Top Banner
ENIGMA OTILIEI G. Cilinescu REGIS
7

Enigma Otiliei - George Calinescu - cdn4.libris.ro Otiliei - George Calinescu.pdf · - Urrchiul Costache? indrizni si deschidd gura tinirul, pe urmd, intimidat, refrcu intrebarea:

Sep 04, 2019

Download

Documents

dariahiddleston
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Page 1: Enigma Otiliei - George Calinescu - cdn4.libris.ro Otiliei - George Calinescu.pdf · - Urrchiul Costache? indrizni si deschidd gura tinirul, pe urmd, intimidat, refrcu intrebarea:

ENIGMA OTILIEI

G. Cilinescu

REGIS

Page 2: Enigma Otiliei - George Calinescu - cdn4.libris.ro Otiliei - George Calinescu.pdf · - Urrchiul Costache? indrizni si deschidd gura tinirul, pe urmd, intimidat, refrcu intrebarea:

Tipar executat la:

EVEREST gI:TIPOCRAFIA

@ Toate drepturile rezervate Editurii REGISTel/fax: 0212222616;074475 65 86

www.edituraregis.ro

I

intr-o seari de la inceputul lui iulie 1909, cu pufin inainte de

orele zece, un tanlr de weo optsprezece ani, imbricat in uniformide licean, intra in strada Antim, venind dinspre Sfinlii Apostoli cuun soi de valizit in mAni, nu prea mare, dar desigur foarte grea,

fiindci, obosit, o trecea des dintr-o mdni intr-alta. Strada era pustie

gi intunecatl gi, in ciuda verii, in urma unor ploi generale, ricoroasigi fognitoare ca o pddure. intr-adevdr, toate curlile qi mai ales ograda

bisericii erau pline de copaci betrani, ca de altfel indeobgte curfilemarelui sat ce era atunci Capitala. Vand scutura, dupi popasuriegale, coamele pomilor, frcdnd un tumult nevizut, gi numai infu-necerea gi reaprinderea unui lan de stele dddea trecitorului binuialaci mari vArfuri de arbori se miqcau pe cer. Tanerd mergea atent

de-a lungul zidurilot scrutAnd, acolo unde lumina slabi a felinare-lor ingdduia, numerele caselor. Uniforma neagri ii era strAnsi binepe talie, ca un vegmdnt militar, iar gulerul tare gi foarte inalt gi gapca

umflati ii dideau un aer blrbdtesc qi elegant. Fala ii era insi juveniligi prelungi, aproape feminini din pricina guvilelor mari de pir ce-icideau de sub gapci, dar culoarea mislinie a obrazului gi tiieturaelinici a nasului corectau printr-o noti voluntard intAia impresie.

Din chipul dezorientat cum trecea de pe un trotuar pe altul inclutarea unui anume numir, se vedea c[ nu cunoagte casa pe care o

ciuta. Strada era pustie gi lumea pdrea adormitd, fiindci limpile de

prin case erau stinse sau ascunse in mari globuri de sticli mati, ca

si nu dea cilduri. in aceasti obscuritate, strada avea un aspect bizar.

Nicio casi nu era prea inalti gi aproape niciuna nu avea cat superior.

lnsi varietatea cea mai neprevdzuti a arhitecturii (operl indeobgte

a zidarilor italieni), mirimea neobignuiti a ferestrelor, in raport cuforma scundi a clldirilor, ciubuciria, ridiculi prin grandoare,

amestecul de frontoane grecegti gi chiar ogive, fbcute insi din var gi

lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, gi usciciunea, care

umfla lemniria, ficeau din strada bucuregteand o caricaturi inmoloz a unei strizi italice. in apropierea ministirii gi peste drum de

ea, o casi cu ferestre inalte era inci luminati. in faga ei staliona otrisuri luxoasi cu doi cai albi, iniuntrul cdreia dormea, cu capul lnpiept gi cu higurile in mdn[, un birjar gros, infigurat in tipicul

Page 3: Enigma Otiliei - George Calinescu - cdn4.libris.ro Otiliei - George Calinescu.pdf · - Urrchiul Costache? indrizni si deschidd gura tinirul, pe urmd, intimidat, refrcu intrebarea:

ve$marrt lung gi increfit de catifea. T*anerul ajunsese cu greaua luivalizi in chip de balerci in dreptul ei qi, dupi oarecare exalnen, se

opri lisand o clipd jos povara. Casa avea un singur cat, aqezat pe unscund parter-soclu, ale cirui geamuri pitrate erau acoperite cu

hirtie translucidd, imitAnd un vitraliu de catedrali. Partea de sus

privea spre stradi cu patru ferestre de o ini\ime absurdi, formAnd

in vdrfi.rl lor cite o rozetdgotici, degi deasupralor ziddria scotea totatitea mici frontoane clasice, sprijinite pe cite doui console. La

fagadd, acoperigul cidea cu o streagind lati, rezem6ndu-se pe con-

sole despirfite de casetoane, totul in cel mai antic stil, dar console,

frontoane qi casetoane erau vopsite cu un ulei cafeniu. Ziddria era

criryatd qi scorojiti in foarte multe locuri, gi din cripiturile dintrefalada casei gi trotuar iegeau indrdzne! buruienile. Un grilaj inalt gi

greoi de fier, ruginit gi cizut pufin pe spate, dovedea, pe dreapta,

existen{a unei curli in care se zdrea prin intuneric atdt frunzig gi

atitea trunchiuri, incdt intinderea ei, deocamdati, nu se putea cal-

cula, impresia trecitorului fiind totugi de pddure frri fund. Grilajulavusese o poarti mare cu doui aripi, legati acum cu un lanf. Doaro portifi mai mici era deschisi, gi pe aceea, ludndu-gi sacul in mdrni,

intri tAndrul, dupi oarecare chibzuiald. Ajungand in faga ugii de la

intrare, el se codi si suie cele doui trepte de piatri gi porni spre

fundul curfii spre a vedea daci putea da de cineva in odiile de ser-

viciu. Acoolo putu sd-gi dea seama ci partea de din dos a casei avea

o inlllime mai mare decAt a restului, parter gi cat formdnd douicoridoare suprapuse, cu geamlAc. Numai in catul de sus o lampi cupetol ardea, reshrl mocnea in intuneric. Tanirul se intoarse spre

intrarea din fate gi meditd un mijloc de a-gi vesti prezenta. insi nuvizu prin apropiere nicio sonerie, gi a bate la ugi i se piru, cum era

gi natural, o absurditate. intr-adevlr, uqa, de forma unei enorme

ferestre gotice de lemn, umflat gi descleiat de cilduri sau ploaie gi

bubos de vopsea cafenie, se intindea de la cele doui trepte de piatri,tocite, in modul convexit5{ii, pdni aproape sub streagini. Nicio per-

dea nu acoperea ochiurile de geam, pline de un praf strivechi, pe

care se vedeau bine urmele piciturilor de ploaie gi ale melcilor frricasi. Neavdnd alt chip de ales, tannrul apdsi clanfa moale gi didu sitragi uqa. insi spre spaima lui, uga cea uriagi se miqci aproape de la

sine, cizAnd spre el cu un scdrldit ingrozitor. Intimidat, agteptd ca

lumea din casi, intrigatb de zgomot, sd nivileasci jos, dar nu se

intAmpli aqa. Tanerul intri atunci, incercind si inchidi cdt mai bine

infernala uqi, gi abia iniuntru frcu uimitoarea descoperire cimAnerul de os al unui probabil clopotel interior atdrna in sali. Nuindrizni totugi s[ sune numaidecdLt, intr-atAt il miri anticamera. Ea

era de o inilfime considerabild, ocupind spafiul celor doui caturi

laolalti. O scari de lemn cu doui suiguri laterale forma un soi de

piramidi, in vArfirl cireia un Hermes din ipsos, destul de grafios, o

copie dupd un model clasic, vopsit detestabil cu voPsea cafenie,

{inea in locul caduceului o lampi cu petrol cu glob de sticli inchipul unui astru. Lampa era stins6, in schimb o altd lampi plini de

ciucuri de cristal, atArnati deinaltul tavan, lumina tulbure inciperea.

Ceea ce ar fi surprins aici ochiul in materiale atdt de nepotri-

vite. Perefii, care, spre a corespunde intenliei clasice a scdrii de lemn,

ale cirei capete de jos erau sprijinite pe doi copii de stejar, adulteriridonatelliene, ar fi trebuit si fie de marmuri sau cel pufin de ;tuc,erau grosolan tencuili gi zugrivili cu gablonul gi cu mdna, imitand

picturile pompeiene, gi indeosebi porfirul, prin naive stropituri verzi

gi rogii. insi sistemul de perspective gi festoane, in loc si fie tratat pe

intregul cAmp al anticamerei, printr-o opticd falsi de nrgrav' era

tiiat in doui secfiuni corespunzAnd fiecirui cat, indicdnd astfel inchip supdritor lipsa de .o"rirrn. a planurilor. in sfhrgit, tavanul imita

prin zugriveli casetoanele unui plafon roman. Acest sistem de

decorafie, precum gi crdpdturile lungi gi neregulate ale perelilor

dideau inciperii un aer de ruind gi riceali. TanArul, hotirAndu-se

in fine, trase de mdnerul clopoplului. Atunci un fel de scheliliitmetalic risuni de sus ca-n nigte spalii mari gi goale cu ecou riu.'Irecu un timp chinuitor pentru necunoscutul de jos, apoi scara

incepu sl scfiiie ca apisati de o greutate extraordinard gi cu o

iritantd incetineali. CAnd provocatorul acestor gtozave pdrAituri fujos, tinirul vdzu mirat un omulef subfire gi pufin incovoiat. Capul iiera atins de o calvilie totali, Ei fala pirea aproape spAni 9i, din cauza

aceasta, pitratd. Buzele ii erau intoarse in afari qi galbene de prea

rnult fumat, acoperind numai doi dinti vizibil, ca nigte agchii de os.

Omul, a cirui vArsti desigur inaintati rdminea totuqi incertL, zirm-

bea cu cei doi dinfi, clipind rar gi moale, intocmai ca bufnilele

supdLrate de o lumini bruscd, privind intrebitor gi vidit contrariat'

Page 4: Enigma Otiliei - George Calinescu - cdn4.libris.ro Otiliei - George Calinescu.pdf · - Urrchiul Costache? indrizni si deschidd gura tinirul, pe urmd, intimidat, refrcu intrebarea:

- Urrchiul Costache? indrizni si deschidd gura tinirul, peurmd, intimidat, refrcu intrebarea: Aici qade domnul ConstantinGiurgiuveanu?

Betranul clipi din ochi, ca gi cand n-ai fi inteles intrebarea,migci buzele, dar nu rispunse nimic.

- Eu sunt Felix - adiuge tanerul, uimit de aceastd primire -nepotul dumnealui.

Omul spdn plru tot aga de plictisit de intrebare, clipi de cdtevaori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas neagteptat de rdgugit,aproape Eoptit, duhnind a tutun, rispunse repede:

- Nu-nu-nu gtiu... nu-nu stLnimeni aici, nu cunosc...Buimicit, tanerd stitu locului nemigcat, agteptand o revenire

asupra tigadei. Dar bdtrAnul, dupi ce-l privi clipind, cu acea

deferenfi hoterate cu care indemni pe un individ si plece, zise dinfundul gitlejului: ,,Buni seara!" gi porni iarigi, in scdrldituri ingro-zitoare,pe scari. Tiinirul puse mdna automatic pe mAnerulvalizei qi

iegi amefit pe uga gotici gi apoi pe poarta ruginiti, trecu prin fafamuscalului, care sforiia mereu, gi porni dezorientat inainte.

Uimirea liceanului va pdrea nu se poate mai indreptifiti, dacivom gti cine era. Se numea Felix Sima gi sosise cu o ori inaintein Bucuregti venind din Iagi, unde fusese elev in clasa a VIII-a aLiceului Internat. Sfrrgise liceul, trecdnd gi examenul de capacitate,gi acum venea in Bucuregti la tutorele siu, CostacheGiurgiuveanu. Acest Giurgiuveanu, ciruia obignuia din familie a,izice ,,unchiul'i era cumnat al tatilui siu, care murise de un an.Doctorul Iosif Sima, fost medic militar, apoi demisionat, nu maiavea de mult rude apropiate de sdnge. Singura lui sord, sofia luiCostache Giurgiuveanu, cel ciutat, murise gi ea de mult. Wduv elinsuqi de weo zece ani, doctorul iqi finuse biiatul mai mult in pen-sionate gi in internate. Dupi o lungi boali plictisitoare, se stinse gi

el, cu satisfaclia cd copilul e mare qi cu viitorul oarecum asigurat. inafari de un oarecare depozit in bani, doctorul lisa lui Felix o casicam veche, dar solidi gi rentabili in strada Lipuqneanu. Pentruadministrarea acestor bunuri fusese indicat ca tutore ,,unchiulCostache", cumnatu-siu. De un an de zile, Giurgiuveanu reprezentape Felix in raportwile cu gcoala, plitea taxele, semna in calitate decorespondent, iar Felix, la rindul lui, ii trimitea gtiri despre el. De

altfel, relagiile acestea nu erau deloc pricinuite de simpla intimplarea tutelei: ,,unchiul Costache" gi ,,verigoara Otilia: care trecea ingenere drep fata lui Costache, fuseseri totdeauna numele cele maipomenite din casa doctorului Sima gi socotite ca simbol al rudenieiapropiate. Felix nuvdzuse pe Costache Giurgiuveanu decAt cu mulliani in urmd, copil, gi tot atunci o cunoscuse gi pe Otilia, care era osimpld fetitd. Dar in fiecare an scria la sirbitorile consacrate gi inalte cdteva imprejurnri ,,unchiului Costache", intrebdnd ce mai face

,,verigoara Otilial iar Otilia scria, ,,unchiului Iosif", intrebdnd ce maiface ,ydrul Felix'l T*annrului fiu al doctorului gi Otilia erau astfel inchip oficial intimi prin corespondenln gi desigur ci, dacd s-ar fiintAlnit, n-ar fi putut decit sd continue gi oral stilul familiar dinscrisori. Zdpdceala lui Felix, era dar explicabili. Numirul casei ilcuno$tea infailibil, iar in casi locuiau ,,unchiul Costache" gi

,,verigoara Otilia'l Rimisese hotirdt, in urma unei corespondenle pe

care o {inea, nu-i vorbd, cu Otilia, ci, indatd ce va termina liceul, vaveni la Bucuregti, in vederea continuirii studiilor, urmAnd sd

locuiasci la unchiul-tutor in strada Antim. fl vestise la weme prin-tr-o scrisoare, gi acum ii era dat si primeasci acest rdspuns ciu-dat. Felix igi cerceti bine memoria, spre a vedea daci nu cumva are

o lipsi, degi lucrul era cu neputinfi. Acela era numdrul. Ciuti maideparte weun brs gi se mai gindi la posibilitatea ca in curtea unchiu-lui si fie mai mulfi locatari. $tia insd bine ci Giurgiuveanu era pro-prietar gi nu inchiria, gi un chiriaq, de altminteri, ar fi qtiut la cine sti.Mai mult muncit de ciudilenia acestei intAmplnri decdt de problemapetrecerii nopfii in necunoscut, Felix mergea in negtire inspre stradaArionoaiei, cAnd, deodat6, o imagine i se fixi in minte. Pe un cartonrnic, o fotografie-vizit in tonalitate cafenie spiliciti infiliqa un omc:u capul aproape depilat, cu ochii foarte proeminenfi gi cu buzegroase, cu numai cAteva fire negre rare in loc de mustdfi. Aceastilbtografie, care se afla pe biroul tatdlui siu, fi deEtepta in minte, nu

;tia de ce, ideea unui ho! de copii mici. insi era sigur ci fotografiareprezenta pe unchiul Costache. Omuleful de pe scara scfiAitoare,rnult mai betran, era aidoma moralmente cu unchiul din fotografie.Un fior necunoscut de experienli rea trecu prin sufletul candid allui Felix Si nu wea si-l primeasci ,,unchiul"? Dar de ce? Desigur cinu a limurit bine. Poate scrisoarea n-a sosit gi nu se a$teptau si vind

Page 5: Enigma Otiliei - George Calinescu - cdn4.libris.ro Otiliei - George Calinescu.pdf · - Urrchiul Costache? indrizni si deschidd gura tinirul, pe urmd, intimidat, refrcu intrebarea:

a$a tarziu, noaptea. Totugi, spusese rispicat:,,Eu sunt Felix!". Cu

indoiala in suflet, insi hotdrALt, tanerul o lui inapoi qi, dupi o scurticodire, intri din nou in curte gi in anticamerd gi trase de blestematul

clopofel, care risuni pe sus ca un vas de sticli sfirimat pe podele'

Dupi o agteptare chinuitoare, scara incepu si scirfiie greu, qi

betranul spdn apiru din nou cu ochii mirali.

- Ce e? intrebe el in qoapti, ca Ei cand nu l-ar fivilzatpe bliat.Glasul acestuia pieri de emofie, gi inima-i zvicni cu violenli in

piept. incerci si-gi adune puterile, cdnd o voce cristalini se auzi de

SUS:

- Dar, papa, e Felix!

Felix privi spre capitul scirii ca spre un cer deschis gi vizu inapropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu un cap prelung gi tandr de

fate, incercat cu bucle, cinindpdni pe umeri. Atunci bitrdnul, ca gi

cind totul s-ar fi petrecut in modul cel mai firesc, fhri nicio ldmurireasupra atitudinii dinainte, clipind molatic din ochi, cu aceeaqi

duhoare de tutun gi cu acelagi glas ftri acusticd, zise lui Felix Sima:

- Ia-fi geamantanul gi vino sus!

Urcari amAndoi scara pdriitoare gi se gisiri int-un soi de

antreu pe care tinirul nu avu rlgaz sd-l examineze, rimindnd totugi

cu sentimentul ci mobilele erau toate acoperite cu nigte huse de

materie fumurie. Fata, sub(iraticiL, imbricati intr-o rochie foarte

largi pe poale, dar strdnsi tare la mijloc ai cu o mare colereti de

danteli pe umeri, ii intinde cu franchele un bral gol qi delicat. Felix

ii strinse mAna gi avu o clipl impulsiunea de a i-o siruta, insd fata

i-o trase cu mult inainte de a lua o decizie gi i-o trecu sub bratul

stAng.

- Ce bine-mi pare, ce bine-mi pare ci ai venit! zise ea volubil.

Eu sunt Otilia.Apoi, pir6ndu-i-se ci tdnirul nu reaclioneazi destul de

cilduros, intrebi, intorcdnd addnc fala spre el:

- Oare nu-!i pare bine?

- Ba da! rispunse sfios Felix, contrariat ci nu vine nimeni si-iiavaliza din mani.

Condus de Otiha gi urmat de bitrAn, Felix intri intr-o odaie

foarte inalta incircati de un fum des gi infepitor de tutun ca o

coverti de vapor pe Marea Nordului. in mijlocul ei, la o masd

rotundi previzuti cu o mare lampi de petrol cu glob de sticld matd,se aflau, in fa{a unui joc de table, trei persoane care la deschidereauEii ridicari capul in felurite grade de curiozitate. Erau doud femeigi un birbat. BitrAnul merse gi ocupi scaunul rimas gol ldngnceilals, in weme ce Otilia conduse pe Felix de-a dreptul la masd,prezentindu-1.

- E Felix, zise ea oprindu-se in fafa bnrbatului care tocmaiarunca zarwlJ.e.

Acesta ridicd numaidecit capul gi intinse repede m6na. Era unom carn de weo cincizecide ani, oarecum voluminos, totugi evitdndimpresia de exces, cirnos la fald gi rumen ca un negustor, insi ele-gant prin finefea pielii qi tiietura englezeasci a mustllii cirunte.Pdrul rar, dar bine ales intr-o cdrarecare mergea din mijlocul frunliipani la ceafb, langul greu de aur cu breloc la vestd, hainele de stoftfind, parfumul discret in care intra gi o nuanfd de tabac, toate acestea

reparau cu desivirgire, in apropiere, neajunsurile vdrstei gi a

corpolenfei.

- Pascalopol, se recomandi el cu o ceremonie care trida creg-terea lui aleasi, reginand ceva mai mult mAna tanirului intr-a sa,

spre a-l examina. il privi ftrn excesivi cordialitate, chiar cu oarecareumbri de ironie indepirtati, cu o politele grabnicd gi respectuoasi:

- Va sd zici durnneata eqti Felix de care ne-a vorbit atdtadomniqoara Otilia!

- Este biiatul doctorului Sima de la lagi, completi in goaptibetranul, frecandu-gi miinile, cu un ris prostesc.

- Da, da, da! adiugi Pascalopol, pnrand a ciuta in memorie gi,

cu un zimbet gralios, care ii descoperi o danturi bine reparati,abandoni ugor mina tandrului.

Otilia opri pe Felix in fala femeii mai mature. Era o doamnicam de aceeagi vArsti cu Pascalopol, cu pdrul negru pieptinat bineintr-o coafurd japonezi. Fafa ii era gdlbicioasi, gura cu buzelesub$ri, acre, nasul incovoiat gi acut, obraji brizdali de citeva cutemari, acuz6.nd o slibire brusci. Ochii ii erau bulbucali ca gi aceia aibeftandui, cu cEre semi.na pufin, qi avea, de altfel, aceeagi miqcaremoale a pleoapelor. Era imbricati cu bluz6 de mitase neagri cunumeroase cerculefe, strAnsi la git cu o mare agrafa de os gi

sugrumatd la mijloc cu un cordon de piele, in care se vedea prinsi

Page 6: Enigma Otiliei - George Calinescu - cdn4.libris.ro Otiliei - George Calinescu.pdf · - Urrchiul Costache? indrizni si deschidd gura tinirul, pe urmd, intimidat, refrcu intrebarea:

de un linligor, urechea unui cesule! de aur. Doamna care juca table

cu Pascalopol, in weme ce ceilalli priveau, ridci o fali scrutitoare Ei

examini din cap pann in picioare pe Felix, ridicAndu-gi in celaqi

timp cu mult[ demnitate mina spre a-i fi sirutatl.

- Hm! spuse ea arligos gi cu un glas riguqit, insi forte. Egti

fliciu in lege!

- Intre la Universitate, Aglae, limuri bitranul, cu acelaqi

supiritor glas stins, insofit de rAsul ftrd rost.

- Da?! se miri sumbru doamna gi-qi continui jocul cu

Pascalopol.

- E tanti Aglae, sora lui papa, explici Otilia lui Felix, vdzindult""t

:t#ff;Xra -u ..rrrousci? intrebd Aglae. cand a murit mi-sa,

era numai atdt. De atunci nu l-am mai vizut. Tu lil aminteqti,

Aurico?Ruginat de bruscheqea expresiunii ,,mi-sa" 9i de familiaritatea

cu ctre oameni aproape strdLini vorbeau de familia lui, Felix privi

sfios la aceea pe care o chema Aurica. Era o fati cam de tteizeci de

ani, cu ochii proeminenli ca gi ai Aglaei, cu fafa prelungd, sfArqind

intr-o birbie ca un ac, cu tAmple mari incercuite de doui giruri de

cozi impletite. $edea cu coatele pe masi gi cu capul intre palme,

privind jocul celor doi. La apropierea lui Felix, ridici ochii fixand cu

avidd curiozitate pe tdnir gi intinzdndu-i la buze o mAni arcuitS.

- E verigoara Aurelia, comenti Otilia.Deqi'lui Felix numele acestea ii erau vag cunoscute, nu-gi mai

amintea si mai fivhzutweodati persoanele. il supira de altfel gro-

zav ridicula valizi,, pe care o trecuse in mdna stdngi, neavAnd

rdganl.s-o a$eze undeva. Otilia, sfhrqind prezentarea, pd"risi bragrl

lui Felix gi se rezemi de scaunul lui Pascalopol, intreband:

- Cum merge?

- Prost, domniEoari Otilia! zise acesta, intorcind un cap galeq

spre speteaza scaunului siu.Rimas singur, Felix ciuta o scdpare din aceastd ciudatd situalie

gi se retrase spre fundul odiii, unde, in semiobscuritate, se zltea o

canapea de plug rogu. VbzAndu-se uitat de to1i, igi lisi in sfrrqit

valiza jos gi se agezd. O tuse apropiati il frcu si tresari speriat. Abia

atunci observi ci in apropierea sa, la o misuli, se mai afla un om.

Un bdrbat in virstd, cu papuci verzi in picioare gi cu o broboadd peumeri migca mdinile asupra mesei, fintind atent. Avea mustifipleogtite gi un mic smoc de barbi. Individul ridici asupra lui Felixrrigte ochi grozav de spilici{i gi-i lisi apoi asupra misutei, ftri siscoati o vorbi. Abia dupi ce se mai adapti obscuritifii, Felixconstati cu surprindere cd domnul cu broboadi broda cu ldni delelurite culori o bucati de etaminb intinsi pe un mic gherghef,

- Proaste zaruril bombini Aglae. Apoi, dupi o palzd:- Ascult6, Costache, la cine o s[ stea ,,biiatul"?- La noi! explici Otilia.

$edea acum cu o coapsi pe marginea fotoliului bitranului,jLrcandu-gi ca o penduld piciorul, in weme ce cu mAna stingdimbrifiga capul vidit mulqumit al aceluia.

- Aga?! se miri Aglae. N-am qtiut faciazilde orfani.

- Felix are venitul lui - protesti Otilia - nu-i aga, papa?

- A-a-are! bolborosi mog Costache, privind ca un protejat inochii Otiliei, care ii scutura un frrlg de pe haini.

- Atuncea faceli pensiune, continui implacabil Aglae. O si aib6Otilia cu cine se distra, ce zici, Pascalopol?

Pascalopol igi mugci pu$n buza de sus, cam schimbatlafafd,dar, lovind zrarile, rispunse conci.liant:

- Aga egti dumneata, cocoani Aglae, malifioasi.Otilia sirise acum de pe scaunul lui mog Costache pe acela al

lLri Pascalopol, penduldndu-gi qi aici piciorul. Aceasti prezenfi ar,ucfbcte tonice asupra jucitorului, fiindci incepu si man eweze cu mairnulti vigoare. Dupi cdteva mutiri repezi igi retrase mdinile, noti-licdnd c-un ris sonor de om gras:

* inci o linie!in weme ce Aglae reintocmea jocul. Pascalopol contempla pe

Otilia. Aceasta ii potrivea acul cu perli din cravati, ii scutura ugorrumeri, privindu-l cu o gralioasi maternitate, mereu atArnati pemarginea scaunului. Deodati, prMnd spre mAinile albe gi incircatecle inele ale lui Pascalopol, se entuziasmi:

- Vai, ce inel frumos! Nu l-am mai vizut.Inelul in chestiune era petrecut pe degetul mic al mdinii stdngi,

cam spre vdrful lui, degi degetul era destul de fin. S-ar fi pirut cibijuteria nu era pe misura proprietarului 9i era pusi acolo numai

Page 7: Enigma Otiliei - George Calinescu - cdn4.libris.ro Otiliei - George Calinescu.pdf · - Urrchiul Costache? indrizni si deschidd gura tinirul, pe urmd, intimidat, refrcu intrebarea:

spre pestrare. Era un inel simplu, insi cu un foarte frumos safir

incadrat intr-un numir in cdteva foi de aur. Pascalopol il scoase cu

o grabi extraordinari gi-l intinse Otiliei, rugAnd-o cu toati afecliunea

teatrali pe care un om matur e in stare s-o puni in glas:

- Te rog sil iei!

Otilia il agezi pe inelarul mdinii drepte gi, ridicdndu-qi braful

subfire in dreptul limpii, zise exaltati:

- E superb!Apoi trecu langn bitrAn, sub ochii ciruia il puse, imbrn$-

gAndu-i umdrul cu mAna stAngi.

- Nu e aga, papa?

Bitranul il privi cu ochii lui bulbucali, 9i din buzele sale groase

emise invitafia goptiti:

- Ia-l! Ji-l dn !ie.Prin ochii Aglaei gi ai Aurichii trecuri fi.rlgere scurte.

- Nu !i-e rugine, Costache, lisafi omului inelul. Poate e weo

amintire.in loc de orice protest, Otilia intinse inelul lui Pascalopol.

Acesta ii prinse mAna.

- Te rog si-l iei. Pentru dumneata l-am qi adus, dar am uitat.

Mi-ai vorbit de safir ca de un porte-bonheur al dumitale.

Zic?nd acestea, Pascalopol ii strecuri inelul in deget 9i,

finandu-i braqul, i-l siruti in apropiere de cot'

- Asculti, Pascalopol - izbucni Aglae iritati - joci sau nu joci?

Vbd ci te zbenguiegti cu fetele. Simioane - strigi ea, aruncdnd ochii

spre fundul odiii - tu ce faci acolo? De ce nu te duci si te culci?

Omul cu broboadi gi mic barbigon, care broda 9i scruta din

cdnd in cdnd pe Felix, scoase un scurt mormdit.

Zarurile incepuri din nou sd cadi.

Pirisit de to!i, obosit, Felix examina mediul in care picase.

Otilia il surprinse de la inceput gi n-ar fi putut spune ce sentiment

nutrea fa16 de dA,nsa, simfea doar cd are incredere in ea. Fata pirea

si aibi optsprezece-nouisprezece ani. Fala mislinie, cu nasul mic ai

ochii foarte albagtri, arita gi mai copiliroasi intre multele bucle 9i

gulerul de danteli. insi in trupul subliratic, cu oase delitate de ogar,

de un stil perfect, frri acea silbiticiune supti 9i pitati a Aureliei, era

o nrare libertate de migciri, o stipinire desivdrqiti de femeie. MoE

l).

Costache o sorbea umiiit din ochi gi rAdea din toati fa{a lui spindcdnd fata il prindea in bratele ei lungi. Fata avea, era limpede, toatiiniliativa, gi Costache era un simplu satelit al voinfei ei. Otilia nufbcea niciun gest care si pari indrizne!, nu scotea nicio vorbinechibzuiti. Totugi pe Felix, familiaritatea ei, oricit de copil5reasci,cu Pascalopol il nemulEumi. Lui Felix, aparilia Otiliei ii didu unsentiment inedit, de mult presimlit. Nu avusese pdnd acum niciointimitate cu weo femeie. Mami-sa murise de mult, de cAnd el erain qcoala primarS, gi nrr avea atunci destr:li complicalie sufleteascispre a o cunoa$te mai de aproape. Ea era o fire bolnivicioasi gi

iritabili gi stitea mai toati wemea intinsi pe o canapea intr,o odaie,citind cite o carte, strigind gi poruncind slugilor prin ugaintredeschisi. Cu multe siptimani inainte de a muri, ea dispirusede acasi, gi Felix inlelegea acum cd doctorul Sima, tati-siu, o inter-rrase in weun sanatoriu. Doctorul mAnca la masi impreuni cucopilul, sumbru, frri sd scoati o vorbd, mangAind numai la plecarebriiatul pe pir Ei intrebAndul dacd e bine qi n-are nevoie de ceva.

lntr-o seari, doctorul Sima, dupi o lipsi de o zi intreagi, in careslLrgile se purtari fald de Felix cu o ciudati stimd compitimitoare,vcni palid gi obosit, imbricat in negru. il cheme grav pe Felix, iicuprinse amindoud mAinile intr-ale sale gi-i vorbi astfel:

- Felix, egti destul de mare gi de cuminte ca si-!i spun o imensivcste tristi: mama ta n-are si mai vie niciodati acasi, mama ta s-apripldit.

Doctorul ingalbeni gi mai tare la solemnitatea propriilor luicuvinte gi strdnse puternic miinile copilului, spre a-i ocrotiizbucnirea. Dar vestea era prea tare pentru experienfa sufleteasci a

Irri Felix. El inlelese doar atit, ci ceva foarte neobignuit se petrece inr'asd, gi l6sd capul in jos. Doctorul continud:

- Mdine, cand te duci la gcoal6, spune domnului institutor cirr-ai sd mai vii. Vei merge intr-un pensionat.

Toati noaptea Felix fu chinuit de o agitalie nemaivdzuti, care-islirrAma somnul. Nu era nici durere propriu-zisi, nici fricd, ci acelzbucium al necunoscuflrlui pe careJ ai in noaptea dinaintea plecdrii

lrntru totdeauna intr-o lard lndeplrtati. A doua ziirtt:itin clasi curnina indoliati gi se agezi in banci cu pelerina pe el ln agteptareairrstitutorului.

l3