Top Banner
PREPARATELE HORMONALE ŞI ANTAGONIŞTII LOR Partea I
42

Farmacologie hormoni p 1

Jan 14, 2017

Download

Health & Medicine

Tark Alkdeem
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Page 1: Farmacologie   hormoni p 1

PREPARATELE HORMONALE ŞI ANTAGONIŞTII LOR

Partea I

Page 2: Farmacologie   hormoni p 1

HORMONI – substanţe biologic active secretate de glandele endocrine şi de grupe de celule speciale din diferite ţesuturi.

PREPARATE HORMONALE – substanţe obţinute din glandele endocrine a animalelor sau derivaţii sintetici, ce exercită acţiune specifică (de substituţie) destinate pentru înlăturarea insuficienţei sau lipsei activităţii glandelor şi celulelor cu secreţie endocrină

PREPARATE ANTIHORMONALE – substanţe sintetice ce inhibă sinteza şi/sau eliminarea hormonilor, sau manifestă relaţii antagoniste la nivelul receptorilor specifici a lor.

Page 3: Farmacologie   hormoni p 1
Page 4: Farmacologie   hormoni p 1

Controlul metabolismului, creşterii şi reproducerii organismului este mediat de activitatea combinată a sistemului neuroendocrin localizat la nivelul hipotalamusului, hipofizei, glandelor endocrine periferice şi celulelor ţintă.

La nivelul hipotalamusului sunt sintetizate liberinele şi statinele, care prin intermediul fibrelor neurosecretorii şi sistemului venos sunt transportate către hipofiză unde reglează eliberarea hormonilor hipofizari (tropine).

Tropinele adenohipofizei la rândul său sunt eliminate în circuitul sanguin şi sunt transportate către glandele endocrine periferice, stimulând activitatea lor incretorie (de eliberare a horonilor specifici).

Page 5: Farmacologie   hormoni p 1

Hormonii glandelor periferice, eliberaţi în circuitul sistemic, sunt transportaţi câtre celulele ţintă unde se cuplează cu receptorii specifici provocând modificări respective la nivel de celule.

Pe lângă acestea, hormonii glandelor periferice, stimulează receptorii specifici la nivelul hipotalamusului şi hipofizei şi inhibă producerea de liberine şi tropine de la acese nivele. Acest tip de reglare se numeşte „feed back –„.

Page 6: Farmacologie   hormoni p 1

Activitatea liberinelor şi tropinelor adenohipofizare, care nu posedă acţiune pe glande endocrine la periferie, este reglată de statinele hipotalamice respective.

Hormonii neurohipofizei (oxitocina şi vasopresina) sunt sintetizaţi la nivelul hipotalamusului şi apoi depozitaţi în neurohipofiză.

Oxitocina posedă tropism faţă de miometrul gravid, sensibilitatea faţă de care creşte odată cu avansarea perioadei gravidităţii, i-ar vasopresina reglează procesul de reabsorbţie a apei la nivelul tubilor renali colectori.

Page 7: Farmacologie   hormoni p 1

În cazul dereglării activităţii sistemului endocrin, pentru corecţia modificărilor specifice sunt utilizaţi hormonii respectivi sau analogii lor sintetici, substituienţii (substanţe cu acţiune asemănătoare hormonilor), antagoniştii hormonilor (blocatorii specifici a receptorilor hormonali).

Aceste preparate sunt utilizate cu următorul scop:

terapia de substituţie – administrarea preparatelor hormonale din exeriorul organismului în cazurile insuficienţei producerii lor de căte celulele umane (insulinoterapia în cazul diabetului zaharat, doze de susţinere de glucocorticoizi în cazul atrofiei induse a corticosuprarenalelor).

Page 8: Farmacologie   hormoni p 1

stimularea funcţiei glandelor periferice – utilizarea preparatelor hormonilor tropi ai adenohipofizei (corticotropina în atrofia corticosuprarenalelor); utilizarea blocatorilor receptorilor specifici sistemului hipotalamo-hipofizar, care induce activarea eliberării liberinelor hipotalamice şi tropinelor adenohipofizare (clomifen în sterilitatea anovulatorie).

diminuarea funcţiei glandelor periferice – inhibarea sintezei hormonilor direct la nivelul glandelor (tiamazol în hipertireoză); stimularea receptorilor specifici a sistemului hipotalamo-hipofizar, care provoacă inhibarea eliberării liberinelor hipotalamice şi tropinelor hipofizare (uilizarea contraceptivelor perorale combinate, danazol).

Page 9: Farmacologie   hormoni p 1

Clasicficarea preparatelor hormonale după structura chimică a lor

A. Substanţe de structură proteică şi polipeptidică hormonii şi preparatele hormonale ale hipotalamusului (statine şi liberine) hormonii şi preparatele hormonale ale hipofizei (tropine) hormonii şi preparatele hormonale ale pancreasului (insulina, glucagonul) hormonii şi preparatele hormonale ale paratiroidei (paratirina) hormonii şi preparatele hormonale ale tiroidei (tirocalcitonina).

B. Substanţe de structură steroidă hormonii şi preparatele hormonale ale corticosuprarenalelor (glucocorticoizii

şi mineralocorticoizii); hormonii şi preparatele hormonale ale glandelor sexuale (androgenii,

estrogenii, progestativele).

C. Derivaţii aminoacizilor (tirozinei şi metioninei) hormonii şi preparatele hormonale ale medulosuprarenalelor (adrenalina,

nor-adrenalina); hormonii şi preparatele hormonale ale glandei tiroide (levotiroxina şi

liotironina); hormonii şi preparatele hormonale ale epifizei (melatonina)

Page 10: Farmacologie   hormoni p 1

Clasificarea după mecanismul acţiunii I. Steroide şi parţial steroide – comparativ uşor penetrează în

celulă (steroizii şi hormonii tiroidieni), interacţionează cu receptorii citoplasmatici formând complexe care sunt transportate în nucleu unde modifică (cele mai dese ori activează) sinteza acizilor nucleici (ADN şi ARN) şi proteinelor cu transformări durabile ale metabolismului.

II. Polipeptide şi catecolamine - greu penetrează în celulă, interacţionează cu receptorii de pe suprafaţa celulei, iniţiind activarea (adenilatciclazei, proteinchinazei) sau inhibarea (fosfodiesterazei) ce contribuie la formarea mediatorilor secundari (AMPc, GMPc), cu influenţa ulterioară a lor asupra captării, eliberării şi distribuirii intracelulare a ionilor de Ca2+. Prin aceste mecanism acţionează coticotropina, tirotropina, gonadotropine hipofizare, hormonul melanotrop, parathormonul, calcitonina, glucagonul. Unii hormoni (somatotropina, prolactină) acţionează asupra receptorilor membranari ne fixaţi de adenilatciclaze. Alţi hormoni (gonadoliberinele, vasopresina) influenţează asupra ciclului fosfadidilinozitolic mărind producerea de inozitoltrifosfat şi diacilglicerol.

Page 11: Farmacologie   hormoni p 1

H I P O T A L A M U S U L(hormonii)

corticoliberină

tirolibe-rină Gonadoliberină

somatoliberină

somamatostatină

prolactoliberină

prolactostatină

melanoliberină

melanostatină

oxitocină vasopresină

Preparate hormonale şi substanţele cu influenţă asupra sintezei şi eliberării hormonilor hipotalamici

Corticoliberină

Protirelină (rifatiroină)

Gonadorelină clorhidratLeuprorelină acetatNafarelinăGistrelinăDanazolBuserelina

Sermorelină Octreotid Sandostatin LAPLanreotid

BromocriptinăLisuridă

Page 12: Farmacologie   hormoni p 1

H I P O F I Z A(hormonii)

Lobul anterior (adenohipofiza) intermediar

posterior (neurohipofiză)

corticotropină

tiropină foliculostimulant

luteinizant

somatotropină

prolactotropină

melanotropină

oxitocină vasopresină

Preparate hormonale

CorticotropinăCozintropină

Tirotropină

Gonadotropină de menopauză

Gonado-tropină corionică

Somatotropină somatrem

Lactină IntermedinăMelaxen

OxitocinăDemoxitocină

VasopresinăDesmopresină Felipresină

PituitrinăAdiurfecrină

Page 13: Farmacologie   hormoni p 1

Preparatele hormormonale ale hipotalamusului.

Sermorelină – este un analog sintetic al somatoliberinei umane. Stimulează producerea şi secreţia hormonului somatotrop al adenohipofizei.

Indicaţiile: cu scop diagnostic, în caz de suspectare a insuficienţei somatotropinei la copii cu retard în creştere.

Regimul de dozare: cu scop diagnostic se administrează intravenos, subcutan şi intranazal, cu colectarea preventivă (cu 15 min şi 1 min. până la administrare) şi ulterioară (peste 15, 30, 45, 60 şi 90 minute) a sângelui pentru determinarea concentraţiei plasmatice a hormonului somatotrop. Dacă concentraţia hormonului respectiv în probele colectate nu depăşeşte 7 ng/ml, cauza subdezvoltării copilului este considerată insuficienţa somatotropinei.

Efecte adverse: pot fi senzaţiile de sufocare şi de congestie sanguină facială. Dureri în locul de administrare.

Contraindicaţii: sensibilitate mărită faţă de preparat, sarcină, perioada de lactaţie.

Page 14: Farmacologie   hormoni p 1

Protirelină (rifatiroină) – analog sintetic a tiroliberinei. Stimulează producerea şi secreţia hormonului tireotrop şi prolactinei.

Indicaţii: diagnosticul diferencial al disfuncţiei glandei tiroide: hipotiroidiei (primare, secundare sau ascunse) şi hipertireozei. Concluziile despre caracterul afecţiunii se face pe baza modificărilor nivelului hormonului tireotrop şi hormonilor glandei tiroide la nivel plasmatic după 30 minute de la administrarea intravenoasă a protirelinei.

Efecte adverse: cefalee, devieri ale presiunii arteriale, stări de alarmare, transpirare abundentă, senzaţie de constringere în piept, reacţii alergice, hiperemie şi dureri în locul administrării.

Contraindicaţii: hipersensibilitate faţă de preparat, stenocardie instabilă, predispoziţie către sindromul bronhoobstructiv.

Page 15: Farmacologie   hormoni p 1

Somatostatină - analog sintetic al somatostatinei. Somatostatină naturală se produce la nivelul hipotalamusului şi provoacă acţiune inhibitoare asupra producerii somatotropinei hipofizare. În afară de acestea somatostatina poate fi produsă şi de D-celulele ţesuturilor periferice (mucoasa stomacală, pancreas), unde îndeplineşte funcţia de inhibitor paracrinic al secreţiei. O altă proprietate preţioasă a somatostatinei este capacitatea lui de a diminua evident circuitul la nivelul arterelor abdominale şi a micşora volumul circulant la nivelul organelor interne, neprovocând devieri esenţiale a presiunii arteriale sistemice. Unltima capacitate a somatostatinei determină sfera utilizării de bază a lui în practica medicală – pentru stoparea hemoragiilor din arterele esofagiene varicos dilatate (de asemenea şi pentru profilaxia complicaţiilor postoperatorii în cazul intervenţiilor chirurgicale asupra pancreasului şi în cazul fistulelor pancreatice, intestinale şi căilor biliare). Utilizarea somatostatinei cu alte scopuri este limitată din cauza duratei de acţiune scurte a lui (t1/2 de la 2-3 până la 3-6 min. din diverse surse). Durata scurtă de acţiune a lui este datorită descompunerii masive a lui sub acţiunea endo- şi aminopeptidazelor plasmatice.

Efecte adverse: vertij, senzaţii de sufocare, şi congestie venoasă facială, bradicardie, greaţă şi vomă.

Page 16: Farmacologie   hormoni p 1

Octreotid (sandostatină) – analog sintetic al somatostatinei. Spre deosebire de somatostatină, octreotidul acţionează timp îndelungat (t ½ - 100 minute) în mediu 12 ore. Proprietăţile de bază ale octreotidului corespund celor a somatostatinei, i-ar durata lungă de acţiune a lui permite de a lărgi sfera de utilizare a acestul preparat.

Indicaţii: acromegalie (legată de capacitatea octreotidului de a inhiba increţia somatotropinei) în cazul neeficacităţii dopaminomimeticelor şi imposibilităţii efectuării intervenţiilor chirurgicale, ulcer gastric, gastrinom, carcinoid şi alte tumori secretoare (legată de capacitatea octreotidului de a inhiba activitatea excretorie a ţesutului glandular). Se utilizează deasemenea şi pentru profilaxia şi stoparea hemoragiilor din venele esofagiene varicos dilatate la pacienţii cu ciroză hepatică (legată de capacitatea octreotidului de a diminua circuitul în arterele mezenteriale).

Efecte adverse: devieri ale nivelului plasmatic a glucozei, greaţă, vomă, diaree, dereglarea funcţiilor hepatice, in cazul utilizării îndelungate este posibil formarea calculilor biliari.

Contraindicaţii: hipersensibilitate faţă de preparat, sarcină, perioada de lactaţie.

Analogic dar mai îndelungat acţionează lanreotid. Perioada lui de semiveaţă este în jurul la 2,7 -7,7 zile. Este administrat intramuscular dată în 10-14 zile.

Page 17: Farmacologie   hormoni p 1

Bromocriptină – dopaminomimetic cu acţiune stimulantă directă asupra receptorilor dopaminici la nivelul SNC. Scade increţia prolactinei şi somatotropinei (în afară de aceste mai posedă acţiune antiparchinsoniană).

Indicaţii: acromegalie (în cazul imposibilităţii tratamentului chirurgical), galactorea, amenoree prolactidependentă, de asemenea se mai utilizează şi pentru stoparea lactaţiei fiziologice.

Efecete adverse: greaţă, vomă (cauzate de stimularea receptorilor dopaminici de la nivelul zonei declanşatoare a vomei, triger zonei), reacţii psihotice – delir, halucinaţii (legate de stimularea dopaminoreceptorilor scoarţei cerebrale), dischinezii (legate de stimularea receptorilor dopaminergici la nivelul sistemului extrapiramidal), dereglări ale microcirculaţiei periferice – hipotensiune ortostatică, spasmul arterelor periferice şi crampelor musculare legate de ele, xerostmie, constipaţii.

Contraindicaţii: forme grave ale hipertensiunii arteriale, avecţiuni vasculare ocluzive, coreea.

Page 18: Farmacologie   hormoni p 1

Gonadorelina şi alte preparate ale gonadoliberinei sunt analogi sintetici ale gonadoliberinei naturale. Aceste preparate stimulează specific receptorii membranari ale celulelor gonadotrope a adenohipofizei, în rezultat are loc acumularea în ele a diacilglicerolului şi inozitoltrifosfatului care provoacă creşterea producerii şi eliberării de către aceste celule a hormonilor gonadotropi (foliculostimulant şi luteinizant). Aceştea la rândul său măresc increţia hormonilor sexuali (estrogenilor şi gestagenelor la femei şi testosteronei la bărbaţi). Aceste efecte se manifestă la administrarea unică sau periodică a preparatelor respective. Însă dacă gonadorelina şi preparatele analoge vor fi administrate permanent timp îndelungat, atunci efectul stimulant al lor se va schimba în înhibant (legat de desensitizarea receptorilor hipofizari a gonadoliberinei). Aproximativ la a 14 zi de la începutul utilizării preparatelor, scade producerea de foliculostimulant şi luteinizant la nivelul adenohipofizei, respectiv aceasta provoacă o diminuarea a concentraţiei plasmatice a hormonilor sexuali până la nivel postcastraţional (postmenopauzal). Toate aceste modificări provoacă o diminuarea a proliferării ţesutului hormonal – dependent. Asigurarea concentraţiei plasmatice permanente a preparatelor este asigurată cu ajutorul unor sisteme de asigurare permanentă cu preparat.

Page 19: Farmacologie   hormoni p 1

Danazol (danoval, danol) – preparat sintetic de structură steriodă. După proprietăţile farmacologice este un agonist parţial al receptorilor gestagenici (de asemenea şi celor androgenici şi corticosteroizi). Actvitatea gestagenică este mică, în legătură cu ce preparatul nu provoacă efecte periferice gestagenice. În acelaşi timp, penetrând prin bariera hematoencefalică, el stimulează receptorii gestagenici la nivelul hipotalamusului şi hipofizei şi respectiv inhibă increţia gonadoliberinei şi gonadotropinelor. Aceasta la rândul său provoacă inhibarea eliberării hormonilor sexuali şi scăderea proliferării ţesuturilor hormon – dependente. Se utilizează intern (t1/2 – 1,5 ore).

Indicaţii: endometrioza şi serilitatea indusă de ea), metroragia primară, macromastia, ginecomastia, mastopatia, prevenirea acutizărilor în cazul edemului angioneurtic congenital.

Efecte adverse: dereglări dispeptice, dereglarea funcţiei hepatice, nevrozitate, accese de sufocare, vertij, cefalee.

Contraindicaţii: porfiria, sarcină, perioada de lactaţie.

Page 20: Farmacologie   hormoni p 1

Preparatele adenohipofizei Preparatele adenohipofizei sunt

prezentate de:preparatele naturale umane ale hormonilor

gonadotropi (foliculostimulant şi luteinizant)preparate recombinate cu activitate

foliculostimulantă. Către primele se referă preparatele

gonadotrope, obţinute din urina femeilor gravide sau femeilor aflate în perioada postmenopauzală.

Page 21: Farmacologie   hormoni p 1

Gonadotropină corionică (pregnil, profazi). Principiu activ (gonadotropină corionică umană) obţinut din urina femeilor gravide. Provoacă ovularea, stimulează dezvoltarea şi eliberarea progesteronei şi estrogenilor. La bărbaţi stimulează dezvoltarea celulelor interstiţiale Leidig şi eliberarea testosteronului.

Indicaţii: la femei – sterilitate anovulatorie, intreruperea sarcini primare, eminenţă de avort spontan; la barbaţi – azospermia, hipogonadism de origine hipotalamo – hipofizară.

Efecte adverse: сefalee, iritabilitate, depresie, erupţii cutanate, la bărbaţi – retenţia lichidului în organism.

Contraindicaţii: tumori ale hipofizei, afecţiuni maligne hormonodependente.

Page 22: Farmacologie   hormoni p 1

Gonadotropina menopauzală – se obţine din urina femeilor aflate în prioada postmenopauzală. Preparatul conţine cantităţi egale (câte 75 UI) de gonadotropine naturale umane (foliculostimulant şi luteinizant). La femei preparatul induce dezvoltarea folicului, la bărbaţi – induce spermatogeneza.

Indicaţii: la femei – sterilitate anovulatorie, la bărbaţi dereglarea spermatogenezei.

Efecte adverse: sindromul hiperstimulării ovariene la femei (disconfort în partea inferioară a abdomenului, chisturi ovariene.

Contraindicaţii: tumori ale hipofizei, ovarelor, testicolelor.

Page 23: Farmacologie   hormoni p 1

Preparatele neurohipofizei Oxitocină – octapeptid sintetic, analog al oxipocinei endogene. Preparatul

stimulează receptorii specifici la nivelul uterului, în legătură cu care măresc tonusul şi activitatea contracţilă a miometrului. Densitatea receptorilor în miometru se măreşte odată cu creşterea termenului sarcinii şi respectiv creşte efectul uterotonic al preparatului, ajungând maxim nemijlocit înainte de naştere, în perioada naşterii şi îndată după naştere. Acţionând asupra celulelor mioepiteliale a glandelor mamare, oxitocină intensifică contracţiile elementelor musculare netede a alveolelor glandei mamare şi provoacă o ameliorarea a eliminării laptelui. În afară de aceasta, oxitocină posedă un efect slab antidiuretic asemănător vasopresinei. Preparatul este administrat intramuscular sau intravenos, t ½ - 3-5 minute.

Indicaţii: stimularea naşterii (în legătură cu aceia că oxitocina nu relaxează colul uterin ea se utilizează în asociere cu preparatele respective ce vor scădea tonusul colului uterin); pentru stoparea hemoragiilor în perioada postpartum, legate de atonia uterină şi involuţiei insuficiente a ei; pentru ameliorarea eliminării laptelui matern în perioada după naştere.

Efecte adverse: tahicardie, hipotensiune, este posibilă retenţia apei în organism în cazul administrării îndelungate a preparatului.

Contraindicaţii: naştere prematură, necorespunderea căpuşorului fătului cu dimensiunele bazinului la gravidă, hipertensiune arterială.

Page 24: Farmacologie   hormoni p 1

Desmopresină (adiuretin CD)- peptid sintetic al vasopresinei. Acţiunea este legată de stimularea receptorilor specifici V2 localizaţi lanivelul tubilor distali ai nefronului. Ei sunt cuplaţi cu adenilatciclaza care activează „porii apoşi”, ca rezultat creşte reabsorbţia apei. Apare efectul antidiuretic al vasopresinei. V1a receptorii sunt localizaţi la nivelul vaselor arteriale.Ei sunt cuplaţi cu fosfolipaza – C. La stimularea lor în angiomiocite se comulează inozitolrifosfatul şi creşte conţinutul ionilor de Ca2+, respectiv creşte tonusul vaselor cu majorarea presiunii arteriale. În afară de acestea, preparatul intensifică agregarea trombocitelor şi măreşte activitatea factorului VIII al coagulării (prin stimularea respectiv a V1 şi V2 receptorilor). Efectul antidiuretic se dezvoltă la administrarea parenterală (subcutană, intravenoasă, intramusculară şi pe cale intranazală) şi drează 8 – 20 ore, necătând ca perioada de T ½ - este doar 75 minute.

Indicaţii: diabetul insipid, poliurie acută (prin picurarea intranazală), hemofilia A şi boala Villebrand (intravenos).

Efecte adverse: hipertensiune, сefalee, greaţă, vomă, dureri abdominale cauzate de spazmul intestinal.

Contraindicaţii: retenţia lichidului în organism, anurie, insuficienţă circulatorie care necesită terapia cu diuretice.

Page 25: Farmacologie   hormoni p 1

Preparatele hormonale ale glandei tiroide

În practica medicală se utilizează preparatele hormonale ale glandei tiroide monocomponente (levotiroxina sodică (tiroxina, eutirox, tiro-4 etc); liotironina (triiodtironina, tiroton etc) şi preparatele combinate: tireoidina, tireotom (T3 + T4 = 1 : 4) şi tireotom forte; tireocomb (T3 + T4 + KI = 1 : 7 : 15); novotiral (T3 + T4 = 1 : 5); iodtirox (T4 + KI)).

Mecanismul de acţiune. Mecanismul de acţiune al preparatelor hormonale tiroidiene se poate realiza la trei nivele. Primul dintre acestea şi cel de bază se consideră a se releva prin penetrarea în celulă şi interacţiunea cu receptorii nucleari, inclusiv ADN, cu reglarea (majorarea sau micşorarea) expresiei genelor cu influenţa ulterioară a sintezei proteinelor. Acest mecanism este realizat preponderent de T3 şi pactic nemanifest la T4.

Cel de al doilea nivel se realizează prin interacţiunea triiodtironinei cu receptorii membranei sau citoscheletului cu creşterea captării glucozei şi aminoacizilor de către celule, precum şi stimularea Na+K+-ATP-azei membranare.

Prin cea de a treia ipoteză se estimează interacţiunea hormonilor tiroidieni cu receptorii din membrana mitochondriilor cu reglarea oxidărilor celulalre.

Page 26: Farmacologie   hormoni p 1

Preparatele tiroidiene manifestă un şir de efecte caracteristice. 1. Intensifică creşterea şi dezvoltarea prin influenţa

asupra proceselor metabolice în ţesuturi, precum şi prin formarea şi eliberarea hormonilor de creştere.

2. Influenţa asupra SNC. Hormonii tioridieni sunt indispensabili pentru:

- dezvoltarea capacităţii intelectuale; - sinteza mielinei; - formarea lamininei în cerebel. 3. Influenţa asupra metabolismului bazal. Hormonii

tiroidieni cresc consumul de oxigen şi metabolismul energetic al tuturor ţesuturilor şi organelor cu excepţia creierului, retinei, splinei, plămânilor, gonadelor. Metabolismul bazal creşte (cu 60-100%) prin intensificarea fosforilării oxidative în celule şi activităţii enzimelor microzomiale.

4. Influenţa asupra SCV. - în cord creşte consumul de oxigen, - se dezvoltă efectul inotrop, cronotrop, dromotrop şi batmotrop

pozitiv - majorarea debitului cardiac, volumului sistolic şi presiunii arteriale.

Page 27: Farmacologie   hormoni p 1

5. Influenţa asupra metabolismului. Metabolismul lipidic. - stimulează trecerea colesterolului în acizi biliari cu reducerea hipercolesterolemiei - captarea LDL de hepatocite. - cresc sensibilitatea ţesutului adipos cu stimularea lipolizei cu majorarea în

hipertiroidism a concentraţiei acizilor graşi liberi în plasmă. Metabolismul glucidic. - acţiune contrainsulară cu hiperglicemie. - creşterea absorbţiei glucozei din intestin (în tireotoxicoză); - instalarea insulinorezistenţei (în hipertiroidism); - micşorarea rezervelor glicogenului în ficat şi ţesuturile periferice; - activarea gluconeogenezei; - dezvoltarea hieprinsulinemiei compensatorii. Metabolismul proteic. - la doze mici creşte sinteza proteinelor sau enzimelor, - la doze mari se intensifică dezaminarea cu instalarea unei balanţe azotate negative. 6. Influenţa asupra tubului digestiv. - cresc secreţia de acid clorhidric şi pepsină, stimulează peristaltismul. 7. Influenţa asupra oaselor. - stimulează creşterea oaselor şi procesul de osteoliză.

Page 28: Farmacologie   hormoni p 1

Indicaţiile. A. pentru tratament de substituţie în: - hipotiroidism (primar, secundar şi terţiar); - hipotiroidism congenital (cretinism); - hipotiroidism nemanifest (ascuns –creşte doar

TTH); - tireoidita autoimună (boala Haşimoto) cu

hipotiroidism; - coma în mixedem; - tireoidectomia totală în carcinom; B. Cu scop de supresie se indică în: - tireoidectomia parţială în guşa nodulară toxică; - guşa difuză netoxică; guşa endemică,

carcinom tiroidian, noduli funcţionali.

Page 29: Farmacologie   hormoni p 1

Reacţiile adverse. La doze mari preparatele hormonale ale glandei tiroide produc simptome de hipertiroidism cu exacerbarea efectelor farmacodinamice din partea organelor şi sistemelor.

- La nivelul SNC se constată: hiperexcitabilitate, insomnii, ameţeli, tremor.

- Simptomele cardiovasculare cel mai frecevent sunt manifestate prin: tahicardie, palpitaţii, accese de angină pectorală,

- Din partea tubului digestiv survin: anorexie, diaree, scădere ponderală.

- La nivelul pielii se pot dezvolta transpiraţii, congestie cutanată.

- în sânge hiperglicemie, balanţă azotată negativă, hipocolesterolemie

Page 30: Farmacologie   hormoni p 1

Contraindicaţii Contraindicaţii absolute: hipertiroidismul ,

tiroiditele, cancerul tiroidian. Contraindicaţii relative servesc: - infarctul acut de miocard; cardiopatia

ischemică, aritmiilele cardiace; hipertensiunea arterială; insuficienţa cardiacă decompensată;

- dereglări hepatice şi renale; - tuberculoza; diabetul zaharat; insuficienţa

suprarenalelor; - asocierea cu anticoagulantele indirecte,

antidepresivele triciclice, insulină, antidiabeticele orale, glicozidele cardiace, colestiramină.

Page 31: Farmacologie   hormoni p 1

Preparatele antitiroidiene După mecanismul de acţiune, preparatele antitiroidiene se

clasifică în: I. Preparatele ce inhibă eliberarea hormonului tireoptrop al

adenohipofizei Iod Diiodtirozină II. Preparatele ce inhibă sinteza hormonilor tiroidieni

(tioamidele) - tiamazol (mercazolil) - metiltiouracil - propiltiouracil

III. Preparatele ce inhibă captarea iodului de către glanda tiroidă

- percloratul de potasiu. IV. Preparatele care inhibă procesele de iodare şi eliberare

a hormonilor tiroidieni - iodura de sodiu - iodura de potasiu - soluţia Lugol.

V. Preparatele care distrug foliculii glandei tiroide Iodul radioactiv (I131 I132).

Page 32: Farmacologie   hormoni p 1

Preparatele ce dereglează sinteza hormonilor tiroidieni (tioamidele)

Indicaţile. Preparatele antitiroidiene din grupa tioamidelor sunt indicate în:

- guşa toxică difuză (boala Grawes - Basedow); - pregătirea pentru intervenţie chirurgicală în caz

de tirotoxicoză; - pregătirea pentru tratamentul cu preparatele

iodului; - ca medicaţie adjuvantă a tratamentului radical

al hipertiroidismului prin tiroidectomie sau prin iod radioactiv.

Page 33: Farmacologie   hormoni p 1

Preparatele care inhibă procesele de iodare şi eliberare a hormonilor tiroidieni.

Indicaţiile. Iodurile se folosesc în: - formele uşoare ale tirotoxicozei, suplimentar la

tiamazol; - cazurile grave pentru pregătirea către

tiroidectomie; - asociere cu antitiroidienele şi propranololul în

crizele tirotoxice; - protecţia glandei de afectarea cu iod radioactiv

după realizarea stării de eutiroidie prin tioamide; - radiaţie excesivă.

Page 34: Farmacologie   hormoni p 1

PREPARATELE HORMONALE ALE PANCREASULUI Preparatele antidiabetice: I. După mecanism 1. Preparatele terapiei de substituţie: - prepartele insulinei 2. Preparatele ce contribuie la eliberarea insulinei endogene: - derivaţii sulfonilureei I generaţie: tolbutamidă (butamidă), clorpropamidă. II generaţie: glibenclamidă, glipizidă, gliclazidă. 3. meglitinidele: nateglinid, repaglinid. 4. Preparatele ce contribuie la difuziunea glucozei în ţesuturi şi

inhibă gluconeogeneza: - biguanidele metformină 5. Preparatele ce cresc sensibilitatea celulelor-ţintă la insulină: - tiazolidindionele roziglitazon, pioglitazon 6. Preparatele ce inhibă absorbţia glucozei din intestin: - tetrazaharidele acarboza

Page 35: Farmacologie   hormoni p 1

Sulfonilureicele. Mecanismul de acţiune. Derivaţii sulfonilureici îşi manifestă acţiunea hipoglicemiantă prin mecanism pancreatic şi extrapancreatic.

Mecanismul pancreatic rezultă din creşterea secreţiei insulinei şi secundar prin creşterea eliberării somatostatinei şi micşorarea nuvelului glucagonului. La nivelul celulelor-beta ale pancresului derivaţii sulfonilureici se fixează cu receptorii specifici (după tipul stimulatorilor fiziologici –glucozei, leucinei), care sunt asociaţi cu canalele ionice de kaliu cu micşorarea efluxului acestor ioni din celulă. Ca rezultat survine depolarizarea cu deschiderea canalelor calciului şi influxul ionilor de calciu în celulă. Calciul în exces se leagă de calmodulină şi activează tirozinkinaze specifice care contribuie la exocitoza insulinei din granule.

Mecanismul extrapancreatic este cauzat de: creşterea afinităţii şi densităţii receptorilor insulinici; stimularea sintezei transportorilor glucozei; inhibarea gluconeogenezei; majorarea sensibilităţii celuleor-ţintă la insulină. Creşterea numărului şi afinităţii receptorilor insulinici a fost dovedit în studiul in vitro pe hepatocite, precum şi la pacienţii cu diabet zaharat, când sulfonilureicele majorau sensibilitatea la insulina exogenă sau cuplarea ei cu receptorii. De rând cu aceasta, preparatele pot influenţa fenomenele care urmează activării receptorilor.

Page 36: Farmacologie   hormoni p 1

Indicaţiile. Sulfonilureicele sunt indicate la bolnavii cu forme uşoare sau moderate de diabet zaharat tip 2 în următoarele cazuri: pacienţii peste 35-40 ani, bolnavii cu pondere normală, mai rar cu obezitate, maladia nu poate fi controlată prin dietă, exerciţii fizice etc.,

Reacţiile adverse. Printre reacţiile adverse ale sulfonilureicelor se pot constata:

- hipoglicemii până la comă (îndeosebi la preparatele de generaţia II); - deregări digestive (la 5% - greaţă, vomă, anorexie, diaree, dureri

abdominale); - manifestări alergice (la 2-3% - erupţii cutanate, prurit, eritem polimorf,

dermatită exfoliativă); - derglări hematologice (ca excepţie – leucopenie, şi trombocitopenie

reversibile, agranulocitoză); - icter colestatic (la doze mari); - creştere ponderală (obezitate); - creşterea riscului maladiilor cardiovasculare; - edeme (la utilizarea clorpropamidei); - efect teratogen (anomalii) şi fetotoxic (hipoglicemii la făt); - rezistenţă secundară la sulfamide şi tahifilaxie; - efect antabus (după asocierea cu alcoolul).

Page 37: Farmacologie   hormoni p 1

Biguanidele I. de scurtă durată (4-6 ore): metformină II. de durată lungă (14-16 ore): metformină –

retard Indicaţiile. Indicaţia principală a biguanidelor

este diabetul zaharat tip 2 cu obezitate unde sunt benefice efectele asupra metabolismului glucidic şi lipidic, precum şi diminuarea apetitului. O altă indicaţie este diabetul instabil în care se asociază la insulină pentru a reduce pericolul de hipoglicemii.

Page 38: Farmacologie   hormoni p 1

Reacţiile adverse. Printre reacţiile adverse ale biguanidelor se enumără:

- dereglări dispeptice (greaţă, vomă, discomfort abdominal, anorexie marcată, gust metalic în gură, uneori diaree persistentă); lactacidoză; tahicardie şi majorarea presiunii arteriale; anemie megaloblastică; accentuarea hipoglicemiiei la asocierea cu insulina şi sulfamidele antidiabetice.

Page 39: Farmacologie   hormoni p 1

Preparatele insulinei I.după durata acţiunii Insulinele umane 1. ultrarapidă şi foarte scurtă (începutul - 5-15min; durata – 2-5 ore): - insulină lispro - insulină aspart 2. rapidă şi scurtă (începutul -15-30min; durata – 5-8 ore) - insulina umană regular (solubilă) ( humulin R, homorap, berlinsulin etc.) 3. intermediară (începutul – 0,5-3 ore; durata – 10-24 ore) - insulina umană izofan (protamin-zinc) (humulin NPH etc.) - zinc- insulina umană (monotard HM etc.) Insuline bifazice - insulina umană regular solubilă mixată cu insulina umană izofan (humulin

M2- M5, insulin mixtard etc.) - insulină lispro mixată cu protamin lispro - insulina aspart mixată cu protamin-insulină (NovoMix 30 etc.) 4. lentă şi durabilă (începutul – 2-6 ore; durata – 24-36 ore) - insulina zinc cristalină umană suspensie (ultratard HM etc.) - insulină glargin

Page 40: Farmacologie   hormoni p 1

Insulinele din bovine şi porcine 1. rapidă şi scurtă (începutul -15-30min; durata – 5-8 ore) - insulina injectabilă neutră (actrapid, berlinsulin etc.) 2. intermediarea (începutul – 0,5-3 ore; durata – 10-24 ore) - insulina zinc suspensie amorfă (insulina semilente sau

semilong) - insulina protofan (protofan, iletin NPH etc.) - insulina zinc compusă (iletin II, insulină lente sau long etc.) - insulina solubilă mixată cu insulina izofan suspensie

(insulin mixtard etc.) 3. lentă şi durabilă (începutul – 2-6 ore; durata – 24-36 ore) - insulină zinc cristalină suspensie (insulină ultralente,

ultralong)

Page 41: Farmacologie   hormoni p 1

Indicaţiile. Printre indicaţiile preparatelor insulinei sunt:

Absolute: - Diabet zaharat tip 1 (insulinodependent); - Stări de precomă şi comă; - Diabet zaharat în perioada de graviditate şi lactaţie; - În caz de contraindicaţii pentru antidiabeticele orale. Relative: - Diabet zaharat tip 2

insulinonedependent decompensat cu cetoacidoză; - Diabet zaharat tip 2 cu complicaţiile sale; - Diabet zaharat tip 2 cu caşexie; - Infecţii grave, acutizarea maladiilor somatice; traume

grave, intervenţii chirurgicale la bolnavii cu diabet zaharat tip 2.

Page 42: Farmacologie   hormoni p 1

Reacţiile adverse ale insulinelor. - hipoglicemie până la comă, pot surveni convulsii (mai ales la

copii), iar dereglările neurologice pot deveni ireversibile (îndeosebi la vârstnici).

- lipodistrofiile se caracterizează prin sectoare de atrofie a ţesutului adipos cu sectoare de hipertrofie.

- Insulinorezistenţa - necesitatea zilnică depăşeşte 200 UA. - Alergia -manifesta prin reacţii sistemice (edemul Ouincke, şocul

anafilactic) sau locale (erupţiile cutanate, urticaria, fenomenul Artius)

- Edemele insulinice - edem cerebral, pulmonar, a ţesutului adipos, a organelor interne.

- Sindromul Somogyi. - supradozarea cronică a insulinei de seară cu hiperglicemie dimineaţa.

- mai pot surveni: infecţii în locul injectării; creşterea masei corporale ; dereglări tranzitorii oftalnice ale refracţiei; dereglări de vedere survin,