Top Banner

Click here to load reader

Enigma Otiliei - George Calinescu - cdn4. Otiliei - George Calinescu.pdf · PDF file- Urrchiul Costache? indrizni si deschidd gura tinirul, pe urmd, intimidat, refrcu intrebarea:

Sep 04, 2019

ReportDownload

Documents

others

  • ENIGMA OTILIEI

    G. Cilinescu

    REGIS

  • Tipar executat la:

    EVEREST gI :TIPOCRAFIA

    @ Toate drepturile rezervate Editurii REGIS Tel/fax: 0212222616;074475 65 86 www.edituraregis.ro

    I

    intr-o seari de la inceputul lui iulie 1909, cu pufin inainte de orele zece, un tanlr de weo optsprezece ani, imbricat in uniformi de licean, intra in strada Antim, venind dinspre Sfinlii Apostoli cu un soi de valizit in mAni, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindci, obosit, o trecea des dintr-o mdni intr-alta. Strada era pustie gi intunecatl gi, in ciuda verii, in urma unor ploi generale, ricoroasi gi fognitoare ca o pddure. intr-adevdr, toate curlile qi mai ales ograda bisericii erau pline de copaci betrani, ca de altfel indeobgte curfile marelui sat ce era atunci Capitala. Vand scutura, dupi popasuri egale, coamele pomilor, frcdnd un tumult nevizut, gi numai infu- necerea gi reaprinderea unui lan de stele dddea trecitorului binuiala ci mari vArfuri de arbori se miqcau pe cer. Tanerd mergea atent de-a lungul zidurilot scrutAnd, acolo unde lumina slabi a felinare- lor ingdduia, numerele caselor. Uniforma neagri ii era strAnsi bine pe talie, ca un vegmdnt militar, iar gulerul tare gi foarte inalt gi gapca umflati ii dideau un aer blrbdtesc qi elegant. Fala ii era insi juvenili gi prelungi, aproape feminini din pricina guvilelor mari de pir ce-i cideau de sub gapci, dar culoarea mislinie a obrazului gi tiietura elinici a nasului corectau printr-o noti voluntard intAia impresie. Din chipul dezorientat cum trecea de pe un trotuar pe altul in clutarea unui anume numir, se vedea c[ nu cunoagte casa pe care o ciuta. Strada era pustie gi lumea pdrea adormitd, fiindci limpile de prin case erau stinse sau ascunse in mari globuri de sticli mati, ca si nu dea cilduri. in aceasti obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nicio casi nu era prea inalti gi aproape niciuna nu avea cat superior. lnsi varietatea cea mai neprevdzuti a arhitecturii (operl indeobgte a zidarilor italieni), mirimea neobignuiti a ferestrelor, in raport cu forma scundi a clldirilor, ciubuciria, ridiculi prin grandoare, amestecul de frontoane grecegti gi chiar ogive, fbcute insi din var gi lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, gi usciciunea, care umfla lemniria, ficeau din strada bucuregteand o caricaturi in moloz a unei strizi italice. in apropierea ministirii gi peste drum de ea, o casi cu ferestre inalte era inci luminati. in faga ei staliona o trisuri luxoasi cu doi cai albi, iniuntrul cdreia dormea, cu capul ln piept gi cu higurile in mdn[, un birjar gros, infigurat in tipicul

  • ve$marrt lung gi increfit de catifea. T*anerul ajunsese cu greaua lui valizi in chip de balerci in dreptul ei qi, dupi oarecare exalnen, se opri lisand o clipd jos povara. Casa avea un singur cat, aqezat pe un scund parter-soclu, ale cirui geamuri pitrate erau acoperite cu hirtie translucidd, imitAnd un vitraliu de catedrali. Partea de sus privea spre stradi cu patru ferestre de o ini\ime absurdi, formAnd in vdrfi.rl lor cite o rozetdgotici, degi deasupralor ziddria scotea tot atitea mici frontoane clasice, sprijinite pe cite doui console. La fagadd, acoperigul cidea cu o streagind lati, rezem6ndu-se pe con- sole despirfite de casetoane, totul in cel mai antic stil, dar console, frontoane qi casetoane erau vopsite cu un ulei cafeniu. Ziddria era criryatd qi scorojiti in foarte multe locuri, gi din cripiturile dintre falada casei gi trotuar iegeau indrdzne! buruienile. Un grilaj inalt gi greoi de fier, ruginit gi cizut pufin pe spate, dovedea, pe dreapta, existen{a unei curli in care se zdrea prin intuneric atdt frunzig gi atitea trunchiuri, incdt intinderea ei, deocamdati, nu se putea cal- cula, impresia trecitorului fiind totugi de pddure frri fund. Grilajul avusese o poarti mare cu doui aripi, legati acum cu un lanf. Doar o portifi mai mici era deschisi, gi pe aceea, ludndu-gi sacul in mdrni, intri tAndrul, dupi oarecare chibzuiald. Ajungand in faga ugii de la intrare, el se codi si suie cele doui trepte de piatri gi porni spre fundul curfii spre a vedea daci putea da de cineva in odiile de ser- viciu. Acoolo putu sd-gi dea seama ci partea de din dos a casei avea o inlllime mai mare decAt a restului, parter gi cat formdnd doui coridoare suprapuse, cu geamlAc. Numai in catul de sus o lampi cu petol ardea, reshrl mocnea in intuneric. Tanirul se intoarse spre intrarea din fate gi meditd un mijloc de a-gi vesti prezenta. insi nu vizu prin apropiere nicio sonerie, gi a bate la ugi i se piru, cum era gi natural, o absurditate. intr-adevlr, uqa, de forma unei enorme ferestre gotice de lemn, umflat gi descleiat de cilduri sau ploaie gi bubos de vopsea cafenie, se intindea de la cele doui trepte de piatri, tocite, in modul convexit5{ii, pdni aproape sub streagini. Nicio per- dea nu acoperea ochiurile de geam, pline de un praf strivechi, pe care se vedeau bine urmele piciturilor de ploaie gi ale melcilor frri casi. Neavdnd alt chip de ales, tannrul apdsi clanfa moale gi didu si tragi uqa. insi spre spaima lui, uga cea uriagi se miqci aproape de la sine, cizAnd spre el cu un scdrldit ingrozitor. Intimidat, agteptd ca

    lumea din casi, intrigatb de zgomot, sd nivileasci jos, dar nu se intAmpli aqa. Tanerul intri atunci, incercind si inchidi cdt mai bine infernala uqi, gi abia iniuntru frcu uimitoarea descoperire ci mAnerul de os al unui probabil clopotel interior atdrna in sali. Nu indrizni totugi s[ sune numaidecdLt, intr-atAt il miri anticamera. Ea era de o inilfime considerabild, ocupind spafiul celor doui caturi laolalti. O scari de lemn cu doui suiguri laterale forma un soi de piramidi, in vArfirl cireia un Hermes din ipsos, destul de grafios, o

    copie dupd un model clasic, vopsit detestabil cu voPsea cafenie,

    {inea in locul caduceului o lampi cu petrol cu glob de sticli in chipul unui astru. Lampa era stins6, in schimb o altd lampi plini de ciucuri de cristal, atArnati deinaltul tavan, lumina tulbure inciperea.

    Ceea ce ar fi surprins aici ochiul in materiale atdt de nepotri- vite. Perefii, care, spre a corespunde intenliei clasice a scdrii de lemn,

    ale cirei capete de jos erau sprijinite pe doi copii de stejar, adulteriri donatelliene, ar fi trebuit si fie de marmuri sau cel pufin de ;tuc, erau grosolan tencuili gi zugrivili cu gablonul gi cu mdna, imitand picturile pompeiene, gi indeosebi porfirul, prin naive stropituri verzi

    gi rogii. insi sistemul de perspective gi festoane, in loc si fie tratat pe intregul cAmp al anticamerei, printr-o opticd falsi de nrgrav' era tiiat in doui secfiuni corespunzAnd fiecirui cat, indicdnd astfel in chip supdritor lipsa de .o"rirrn. a planurilor. in sfhrgit, tavanul imita prin zugriveli casetoanele unui plafon roman. Acest sistem de decorafie, precum gi crdpdturile lungi gi neregulate ale perelilor dideau inciperii un aer de ruind gi riceali. TanArul, hotirAndu-se in fine, trase de mdnerul clopoplului. Atunci un fel de scheliliit metalic risuni de sus ca-n nigte spalii mari gi goale cu ecou riu. 'Irecu un timp chinuitor pentru necunoscutul de jos, apoi scara incepu sl scfiiie ca apisati de o greutate extraordinard gi cu o iritantd incetineali. CAnd provocatorul acestor gtozave pdrAituri fu jos, tinirul vdzu mirat un omulef subfire gi pufin incovoiat. Capul ii era atins de o calvilie totali, Ei fala pirea aproape spAni 9i, din cauza aceasta, pitratd. Buzele ii erau intoarse in afari qi galbene de prea rnult fumat, acoperind numai doi dinti vizibil, ca nigte agchii de os.

    Omul, a cirui vArsti desigur inaintati rdminea totuqi incertL, zirm- bea cu cei doi dinfi, clipind rar gi moale, intocmai ca bufnilele supdLrate de o lumini bruscd, privind intrebitor gi vidit contrariat'

  • - Urrchiul Costache? indrizni si deschidd gura tinirul, pe urmd, intimidat, refrcu intrebarea: Aici qade domnul Constantin Giurgiuveanu?

    Betranul clipi din ochi, ca gi cand n-ai fi inteles intrebarea, migci buzele, dar nu rispunse nimic.

    - Eu sunt Felix - adiuge tanerul, uimit de aceastd primire - nepotul dumnealui.

    Omul spdn plru tot aga de plictisit de intrebare, clipi de cdteva ori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas neagteptat de rdgugit, aproape Eoptit, duhnind a tutun, rispunse repede:

    - Nu-nu-nu gtiu... nu-nu stLnimeni aici, nu cunosc... Buimicit, tanerd stitu locului nemigcat, agteptand o revenire

    asupra tigadei. Dar bdtrAnul, dupi ce-l privi clipind, cu acea deferenfi hoterate cu care indemni pe un individ si plece, zise din fundul gitlejului: ,,Buni seara!" gi porni iarigi, in scdrldituri ingro- zitoare,pe scari. Tiinirul puse mdna automatic pe mAnerulvalizei qi iegi amefit pe uga gotici gi apoi pe poarta ruginiti, trecu prin fafa muscalului, care sforiia mereu, gi porni dezorientat inainte.

    Uimirea liceanului va pdrea nu se poate mai indreptifiti, daci vom gti cine era. Se numea Felix Sima gi sosise cu o ori inainte in Bucuregti venind din Iagi, unde fusese elev in clasa a VIII-a a Liceului Internat. Sfrrgise liceul, trecdnd gi examenul de capacitate, gi acum venea in Bucuregti la tutorele siu, Costache Giurgiuveanu. Acest Giurgiuveanu, ciruia obignuia din familie a,i zice ,,unchiul'i era cumnat al tatilui siu, care murise de un an. Doctorul Iosif Sima, fost medic militar, apoi demisionat, nu mai avea de mult rude apropiate de sdnge. Singura lui sord, sofia lui Costache Giurgiuveanu, cel ciutat, murise gi ea de mult. Wduv el insuqi de weo zece ani, doctorul iqi finuse biiatul mai mult in pen- sionate gi in internate. Dupi o lungi boali plictisitoare, se stinse gi el, cu satisfaclia cd copilul e mare qi cu viitorul oarecum asigurat. in afari de un oarecare depozit in bani, doctorul lisa lui Felix o casi cam veche, dar solidi gi rentabili in strada Lipuqneanu. Pentru administrarea acestor bunuri fusese indicat ca tutore ,,unchiul Costache",