinduismul (filozofia indian modern i contemporan)

Perioada modern marcheaz declinul filozofiei aflate sub influena britanic i musulman i renaterea spiritului hindus, la care au contribuit decisiv Brhmo Samj i rya Samj.

Perioada contemporan

Swami Viveknanda(1863 - 1902)

Sarvepalli Radhakrishnan(1888 - 1975) (care a fost i preedinte al Indiei n perioada 1962 - 1967)

Sri Aurobindo(Aurobindo Ghose) (1872 - 1950)

Filozofia chinez[modificare|modificare surs]Articol principal:Filozofie chinez.

Problemele fundamentale ale spiritualitii chineze sunt:[3] opoziiaYin-Yang: alternana existent n Univers, cele dou principii opuse care nu se pot nvinge astfel c Universul se afl ntr-o etern unduire, ntr-un echilibru dinamic, mictor. Relaia Yin-Yang reprezint complementaritatea ap-foc, lumin-ntuneric, cald-rece, brbat-femeie. n starea de sntate, cele dou principii se afl n echilibru.[4] Taonseamna cale, drum, ordine moral, ulteriorLao Zii taoitii l percep ca o entitate metafizic aflat deasupra opoziiei yin-yang.

spaiul i timpul: cele dou entiti nu sunt separate iar studiul spaio-temporal nu este realizat de o tiin ca fizica, ci reprezint o morfologie social avnd ca obiectiv amenajarea universului social

numrul: nu exprim un raport cantitativ, ci o ierarhizare i clasificare calitativ. Trecerea de la par la impar exprim raporturile dintre centru i periferie, dintre ierarhizat i haos.

Cele nou coli ale filozofiei chineze:[5] Ju Chia,confucianismul, ntemeiat deConfucius(551 - 479 i.Hr.), devenit o personalitate dominant att n plan moral, ct i politic. mpreun cu taoismul i budismul, este una din direciile filozofico-religioase fundamentale ale tradiiei chineze.

Tao-Te Chia,taoismul, care are ca punct de plecare scriereaTao Te Ching, atribuit lui Lao Zi i scriereaZhuangzia filozofului cu acelai nume (c. 369 - c. 286 i.Hr.).Taonseamn att drumul, pe care decurge aciunea, dar i forele ascunse care sunt responsabile pentru ordinea n natur.

Yin-Yang, coala cosmologilor, are la baza opoziia dintre cele dou principii fundamentale.

Fa Chia, coala legalist, care respinge att taoismul, ct i confucianismul, considernd c guvernarea nu este o problem de moralitate, ci de aplicarea strict a unor legi pe care cetenii sunt obligati s le respecte.

Ming Chia, cola sofitilor sau logicienilor. Unul din reprezentani: Kung-sun Lung (c. 320 - 250 i.Hr.)

Mo Chia, mohismul, coala lui Mo Tzu (Micius) (479 - 381 i.Hr.). Acesta aduce critici confucianismului i promoveaza utilitarismul

Tsung-heng Chia, coala strategiilor politice

Tsa Chia, coala eclecticilor

Nung Chia, coala agricultorilor

Mesopotamia[modificare|modificare surs]Inventatoriiscrisuluii creatorii celei mai vechiliteraturi(3.300 .Hr.),sumerienii, ca iegiptenii, nu au avut o filozofie n adevratul sens al cuvntului[6]sau aa cum vor aveagrecii antici. Aspecte filozofice gsim n texte pline de nelepciune n care sunt nfiate mai ales precepte morale, proverbe, sfaturi etc.

Unele concepte umaniste le gsim nCodul luiHammurabi,Epopeea lui Ghilgame.

Dei nu au reuit s creeze o filozofie sistematic, sumerienii au speculat n ceea ce privete natura i originea universului.

Prin secolele al VIII-lea i al VII-lea .Hr. astronomiibabilonienincep s aib preocupri filozofice punndu-i problemacosmogoniei.

Astfel apareastrologia, dar sunt puse i bazelefilozofiei tiinei.[7]Filozofia babilonian a exercitat o puternic influen asupra celei greceti, n special asupra filozofieielenistice. Textul babilonianDialogul pesimismuluiconine similariti cu gndirea agonistic a sofitilor, cu doctrina contrastelor a luiHeraclit, cuDialogurileluiPlatoni poate fi considerat precursor al metodeimaieuticea luiSocrate.

Presocratici.

coala ionian Thales din Milet(624 - i.Hr.): fondatorul colii ioniene, consider apa ca fiind baza tuturor lucrurilor

Anaximandru(610 - i.Hr.)

Anaximene(585 - 525 i.Hr.)

Xenofan(570 - 470)

Heraclit(535 - 475 i.Hr.)

coala pitagoreic Pitagora(582 - 496 i.Hr.)

Philolaos(470 - 380 i.Hr.)

Alcmeon din Crotone Archytas(428 - 347 i.Hr.)

coala eleat Parmenide(510 - 440 i.Hr.)

Zenon(490 - 430)

Melissos din Samos(c. 470 -?)

coala pluralist

Empedocle(490 - 430 i.Hr.)

Anaxagora(500 - 428 i.Hr.)

coala atomist Leucip(secolul al V-lea i.Hr.)

Democrit(460 - 370 i.Hr.)

coala sofist Protagoras(481 - 420 i.Hr.)

Gorgias(483 - 375 i.Hr.)

Thrasymachos Callicles Critias Prodicos(465 - 390 i.Hr.)

Hippiasdin Elis (485 - 415 i.Hr.)

Antiphon(480 - 411 i.Hr.)

LycophronFilozofia greac clasic (secolul al IV-lea .Hr.)[modificare|modificare surs] Socrate Platon AristotelFilozofia elenistic (sfritul secolului al IV-lea .Hr. - secolul I d.Hr.)[modificare|modificare surs] Cinismul Diogene din Apolonia(c.460 -?)

Antisthenes

Crates

Stoicismul Zenondin Citium

Cleanthes

Chrysippos

Epicurismul Epicur Lucreiu Metrodorus

Hemarchus

Polyaenus

Scepticismul Pyrrhondin Elis

Carneades

Filozofia imperial (secolul I d.Hr. - secolul al VI-lea)[modificare|modificare surs]Articol principal:Neoplatonism.

Neoplatonismul timpuriu

Plotin Porphyrios

Amelius

Neoplatonismulmijlociu

Plutarch Albinus

Apuleius Atticus

Maximus Ammonius

Philon din Alexandria Neoplatonismultrziu

Iamblichus Proclus DamasciusFilozofia medieval[modificare|modificare surs]Aceasta perioad este delimitat ntre anii 400 d.Hr. i 1.300 (dupa ali autori, pn n secolul al XVI-lea). Cei mai nsemnai filozofi sunt:Sf. Augustin,Boethius,Anselm,Pierre Ablard,Toma de Aquino,Duns ScotusiWilliam Ockham. n zona oriental se afirmAverroesiAvicenna. Perioada este dominat de probleme religioase i influena filozofiei luiAristotel.

Patristica[modificare|modificare surs]Poate fi mparit n:[8] Perioada pre-augustinian: apologitii (Sf. Iustin), controversialitii,Clement din Alexandria,Origene PerioadaSf. Augustin Perioada post-augustinian:Severinus BoethiusScolastica[modificare|modificare surs]Articol principal:Scolastic.

Evul Mediu timpuriu[modificare|modificare surs]Isidor din Sevilla,Ioan Damaschinul,Alcuin,Ioan Scotus EriugenaScolastica timpurie[modificare|modificare surs]Anselm de Canterbury,Petru Damiani,Pierre AblardFilozofia islamic i iudaic[modificare|modificare surs]Al-Farabi,Avicenna,Averroes,MaimonidesScolastica nalt[modificare|modificare surs]Robert Grosseteste,Alexandru din Hales,Albertus Magnus,Toma de Aquino,Roger Bacon,John Duns ScotScolastica trzie[modificare|modificare surs]William Ockham,Ramon Llull,Nicolaus CusanusMistica filozofic[modificare|modificare surs]Hildegard von Bingen,Meister Eckhart.

Filozofia modern[modificare|modificare surs]Umanismul i Renaterea[modificare|modificare surs] Predecesori:Roger Bacon,Nicolaus Cusanus.

Mari filozofi:Erasmus din Rotterdam,Niccol Machiavelli.

Religie:Martin LutherScolastica baroc[modificare|modificare surs]Francisco Suarez,Francisco de VitoriaRaionalismul[modificare|modificare surs]Articol principal:Raionalism.

Ren Descartes,Baruch Spinoza,Gottfried Wilhelm Leibniz,Immanuel KantEmpirismul[modificare|modificare surs]Articol principal:Empirism.

John Locke,David Hume,George Berkeley,Francis Bacon,Thomas HobbesIluminismul[modificare|modificare surs]Jean le Rond d'Alembert,George Berkeley,Georges-Louis Leclerc de Buffon,Denis Diderot,Benjamin Franklin,Claude Adrien Helvtius,Paul Henri Thiry d'Holbach,Johann Gottfried von Herder,Thomas Hobbes,David Hume,John Locke,Immanuel Kant,Gottfried Wilhelm Leibniz,Carl Linn,Montesquieu,Jean-Jacques Rousseau,Adam Smith,Voltaire.

Secolul al XIX-lea[modificare|modificare surs]Romantismul[modificare|modificare surs]Johann Gottlieb Fichte,Friedrich Wilhelm Schelling.

Idealismul[modificare|modificare surs]Articol principal:Idealism.

Immanuel Kant,Johann Gottlieb Fichte,Georg Wilhelm Friedrich Hegel,Friedrich Wilhelm Schelling.

Pozitivismul[modificare|modificare surs]Auguste ComteMaterialismul[modificare|modificare surs]Ludwig Feuerbach,Karl Marx,Friedrich Engels,Ernst Bloch.

Neokantianismul[modificare|modificare surs]Hermann von Helmholtz,Hermann Cohen,

Filozofia vieii[modificare|modificare surs]Wilhelm Dilthey,Henri Bergson,Hans Driesch,Ludwig Klages,Georg Simmel.

Pragmatismul[modificare|modificare surs]Articol principal:Pragmatism.

Charles Peirce,William James.

Ali filozofi ai secolului al XIX-lea[modificare|modificare surs]Wilhelm von Humboldt,Arthur Schopenhauer,Sren Kierkegaard,Friedrich Nietzsche.

Secolul al XX-lea[modificare|modificare surs] Fenomenologia:Edmund Husserl,Franz Brentano,Michel Foucault;

Realismul critic:Nicolai Hartmann,Bertrand Russell Antropologia filozofic:Max Scheller,Helmuth Plessner,Arnold Gehlens;

Neopozitivismul:Rudolf Carnap,Moritz Schlick,Otto Neurath,Philipp Frank,Alfred Ayer Filozofia analitic:Gottlob Frege,Bertrand Russell,Alfred North Whitehead;

Filozofia lingvstic:Noam Chomsky Existenialismul:Sren Kierkegaard,Martin Heidegger,Karl Jaspers,Jean-Paul Sartre,Albert Camus,Gabriel Marcel Hermeneutica

Neomarxismul:Ernst Bloch,Herbert Marcusse,Theodor W. Adorno,Jrgen Habermas Raionalismul critic:Karl Popper,Hans Albert Teoria tiinei:Thomas Samuel Kuhn,Paul Karl Feyerabend;

Structuralismul:Ferdinand de Saussure,Claude Lvi-Strauss,Jacques Lacan,Roland Barthes.

Epoca contemporan[modificare|modificare surs] Post-structuralismul:Michel Foucault,Jacques Derrida,Gilles Deleuze Postmodernismul:Thomas Samuel Kuhn,David Bohm,Jean BaudrillardFilosofia anticeuropeani are leagnul nGrecia antic, de unde deriv i numele: "iubire" (philia) de "nelepciune" (sophia) = . Leagnul filosofiei antice se situeaz n regiuneaionicpe coasta oriental amrii EgeenAsia Mici n teritoriile numiteGrecia MaredinSiciliai sudulpeninsulei Italice. Aici i are originea, ncepnd cu secolul al VII-lea . Chr., filosofia ionic a naturii a gnditorilor presocratici. Ea are legturi cu alte culturi ale antichitii (egiptean,mesopotamic,persaniebraic).

Supremaia politic aAteneidup rzboaiele victorioase mpotriva perilor prin crearealigii delio-atica dus n secolul al V-lea .Chr. i la dezvoltarea cultural a Atenei, inclusiv a filosofiei, Atena devenind astfel centrul politic i cultural al Greciei. La atenieni, filosofia era simbolizat prin bufnia zeieiPallas-Athena. n acest timp au nceput dezbateri cu privire la probleme eseniale ale existenei, asupra ordinei cosmice, naturii omului i asupra modului ideal de comportare n societate. Gnditorii au nceput s-i pun ntrebri: De unde deriv totul? Cnd i cum a fost nceputul (arch) omenirii? Care este cauza primar a existenei? Ce este adevrul (aletheia)? Ce este binele sau fericirea?

Atena a devenit centrul de ntlnire alsofitilori a fost oraul luiSocrate, a crui filosofie a dinuit, prin intermediul operelor luiPlaton, dealungul istoriei pn n zilele noastre. La rndul su, Platon a creat o coal filosofic n cadrul "Academiei", n timp ceAristoteli-a dezvoltat sistemul su filosofic, politic i moral n cadrulperipateticilor. Scurt timp dup aceea au aprut la Atena coalaepicureici ceastoic. LaRoma, mpratul i filosofulMarc Aureliuprecum i filosofulSenecaerau impregnai n special de stoicism. Propagareacretinismuluin lumea roman a marcat sfritulelenismuluii a fcut trecerea ctreepoca medieval.

PresocraticiiPresocrtaticii sunt filosofii care au trit ncepnd de la mijlocul secolului al VII-lea . Chr. pn n epoca luiSocrate, fiind considerai ntemeietorii filosofiei europene. Prin descoperirea gndirii filosofice, gndirea ca raionament ncepe ea nsi s se autocunoasc.Raionamentuleste formulat n prim linie sub form dedialog, care decurge dup regulilelogicei, enunate pentru prima dat de filosofii greci. Cu ajutorul raiunii - cuvntul grec corespunztor"logos"este greu de tradus - se dezvoltgeometria,teoria muziceiiastronomia. Filosofia presocratic s-a dezvoltat dinfilosofia naturiinregiunea ionicdinAsia Micn diferite coli:

coala ionic, avnd ca reprezentat principal peHeraclit.

coala milesian, reprezentat deThales din Milet,AnaximandruiAnaximene.

coala pitagoreic, creat dePitagoran secolul al VI-lea . Chr.

coala eleat, aprut n secolul al V-lea . Chr. prinXenophan din ColofoniaiZenon din Elea.Parmenidese asociaz i el acestei coli.

coala atomist, avnd ca adepi peLeucipiDemocrit.

Filosofii naturii ncercau s neleag fenomenele naturale i modul lor de desfurare. Primul filosof cu aceast tendin, n acelai timp i important matematician,Thales din Milet, considera c elementul primordial din natur ar fiapa, n timp ceAnaximenepropune caelement princepsaerul.Anaximandruintroduce aici noiune abstract denumit de el(apeiron, cuvnt greu de tradus; filosoful germanFriedrich Nietzschei d sensul deGrenzlos-Unbestimmbar, n limba romnnemrginit-indeterminabil).Empedocle din Acragas, colonie greceasc dinSicilia, aziAgrigento, admite patru substane primordiale,focul,pmntul,aeruliapa, care se pun n micare prin foraiubirii(atraciei) sauurei(respingerii).

Pitagorapune la baza intregii realitimonada(unitatea), generatoare de numere, important fiind determinarea armonic a numerelor.PitagoreiiPhilolaos,Hippasos din MetapontiArchytaserau matematicieni renumii i au influenat filosofia luiPlaton, precum i"Cartea elementelor"a luiEuclid. Prin dovedirea imposibilitii de a msura rapoartele de lungime ale laturilor unuipoligonregulat, au demonstrat cnumerele raionlesunt insuficiente pentru determinarea acestor lungimi.Geometria,teoria muzicii, teoriilecalendaruluii alerapoartelor astronomice, elaborate de coala pitagoreic au rmas valabile pn dup sfritul evului mediu.

ntr-o form elementar,Heraclitpune bazeledialecticiicu dou milenii naintea luiHegel. Celebra maxim"Totul curge"( ,panta rhei) aparine lui Heraclit, precum i aseriunea"Nu poi intra de dou ori n acelai ru". Noiunea filosofic central la Heraclit esteLogos-ul, un principiu unificator alcontrariilor, care guverneaz totul i st la baza tuturor lucrurilor.critic viziuneahomericdominant a vremii privind reprezentareaantropomorficazeilori insist asupra procesului de dezvoltare a omului n procesul cunoaterii i perfecionrii sale continue. La rndul su,Parmenide, printr-o strns argumentaie logic, consider micarea drept rezultat eronat al observaiei de fiecare zi, n concordan cu afirmaia paradoxal a luiZenon din Elea, conform cruia "sgeata pornit din arc st pe loc".

Democrita preluatteoria atomista dasclului suLeucip, dezvoltnd-o ntr-un adevrat sistem filosofic, conform cruia la baza existenei se aflatomii, particule solide, imperceptibile, necreate i eterne, n continu micare, care exprim lumea real: "plinul" (to on) i "vidul" sau "neantul"" (to menon), din a cror combinare iau natere toate lucrurile care alctuiescuniversul, att corpurile materiale ct i sufletul omenesc.

Filosofia greac clasic - Secolele V i IV . Chr.Cele cinci decenii ntrerzboaiele cu PeriiiRzboiul peloponesiac(cca.478-431. Chr.) constituie perioada clasic nfloritoare a Atenei, n care s-a desvrit democraia atic, s-a realizat un program bogat de construcii peAcropole, s-a dezvoltat arta i alte manifestri ale culturii, n special n perioada istoric cunoscut sub numele"Secolul lui Pericle". n acest timp s-a construit Parthenonul, templul dedicat zeiei Atena Parthenos, cu statuia zeiei realizat de sculptorulPhidias, cel care a executat i statuia luiZeus din Olympia(una dincele apte minuni ale lumii antice"). n teatru,Eschil,SofocleiEuripideau creat tragedii nemuritoare. n aceast perioad de mari transformri politice i sociale, apare necesitatea unei orientri spirituale, pentru care sofitii caut s gseasc soluii din cele mai diferite.

SofitiiApariia sofitilor n secolul al V-lea . Chr. a constituit o revoluie n gndirea elenic, ei introducnd spiritul critic, ideea de eficien a aciunii,antidogmatismul. Expunndu-i nvturile n prelegeri publice, sofitii puneau omul n centrul refleciei filosofice (Protagoras:"Omul este msura tuturor lucrurilor"), n locul zeilor i al "principiilor primordiale". Sunt de menionat:

Protagoras din Abdera(490-420 . Chr.)

Gorgias din Leontini(480-390 . Chr.)

Antiphonos(480-411 . Chr.)

Prodicos din Keos(465-399 . Chr.)

Hippias din Elis(465-390 . Chr.)

Thrasymachus(495-400 . Chr.)

Filosofia devine astfel o preocupare public, problemele fiind dezbtute n piaa oraului (agora) sau n cercuri cu audien larg. Aici gndirea filosofic se dezvolt n libertate, temele - adesea contrarii - fiind discutate panic (agon) ntr-un schimb de opinii i argumente. O impresie deosebit cu rezonan pn n zilele noastre este exercitat deSocrate, datorit modalitii leciilor inute de el i a atitudinii sale n faa vieii.

Socrate i discipolii luiSocrate(: Sokvtes) este considerat printele filosofiei europene occidentale, pentru c a pus n centrul filosofiei sale fiina uman, detandu-se astfel de predecesorii si cu preocupri asupra studiului i interpretrii naturii. El a fost n acelai timp iniiatorul metodei cutrii adevrului prindialog, dezvoltnd astfel investigaiadialectic.

n cursul dialogului, Socrate reuea prin ntrebri intite i repetate s descopere contradicii logice n argumentele interlocutorului i prin aceasta s-l conduc la formularea unor concluzii care i demonstrau falsitatea punctelor de vedere iniiale, fr artificii retorice. El denumea aceast metod "maieutic" (:maieutik), afirmnd c era capabil, prin felul su de a formula ntrebrile, s "extrag" din spiritul interlocutorului cunotine existente n ei fr s o tie, asemenea unei moae (meseria mamei sale) care ajut la naterea copilului. Gndirea socratic graviteaz n jurul cunoaterii de sine, care se realizeaz pe dou ci: a) mediat, pe caleoracolar, prin metode mantice de prezictor; b) n mod direct, aciune datorit unui "demon" (:daimon), adic unei voci interioare (i nu demon n sensul malefic al cuvntului), o putere superioar, imagine a propriei contiine. Deviza sa era"tiu c nu tiu nimic"(" ") i recomand elevilor si inscripia de pe frontispiciul templului luiApollodinDelphi: "Cunoate-te pe tine nsui" ( :gnothi seautn), care nu trebuie interpretat n sensulintrospecieimoderne, ci al necesitii omului de a-i cunoate locul su n cetate i n natur, cu certitudinea faptului de a fi muritor.

Deoarece Socrate nu a lsat nimic scris, nvtura lui este cunoscut nistoria filosofiein cea mai mare parte datorit elevului suPlaton, care - n dialogurile sale - a transmis posteritii metoda i coninutul gndirii socratice.

Platonn opera sa,Platondezvolt i propriile sale nvturi, astfel nct uneori este greu de deosebit ntre ceea ce i datoreaz maestrului su i ceea ce i aparine lui nsui. Teoria ideilor lui Platon, cu alegoria cavernei n care se gsesc oamenii, ntr-o umbr considerat viaa real, nainte de cunoaterea adevrului, este concepia sa filosofic cea mai cunoscut. Ideile sunt prezente de totdeauna n spatele aparenei, au existen independent ntr-o sfer superioar, sunt eterne i singure reprezint adevrul, n timp ce lucrurile nu sunt dect imaginea ideilor din care deriv. Filosoful, singur capabil s contemple ideile, este destinat s guverneze cetatea. Platon credea nmetempsihoz(inspirat de concepiile pitagoreice). Corpul omenesc nu ar fi dect un receptacol temporar al sufletului, care este nemuritor i - prin moartea trupului - devine liber n lumea Ideilor. El se poate rencarna ntr-o lume sensibil.

AcademiaPlaton a creat"Academia"() n anul387.Chr., numit aa dup numele erolui legendarAkademos. Platon i va ine leciile sale la Academie timp de aproape douzeci de ani, fiind apoi nlocuit de nepotul su,Speusipp. Tot aici au predatXenocrateiAlkinoos, ultimul fiind autorul lucrrii"Introducere n doctrina lui Platon".

AristotelAristotel frecventeazAcademialui Platon, dar se distaneaz curnd de maestrul su i devine principalul lui critic. n timp ce n sistemul filosofic al lui Platon,"Ideile"erau o realitate absolut, transcendent i imuabil, inaccesibil cunoaterii raionale, Aristotel i propune ca scop cercetarea realitii n natur i n societatea uman, din care rezult apoi sistematizrea cunotinelor dobndite. Acumulnd ca filosof cunotine enciclopedice, Aristotel abordeaz studiul unor domenii speciale, cum suntdinamica,kinetica,formaisubstana. El pune i bazelelogiceiclasice, dezvoltndsilogistica, teoria i sistematica tiinei.

Filosofia aristotelian poate fi divizat n trei pri:

Filosofia teoretic (care are ca obiect cercetarea n scopul cunoaterii adevrului):fizica,matematicaiteologia.

Filosofia practic: studiuleconomiei,etica,politicairetorica.

Filosofia poetic: cuprinde toate activitile umane care produc opere de art.

Liceuli coala peripatetic[modificare|modificare surs]Lyceul(:Lukeion) era un gimnaziu nAtena, unde Aristotel i inea leciile, aflat n apropierea templului dedicat luiApollo Lyceano, de unde i numele. Unul din obiceiurule lui Aristotel era de a-i ine prelegerile n timp ce se plimba cu discipolii lui, de aceea numele deperipateticieni(:peripatetikos= cei care discut mergnd) dat aristotelienilor.

Printre cei mai importani discipoli ai lui Aristotel se numr:

Theophrast(ca.372-327.Chr), succesor al lui Aristotel la conducereaLyceului. A scris un tratat asupra "Caracterelor" ( ), oper care l-a inspirat n timpurile moderne peLa Bruyre, i mai multe studii asupra plantelor.

Straton(ca.340-268.Chr.), preocupat de tiinele naturale.

Alexandru din Afrodisia, a scris numeroase i importante comentarii asupra filosofiei lui Aristotel.

Curente filosofice n perioada postsocratic ("Micii socratici")coala cinicCinismul(:Kynikoi, deriv din cuvntul grec vechi , care nseamncine), coal filosofic fondat deAntisthene(444-365.Chr.), al crei principal reprezentant a fostDiogene din Sinope(413-327.Chr.), a fost denumit astfel pentru c:

caracterul cinelui ar fi slbatic, rtcitor

filosofii"cinici"se adunau ntr-un gimnaziu denumitkynosargion("cine sprinten")

ei se mai ntlneau i ntr-un cimitir pentru cini la periferia Atenei.

Micarea cinic trebuie neleas ca o reacie mpotriva dominaiei exercitat n acel timp de filosofia platonician. Antisthene spunea, n btaie de joc, c el vede un cal trecnd pe strad, dar nu poate vedea "noiunea (ideea) de cal". Pe de alt parte, comportarea cinicilor provoca intenionat publicul, mncau, urinau, se acuplau n plin pia, neinnd seam de convenii. Diogene locuia ntr-un butoi, mbrcat srccios, luptndu-se cu cinii pentru o bucat de carne crud. Filosofia sa poate fi dedus din anecdotele care circulau pe seama lui. ntr-una din zile, putea fi vzut umblnd prin Atena cu un felinar aprins n mn, strignd: "Caut un Om". Omul, n sensulIdeilorplatoniciene, nu poate fi gsit, exist doar diveri oameni concrei.

Krates din Theba, discipol al lui Diogene, propaga arta virtuii i a ascetismului, a fcut trecerea de la cinism ctrestoicism, fiind nvtorul luiZenon din Citium. Krates a fost cstorit cuHipparchia, una din puinele femei-filosof din antichitate.

Cinismul s-a caracterizat printr-o sfidare a oricrei convenii sau norme sociale. Cinicul pledeaz pentru o via natural, apropiat de animalitate i acuz normele sociale, ca fiind mpotriva firii. Scopul vieii este fericirea, iar ea nu poate fi atins dect prinvirtute, realizat prinascetism.

CirenaismulCirenaismul, coal filosofic fondat deAristippe din Cirene(435-356.Chr.), are ca doctrinhedonismul, o moral a plcerii ( / hdon = plcere). Filosofia cirenaic este apropiat de epicureism, cu deosebirea c cirenaicii experimentau plcerea n micare, avnd un caracter dinamic, ceea ce i difereniaz de plcerea resimit n asceza epicurian. Ali reprezentani ai colii cirenaice au fostAntipatros din CireneiHegesias.

coala din EleiaA fost fondat dePhaidon, fidel nvturilor lui Socrate, cruia i-a fost discipol. Platon d numele su dialogului care evoc moartea lui Socrate. Se cunoate foarte puin despre doctrina acestei coli. Unul din reprezentaii ei,Menedemos, a transferat sediul colii laEretria("coala din Eretria").

coala megariccoala megarica fost creat deEuclid din Megara(a nu se confunda cu matematicianulEuclid din Alexandria, creatorulgeometrieiclasice, zise "euclidiene"). Filosofii megarici au jucat un rol important n dezvoltarealogicii, dnd preferindialecticii, i ametafizicii. Reprezentani ai colii megarice:

Euclid din Megara, elev al lui Socrate, a fcut parte din cercul restrns de discipoli care au fost prezeni la moartea maestrului lor.

Eubulide din Milet, dialectician redutabil, creator desilogisme.

Stilpon din Megara, a popularizat disputele oratorice. A avut ca discipol peZenon din Citium, fondatorulstoicismului.

Diodor Chronos, filosof excelnd n arta dialecticii.

coli filosofice n epoca elenistic i n timpul RomanilorFilosofia clasic greac s-a dezvoltat mai departe i n epoca elenistic. Astfel la Alexandria a luat fiin "coala din Alexandria", care a exercitat o puternic influen asupra gndirii filosofice n perioadele urmtoare, pn n epoca expansiunii romane. n Atena, "coala peripatetician" continu activitatea iniiat de Aristotel, n timp ceAcademiarmne fidel sistemului de gndire al lui Platon. n perioada de trecere de la secolul al IV-lea ctre secolul al III-lea .Chr. au aprut dou coli filosofice,StoaiEpicureismul, care au marcat momente importante n filosofie i etic, depind cu mult locul i timpul lor de apariie. Influena lor, departe de a se epuiza cu trecerea secolilor, se resimte pn n timpurile moderne. n timp ce epicureismul recomand aspiraia spre fericire prin satisfacia raional a plcerilor i stpnirea de sine n viaa de fiecare zi, stoicismul combate dependena spiritului de satisfacia trebuinelor individuale, recomand controlul comportamentului prin raiune i vede individul ca parte a unei comuniti, determinat de propriul destin n acord cu ordinea universal.

Propagate prin filosofii greci Panaitios din Rhodos i Poseidonios din Apameia, ideile de baz ale stoicismului au ptruns i n elita roman, att n epoca republican, ct i mai trziu n timpul imperiului. n perioada de declin al Republicei, prinCicero, i n perioada imperial, prinSenecai mpratulMarc Aureliu, romanii preiau principiile stoice, mpreun cu elemente ale altor coli filosofice greceti, scrierile acestora caracterizndu-se prin eclectism.Lucretiusadopt sistemul filosofic al luiEpicur, adaptndu-l la concepia sa despre via i la realitile romane. Filosofia epicureic, concurnd stoicismul i alte curente filosofice, a dobndit o larg circulaie la romani, care, stui de rzboaie i de frmntrile politice, i doreau o via mai linitit. Ca i Cicero, Lucretius are meritul de a fi contribuit la dezvoltarea i mbogirea vocabularului filosofic n limba latin, dnd sensuri noi unor cuvinte mai vechi:ratio,corpora prima,prima elementa,principia,primordia rerumetc.

StoicismulStoicismul, creat deZenon din Citiumn secolul al IV-lea .Chr., este o fiolosofie raionalist, recomandnd o via n conformitate cu legile naturii, pentru a atinge astfel nelepciunea i fericirea. Filosofia stoic este un ntreg coerent, o filosofie sistematic a totalitii, care, pornind de la logic i trecnd prin legile fizicei, are ca scop final - ca i alte doctrine filosofice elenistice - normativele morale, etica. n conformitate cu logica stoic, orice cunoatere i are originea n impresiile reale ale lucrurilor date de simuri, care sunt nregistrate de spirit sub forma percepiilor. Aceste percepii, confirmate prin experiene repetate, se dezvolt silogistic i devin concepte logice. Demonstrarea adevrului deriv din fora persuasiv exercitat de impresiile percepute asupra spiritului. Orice adevr are o coresponden corporal. Prin"corporal", stoicii recunosc dou principii: materia i fora ("logos"), aspecte de fapt identice, depinznd de unghiul sub care sunt considerate. Nimic n lume nu are o existen independent, totul este interconectat ntr-un lan cauzal, n acord cu legile naturii]. Un comportament n conformitate cu principiile naturale rezult n virtute, binele absolut i scopul ultim al vieii, singura reet pentru obinerea fericirii.

n "prima sa perioad", n afar de Zenon, reprezentani ai stoicismului au fost:

Cleanthe din Assos(330-232.Chr.)

Chrysipp din Soleis(280-208.Chr.)

Din "perioada de mijloc" este de menionat:

Poseidonios din Apameia(135-51.Chr), autor al unor tratate asupra zeilor, asupra spiritului, precum i al unor lucrri defizicimeteorologie. El a emis ipoteza dup caremareeles-ar datora atraciei lunare. A fost maestrul[ luiCiceroi al luiPompeius Seneca(4.Chr. -65p.Chr.), reprezentantul cel mai complet al filosofiei stoice, fost perceptor al mpratuluiNero, care l silete s se sinucid. Autor al unor culegeri de dialoguri, epistole (Epistulae morales ad Lucilium), meditaii (Quaestiones naturales) i al unui numr de 10 tragedii.

Marc Aureliu(121-180), mprat roman, discipol al luiSextus din Cheroneia, care l-a iniiat n literatura i filosofia greac clasic. Aportul su la filosofia stoic se gsete ntr-o culegere de meditaii (Meditationes).

EpicureismulEpicureismul, coal filosofic numit astfel dup numele filosofuluiEpicur(,341-270.Chr), fondat de acesta la Atena n jurul anului306.Chr., este axat pe cutarea fericirii i a nelepciunii, avnd ca ultim scop atingereaataraxiei, o stare de linite absolut a spiritului. Pentru a evita suferina, trebuie evitate sursele acelor plceri, care nu sunt nici naturale, nici necesare. Epicureii nu preconizeaz cutarea cu orice pre a plcerii, cum este de multe ori neles n mod eronat, ei vd n filosofie instrumentele eseniale pentru obinerea fericirii (Tetrapharmakos):

Liberarea oamenilor de teama de diviniti, demonstrnd c zeii, n splendoarea lor, nu se preocup de ceea ce se ntmpl cu oamenii.

Liberarea oamenilor de teama de moarte, demonstrnd c aceasta nu reprezint nimic pentru oameni, din moment ce "cnd noi existm, nu exist moarte, iar cnd e moarte, nu mai existm noi".

Demonstrarea posibilitii de a obine plcerea.

Demonstratrea limitrii rului, adic a caracterului de scurt durat a durerii.

Epicur i bazeaz gndirea sa pe trei principii:logicasaucanonica,fizica(atomismul) ietica(semi-ateismul).

Principiu dup caresenzaiaeste singurul criteriu al adevrului ("sensism") i al binelui (care se identific cu plcerea).

Atomismul, principiu preluat de laDemocrit, prin care se explic formarea i transformarea lucrurilor prin unirea i separarea atomilor. Naterea senzaiilor deriv din aciunea atomilor provenii de la lucruri asupra atomilor spiritului.

Principiu conform cruia zeii exist ntr-un spaiu ntre universuri (intermundia), dar nu se preocup de mersul lucrurilor terestre, de lumea material, cu att mai puin de viaa oamenilor. n consecin, singura fericire este plcerea, corespunztoare nevoilor naturale necesare, care rezult din absena durerii (aponia) i nelinitii (ataraxia). Limitarea calitativ i cantitativ a plcerilor este instrumentul virtuilor morale, caracteristic condiiei umane.

coala lui Epicur ("Grdina lui Epicur"):

Ermarchos(325-250.Chr.)

Idomeneos din Lampsakenos(325-270.Chr.)

Kolotes(320-268.Chr.)

Polyenos(340-283.Chr.)

Metrodoros(331-278.Chr.)

Adepi ai Epicureismului la romani:

Gaius Amafinius Horaiu(65 - 27 .Chr.)

Lucreiu(94 - 55 .Chr.)

ScepticismulTermenulscepticismi are originea n limba greac:(skpsis), nsemnnd cercetare, ndoial, dubiu. Sceptic este cel care neag posibilitatea cunoaterii adevrului sau, mai precis, admite ideea unui lucru gndit, ns - ntruct noiunea obiectului real se bazeaz pe datele furnizate de simuri, care dau percepii neltoare i variabile n timp - se ndoiete c reprezentrii unui lucru n gndire i corespunde realitatea fizic a lucrului gndit.

Scepticismul s-a dezvoltat nGrecia anticn epoca cuprins ntre secolele al IV-lea i al II-lea .Chr. i este n mod tradiional divizat n trei perioade, corespunztoare diverselor orientri:

Pirronismul, dup numele filosofuluiPyrron din Ilia(360-275.Chr. Reprezentanii acestui curent afirm imposibilitatea cunoaterii unei realiti n continu schimbare, n aa fel nct neleptului nu i rmne dect"aphasia", "pierzndu-i glasul" i renunnd la orice afirmaie definitiv (Timon din Phleios,320-230.Chr.). Recunoscnd falsitatea tuturor doctrinelor i inutilitatea efortului de cunoatere absolut a adevrului, se obine pacea interioar (quiete). Scepticii care aparin acestei coli se dedic astfel uneignoseologiicu caracter autolimitativ i pragmatic, contempl realitatea din care extrag puine elemente certe i utile, pentru a-i construi un orizont propriu n afara oricrui sistem.

Scepticismul "Noii Academii", reprezentat prinArkesilaos din Pitane(315-240.Chr.),Karneades din Kyrene(214-128.Chr) iPhilon din Larisa(158-84.Chr.). nuntrul Academiei platonice s-a dezvoltat s-a dezvoltat un curent critic n problema cunoaterii, reprezentat prin Arkesilaos, care revine laagnosticismulsocratic. Acest punct de vedere a fost atenuat n forma unei teorii persuasive a probilitii de ctre Karneades, ntemeietorul "Noii Academii", care prin intermediul urmaului su, Philon din Larisa, a exercitat o influen deosebit asupra modului de gndire al luiCicero. Astfel, nu ceea ce este adevrat guverneaz aciunile noastre, ci, pur i simplu, ceea ce este probabil.

Neopirronismul. n fine,Enesidemos din Knossos(ca.80-10.Chr.) iAgrippazis "Scepticul" (ctre sfritul ultimului secol .Chr) revin la principiile vechiului pirronism. Ideile lor sunt cunoscute mai ales din scrierile luiSextus Empiricus(160-210d.Chr.). Cei doi filosofi greci au ntocmit o serie de "tropi" (), argumente fundamentale pentru a demonstradogmaticilornecesitatea suprimrii oricrei judeci definitive asupra oricrei probleme. Negarea radical a adevrului trebuie neleas, nu ca o afirmaie indiscutabil adevrat, ceea ce ar contrazice sui principiul de baz al scepticismului, ci ca o negaie care neag propriului su coninut, dar i pe ea nsi.

Filosofia antic trzie i nceputul filosofiei apologetice cretineCaracteristic pentru filosofia antic trzie a fostNeoplatonismul, care - ntr-o oarecare msur - a influenat i gndirea primilor prini ai bisericii cretine. Revenirea la ideile filosofieiplatonicienese datorete n primul rnd luiAmmonios Saccas(secolul al III-lea d.Chr.) i discipolului lui,Plotin din Lycopolis(204-270d.Chr.). Urma al lui Plotin a fost elevul suPorphir, care prin scrierile sale a popularizat doctrina maestrului su.

Filosofia neoplatonician avea ca scop rezolvarea uneia din problemele centrale ale gndirii filosofilor greci clasici, i anume relaia dintre"Unic"i"Multiplu". Multiplul este prezent n natur, n timp ce Unicul st la baza inteligibilitii. Aceast filosofie i are rdcinile n platonism prin dorina de a rezolva "aporiile" (aporie= dificultate n rezolvarea unei probleme) gndirii lui Platon, n special dintr-unul din cele mai dificile dialoguri ale sale,Parmenide. Neoplatonicienii identific zeii cu "Ideile" platoniciene. Plotin i Porphir consider ns c practica religioas nu este demn de un nelept, pentru c acesta este capabil s se apropie de divinitate n mod direct prin elevaia spiritual a gndirii sale.

Ultimul leagn al filosofiei greceti a fost nImperiul Roman de Rsrit, unde, la Atena,Proclos(411-485) ncearc s reduc la un sistem unic ntreaga mas a tradiiei filosofice, pn cnd, n anul529, mpratulJustinianinterzice predarea filosofiei "pgne" i decreteaz nchiderea Academiei.

Primii reprezentani ai"Apologeticei"cretine antice au fostJustin Martiruln al II-lea secol d.Chr.,Clemens din AlexandriaiOrigenn al III-lea secol i n specialSfntul Augustin din Hippona(354-430). Gndirea lui Augustin reflectat n operele sale (Confessiones,Sermones,De Civitate Deietc.), precum i operele luiBoethius(ca.475-525),De Consolatione Philosophiae,De Trinitate,De Fide Catholica, marcheaz trecerea ctre filosofiascolastica evului mediu.

Transmiterea filosofiei antice greco-romane posteritiiDatorit istoricului grecDiogene Laertios, care a trit n secolul al III-lea d.Chr., operele mulor filosofi ai antichitii greceti traduse n limba latin au putut s fie transmise posteritii, n ciuda distrugeriibibliotecii din Alexandria, i astfel au ajuns cunoscute oamenilor de cultur dinevul mediu. Pentru occidentul european de limb latin un rol important l-a jucat transmiterea regulilor logicei aristoteliene prin intermediul scrierilor luiBoethius, care i-a pus amprenta pe modul de gndire al al nvailor europeni pn n timpurile moderne.

Cu toate acestea, dup secolul al VI-lea, o mare parte a filosofiei antice a fost dat uitrii. Mai trziu, filosofia greco-roman se face cunoscut mai ales prin intermediul nvailor arabi caAvicenna(980-1037) iAverroes(1126-1198), precum i prin lucrrile medicului i filosofului evreuMaimonide(1135-1204). Pe aceast cale ocolit, filosofia antic, n special operele luiAristotel, i recapt importana n filosofia medieval, fiind rspndit prin scrierilescolasticilorcaAlbertus Magnus(1195-1280) sauToma de Aquino(1225-1274). Dup cdereaConstantinopoluluin stpnireaimperiului Otoman(1453), muli nvaibizantinise refugiaz n vestul Europei, aducnd cu ei elementele culturii antice greceti.