Top Banner
TRIBUNA 109 Pantone RTF R(0)G(80)B(0) VERDE CRUD Pantone RTF R(0)G(80)B(0) VERDE CRUD 1 Black Black Revistã de culturã serie nouã anul V 16 - 31 martie 2007 1,5 lei Eseu Dan Breaz despre estetica AWOL Petru Poantã despre Critica femininã Dialog Jean Bies, Mircea Alexandru Birþ Interculturalitate central-europeanã Attila Bartis, Anamaria Pop, Miloslav Nevrlý, Ladislav Cetkovsky Judeþul Cluj Numãr ilustrat cu lucrãri de Adriana Popescu
36

Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

Sep 03, 2019

Download

Documents

dariahiddleston
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Page 1: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

TRIBUNA109

Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD

Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV • 1 6 - 33 1 mm a r t i e 2 0 0 7 1,5 lei

EseuDan Breaz despre

estetica AWOL

Petru PPoantãdespre

Critica femininã

DialogJean Bies,

Mircea Alexandru Birþ

Interculturalitate central-europeanãA

ttila Bartis, A

nam

aria Pop, M

iloslav Nevrlý

, Lad

islav Cetkovsky

Judeþul Cluj

Numãr iilusttratt ccu llucrãri dde AAdriana PPopescu

Page 2: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

22 TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SSPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Mleºniþã Virgilªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

22

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM

Atrecut prin Cluj, într-un iureº, unul dinacele personaje cu care ne amestecaserãmprin anii ºaptezeci, în boema prin care

dãdeam cu tifla regimului în tentativa noastrã de-a inventa, pentru uz propriu, libertatea pe care n-o aveam. Zilele erau mai lungi pe atunci ºitentaþiile mai puþine, aºa cã trebuiau luate câteerau, sau inventate. Omul rãmãsese ºi acum totatât de gãlãgios, de bine dispus ºi de fericit cã nevedem ca atunci. Încã sãnãtoºi. Unii aucapacitatea asta – de-a se inflama când se vãdînconjuraþi de prietenii din tinereþe, de parcã ar fi,prin aceastã simplã circumstanþã, tineri din nou.Trebuie sã menþionez cã e vorba de un latino-american, altfel textul de faþã ar deveni pe alocuride neînþeles. Studiase aici istoria sau filosofia, ºisincer sã fiu nu ºtiu la ce i-or fi folosit. De fapt,dacã mã gândesc mai bine, lui trebuie sã-i fifolosit mai mult ca mie. Este acum diplomat demeserie. Teoretic n-ar fi trebuit sã ne amestecãmîn acele vremi, nici mãcar sã ne cunoaºtem,instrucþiunile erau destul de clare ºi pentru noi ºipentru ei, dar eram curioºi. L-am primit între noide parcã ar fi fost García Márquez în persoanã.Ne plãcea sã sfidãm regimul, ºi asta ne dãdea unsentiment al libertãþii mai tare decât libertateaînsãºi, dupã cum aveam sã constat mai târziu,când nu mai puteam spune cã nu sunt liber. Îmiamintesc cum am intrat la Ambasada Americanãsã-i întreb dacã au coca-cola! Când ne întâlniminfiripãm ceva din atmosfera pe muchie de cuþit a acelor vremuri. Dar sã nu divagãm.

Cert este cã pentru el timpul s-a oprit în locimediat ce s-a vãzut la o masã de restaurant învechea formaþie. A fost diplomat la Bucureºti, laAtena ºi Paris, în Jamaica ºi în Cuba. Dupã aceeaa ajuns la Moscova ºi de-acolo în patrie, laCentralã, dupã cum se spune. Nu ºtiu dacã seblazase întrucâtva, nu ºtiu dacã asta li seîntâmplã pânã ºi latino-americanilor, dar singurelenoutãþi pe care le aºtepta puteau veni din parteanoastrã. Ori, noi preferam sã-l tragem pe el delimbã, un om atât de cãlãtorit. Moscova erafrumoasã, foarte mare, dar cam rece pentruepiderma lui ºofranie. Atena, ah, Atena eraaltceva – dar despre Atena ºtiam ºi eu destule, nu-i aºa? La Kingston prinsese turbulenþe, trecuseprin momente dificile ca persoanã ºi ca diplomat.Acolo se trage pe stradã. În plus, dolarul jamaicaneste o monedã ciudatã, nu ºtii niciodatã câþi baniai în buzunar. Nici nu-i plãcea sã-ºi aminteascã.Le va scrie el însuºi cândva. Cuba însã fusese cevadeosebit. Mai pãstreazã legãtura cu prietenii de-acolo pe internet? Vorbesc, înainte de toate,aceeaºi limbã. Unde mã trezeam, în Cuba nuexistã internet, este interzis! Mã rog, suntracordate la internet ambasadele, serviciile secrete,unele agenþii guvernamentale, poate Fidel Castroînsuºi – Comandante, El Lider Maximo, curios

cum ºtim cu toþii cã este din fire, o fi navigat peinternet, sã vadã ce se scrie despre el înWikipedia, de exempl.

O clipã m-a lovit nostalgia, eu însumicopilãrisem fãrã internet, natura nu fusesevirtualã ºi hipercoloratã ca pentru copiii mei,mirosise a fân ºi pãmânt reavãn. Ei, poate cã nu eun lucru bun sã n-ai acces la internet, dar mãcarexistã timp berechet sã mergi la pescuit. Pardon,pescuitul este interzis în Cuba! Nu poþi merge decapul tãu la baltã sã scoþi de-acolo peºtii statului,bunul întregului popor. Existã pescuitul industrial,dar nu acela de plãcere, ca fiecare pierde-varã sãstea cu bãþul între trestii. Ei, ce are dacã stai cubãþul între trestii? E trestie de zahãr, dragã! Ochiilui depãrtaþi, faþa ca teracota, imobilitatea deaztec, nimic nu lãsa sã se vadã c-ar glumi. Nu l-am mai întrebat dacã este permis culesulciupercilor.

M-am dus acasã tulburat. Am vorbit cu bãieþiimei, care oricum nu prea înþeleg ei cum a fost„chestia cu comunismul”, ºi le-am spus noutatea,care pentru mine nu fusese oricum chiar osurprizã: nu-mi puteam nici eu imagina Românialui Ceauºescu conectatã la internet. Ei bine, peasta n-au mai vrut s-o creadã: viaþa fãrã interneteste imposibilã! Adicã nici jocuri, nici e-mail, nicidiscuþii nesfârºite în chat, nici furturi de muzicãºi filme? Micuþii cubanezi sunt chiar la vârsta lacare Che Guevara ºi chiar Fidel Castro ar putea fifoarte bine eroii jocurilor interactive. Cum secomunicã acolo? Existã telefoane mobile?Comunicarea este supravegheatã, le spun eusolemn, tocmai aceasta este culpabilã. Simt cã le-am gãsit punctul slab, cã sunt gata sã declarecomunismul ca find un regim naºpa. Abia acumrealizeazã, în felul lor, deºertul comunist la acãrui traversare avuseserã norocul sã nu participe.Dacã le spuneam cã nu existau mâncare, eiînþelegeau cã nu exista hamburgheri de laMacDonald ºi chinese food, dacã le spuneam cãnu exista coca-cola ei îmi ripostau cã de fapt s-auplictisit ei înºiºi de ea ºi sucul de mere e chiarmai bun. Dacã le spuneam cã nu existau nici pedeparte atâtea maºini, ºi cele care existau aveau osingurã marcã, ei îmi spun triumfãtori cãatmosfera ºi apele erau probabil mai curate. Spunasta cu toatã convingerea, deºi pescuitul nu-iintereseazã nici pe departe.

Mi-a rãmas o singurã consolare: Fidel estefoarte grav bolnav ºi s-ar putea ca nu peste multãvreme cubanezii mai tineri sã nu-ºi înþeleagã niciei trecutul ºi sã se retragã în viitorul atemporal aljocurilor video, spre exasperarea celor care vorîncerca sã le spunã ce-a fost comunismul.

reversul medaliei

Internetul anticomunistAlexandru Vlad

Page 3: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

Am cunoscut doi francezi, pe Gourvain, carese afla în mijlocul unei cãlãtorii „iniþiatice”prin statele Uniunii Europene, ºi pe o junã

antropoloagã, Dennise, sositã în Cluj sã studiezediscriminarea romilor, ca reacþie – pateticã &empiricã – la filmele cu tematicã de gen ale luiTony Gatliff. Gourvain a hotãrît sã porneascã înîntreprinderea sa aproape fãrã nici un ban, doarcu paºaportul francez ºi convingerea cã, din Belgiapînã în Þãrile Baltice, din Slovacia ºi Româniapînã în Grecia, va fi gãzduit de tineri asemenealui, cã, mai mult, trãind pentru cîteva lunipauper, în cele mai variate medii, îºi va face, defapt, o pãrere cît mai aproape de adevãr despreviaþa cotidianã în Europa. Un mail entuziast mãanunþa, acum cîteva sãptãmîni, de la capãtulexpediþiei sale, Atena, cã previziunile i s-auadeverit ºi cã, da, peste tot în UE viaþa tineriloreste la fel. Dennise, s-o numim în continuareastfel, sosise în România dupã ce admirase kitsch-ul cinematografic al lui Gatliff: actori turci ºiitalieni, plasaþi în decoruri medievale sãseºti ºitrãind-cîntînd-pãruindu-se-omorîndu-se þigãneºte,adicã aºa cum a înþeles Gatliff capodoperele luiEmir Kusturica. Retina i se umezise. Aflatã decîteva luni în decorul transilvãnean, Dennise îºitrãieºte dezamãgirea, însã faptul cã face muncã deteren, cercetare, cã e prinsã într-un program îi dãdublul sentiment al utilitãþii ºi al caritãþii. Varatrecutã aveam sã-l mai întîlnesc, la terasaMuzeului, pe Luiz, un bibliotecar portughez dinBruxelles, acolo unde a descoperit literatura luiCãrtãrescu ºi filmele lui Caranfil, dar ºi muzica

lui Gicã Petrescu, manelele ºi romanþele de pewww.youtube.com. Un prieten comun îl invitaseîn patria „fabulospiritului” iar Luiz n-a ezitat.Dinaintea unui pahar cu marguerita, pe care osavura relaxat, cu lentoarea meridionalilor, mi-avorbit dezinvolt despre arta contemporanã,literaturã, film, întrebîndu-mã – uºor nedumerit –de ce scriu românii cu „â” ºi cu „î”, uneori îninteriorul aceluiaºi cuvînt?

Trebuie sã închei acest editorial, am mîzgãlitdeja 1999 de semne ºi încã n-am atins esenþialul,mai am 1500 pînã la ieºirea din text. M-amhotãrît pe nepusã masã sã vã vorbesc despreClujul vãzut de ceilalþi, despre videoclipurile deamator de pe YouTube, unde apar cãruþe fumuriiºi statuile din epoca Funar, despre restauranteleungureºti ºi euforia Clujului estival, de carnavalperpetuu... Am vrut sã scriu despre toposulardelenesc în Tihna lui Bartis (despre roman ºicontextul lui veþi afla, însã, mult, mult mai multeparcurgînd grupajul de la pagina 14), despre funiaumedã a comunismului care încã ne mai preseazãjugulara, despre „rezultatul muncii noastrecomune în istorie”, cum mãrturiseºte scriitorulacesta etic în interviu. Voiam sã vã invit în lumeafãuritorilor de punþi culturale, a traducãtorilorcare ne pun, de fapt, pe noi scriitorii într-unsubtil dialog: veþi gãsi, poate, utile interviurile cuAnamaria Pop ºi Ladislav Cetkovsky. Voiam sã vãinvit în Maramureº, în ascensiunile alpine relatatede cehul Miloslav Nevrly cu înþelepciune arhaicã,într-o frazã bogatã, parfumatã, amintind jurnalelede cãlãtorie ale lui Junger. Biologul acesta hirsut e

capabil, în Jocuri carpatice, sã imprime cititoruluiacel minunat entuziasm adolescentin, pe care, dinpãcate, îl pierdem prea lesne o datã cu vîrsta.Trebuia sã îmi iasã o lume a atingerilor ºideschiderilor, a comunicãrii prin/pentru/despreoameni, singura care conteazã cu adevãrat, caredepãºeºte birocraþia glacialã ºi decalajeleeconomice, stereotipurile ºi vulgaritãþileîntreþinute de Molohul comun. Pe care îl hrãnimºi îl eliberãm din lesã de cîte ori uitãm unii dealþii ori obosim sã vorbim ºi sã ne citim unii pealþii.

În prima zi a târgului Gaudeamus de la Clujdin 2006 am primit un transport de carteproaspãtã, cu un titlu nou în colecþia “Ficþiune

Fãrã Frontiere”, aparþinând unui autor de care nuauzisem nimic pânã atunci. Ochiul prea-liniºtitorde pe coperta cãrþii mã fascina ºi invita la lecturã.A fost prima mea întâlnire cu Tihna, ºi, inevitabil,asemeni tuturor celor care au vorbit despre cartela lansarea din 2 martie 2007, când Attila Bartis aajuns în sfârºit la Cluj, nici eu nu pot da mãsurapregãtirii evenimentului decât povestind istoriapersonalã a acestei întâlniri. Despre Tihna s-aspus, pe bunã dreptate, cã este imposibil sãvorbeºti. Astfel, în mod firesc, aceia care au vorbitdespre roman au simþit nevoia de-a intra oarecumnemijlocit în universul acestei proze, prinexperienþa contactului prim cu ea.

A fost evenimentul pe care l-am pregãtit ºtiindcã va fi aºteptat de multã lume. La aproape un an de la apariþia traducerii, lansarea în prezenþaautorului a venit exact la momentul oportun,cartea ajungând la o anumitã maturitate areceptãrii ei de cãtre criticii ºi publicul dinRomânia.

Primul care a reacþionat la ideea unei invitaþiia prozatorului ºi traducãtoarei la Cluj a fostªtefan Manasia, care, entuziast, a mobilizat

energiile ºi resursele revistei Tribuna. La scurttimp ni s-a alãturat doamna Irina Petraº, înintenþia de a-l face cunoscut pe Attila Bartisscriitorilor de limba românã ºi maghiarã din Cluj.

În cele aproape 2 luni de corespondenþãzilnicã cu doamna Anamaria Pop, cea care a fãcutsã sune atât de natural în limba românã proza lui Bartis, am reuºit sã definitivãm momenteleîntâlnirii din 2 martie. Schimbul frecvent de e-mailuri a ajuns aproape o obiºnuinþã, la fel ºiideea cã vom avea ocazia rarã sã cunoaºtem unprozator tânãr ºi atât de talentat. Attila Bartis s-adovedit atât de miºcat de invitaþia noastrã, deprimirea la Cluj, încât ne-a transmis bunã partedin emoþia sa, dublatã de altfel de cea a doamneiAnamaria Pop datoratã reîntâlnirii Clujuluitinereþii sale. Am întâlnit nu doar un scriitor ºi otraducãtoare de elitã, ci ºi douã personalitãþicaptivante, deosebit de calde ºi de dornice de acomunica.

În calitate de organizator al evenimentului ºide redactor al Editurii Paralela 45, am dorit sãofer doar aceastã scurtã istorie personalã aîntâlnirii cu Attila Bartis ºi Anamaria Pop ºi sã lemulþumesc din nou tuturor celor care s-au lãsatprinºi în mrejele „Tihnei”: Irina Petraº, ªtefan

Manasia, Uniunea Scriitorilor Români din Cluj-Napoca, cluburile Justin’s ºi Autograf.

Nu aº încheia totuºi, fãrã a spune poate lipsitde modestie, cã publicarea pentru prima oarã înRomânia a lui Attila Bartis este un motiv demândrie pentru editurã ºi avem speranþa cã acestsucces editorial va fi urmat de un altul subaceeaºi semnãturã.

33

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007 33

editorial

contra-editorial

Întâlnirea cu tihna

Împotriva Molohului comun

Emma Moldovan

ªtefan Manasia

ªtefan Manasia

Emma Moldovan foto: Stefan Socaciu

Page 4: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

Rodica MMarianIdentitate ºi alteritateBucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Ideea Europeanã, 2006

Cartea Identitate ºi alteritate a cercetãtoareiRodica Marian, fin eminescolog,radiografiazã hermeneutica ontologicã din

opera eminescianã ºi blagianã, cititorului fiindu-iexplicat fenomenul alteritãþii, aºa cum apare încreaþia poeþilor mai sus menþionaþi, numit ºi„fenomenul... strãinei guri”.

Alchimia alteritãþii, de regulã, este perceputãca alienantã, sub prefacerea unei scindãri apersonalitãþii ea putînd fi chiar salvatoare. Însprijinul acestei idei, Rodica Marian vine cu uncitat dintr-o lucrare proprie (Luna ºi sunetulcornului. Metafore obsedante la Eminescu,Piteºti, Ed. Paralela 45, 2003), prin care sîntemavertizaþi de o posibilã rãsturnare a registruluimelancolic dupã ce va fi trecut de un prim stratsemantic, propunînd o deschidere spre un alternealienant, spre un „mister”.

„Stranietatea perceperii propriei morþi latimpul trecut este dovadã a salvãrii eului într-unalter, iar acesta din urmã, ca uitare de sine (...),poate accede la comuniunea cu Fiinþa”, afirmãcercetãtoarea.

Pornind dinspre semnificaþiile dedublãriipoetice se identificã douã sensuri ale alteritãþii,alteritatea interioarã ºi alteritatea neconflictualã;în prima variantã „alterul este coexistent eului”,pe cînd în cea de a doua variantã „eul îºiregãseºte alterul” prin descoperirea unei zone deprofundã adîncime, unde eul se poate dezvãluiîn calitatea lui de coparticipant la Fiinþa lumii.

Alteritatea cu dublã funcþionalitate estediscret interpretatã nu doar din perspectivaoperei eminesciene, autoarea reþinîndu-ne atenþiaºi cu scindarea identitãþii în lirica blagianã.Desigur, nu uitã sã ne semnaleze slaba receptarede cãtre europeni a acestei „noi” percepþii,precum ºi faptul cã nu e tocmai confortabil sãpãtrunzi în adîncimile poeticului apelînd ºi lasurse din alte domenii decît cele umaniste.

„Aceastã grilã de punere în adîncime auniversului liric blagian, ca ºi a celui eminescian,pe de o parte, reflectã o stare mai puþincercetatã ºi acceptatã în arealul gîndirii europene(ce se poate încadra în ceea ce filosoful Blagadefinea prin paradoxia logicã, ori prin statutulstilistic al metaforei revelatoare, totodatãascunzãtoare de mister), stare de graþiedezvãluitã în profunzimea gîndurilor exprimateuneori de marii poeþi.”

Starea misticã este argumentatã prin versurilepoeþilor Mihai Eminescu, Paul Valéry, VictorHugo, Hölderlin, Octavio Paz, Arthur Rimbaud...

Anamneza fãcutã literaturii blagiene extrageaceste semnificaþii ale strãfulgerãrii care seregãsesc într-o gîndire metaforicã, reflectînd„senine revelaþii ale transpunerii eu-lui într-un altsuflet, chiar a scindãrii personalitãþii creatoare,respectiv a eu-lui poetic, fie el profetic, fiemodern-narcisiac”.

Cercetarea asupra problemei o poartã peautoare prin toate ungherele posibile, inclusiv în

Bogdan CCreþuArpegii criticeIaºi, Editura Timpul, 2005

De câte ori scriu despre vreun volum decronici literare (ceea ce se întâmplãdestul de rar, e drept), mã abþin cu greu

sã nu citez din Nu al lui Eugen Ionescu, cartecare cuprinde câteva intuiþii fundamentaledespre critica de întâmpinare, dar ºi ideea cã arfi perfect inutilã. Cartea e cu atât mai actualãcu cât azi resimþim acut inutilitatea croniciiliterare, în contextul marcat de tiraniacomercialului. Cronicarii de azi nu mai pot aveao influenþã decisivã asupra selecþiei imediate avalorilor, iatã un adevãr tot mai vizibil azi.Toatã lumea a deplâns decãderea acestei specii acriticii, cu toate cã apar destule volume decronici. Daniel Cristea-Enache a trecut la aldoilea volum de cronici (Bucureºti Far West.Secvenþe de literaturã românã), Dan C.Mihãilescu a ajuns la secþiunea prozã dinLiteratura românã în postceauºism, CristinaChevereºan a inaugurat cu un volum de cronicicolecþia Noua criticã la Cartea Româneascã etc.

Primul risc pe care Bogdan Creþu ºi l-aasumat a fost sã debuteze cu o selecþie decronici literare. Al doilea risc pe care ºi-l asumãtânãrul critic este acela de a practica o criticãsimpateticã, afirmativã, de legitimare a valorii.Iatã ce spunea Eugen Ionescu despre criticapozitivã: „orice criticã pozitivã este (...) prindefiniþie handicapatã. Are nu ºtiu ce aer decomplezenþã, în cel mai bun caz, de naivitate,de lipsã de subtilitate, de candoare ridicolã saude entuziasm necontrolat, în celelalte cazuri.Critica pozitivã pare a fi lipsitã de spirit critic”.Pe de altã parte, „critica negativã are de laînceput un aer inteligent, competent, subtil,ºmecher ºi profund” (Nu, Editura Humanitas,1991, p. 125). Nouãzeci la sutã din verdictelecriticii de întâmpinare de azi sunt negative.Existã chiar un spectacol al desfiinþãrii cãrþilor,desfãºurat cu fast ºi superficialitate, dar carepoate asigura credibilitatea unui tânãr critic,cãruia îi stã bine cu o grimasã cinicã, de refuzºi dezabuzare, garantul de azi al spirituluiaxiologic. Bogdan Creþu e una din rarele vocicritice ale acestui moment care înþelege sã nurecurgã la trucurile ieftine ale criticiiminimalizatoare, alãturi de Nicolae Bârna,Daniel Cristea-Enache, Paul Cernat sau MariusMiheþ.

Arpegiile capãtã alura unor profile critice demai mare amploare, care oferã, pe lângãvalorizarea indispensabilã, câteva completãriideatice, precum ºi schiþarea unui portret literarcât mai complet al autorului în discuþie. Ocapcanã frecventã în care ar putea cãdea criticapozitivã este descriptivismul. Tânãrul critic paremereu conºtient de acest pericol ºi evitã cuobstinaþie orice pasaj rezumativ, gãsind totuºiprilejul de a ne informa despre ideile cãrþii ºi dea le completa cu opiniile proprii. Stilul e unuldigresiv, dezinvolt, lipsit de încrâncenareapenibilã a multor cronicari de azi. Bogdan Creþuare plãcerea de a introduce lungi paranteze, încare se ºtie insera treptat în orizontul criticuluianalizat. Odatã ajuns la nucleul de premise care

a generat demersul critic în discuþie, se potsesiza justele adãugiri ce trebuie fãcute.

Majoritatea cronicilor din volum au unimplicit verdict pozitiv. Strãdania este de aargumenta justeþea alegerii respective. Oricecronicar ajunge mai devreme sau mai târziu laconcluzia cã meritã sã scrie doar despre cãrþilecare îi plac, a cãror impresie a fost suficient deputernicã pentru a-i împinge cãtre masa de scris.Plãcerea lecturii ºi a dialogului, dorinþa de nu serisipi în analiza maculaturii, acestea suntpremisele de la care porneºte criticul. Existã ºiexcepþii. Cele câteva cronici negative suntmarcate de un suculent umor filologic, de largivolute ironice, susþinute de mostre de citatealese pentru delectarea audienþei. Cronicile luiCreþu fac mereu efortul de a nu-ºi neglijacititorul, de a-l þine mereu atent, de a-l distra,de a-i traduce limbajul scrobit ºi pretenþios alunora, de a-i face ordine în noianul entropic deapariþii editoriale în care e înglodat zilnic.Critica postdecembristã nu-ºi mai regizeazãspectacolul de idei doar pentru specialiºti. Rolulcare i se potriveºte lui Bogdan Creþu este acelade mediator neobosit între mesajul cãrþii ºicititor, mai puþin acela de judecãtor orgolios alproducþiei literare. Cronicile sunt înºiruitecronologic, fiind un Bildungsroman al formãriiunui critic. Treptat, ocheanul selecþiei seîndreaptã spre problemele controversate, sprevolumele care permit breºe în stare sã captezeun anume fenomen literar. Criticul ºtie sãarunce în jocul polemic întrebãrile esenþiale. Evizibil efortul de sintezã din antecamerafragmentelor critice.

Cãrþile sunt deseori un mascat pretextpentru a discuta probleme mai generale aleliteraturii actuale, temele care au ocupat prim-planul dezbaterilor postdecembriste. Iatã câtevaexemple: postmodernismul românesc ºilegitimarea generaþiei 80 (Mircea Cãrtãrescu);problema schimbãrii canonului literaturiicontemporane ºi reabilitarea ficþiunii (IonSimuþ); destinul ºi delimitarea corpusului detexte ce aparþin literaturii de sertar (Dan C.Mihãilescu), nefericirile meseriei de cronicar ºidestinul criticii de întâmpinare (Alexªtefãnescu), istoria ºi teoria textualismuluiromânesc (Marin Mincu), posibilitatea de a scrieo istorie ale literaturii române (Iulian Boldea),caracterul marginal, neglijat al sintezei literare ºia criticii ideilor etc. Articolele conþin ºi opledoarie implicitã pentru genul cronicii literareºi pentru critica de întâmpinare, contracarânddiatribele lui Cristian Bãdiliþã împotriva criticilorliterari.

Chiar dacã un volum de cronici nu mai areaceeaºi importanþã decisivã pentru consacrareaunui critic ca înainte de 1989, Arpegiile criticeale lui Bogdan Creþu anticipeazã o carierã criticãremarcabilã, de anvergurã. Criticul posedã oviziune bine conturatã asupra literaturiipostdecembriste, articulând cu mânã sigurãsinteza problemelor ei. În final, douã propuneripentru critica de întâmpinare de azi: o necesarãspecializare pe genuri a cronicarului, o ieºire desub tutela modelului manolescian, tot mai greude urmat în contextul cantitãþii de texte ce aparazi; o netã despãrþire a cronicii literare(destinatã specialiºtilor) de prezentarea de carte(destinatã publicului larg).

44

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

44 TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

cartea

O criticã generoasãAndrei Simuþ

Lucia Dãrãmuº

O nouã viziune asuprapoeticului

Page 5: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

55

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

55TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

cel lingvistic, oprindu-se, desigur, ºi în dreptuldimensiunii istorice. Scindarea, aºa cum estedezvoltatã ºi întrebuinþatã în expresionism,considerã Rodica Marian, este programaticã,Blaga fãcînd însã apanajul complexitãþii în acestsens.

Se cuvine sã spun cã radiografierea alteritãþiiiniþiatã de cercetãtoare trãdeazã profunzimilecreaþiei, creatorul dezvãluit nu doar ca dublu, cica multiplu, oglinda criticã nuanþînd feþelepluridimensionale ale poetului, eternul copil,reîntors în matca primordialã a privirii ºiînþelegerii – metafora.

Analiza textelor este realizatã minuþios,ºtiinþific, distingîndu-se între eu ºi non-eu, întretransfigurare ºi non-transfigurare, întredizanalogie ºi non-dizanalogie la Eminescu ºiBlaga, douã stãri de graþie pentru gîndireapoeticã româneascã.

Pentru proiectarea în teorie a concepteloridentitate vs alteritate, exemplele sînt bine alese:„Oare eu, tu, el nu e totuna” (Eminescu, Ms.2262); „Dar eu socotesc cã a fi mai mulþi esteesenþa omului” (Paul Valéry); „Ah, nebun e celce crede cã eu nu sînt tu!” (Victor Hugo)...

Identitate ºi alteritate, dincolo de teoriileliterare sau de cele lingvistice la care se apeleazãpe parcursul întregii cãrþi pentru a se crea unnou punct de vedere ºi pentru a propune noiidei pertinente, are un mare cîºtig în mãsura încare Rodica Marian nu ezitã sã apeleze la tratatedin alte domenii, cum ar fi cel psihologic, pecare ºi-ar putea sprijini afirmaþiile, aducîndluminã asupra fiinþei poetice.

În acest sens se consultã tratatul Diagnosticºi tratament în sindromul de personalitatemultiplã, autor Frank Putnam, dar ºi Freud,Taylor, Martin, ori scriitori preocupaþi de subiect,în aceastã categorie intrînd George Santayana.

Vizibil interesatã de scindarea identitãþii,cercetãtoarea, în lumina teoriilor dezvoltate peaceastã temã, va spune:

„Ca ºi Eminescu, Blaga nu este cutremurat degrija exacerbatã ºi pozitivã a integritãþiipersonalitãþii, ca o valoare axiologicã prinexcelenþã proteguitã în arealul de gândireoccidental. Dezinvoltura cu care circulãdiseminarea eu-lui în <gândirea> sensibilãblagianã, cea incorporatã în opera poeticã, apareevidentã într-o atentã analizã a textelor înseºi. Încreaþia celor doi mari poeþi români adesea nuexistã limite tranºante între eu ºi non-eu, cum s-aobservat uneori în receptarea criticã, ºi, deasemenea, nu apare vreo inhibiþie dramaticã, niciîngheþul tragic, în faþa unor scindãri de<elemente solidare>, cum ar fi trupul ºi sufletul”.

Am putea crede, pînã la un punct desigur, cãRodica Marian merge pe acelaºi drum teoreticdesþelenit iniþial de Henry James, acestapropunînd termenul ficelle pentru acelepersonaje marionetã dintr-o operã, aparent fãrãnici o funcþie, în lipsa cãrora însã textul ar fidezlînat. E limpede cã H. James propune noimodalitãþi de miºcare cu privire la text,accentuînd dizarmonia personajelor ºimodalitatea prin care se pot reintegra.

Cercetãtoarea clujeanã, plecînd dinsprereflexia textelor poetice, înþelege ºi explicã acestedizarmonii nu în intimitatea personajelor, ci îninterioritatea eu-lui scriitoricesc.

Cartea Identitate ºi alteritate, apãrutã laEditura Fundaþiei Culturale Ideea Europeanã într-o þinutã elegantã, propune nu doar o nouãlecturã asupra operelor celor doi poeþi români,Eminescu ºi Blaga, ci ºi o nouã înþelegere apoeticului.

Elena PPrecupeþuMahalaua Birjarii VechiPiteºti, Editura Paralela 45, 2006; Constantin OOlariuBucureºtiul mondenPiteºti, Editura Paralela 45, 2006

Sintagma de mai sus parafrazeazã, delocinocent, titlul unui roman cu mare vogã depe la începutul secolului trecut, o localizare a

lui Octav Dessila, dacã nu mã înºel, intitulatBucureºti, oraºul prãbuºirilor. Un soi detelenovelã literarã, de care mi-am amintit, prinricoºeu semantic, cãutând un titlu pentrucomentariul la douã cãrþi extrem de semnificativeºi real-dramatice, despre destinul Bucureºtilor însecolul XX.

Ambele volume fac parte dintr-o colecþie,„Odiseu/Cartea de Bucureºti”, coordonatã deistoricul Adrian Majuru, al cãrui efort de aconstitui un fel de „istorie rememoratã” acapitalei româneºti este lãudabil. El însuºi unatent cãutãtor de informaþii despre identitateacotidianã, nu doar politico-macro-socialã, aoraºului, Majuru a reuºit ºi sã descoperemanuscrise relevante pentru portretul acestuia,dar ºi sã provoace mãrturii în acest sens.

Cartea Elenei Precupeþu este o asemeneamãrturie, elaboratã chiar sub forma unui„memori-jurnal”, în care autoarea reface istoriaunui colþ pitoresc al Bucureºtilor din perspectivaactualitãþii, dar cu intarsii profunde în tot ce aînsemnat viaþa de zi cu zi a mahalalei. Autoareas-a nãscut în 1922 ºi a trãit cam 70 de ani înMahalaua Birjarilor. Notele publicate au fostscrise între mai ºi decembrie 2005, iar memoriasemnatarei, umorul sãu ºi o îndemânaticãscriiturã fac din volum un document uman-istoricde bunã calitate, care se citeºte cu plãcere,curiozitate ºi, poate, un pic de nostalgie. Seîmpletesc, în discursul Elenei Precupeþu, atâtevenimente politice cât ºi destine umane, atâtfracturi sau convulsii sociale cât ºi clipe serene, caîntr-o viaþã de om, pur ºi simplu. Din copilãriaautoarei, pe când trãsurile muscalilor, ce au datnumele mahalalei bucureºtene, erau înlocuite deautomobile, acestea conduse tot de muscali, însãde cei din generaþia mai tânãrã, ºi pânã laavatarurile existenþei în „Epoca de aur”, secontureazã o imagine extrem de unitarã aBucureºtilor, un portret în progresie, relevant,dincolo de orizontul ºtiinþei istorice, pentru tot cepoate fi încadrat sub specia mentalului colectivromânesc al veacului trecut.

Cartea este completatã de o admirabilã galeriefotograficã, dar ºi de o plinã de umor„autobiografie” a autoarei, prin a cãrei concluzievolumul Elenei Precupeþu îºi justificã pe deplinprezenþa editorialã.

Aºadar: „Fereºte-ne, Doamne, de nãtãfleþi,neghiobi, nelegiuiþi, epoci de aur ºi prietenii peveci”. Aferim!

Bucureºtiul monden al lui Constantin Olariuse subintituleazã Radiografia unei prãbuºiri (1940-1970) ºi dã impresia unei lucrãri atent elaborate,cu un gând ascuns al autorului de a oferi un felde studiu asupra istoriei „mici” a Bucureºtilor,într-o epocã de schimbãri rapide ºi traumatice.

Autorul, aflãm dintr-o succintã – poate prealaconicã – notã bibliograficã, a publicat poezie ºinumeroase traduceri din literatura maghiarã. De

altfel, parcurgând cartea, am aflat un detaliubiografic interesant, ocultat de îngrijitorul ediþiei.C. Olariu s-a nãscut la Târgu Secuiesc, în Ardeal,însã un necunoscãtor al acestui amãnunt ar ficonvins cã el e bucureºten get-beget, într-atât e deîndrãgostit de Bucureºti. Autorul e nu o datãpãtimaº în „apãrarea” urbei sale de adopþie,copleºitã de o populaþie cu statut social incert,mai ales în anii 1950-1970, aºa cum îºi dezvãluie,în capitolele despre perioada interbelicã, onedisimulatã nostalgie pentru atmosferaînmiresmat-loisiristã a Bucureºtilor de odinioarã.

Bine integrat în tot ce înseamnã istoriacotidianã a marelui oraº, Olariu reface, cam îngenul unui Neagu Rãdulescu, de pildã, dar cuextindere ºi la zonele arhitectonice orievenimenþial-culturale, radiografia umanã ºi demoravuri a Capitalei. Rezultatul e un adevãratroman de atmosferã, cuceritor chiar ºi cândautorul devine uºor pedant, cum e în capitoluldedicat Cãii Victoriei, unde se reface istoria„buricului târgului”, pe îndelete, din SplaiulDâmboviþei ºi pânã la Piaþa Victoriei. Olariu nuse mulþumeºte sã „inventarieze” clãdirile, cuistoria lor de la construcþie ºi pânã acum, ci„sapã” ºi la temelie, spunând adesea ce s-a aflatacolo prin secolele de mult trecute. M-am plimbatadesea pe Calea Victorie, una din zonelebucureºtene pe care le iubesc, dar n-am ºtiutniciodatã, pânã la citirea volumului scris de C. Olariu, cã în Piaþa Victoriei s-a aflat cândvapoate cel mai frumos palat urban din România,cel al familiei Sturdza, oricând comparabil, cumaratã fotografiile, cu marile edificii ale capitalelorEuropei. Aºa cum mi-au „trecut” pe sub ochi, fãrãsã le remarc în mod deosebit, clãdiri de marefrumuseþe, precum Casa Caragea – o mai fiexistând, acum?

Constantin Olariu nu este însã doar un„arhivar” al istoriei monumentale, ci ºi unul alistoriei umane. Se perindã prin carte, portretizatecu fineþe ºi indulgenþã, „personaje” de toatefelurile, de la celebri scriitori, actori, muzicieni,întreaga pleiadã a anilor ’40-’70, pânã la rataþiculturali – mai mult sau mai puþin „celebri” – aiaceleiaºi perioade.

E imposibil, pentru oricine s-a plimbat mãcaro datã, în tihnã, pe marile bulevarde, prinparcurile sau pieþele Bucureºtilor, ca volumul luiC. Olariu sã nu-i provoace mãcar un fiornostalgic, fãcându-l sã rememoreze un loc, unmoment, o frânturã de imagine.

Ambele volume publicate de Paralela 45 au,sub aparenþa lor modestã, de mãrturii individuale,o dimensiune de cãrþi de istorie ce nu poate finegatã. Nu pot, clujean fiind, sã nu regret cã nuavem ºi noi un Adrian Majuru, pentru cã„povestea” Clujului este, o ºtiu, la fel depasionantã.

Revenind însã la titlul acestui comentariu,lectura acestor douã volume nu m-a fãcut decâtsã-mi recapãt – ca un bun cunoscãtor, credeam, alCapitalei – uimirea ingenuã cu care am parcurs,pe vremuri, singur, ca proprie-mi cãlãuzã,fermecãtorul ºi detestabilul Bucureºti.

Claudiu Groza

Bucureºti, oraºuluimirilor

Page 6: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

Francisc BBajaPorumbelul lui NoeCluj-Napoca, Editura Eikon, 2006

În contextul predominant “biografist” al prozeinoastre contemporane, comunismul (trãit,asumat, digerat ºi poetizat) e singura perioadã

istoricã intens exploatatã – pe nimeni nu mai paresã intereseze istoria „mai veche“. Porumbelul luiNoe al lui Francisc Baja demonstreazã însã cãaceastã temã e departe de-a fi epuizatã, fiindpasibilã de noi ºi noi abordãri, în cele mai actualeregistre. Fãrã a avea nici o pretenþie de documentistoric – convenþia ficþiunii e cît se poate de vizibilã(uneori programatic, alteori lãsînd impresia unor“scãpãri”) – romanul nu se vrea decît o þesãturã defapte posibile, imaginabile în Clujul anului 1667.Primul paragraf, atît de aforistic încît poate fi cititca un motto al cãrþii, avertizeazã asupra acestuilucru: „Dintre toate faptele posibile, unele s-auîntîmplat, altele urmeazã sã se întîmple”.

Cîteva fire narative la care se revine ciclic peparcursul romanului contureazã o intrigã: judeleurbei ia decizia de a schimba numele acesteiaprecum ºi pe cele ale strãzilor ºi persoanelor (pînãºi pe ale celor decedate, modificînd pietrelefunerare); un grup de cãlugãri iezuiþi se stabileºtela mãnãstirea Calvaria, de unde fuseserã alungaþicu 64 de ani în urmã, ºi abatele lor sugereazãjudelui ideea salvatoare a numelor latineºti;pietrarul Peter Bosch, cel care are o legãturãneoficialã cu vãduva Nyilas, conduce lucrãrile derestaurare din cimitir. Aparent desprins de toateacestea, un fir aparte urmãreºte viaþa lui Noe, de lavestirea potopului pînã la moartea sa; legãtura seface abia în final, cînd unul din personaje (bãtrînulcare-ºi petrece zilele într-un han, dinaintea unuipahar întotdeauna gol) se revendicã a fi ultimaîntrupare a lui Noe. În corpul romanului aceastãintrigã compusã e însã destul de vagã ºi ambiguã,pãrînd pe alocuri un simplu pretext pentru o cartede atmosferã, preocupatã de realizarea „radiografieisufleteºti” a unui oraº ºi a locuitorilor sãi. Clujuldin roman (conturat spaþial prin doar cîtevacoordonate: biserica Calvaria, catedrala Sf. Mihail,vechea Primãrie, cimitirul) e învãluit într-oatmosferã sumbrã ºi apãsãtoare (pe-alocuri de-adreptul bacovianã) de oraº medieval, a cãruidescriere capãtã însã de multe ori sclipiri defrumuseþe purã: „Ca o ºopîrlã uriaºã, oraºul seîntindea sub toropeala soarelui, absorbind în trupulsãu cenuºiu cãldura gelatinoasã, care apoi sepierdea în umbrele caselor ce retezau uliþele cufaliile lor întunecate, prãpãstii de tãcere ºi derãcoare vremelnicã. Fîntînile oraºului, ca niºte cariiadînci, strãpung pãmîntul, trupul ce se apleacãpeste marginea lor, captiv în tihna lor, seoglindeºte palid, apoi dispare, precum o treziredintr-un somn adînc sau precum sfîrºitul unei vieþi.Cînd se însereazã, trupurile se întîlnesc în odãilestrîmte într-un aluat veºnic al singurãtãþii,fredonînd imnul tainic al nopþii. În zori uºile sedeschid, iar casele se golesc treptat, în ritmulºovãielnic al firii, doar cel bolnav rãmîne ºi priveºteîntinderea albã a ferestrei”. Acest fragment dinprima paginã a romanului conþine deja, sugerate,temele sale majore: moartea, singurãtatea,bãtrîneþea, deznãdejdea. Cea mai intensã dintre ele,la care se revine obsesiv, e moartea – ea poate fi

privitã cu o nesfîrºitã duioºie ºi tristeþe (“[...] cîndîºi privise bãrbatul întins, nu multe lucruri seschimbaserã la el, era totuºi acelaºi, poate doarfelul ei de a-l privi, moartea lui era întinsã în faþaei iar corpul lui neschimbat îºi închisese în el tainaconvieþuirii, trupul acela rigid ºi nemiºcat purtaîncã în el amintirea ei […]”), dupã cum asupra ei sepoate arunca o privire ironicã („ [...] o viaþã nu sesfîrºeºte atît de uºor, trebuie sã plãteºti biserica, sãplãteºti popa, sã plãteºti dricul, sã plãteºti groparii,iar acum ºi notarul, o viaþã nu se sfîrºeºte atît deuºor ºi abia dupã ce ai plãtit cele necesare poþispune cã ai murit în mod legal, cã eºti mort pehîrtie, cãci altfel erai aºa mort pentru ordineacereascã dar aceea nu conteazã aici printre celepãmînteºti [...]”). Spaþiul predilect al morþii,cimitirul, este cel care centreazã lumea cãrþii: elatrage magnetic personajele în realitatea vieþii lorînchipuite, în gîndurile sau în visele lor. Bãtrîneþeacondamnã la singurãtate, deznãdejdea pare a fistarea naturalã ºi fireascã a oamenilor – multepasaje sau capitole se încheie pe tonul uneizãdãrnicii totale.

Se face la un moment dat în roman o referirela istorie, culpabilã de faptul cã nu reþine niciodatãfaptele mãrunte, gesturile ºi amãnuntele sensibile(cum ar fi o durere de mãsele de care-ar fi pututsuferi Columb în momentul debarcãrii în LumeaNouã) – o asemenea istorie „micã” (a faptelorneconsemnate de nici un tratat, a celor mai umiliºi nesemnificativi actanþi) vrea sã realizeze FranciscBaja în romanul sãu. O vastã galerie de personaje îlpopuleazã (funcþionari publici, felceri, þaþeleMãnãºturului, cerºetori, vãduve, bãtrîni, cãlugãri,negustori etc.) ºi remarcabilã e perfecta conturare aunora dintre ele printr-o singurã frazã sau printr-unminuscul fragment de monolog interior („[…]mãcelarul Puºcaº niciodatã nu s-a priceput la femeiºi a le privi în ochi e prea mult pentru el, preferîndîn schimb gestul discret sau mai puþin alamabilitãþii excesive, seara, cînd opaiþul va primi oultimã suflare ce va aduce întunericul deplin,Puºcaº se va gîndi la ea ºi probabil data viitoare vaîndrãzni mai mult, totuºi greu de crezut pentru cãdorinþele sale se pierd în adîncimea nopþii ºi rãmînacolo închise parcã de un blestem”). Existã ºicîteva, puþine, cãrora jocul stilistic le atribuieperspective sau exprimãri improbabile, exagerate,majoritatea sînt însã foarte reuºite. Tehnica caresusþine foarte bine aceastã luxurianþã deprotagoniºti e aceea a romanului polifonic, cunumeroase voci naratoriale. De fapt e o tehnicãmixtã, existînd ºi vocea unui narator omniscient,care are însã obiceiul de a se pogorî de la înãlþimeasa în personaje, începînd sã vadã lumea prin ochiiacestora ºi s-o descrie cu cuvintele lor – o tehnicãce aminteºte puternic de Antonio Lobo Antunescare poate fi citat, alãturi de ªtefan Agopian,printre modelele evidente ale autorului. Foartereuºitã în unele capitole, aceastã tehnicã alunecã înaltele, unde nu mai e convingãtor susþinutã princonþinut ºi structurã, în manierism.

E sesizabilã în Porumbelul lui Noe o plãcere adivagãrii, a alunecãrii înspre sensuri general-umane,fãrã a se ajunge însã la tezisme – se vorbeºte cumult har despre felul în care momentele în carebãtrîneþea modificã vocea oamenilor („cãci dacã latinereþe vocea e un armãsar greu de stãvilit labãtrîneþe ea devine o mîrþoagã neliniºtitã ce

niciodatã nu nimereºte drumul ºi de cele maimulte ori nici nu vrea sã mai porneascã, stã cupicioarele proptite în pãmînt ºi priveºte cu ochiitulburi undeva departe sau undeva aproape, nu esigur unde”), despre simþul posesiei ºi obiceiuloamenilor de a vedea prevestiri în orice, se explicãde ce pedeapsa capitalã trebuie sã fie extrem decrudã ºi se lãmureºte, cu referiri savante laGiuseppe Viconti ºi Giordano Bruno, rolul gãinilorºi cocoºilor în mersul lumii. Existã de asemeneafrumoase rãsturnãri de perspectivã, îndeosebiasupra “celor sfinte” (ºi Jose Saramago poate fiintuit aici ca un alt model, nu stilistic ci ideatic, alautorului, a cãrui raportare la religiozitate are cevadin cinismul umanist al scriitorului portughez,amintind destul de puternic de perspectiva acestuiadin Evanghelia dupã Isus Cristos): duminicilevãzute ca pãcãtoase pentru cã atunci toatã lumease dedã pãcatului, neprihãnirea lui Noe datoratãurîþeniei soþiei, concluzia trasã în faþa icoanelorbizantine cum cã pe vremuri se proceda probabil lao mãsurare a ochilor ºi doar cei cu ochi foartemari puteau deveni sfinþi. O mare savoare aduccãrþii ºi unele notaþii eliptice, tulburãtoare: „uneorisub platoºa albastrã a cerului lucrurile par liniºtite,apoi ceva se întîmplã”, „din cînd în cînd noriiacopereau strãlucirea soarelui iar cerul pãrea maimilostiv” etc. În afara „istoricitãþii”,„atmosfericului” ºi „polifoniei” sale, Porumbelul luiNoe este în primul rînd un roman metaforic. Toatetemele sînt tratate în aceastã manierã, descrierile sedesprind de datul firesc pentru a deveni altceva. Pede-a-ntregul metaforicã e povestea lui Noe care,obosit ºi sãtul de lipsa de sens a actelor divine,ajunge sã se rãzvrãteascã, mãrturisind la bãtrîneþecã ºi-a dorit sã scufunde corabia pentru a împãrtãºidestinul semenilor sãi ºi ajungînd sã nu-ºi maidoreascã decît o liniºte care seamãnã cu o moartelentã („[...] am sã stau nopþile cu ochii deschiºi ºiam sã ascult cum timpul se scurge în mine, pieleace se va strînge pe mine ºi ochii ce îmi cad înorbite cu un pleoscãit moale, voi aºtepta înîntunericul de smoalã sã vinã un nor de peºti ºi sãciuguleascã din mine, plutind prin uºaîntredeschisã ºi rãcoarea nopþii, ciugulind unul cîteunul din degetele mele galbene, va fi o noaptelungã cred [...]”). Finalul romanului aduce sensulcomplet al acestei metafore: potopul l-am trãit cutoþii, continuã ºi acum, unii aleg sã se arunce pestebord, alþii sã se se exileze în solitudinea camerei,pentru cã „Porumbelul acela nu s-a mai întors dinþinuturile aride ale infinitului ºi-ale morþii”.

Ca minusuri ale cãrþii aº menþiona, alãturi depasajele în care devine manieristã, faptul cã multeidei sînt compromise de artificiile formale, deparantezele multiplicate pînã la completa loruitare, precum ºi (un aspect foarte deranjant lalecturã) abundenþa ºi dimensiunile greºelilorgramaticale. Cred cã aceastã ultimã „vinã“ e înegalã mãsurã ºi a editurii, care-ar fi avut datoria dea înmîna manuscrisul unui corector. Dincolo deaceste scãderi precum ºi de indecizia, poticnelile ºialunecãrile inevitabile unui debut, scrisul luiFrancisc Baja respirã acea bucurie a imaginãrii (uneilumi, unor personaje, unor trãiri interioare) care facun scriitor ºi care ne-ar putea determina sã-iaºteptãm urmãtoarea carte.

66

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

66 TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

comentarii

Istoria gesturilor mãrunteMihai Mateiu

Page 7: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

77

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

77TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

telecarnet

Însemnãri despre Mircea Zaciu

Mitul obiectivitãþii jurnalistice

Gheorghe Grigurcu

Mihaela Mureºan

media

Mircea Zaciu

Page 8: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

88

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

88 TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

În romanul Ora pãianjenului, scris între 1980 ºi1982, ºi apãrut în premierã în 1984 (ed. a II-a:Târgu Lãpuº, Ed. Galaxia Gutenberg, 2006,

280 p.), Radu Þuculescu oferã un portretmemorabil de „demon meschin”, vorba luiSologub. Prin naturã, Miº Dron, personajul înjurul cãruia se rãsuceºte fãrã abatere naraþiunea,este, în felul lui, un arivist, venind, deci, sãcompleteze o galerie ilustratã copios în literaturauniversalã ºi la noi. El vrea sã îºi depãºeascã, fãrãîndoialã, condiþia, dar nu în ordine existenþialã –acolo nu are ce sã îºi reproºeze -, ci în planmaterial. S-ar zice, aºadar, cã este un soi de JulienSorel, de Bel Ami, de Dinu Pãturicã. Dar astfel deînrudiri se dovedesc îndatã false, fiindcã, încomparaþie cu Miº Dron, fiecare dintre aceºtiaiese mult înnobilat, câºtigând în proeminenþã ºimãreþie prin simpla proiectare pe fundalulcontrastiv al suburbiei larvare locuite de„pãianjenul” lui Þuculescu, la fel cum autorulmoral al mineriadelor, Ion Iliescu, pare unpolitician de marcã atunci când îl compari cumahalagiii care i-au succedat, poate mai puþinpericuloºi, dar fãrã nici un dubiu, mai meschini înperformanþe ºi aspiraþii, mai degrabã intriganþiscandalagii decât oameni politici autentici.Locuitor al marii aglomerãri urbane în care poþighici Clujul anilor dictaturii gri a lui Ceauºescu,Miº Dron vrea sã devinã administratorul unuibloc care nici mãcar nu s-a construit încã, darunde va urma sã locuiascã în curând. Obiectivul,marginal ºi trivial într-o lume normalã, meschin ºiþinând de infrastructura vieþii sociale – mai cuseamã cã se referã la una dintre clãdirile-dormitordintr-un uriaº abator uman de tip socialist,ocupând o poziþie ultramarginalã pe hartametropolei zonale, la limita unde civilizaþiaîntâlneºte natura -, este întrevãzut de personaj caunul capital, urmând sã îi inaugureze ascensiuneasocialã.

La drept vorbind, în loc sã merite dispreþulcititorului, Miº Dron se învredniceºte mai degrabãde stima oricãrui cunoscãtor al epocii ºi derespectul fiecãrui om lucid venit în contact cupovestea lui. Fiindcã lui Dron îi este clar ceea cemultora dintre noi le scãpa în epocã: dacã vrei sãîþi vinzi sufletul pentru o poziþie remarcabilã însistem, ascensiunea nu trebuia sã înceapã înuniversitate, în marile intreprinderi (expuse dincale afarã la estimãrile din finalul fiecãrui an ºi laraportãrile de cifre realizate) sau chiar înorganizaþiile Partidului Comunist, ci cât mai jos ºimai lateral, printre proletari ºi lumpeni. Acolo„mustea” realitatea, aceasta era pepiniera favoritãa Partidului ºi a serviciilor secrete, adevãraþiistãpâni ai zilei... Pe de altã parte, într-o lumeîngheþatã în dezvoltarea ei datoritã suflãrii geroasea dictaturii, singurul loc unde mai miºca cevaerau ºantierele de blocuri, carapacele ridicateneobosit spre a satisface nu atât necesitãþile uneiindustrii oricum falimentare, ci viziunea decoºmar a Marelui Edil, dornic sã mute satele laoraº ºi sã urbanizeze – spre un mai bun controlideologic ºi o mai vizibilã integrare în turmaanonimã a sclavilor zilei, nivelându-i, totodatã, –pe locuitorii lor. Din acest punct de vedere, MiºDron apare, orice s-ar crede, drept un analisthiperlucid al situaþiei de fapt, un realist perfectorientat în peisajul social al epocii, un ins destinat

unui anume tip de victorie. Desigur, Austerlitz-ul lui Miº Dron, episodul

începutului sãu de carierã socialã ºi, poate, deascensiune politicã, este sordid. Þuculescusurprinde magistral tensiunea dintre strãdaniainsului de a-ºi compune un aspect onorabilburghez, pe de o parte, ºi noroaiele ºantierelor, pede alta, dintre mimarea interesului cordial pentrupescuitul sportiv ºi practicanþii acestuia, la unmoment dat, ºi calculele demne de Uriah Heepcare subântind dialogul. La fel, tandreþea dintre elºi mãtuºa lui, consumatã exclusiv telefonic, de lao distanþã asepticã, are, ºi ea, ceva dinîmbrãþiºarea unei broaºte; dar ºi privilegiul uneionestitãþi refuzate celorlalþi. Astãzi însã, lareeditare, rãsare cu pregnanþã din paginã ºi ceeace odinioarã era mai degrabã un mesaj insidios dedomeniul posibilului: faptul cã abilitãþile – reale –ale lui Miº Dron rãmâneau cele ale unui pigmeucare nu intuia mersul istoriei. Doar câþiva ani maitârziu, în decembrie 1989, la noi, iar apoi în varalui 1991 în miezul sistemului, la ruºi, comunismuleuropean cunoºtea colapsul, lãsându-se înlocuit cutranziþia proteicã ºi nebuloasã din care parcã niciazi nu am ieºit.

Se prea poate ca tovarãºul Dron, ucis stupid –în jumãtate de paginã – în prima ediþie, de cuþitulcastrator al prietenosului editor MirceaSântimbreanu, dar rãmas în viaþã ca în versiuneainiþialã manuscrisã acum, la reeditare, sã îºi fifolosit cât se poate de bine, în anii urmãtori,însuºirile de pãianjen social. Nu trebuie uitat cãprintre mineriade ºi jocuri de într-ajutorare,printre prãbuºiri de fonduri mutuale ºi fluctuaþiiinflaþioniste pe piaþa monetarã, un alt Miº Dron,vânzãtor de lozuri într-o micã garã din rãsãritulþãrii, devenea unul dintre cei mai tari oameni deafaceri ai zilei de azi, deþinând concerne media ºiacþiuni în diverse sectoare vitale ale micii ºiclãtinãtoarei noastre economii capitaliste.

ªi totuºi: Miº Dron cautã realizarea în viaþãprin subteranele sociale care, în anii ’80, îºi trãiescultima, fadã, strãlucire. La drept vorbind, el

seamãnã cu merceologul din Caransebeº, TraianLiviu Grobei, mãrunta siluetã din Bunavestire deN. Breban, care ºi-a gãsit limanul, ieºind dinlumea kitsch-ului ºi a supravieþuirilor minuscule laremorca unei ideologii de dreapta, imposibilã prinanii ’70, încã, în România, dar tot mai tare din1990 încoace.

Romanul Ora pãianjenului se citeºte cusatisfacþie ºi cu frustrare, dacã ai în jur de celpuþin patruzeci de ani. El aduce mãrturia unormize de viaþã „la firul ierbii”, specificecomunismului autohton din ultimii sãi ani. Cumspunea istoricul Liviu Rotman, într-un recentinterviu televizat: pe atunci ne reglam viaþa dupãorarul apei calde... În rest, scriitura sigurã a luiRadu Þuculescu – inclusiv ticul personajului „spunce zic”, marcând tocmai inversul, cã zicerea luispune altceva decât gândeºte – rãmâne o reuºitã ascriitorului ºi un prilej de fascinaþie neagrã pentrugeneraþiile mai tinere de cititori, care nu îºiamintesc Raiul roºu ºi verde al ceauºismului.

imprimatur

Parvenitismul incipientOvidiu Pecican

Ciclul Altoiri Adriana Popescu

Ciclul Altoiri (fragment) Adriana Popescu

Page 9: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

99

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

99TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

accent

Identitatea ca o ranãMonica Gheþ

Page 10: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

1100

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1100 TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

În alocuþiunea pe care a rostit-o în 26noiembrie 2006 la Universitatea din Ottawacu ocazia primirii în Academia de arte, litere ºi

ºtiinþe a Societãþii regale din Canada, PatrickDandrey, profesor la Sorbona, specialist reputat alliteraturii secolului al XVII-lea francez, cucontribuþii esenþiale asupra operei lui La Fontaineºi Molière, repune în discuþie, în mod oportun,problema culturii (1).

Între „culturã” ºi „civilizaþie”, gîndireafrancezã privilegiazã ultimul termen, deja activ însecolul al XVII-lea ºi amplu explorat în epocaLuminilor ºi dupã Revoluþia francezã de filosofi,literaþi, ideologi ºi istorici. Apãrut în lexiculjurisprudenþei în secolul al XVI-lea, cuvîntultrimite la actul de justiþie civilã, opus proceselorcriminale (2). În a doua jumãtate a secolului alXVIII-lea e asociat politeþii, desemnînd ca ataresociabilitatea, urbanitatea ºi curtoazia, toatedefinite ca stãpînire a pornirilor rele (3). În 1771,dicþionarul tipãrit la Trévoux de iezuiþi coreleazãîmblînzirea moravurilor sãvîrºitã prin educaþie,practicarea ºtiinþelor ºi a artelor ºi prin progresulmaterial (comerþul, confortul, industriile de lux)cu morala creºtinã, prima „frînã” a înclinaþiilorrele – prin urmare izvorul civilizaþiei. Puþin maitîrziu, ideologii Revoluþiei, printre care Condorcet,vor substitui civilizaþia religiei ºi poporul Bisericii.Sub Napoleon, al cãrui mesaj expansionist ereluat, în ecou, de istorici romantici republicaniprecum Michelet, civilizaþia ºi mãreþia naþiuniiapar ca epifanii convergente. Avangardã aprogresului prin acapararea civilizaþiei, Franþa vafi înzestratã în textele politico-profetice ale luiHugo (inclusiv în cele posterioare înfrîngerii din1870 în rãzboiul cu Prusia), prin jocul opoziþiilorverbale ºi al figurilor retorice, cu o misiunesacerdotalã: între 1870 ºi sfîrºitul Primului RãzboiMondial idealul republican francez va fi exploatatintens în dimensiunea lui civilizatoare, asociatã cuvechi reprezentãri ale sacralitãþii.

Valorificarea polemicã a civilizaþiei se opune,în parte, concepþiei germane despre „culturã”. Însecolul al XVIII-lea, cuvîntul Kultur trimite lalimba naþionalã ºi la geniul popular german, cuspecificul lui poetic – semnificaþie reluatã deromantismul german ºi de asemenea de Renan, înperioada sa de admiraþie pentru ºtiinþa germanã.Renan a introdus în Franþa cuvîntul german,integrîndu-l însã într-o viziune liberalã a societãþii.În accepþia lui originarã, „principiul spiritual” alculturii e unificator: o „înãlþare” spre universalcare nu are nimic comun cu exaltareaparticularismului etnic vehiculat ºi manipulat denaþionalismul imperial prusac, în care culturadevine o afacere de stat iar creaþia o idolatrie aartei promovatã ca instrument al adeziunii lastatul divinizat.

Deriva birocraticã, colectivistã ºi tentacularã aculturii etatizate, în care dirijismul ºi clientelismulmerg împreunã, fac din acest cuvînt, simultan, un„cuvînt-valizã” (în care e loc pentru orice) ºi un„cuvînt-ecran” (ce ascunde realitãþi blamabile, (4).Noþiune fluidã ºi opacã, cultura invitã la o analizãistoricã ºi sociologicã, mai degrabã decît filosoficãsau ideologicã. În acest sens, intervenþia luiP.Dandrey în faþa Academiei canadiene esemnificativã.

„Naºterea culturii” îi apare autorului ca un

fapt istoric datat, înscris într-un context dereînnoire ºtiinþificã, tehnologicã, filosoficã, literarãºi moralã. Apãrut în Franþa secolului al XVII-lea,aºadar tîrziu, adjectivul „cultivat” se opuneepitetului „savant” în sensul renascentist.Umanismul Renaºterii, „pe jumãtate memorial, pejumãtate înnoitor” rezumã un proiect de erudiþieeclecticã, „adãugînd fapte noi celor vechi” ºidezamorsînd cu virtuozitate contradicþiile. Pentrusavanþii Renaºterii, „a inventa” înseamnã „ainventaria”, într-un demers epistemologic în carecomplicarea ºi explicarea realitãþii sînt solidare, ºiîn care revoluþia ºtiinþificã ºi mentalã e, de fapt,revelaþia excelenþei anticilor. În acelaºi timpretrospectiv ºi proiectiv (trãgîndu-ºi energia dintr-omiticã vîrstã de aur ºi totodatã îndreptat spreviitor prin proiectul de „transmitere a învãþãturii”,translatio studii), umanismul renascentistreprezintã o sintezã stufoasã ºi conciliatoare acunoaºterii, „un compromis în culori pale” avîndca fundal constituirea unei veritabile „biblioteciuniversale” a omenirii.

Între Copernic, tolerat, ºi Galilei, condamnatde Bisericã, vremurile s-au schimbat. Dintr-un„discurs de convingere ºi rememorare”, ºtiinþadevine o examinare criticã a realitãþii. Ofensiva luiBacon împotriva idolilor cunoaºterii, îndoialacartezianã ºi punerea în discuþie a autoritãþiianticilor (acum Antichitatea e descrisã ca ocopilãrie a umanitãþii) aduc în luminãdiscontinuitatea progresului, rupturileepistemologice ºi specificul adult al noii epoci,rezultat al maturizãrii spirituale. În 1621, eruditulenglez Robert Burton publica un imens tratatconsacrat melancoliei, tributar formaþiei sale desavant, în care prezentarea faptelor ia uneoriaspectul reveriei ºi ficþiunii poetice. În 1628,compatriotul sãu William Harvey publicã unscurt tratat despre circulaþia sîngelui, în carerespinge fiziologia lui Galen ºi prejudecatasîngelui ce vehiculeazã cele patru umori, temei alcredinþei în existenþa bilei negre, asociatãmelancoliei. Melancolia e astfel lipsitã destrãvechiul suport umoral iar omul de ºtiinþã ialocul savantului renascentist, introducînd o falieîntre epistemologia anticã (cuprinsã în ceapremodernã) ºi teoria modernã a cunoaºterii.

Pe acest fundal, cultura modernã apare ca unfenomen în acelaºi timp savant ºi monden: dispa-ratã ºi lipsitã de continuitate, ea se dezvoltã înacademii ºi în saloane, combinînd frecventareaideilor cu plãcerea conversaþiei între prieteni ºiconstituind, ca atare, un important mijloc de so-cializare. Modelul omului cultivat promovat desecolul al XVII-lea francez, ce apare în filigran înparadigma „omului onest” din prima jumãtate aveacului, strãin specializãrii („nici matematician,nici predicator, nici orator”, va spune Pascal) sesitueazã, stilistic, între Montaigne ºi La Fontaine,între înþelepciune ºi poezie, între practica citãriisavante ºi visarea barocã. Tocmai de aceea, uma-nistul învãþat e, de acum, un pedant ridicol, învreme ce galanteria, calitate mondenã prin exce-lenþã, introduce femeile în dezbaterea literarã ºiºtiinþificã. În sfîrºit, noua sociabilitate nãscutã însaloane ºi societãþi savante întãreºte plãcerea me-moriei ºi a datoriei culturale. Ea presupune opregnanþã ºi un „relief al trecutului” pe care în-mulþirea, în zilele noastre, a vectorilor tehnici ai

comunicãrii ºi ai difuzãrii informatice a mesajelorîl „strivesc” pe ecran, virtualizîndu-l, golindu-l deconþinut.

Nãscutã din atracþia sociabilã pe carepersoanele de calitate dornice de cunoaºtere osimt ca pe un ciment ce le leagã atît de obiectulcuriozitãþii lor cît ºi între ele, cultura a devenit, înzilele noastre, o mizã politicã majorã. Statulcultural al lui Marc Fumaroli deseneazã, cuaccente de pamflet, un chip al culturii în caremasificarea se substituie democratizãrii subsemnul consumului organizat prin mijloace decomunicare în masã. Dizolvarea culturii înpractici de petrecere a timpului liber („turismulcultural”) ipostaziate hagiografic ºi demagogic cadrept la culturã pentru toþi suscitã, în ultimii ani,rezerve ºi critici tot mai numeroase. Într-unnumãr recent al revistei Le Débat, NathalieHeinich face un bilanþ al limitelor intervenþieiculturale a statului (5). Fãrã a contesta utilitatea„acþiunii culturale”, ea propune o mai bunãgestionare a finanþãrilor publice a evenimentelorculturale. Credincios vechilor sale analize, M. Fumaroli denunþã falimentul operaþiunilorculturale megalomanice ºi ineficacitatea dispoziti-velor de decizie ºi de mediere, efecte ale uneicentralizãri hegemonice, reclamînd eforturi deeducare culturalã a tinerilor ºi incitãri fiscalesporite pentru finanþarea privatã a culturii (6). Înce-l priveºte, Jack Lang, fost ministru al culturiiîntre 1981 ºi 1993 – cu o întrerupere de doi ani -,adoptã un ton defensiv: apãrîndu-ºi bilanþul, pecare-l socoteºte global pozitiv, el atrage atenþiaasupra nevoii de a repoziþiona cultura în ansam-blul vieþii sociale în condiþiile mondializãrii (7). În sfîrºit, bilanþul sprijinit pe date statistice stabilitde M. de Saint Pulgent combinã interogaþiaasupra eterogenitãþii publicului („ce fel depublic?”) cu cea asupra eficacitãþii investiþiilor ºi anoilor condiþii de acces la actul cultural (8).

Rezultatele acestei anchete statistice sîntsurprinzãtoare. Ele confirmã diagnosticul luiM.Fumaroli din anii ’90 punînd totodatã înevidenþã tendinþe recente, care dau de gîndit. Înultimii 30 de ani publicul ce nu ia parte, înFranþa, la nici o activitate culturalã e constant(1/5 din populaþie), în ciuda programelorvoluntariste adoptate dupã 1980: creºtereavolumului de timp liber ºi sporirea niveluluimediu de pregãtire prin mãrirea procentajului

incidenþe

Cultura între trecut ºi viitorHoria Lazãr

Page 11: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

Bienala TTinerilor AArtiºti - “AArta eessteîîntotdeauna îîn aaltã pparte” (12.10-16.11.2006),organizatã de Fundaþia Culturalã META, înparteneriat cu Goethe-Institut Bukarest, la PalatulBrãtianu din Bucureºti, a fost precedatã de omasã rotundã cu tema: Sfidând gravitaþia-(dez)avantaje geopolitice ºi structurale alecondiþiei de a fi tânãr. La discuþii au participatnumeroºi critici de artã, curatori, directori deinstituþii, artiºti ºi consultanþi, între care: RaelArtel, Ami Barak, Giuliana Carbi, DuncanMacLaren, Jane Neal, Nevenka Sivavec sau RonSluik.

Una dintre ideile directoare ale discuþiei a fostaceea cã unui tânãr artist i se oferã o dublãalternativã: fie de a intra pe piaþa artisticã, fie dea fi vizibil pe scena artisticã. Pe piaþa artisticã,însã, se pãtrunde mai greu dacã eºti un artisttânãr care nu ºi-a câºtigat încã o recunoaºtere câtmai largã pe scena artisticã. Aºadar, existã ointercondiþionare între cele douã, dar ea nufuncþioneazã întotdeauna ca o lege imuabilã.Deobicei, tânãrul artist este “AWOL”(Absent WithoutLeave), adicã undeva la graniþã, în drum spre, fãrãsã fi ajuns în mainstream-ul niciuneia dintre celedouã alternative. Conform statement-ului celorcinci curatori ai Bienalei (Jenny Brownrigg,Branko Franceschi, Irina Grabovan, SimonaNastac ºi Oana Tãnase), termenul calificã situaþiaoutsider-ilor în conflict cu “instituþia” sau cu cen--trul. Este vorba, pânã la urmã, de ideea de “deze-rtare”, de pãrãsire a unor ipostaze consacrate,eludându-se permisiunea oficialã. De aici reiese ºiscopul Bienalei, acela de experimentare ºi prezen-tare a artei în spaþii ºi în situaþii alternative. Prinurmare, proiectul curatorial vizeazã atingerea uneistãri de empatie cu emotivitatea de tip AWOL ºipropune un anumit canal de comunicare. Seconsiderã, astfel, cã proiectele angajate politic ºicomunitar, precum ºi lucrãrile care criticã “insti-tuþia” prin descoperiri ºi alãturãri neobiºnuite vorreuºi sã ajungã la personalitãþile AWOL, comu-nicându-le ceva specific lor.

O problemã importantã, care se pune înaceastã situaþie, provine tocmai din polisemiaacordatã de curatori conceptului expoziþional deAWOL. Diseminarea noþiunilor ºi a ideilor pe careacesta le subsumeazã, respectiv noþiunea deoutsider - deci de non - implicat -, noþiunea deopozant - dezertor - deci de sabotor al sistemuluioficial -, ideea de absenteism - adicã pãrãsireaunei poziþii”centrale”prin fixitatea consacrãrii ei,în favoarea uneia oarecare-ºi ideea de experimen-talism spaþio-situaþional alternativ (implicit subver-siv prin posibilitatea eligibilitãþii sale ºi, ca atare,erijându-se într-un posibil detonator al platformei“instituþionale” prestabilite ºi inerþiale) - toateacestea scot la ivealã nuanþe neprevãzute prinsimpla proferare a lui “Absent Without Leave”.

În aceste condiþii, ne putem pune întrebareacum se situeazã aceºti artiºti, în funcþie de douãtipuri de comandamente: acela al politicilorartistice (etatismul instituþiilor care legitimeazã ºi,deci, consacrã) ºi acela al “contemporaneitãþii”artei contemporane. În legãturã cu ultimaproblemã, s-au consacrat deja douã strategii decâºtigare a recunoaºterii: pe de o parte, adoptareamodei internaþionale ºi fabricarea unor produse

artistice cu aurã “contemporanã”- modelulDamien Hirst -, iar, pe de altã parte, practicareaunei arte tradiþionale, de tipul ulei pe pânzã, darcare are darul de a fi “deranjantã”,”insuportabilã” ºi, finalmente, ”interesantã” -modelul Jean-Michel Alberola.

În acest cadru general, putem sã grupãmlucrãrile vernisajului în funcþie de câtevateme/probleme generale.

Seria Toilet Ladies (C-print, 2006) a LucieiNimcova trateazã pierderea identitãþii prinprofesie a acelui personal auxiliar compus, îngeneral, din femei între douã vârste, fãrã perspec-tive, captive ale unor spaþii insalubre, indiferentde naþionalitatea lor. Amplasarea lucrãrilor laparter, într-un spaþiu cu aceeaºi funcþionalitate,dar aparent dezafectat, în care persistã totuºimãrci ale fostelor prezenþe, prin grija de a puneflori pe etajera unei chiuvete, este de naturã sãreconstituie o atmosferã, un fel de viaþã care afost pãrãsit temporar pentru a ne oferi un scurtprilej de contemplare. Piesa ”Love Hurts”, caremerge în surdinã, sugereazã cã lucrurile nu aufost dintotdeauna aºa. Pe aceeaºi linie tematicã,Lala Rascic ne oferã Invisible people (print ink jetpe pânzã, 2005), o mostrã de invizibilitatecotidianã în cadrul grupului,subliniatã prindesenul simplu, negru pe alb, al vestimentaþieiunor persoane, vestimentaþie din care lipsesctocmai persoanele. Astfel încât, avem iluzia uneistrãzi aglomerate unde nu e nimeni. La rândul ei,Visa Suisse (ulei pe pânzã, 2002), ca reproducerecvasi-identicã a geometriilor ºi a cromatismuluiunei vize autentice, e un comentariu la adresaînserierii ºi a formalizãrii omenescului, pe care ni-l propune Ivana Jaksic. Kader Muzaqi (Balkan IsDifferent, video, 2005) afirmã cã în Balcani,alunecarea înspre banal prin dezindividualizareeste o stare de fapt instituitã prin formalismulinstituþional, aºadar chiar ºi un artist occidental sepoate “balcaniza” într-un univers în care oriceartist îºi asumã un “dicteu politic”. Retorica saeste simplã, deoarece juxtapune doar douãimagini: un blank (un ecran negru) pe care scrie”From the fear I had I lost my brilliant idea thatmoment.”, dar ºi “I trusted that if I would havethat idea I would be the greatest artist” ºi oimagine în care avem prim-planul mesei pe carese aflã un document dactilografiat - mãrturie aimplicãrii instituþionale -, la baza cãruia scrie, subforma unei subtitrãri, ”and in end he added<<you are looking as a western artist but don’tforget that Balkan is different.>>”.

În acest context, probabil cã singurii artiºticare au propus soluþii evazioniste au fost OlgaBersan ºi Marcus Coates. Dreaming of Wings (O. Bersan, mixed media, 2006) ne propune sãurmãrim un întreg ciclu metamorfotic care pleacãde la o formã geometricã ºi ajunge la o formãfemininã ce executã miºcãri de dans sau chiarzboarã. Proiecþia video cultivã ambiguitãþimorfologice comparabile cu ciclul evolutiv al unuifluture. Filmul video al lui Marcus Coates,Journey To The Lower World, gãzduieºte perfor-mance-ul artistului, care, în faþa unui public, cândsceptic, când amuzat, îmbrãcat fiind în pieleaunui cerb, executã un fel de ritual al regãsirii

1111

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1111TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

titularilor de bacalaureat. „Democratizarea”culturii ca bun de consum generalizat apare astfelca un eºec. Persistenþa tenace a unui „non-public”de bazã s-a complicat însã în ultimii ani prinpunerea în practicã a unor mãsuri de reorganizaresocialã cu efecte contrare celor scontate.Instituirea sãptãmînii de lucru de 35 de ore, depildã, a sporit timpul liber al salariaþilor dinclasele populare, reducîndu-l pe cel al cadrelor.Corelaþia dintre nivelul diplomelor ºi practicileculturale menþinîndu-se, noile sãli de concert saude operã au devenit tot mai goale, deoarececadrele, consumatori de culturã costisitoare, nu s-au înmulþit numeric; dimpotrivã, timpul pe care-l pot consacra culturii s-a restrîns. Prin forþalucrurilor, „cultura cultivatã”, ce se adreseazãprioritar celor cu diplome înalte, nu e accesibilãdecît unei pãrþi a acestora. Cine are bani deinvestit în culturã nu are timp sã-i cheltuiascã! Pede altã parte, în pofida creºterii efectivelor destudenþi ºi a numãrului de cãrþi editate (în Franþa,industria cãrþii continuã sã prospere), lectura capracticã culturalã stagneazã, existînd riscul cafaptul sã se agraveze în generaþiile viitoare.

Derivele politicilor culturale nu înseamnãeºecul culturii. Ieºirea din tendinþa ladeculturalizare nu poate fi însã asiguratã prinactivism sau intervenþionism cultural al statului ciprin mãsuri educative: formarea tinerilor,stimularea interesului pentru culturã ºi arte, ºiîndeosebi asigurarea accesului egal la lecturã –practica culturalã de bazã. Rãspunderea culturalãmajorã le revine, în ultimã instanþã, ministereloreducaþiei.

Etimologic, „cultura” provine din verbul latincolere, care desemneazã meseria de cultivator ºicare, prin deplasãri semantice succesive, a primitsemnificaþii precum „a locui”, „a îngriji”, „ avindeca”, „a împodobi”; de asemenea, „a adora”,„a venera”, „a aduce cinstiri zeilor” (9). Cultivareapãmîntului a devenit astfel cultura animi numitãde greci paideia – proiectul educativ axat peformarea literarã a copilului, ce interiorizeazãacþiunea asupra naturii. Prin aceasta, nevoiaspontanã de culturã se transformã în datorie iarfrecventarea artelor - cult al acestora.

NOTE (1) Patrick Dandrey, La naissance de la culture.

Allocution de présentation à la Société royale duCanada, Académie des arts, des lettres et des scienceshumaines, 2006.

(2) V. Jean Starobinski, „Le mot civilisation”, in Leremède dans le mal, Paris, Gallimard, 1989, p. 12.

(3) În acest sens, grecii sînt opuºi barbarilor,locuitorii oraºelor celor de la þarã iar curtoaziamoravurilor agreste, sãlbatice. Unii autori ridicã însãpoliteþea, apanajul omului de lume, deasupra„civilitãþii”, pe care o poate dobîndi ºi omul din popor.În sfîrºit, abordarea sceptic-satiricã a unor autoriprecum La Bruyère ºi Voltaire, ostili eticheteiînºelãtoare de la curtea regilor ºi culturii aparenþelordin saloanele Vechiului Regim francez, descalificãpoliteþea, pe care aceºtia o reduc la un joc deceremonii. Prin reacþie, vechii candidaþi la politeþe cumari deficienþe în materie (barbarii, provincialii, tinerii)devin prototipuri mitice ale umanitãþii: bunul sãlbatic,omul rustic apropiat de naturã, copilul genial.

(4) Marc Fumaroli, L’État culturel, Paris, Fallois,1992, p. 194 ºi urm.

(5) Nathalie Heinich, „Politique culturelle. Leslimites de l’État », in Le Débat, 142, nov.-déc. 2006, p.134-143.

(6) Marc Fumaroli, „Le crépuscule de l’Étatculturel”, in ibid., p. 143-147.

(7) Jack Lang, „Oser changer”, in ibid., p. 148-152. (8) Maryvonne de Saint Pulgent, „Droit ou

marché? », in ibid., p.153-157. (9) Marc Fumaroli, L’État culturel, op. cit., p. 202-

204.

eseu

Estetica AWOL - o nouãfizionomie artisticã

Dan Breaz

Page 12: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

1122

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1122 TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

impulsurilor originare ale omului.Odatã cu Will Duke, spre a continua cu un alt

artist britanic, facem trecerea cãtre un alt paliertematic:We Fashioned The City on StolenMemories (animaþie pe calculator, 2005).Cuvântul-cheie este aici “memories”. Simulatãvirtual, “creºterea” din pãmânt a blocurilor delocuinþe ale unui cartier nu trezeºte nici o asocia-þie mentalã înaintea “maturizãrii” relative a aces-tor “fiinþe”atât de comune, încât au ajuns sã seedifice/autogenereze independent de intervenþiaumanã. Avem de-a face cu un joc imaginar carene direcþioneazã atenþia asupra propriilor automa-tisme perceptiv-intelective. Ioana Marinescu &Robert Fearns par sã facã o aplicaþie cu un semni-ficativ substrat istoric ºi politic asupra ideii luiWill Duke. Cei doi în schimb, având argumentulrealitãþii palpabile, au mai degrabã acces la senti-mentul cã amintirile dispar nu doar prin digerarealor temporalã, ci ºi prin împingerea lor în afaraconºtiinþei cartografice (Off The Map Bucharest,video, 2005). Veritabile personalitãþi AWOL,persoanele obiºnuite de pe stradã, care evocau înfaþa microfonului locuri ºi timpuri în care, odatã,jucaserã roluri principale, aveau darul de asubiectiviza consemnarea istoricã a politicii dedemolare a Bucureºtiului vechi, începutã în 1984.

Vãcãreºti (film, 2006), lucrarea MoneiVãtãmanu ºi a lui Florin Tudor, într-un anumitsens, duce mai departe efortul de reinstaurare înconºtiinþa spectatorilor a unei realitãþi istorice.Fosta închisoare de la Vãcãreºti nu mai face doarobiectul unei viziuni panoramice ºi al uneiinvestigaþii verbale, precum în cazul lui Off TheMap Bucharest, ci devine centrul de interes alunei veritabile reinstaurãri în conºtiinþa cartogra-ficã, centrul de interes al unei operaþiuni de re-arpentare. Dubla proiecþie pe doi pereþi nepropune în permanenþã o vedere simultanãasupra a douã unghiuri de filmare diferite, ce neprezintã peisajul aspru, de ºes, în care, în plinãiarnã, diferite persoane par sã se miºte oarecumarbitrar prin apã ºi stufãriº, trãgând dupã ele sforicare delimiteazã spaþii simbolice. Imaginea deansamblu nu pare sã se întrevadã, dar esenþialeste cã ea provoacã memoria culturalã a acestuispaþiu: Tudor Arghezi, închis la Vãcãreºti, învinuitde înaltã trãdare, deoarece îºi manifestase opoziþiafaþã de intrarea României în Primul RãzboiMondial. Opoziþia faþã de centru creeazã, deci,adesea asemenea reºedinþe AWOL, indiferent denatura acestui centru.

Ambele lucrãri amintite anterior par sã devinãsoluþii pentru imuabilitatea stãrii de fapt pe careo descriu urmãtoarele declaraþii scrise pe fondnegru: ”All The Things You Can’t Forget” & ”TheShadow Of The Past” (Alejandro Cesarco,instalaþie, 2006), probabil cea mai simplãdemonstraþie a conºtiinþei ºtergerii memoriei.

Odatã cu Borjan Zafirovski (The Portait OfThe Young Artist In The Twentiefirst Century,video, 2002) intrãm într-o fazã intensã aimplicãrii sociale a artei, fazã în care suntemdispuºi sã ne aruncãm mucul de þigarã în cafea ºi,posedaþi parcã de o voce din off, care sintetizeazãºi exprimã rapid toate nemulþumirile lui Travisdin Taxi Driver, sã trecem la acþiune … Imaginilecu distrugerea World Trade Center-ului, în acestsens, devin, prin impactul lor psihologic ºi moralasupra noastrã, un semnal-manifest alimperativului re-responsabilizãrii societãþii civile,în general, ºi a artistului, în special, în faþaprovocãrilor lumii contemporane. Aºadar, prinBorjan Zafirovski, începem sã vorbim despreadevãrate lucrãri-manifest, despre lucrãri cuorientare antisistem sau cu nuanþe underground.O astfel de lucrare este ºi instalaþia lui Alexander

Zika, pe care o putem numi pe scurt News.Avem de-a face cu un spaþiu amenajat în “stiluderground”, înrudit, prin aspectul dezafectat, cuToilet Ladies al Luciei Nimcova. Neoaneleplasate în partea superioarã a pereþilor, sub formacuvântului “news”care-ºi trece litera “s” de parteacealaltã a unghiului drept al pereþilor (semn alimprovizaþiei ºi al aleatoriului, dar ºi semnul lordistinctiv de multiplicare) contrastezã cu fondulnegru de smoalã care, în prealabil, a curs, lãsândpereþii marcaþi pânã la podea cu verticale negre.Chiuveta fãrã mascã ºi dulia fãrã bec, care atârnãdin tavan, duc semnele de improvizaþie ale“firmei” News pânã la consecinþele saleunderground. Aceastã instalaþie pe care o vedemdin pragul unei uºi inexistente, de care maiamintesc doar balamalele, degajã o presiuneclaustrofobicã: e o camerã de aproximativ 3/2 m,un spaþiu fãrã ferestre, fãrã nici un fel de deschi-dere. Prin concertarea tuturor acestor aparenþe,lucrarea concentreazã întregul univers de sensuriconþinut în formula ”Absent Without Leave”.Dacã noul a devenit un vid în lumea “oficialã”, înlumea “instituþionalizatã”, atunci ce fel de nou neoferã lumea “neoficialã ºi neoficializatã”, care arputea sã dea glas adevãratelor afinitãþi ale lumiicontemporane? Cazul de faþã mai degrabãcontabilizeazã ºi pune în scenã, asemenea subcon-ºtientului, problemele cu care, în regim diurn,omul contemporan se confruntã în spaþiile corectamenajate. Cu toate acestea, deºi este subversivãºi criticã la adresa sistemului, considerãm cãlucrarea nu se formuleazã suficient pe sine.

Din acest punct de vedere, tipul de lucrãri pecare le propune Sarah Lucas, o artistã dejaconsacratã de multã vreme, oferã un binevenitcontraexemplu de argumentare a proprieiideologii feministe, transpunând-o în instalaþii încare simboluri de uz general sunt puse sã spunãpoveºti simple, cu un semnificativ impact vizual.

Aceeaºi artã de un puternic impact vizual esterealizatã prin heraldica sugestivã a imprimeurilorºi a aplicaþiilor pe pânzã ale Oliviei Plender carene propune, probabil, cele mai reprezentative ºimai vizibile lucrãri-manifest ale acestei bienale.Fãrã a fi vorba despre o convergenþã perfectã întretitlu ºi lucrare, ambele ajung sã trimitã relativ înaceeaºi zonã semanticã, prin ceea ce am puteanumi “acomodare mentalã”, care funcþioneazã ºiîn cazul pânzei de aproximativ 4/4 m, intitulatã

Machine Shall Be the Slave of Man but We WillNot Slave for the Machine. Deºi titlul trimite maidegrabã la pericolul reificãrii umanului, realitateaplasticã poate fi interpretatã ºi ca un manifestecologic. Tocmai aceastã ambiguitate lasã posibi-litatea unor diverse interpretãri. Centralitateaaccentuatã a imaginii marcheazã monocromiaaproape completã a pânzei verzi printr-un cercalbastru care conþine un fond galben. Limbajulstandardizat ne permite sã lecturãm, pe accestfond,erupþia unui vulcan strãjuit, în parteadreaptã de un brad, iar în partea stângã de unsimbol asemãnãtor literei “k”. Acomodareamentalã, pe care am menþionat-o mai sus, estecea care ne împinge sã refacem coerenþa titlu-imagine, prin variante interpretative, cum ar fi, deexemplu, presupoziþia cã un eventual dezastruecologic ar putea fi urmat de o erã tehnologicã,în care omul ar fi aservit maºinii.

Trebuie sã subliniem cã obiectul unor astfel delucrãri nu este realizarea acestei acomodãrimentale, ci a tensiunii pe care suntem obiºnuiþi são rezolvãm în cheia unor corespondenþe logice.Chiar în cazul în care tensiunea nu emanã dinobiectul artistic, ea emanã din contextul în careeste plasat. Aºa se întâmplã cu lucrarea neinti-tulatã, pe care scrie în partea superioarã “WarWon’t Work”, pentru ca dedesubt sã se profileze,pe fondul albastru, un chip oranj, vãzut din profilºi susþinut, cu vãditã greutate, de mici oameni gal-beni. Mesajul ei evident este descentrat prin inclu-derea într-o serie de trei lucrãri, aºezate pe pere-tele alb ºi atârnând de aceeaºi stinghie de lemn.În vreme ce “War Won’t Work” ar pãrea sã-ºiînsuºeascã funcþia unui steag, celelalte douãlucrãri, care utilizeazã, în principal, culori primareorganizate geometric, oscileazã între funcþia desteag/blazon ºi cea de replici în miniaturã aleunor piese vestimentare.

Europe Is Always Somewhere Else (banner,Orsolya Bagala Larsen) deschide zona mentalã aoutsider-ului estic care îºi surprinde uneoriinadecvãrile spaþial-arhitecturale - vezi fotografiileVeronicãi Zapletalova, Places (Bucharest) -, care seresimte de fragilitatea propriei individualitãþi(Kader Muzaqi, Balkan Is Different, video) saucare descoperã cã ferestrele sale spre lume suntbãtute în cuie (Yuri Lankoff, The Nail, video).

Vernisajul lasã impresia unei tensiuni subtera-ne. Preluând conceptul curatorial ca pe o cheie de

Ciclul Altoiri Adriana Popescu

Page 13: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

1133

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1133TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

lecturã, descoperim într-adevãr un conflict întreopozantul-dezertor (activismul de tip BorjanZafirovski sau critica acidã a birocraþieiinstituþionale propusã de Kader Muzaqi) ºioutsider-ul introvertit ºi anxios: Mona Vãtãmanuºi Florin Tudor care mediteazã asupra recuperãriimemoriei ca soluþie la uitarea dirijatã politic;Lucia Nimcova care surprinde pierderea identitãþiica efect al unor parcursuri profesional-biografice;Lala Rascic care trateazã invizibilitatea în cadrulgrupului; Ioana Marinescu ºi Robert Fearns carene distribuie în ipostaza de spectatori non-impli-caþi ai dispariþiei memoriei,din moment ce nicimãcar arhitectura, ca depozitar istorico-biografic,nu mai existã pentru a putea evoca un trecut;impalpabilul, insesizabilul sau chiar vidul noutãþi-lor care ne sunt prezentate îndãrãtul chipuluipersuasiv al unei reclame luminoase - laAlexander Zika sau ezoterismul heraldic al OlivieiPlender care trimite un mesaj antisistemdifuz,nefocalizat - sugestie a unui nou conceptideologic ºi militant.

Aceastã succintã trecere în revistã ne conducela observaþia cã majoritatea artiºtilor amintiþi maisus se grupeazã mai degrabã în jurul tipului deoutsider introvertit ºi anxios care, însã, emitedifuze semnale neliniºtitoare. Pe de altã parte,dintre toþi artiºtii prezenþi, cei estici au o fiziono-mie mai particularizantã: aceºtia, de obicei, evitãjocul estetic gratuit sau livrescul ºi fac referire lasituaþii istorice ºi geo-politice concrete. Din acestpunct de vedere, existã o diferenþã clarã între WillDuke (Marea Britanie), Marcus Coates (MareaBritanie), Alexander Zika (Germania) sau MathiasDeumlich din Germania - care a expus The FlyingShips, instalaþie, 1992/2005, al cãrei principiufuncþional era ca douã bãrci de hârtie sã pluteascãaleatoriu pe o suprafaþã transparentã dreptunghiu-larã, fiind purtate de un sistem de ventilaþie -, pede o parte, ºi Kader Muzaqi (Kosovo), MonaVãtãmanu & Florin Tudor (România), YuriLankoff (Repulica Moldova) sau Lucia Nimcova(Slovacia), pe de altã parte. Nu este vorba, înaceste cazuri, doar despre “deplasarea” presupusãde “ruptura de continuitate”, pe care o teoreti-zeazã Catherine Millet (L’art contemporain enFrance, Flammarion, 1987). Cu alte cuvinte, nueste vorba doar de preluarea de la arta modernã aimplicãrii în social, dar amplificatã pânã chiar laieºirea din teritoriul artei; de asemenea, aceºtiartiºti estici nu pot fi trataþi nici exclusiv dinperspectiva interesului lor antropologic - rezultatal ambiþiei generale de cunoaºtere a proprieiistoricitãþi din perspectiva culturilor trecutului saua unei istorii universale (Hans Belting). Maidegrabã, în cazul acestor artiºti, putem vorbidespre o subiectivizare sau despre o filtrarepsihologicã a repercusiunilor unui trecut social,antropologic, istoric sau cultural.

Modelul consacrat pentru o asemenea ascen-denþã subiectivã resimþitã ca o limitã este lucrareaBalkan Baroque, cu care artista sârbo-muntene-greanã Marina Abramovic a obþinut în 1997Marele Premiu al Bienalei din Veneþia. Prezenþaunui corp codat extrapersonal (deoarece fãceareferire la experienþa rãzboaielor balcanicerecente), dar ºi inserþia referinþelorautobiografice,toate traduse într-un spectacolvizual puternic conceptualizat, erau menite sãsublinieze, simultan, absurdul ºi imposibilitatearãscumpãrãrii totale a crimelor sãvârºite în fostaIugoslavie. Artista a proiectat pe pereþii uneiîncãperi imagini cu pãrinþii ei ºi cu ea însãºi.Simultan cu aceste proiecþii, zilnic, timp de maimulte ore, Marina Arbramovic a curãþat ºi adezinfectat un morman de oase animale, în aºafel încât sã se cureþe resturile de carne. Artistapropune astfel imaginea unui proces de sublimare

a unei tragedii colective care sã se constituie într-un ritual al purificãrii - implicit, într-o istoriealternativã care sã înlocuiascã o experienþãcolectivã traumaticã - ºi al eliberãrii, fie ºi parþiale,de presiunea istoriei.

Totodatã, se poate recunoaºte în acest tip dedemers artistic o permanentã nevoie derecuperare a integritãþii unor facultãþi individualeºi, astfel, o nevoie de depãºire a unor limite.Kader Musaqi încearcã sã recupereze memoria înipostaza sa de receptacul al ideilor creative; MonaVãtãmanu ºi Florin Tudor propun o veritabilãreinstaurare în memoria spectatorilor a spaþiilorrecluzionare ale Vãcãreºtiului, spaþii care funcþio-nau ca modelatori identitari aflaþi sub comanda-ment politic; Yuri Lankoff expune, în câteva scenede impact, nedesãvârºirea individualã prin îngrãdi-rea posibilitãþii de exercitare a liberului arbitru;Lucia Nimcova pune problema pierderii identitãþiiprin profesie, iar Lala Rascic, pe aceeaºi linietematicã, face vizibilã pierderea cotidianã aidentitãþii în cadrul grupului.

Un alt tip de circumscriere a tuturor artiºtilorprezenþi se poate face în funcþie de raportarea ladublul comandament (dublul etatism): piaþaartisticã, dar ºi politicile artistice dupã care ea seorienteazã, pe de o parte, ºi vizibilitatea pe scenaartisticã, ce depinde de cât de “contemporane”(actuale) reuºesc sã fie producþiile artistice, pe dealtã parte. Aminteam la început de cele douãmodele (Damien Hirst ºi Jean-Michel Alberola),care pot sã asigure vizibilitatea pe scena artisticãºi, în timp, succesul ºi pe piaþa artisticã. Într-unasemenea context contemporan, Howard S.Becker(Art Worlds, 1982) observa existenþa unuiansamblu de “lumi” implicate în promovareaoperelor (muzeografi, curatori, critici, istorici deartã, colecþionari), care face ca reuºita în artã sãnu fie nici rezultat al hazardului, nici consecinþãdirectã a realizãrilor individuale. Acestea din urmãrãmân, totuºi, cele mai importante elemente carepot sã polarizeze consensul lumilor artei în jurullor.

Tactica adoptãrii modei internaþionale poate fiuºor deghizatã, utilizându-se argumentulsincronizãrii - un argument utilizat preferenþial înspaþiul est-european. Desigur, auracontemporaneitãþii e un indiciu necesar, dar nusuficient. El are un mare dezavantaj: tinde sãtransforme arta contemporanã într-un imens“muzeu etnografic”, în care existã câteva obiecteproduse în serie. În felul acesta, tind sã se nascãmai degrabã conformitãþi ºi mai puþin diferenþe.S-ar putea ca acest pericol al contemporaneizãrii

artei sã înlãture mult temuta “pierdere a mãsurii”(Hans Sedlmayr), prin “rutinizarea noului”(Arnold Gehlen), eliminându-se astfel “ecart-ul”artei, capacitatea sa de a se diferenþia, de a fi, cualte cuvinte, inegalitate, originalitate ºi disocierede egalitatea socialã transpusã în spirit (PierreBourdieu). Ceea ce scapã, de regulã, din vedereîntr-o asemenea situaþie este cã noþiunea decontemporaneitate este în mod continuu creatãde artiºti care reuºesc sã fie originali. De aceea,atunci când un artist îºi propune sã fie“contemporan” pânã la a regãsi mãsura, el îºipropune, de fapt, o adeziune la originalitateaaltcuiva, o originalitate, deci, preformatã.

Din acest punct de vedere, la intersecþiaconceptului de AWOL cu realitatea plasticã avernisajului, se formuleazã o propunere riscantã,în contextul tendinþei spre comandamenteleetatismului artistic contemporan. Riscul se naºtedin antifrontalismul, descentrarea ºi nuanþeleoscilante ale mesajului propus. Sã fie vorba, oare,de o formã de autism artistic ca formulã deexprimare a nonconformismului? Necomunicativi-tatea izolãrii ºi a autocentrãrii, în paralel cu o“vorbire” cu sinele, dar care reclamã, totuºi,prezenþa cuiva, care ar putea fi la fel de bine unsemen sau “instituþia” împotriva cãreia semanifestã, presupune deja o mulþime dedeterminãri. Personalitãþile AWOL par a-ºi facesimþitã prezenþa mai ales prin însemne fizice.Intruziunea lor în lumea realitãþii obiective sereduce la semnele pe care le lasã ºi care presupunintermedierea unei co-prezenþe. Fãrã a avea ofizionomie precisã, aceste “fiinþe artisticecrepusculare” scapã determinãrii unui contur saua unei volumetrii specifice. Mesajul pe care îlºoptesc în surdinã este, pe de o parte, neliniºtitor,dar pe de altã parte, în perpetuã constituire înraport cu sursa ºi cu finalitatea. La constituireamesajului lor este obligatã sã contribuiedecodificarea noastrã, într-o cheie de lecturã cereinventeazã parþial mesajul.

Prezenþa creatoare a acestor artiºti pare a fitransformatã într-o absenþã simbolicã de cãtrelumea care nu-i acceptã sau de cãtre sistemul arteicare nu-i consacrã. Prezenþa lor devine simbol alfrondei întoarse cãtre ambele instanþe. Iaratitudinile uneori rebele nu ascund, oare,frustrãrile “geopolitice ºi structurale ale condiþieide a fi tânãr”?

Ciclul Altoiri Adriana Popescu

Page 14: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

1144 Black Pantone 2253 UU

1144 TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

interculturalitate central - europeana

Între 1 ºi 3 martie, revista Tribuna ºi editura Paralela 45 i-au avut ca oaspeþi, la Cluj, pe prozatorul maghiar Attila Bartis ºi pe poeta ºi traducãtoareaAnamaria Pop. Am încercat sã oferim publicului clujean – în cadrul dezbaterii organizate asupra romanului-ºoc Tihna, în sala Asociaþiei Scriitorilor, ºi înseara de lecturã & discuþii libere gãzduitã entuziast de barul „Justin`s” – povestea scrierii & publicãrii acestei seducãtoare cãrþi a literaturii contemporane ºi atranspunerii sale, impecabile, în româneºte.

Au fost alãturi de noi în derularea evenimentului: criticul literar Horea Poenar, poeta ºi secretarul ASR, Doina Cetea, criticul literar Irina Petraº,redactorul revistei Korunk Balázs Imre József, scriitorul Sándor Kányádi, scriitorii Adrian Popescu, Ion Mureºan, Mihai Mateiu, Rareº Molodvan, AndreiDoboº, regizorul Chris Nedea, directorul Paralelei 45, Lucian Pricop, Justin (al cãrui bar de pe str. Ion Raþiu nr. 10 este, de ceva vreme, deschis cugenerozitate artelor), poeta Ruxandra Cesereanu, prozatorul ºi realizatorul tv Mihai Dragolea, poetul ºi omul de radio Daniel Moºoiu, neobosita redactoarea editurii Paralela 45, Ema Moldovan, actorii Cãtãlin Herlo ºi Cristina Ragos ºi, nu în ultimul rînd, numerosul public român ºi maghiar care, prin bunãdispoziþie ºi pertinenþã, ne-a dovedit necesitatea acestei întîlniri ºi – dacã mai era nevoie – magnetismul capodoperei lui Bartis.

De la Arad, au fost alãturi de noi poetul Vasile Leac ºi dramaturgul Ioan Peter. Din Bucureºti a sosit cronicarul dramatic ºi jurnalistul Iulia Popovici(care, între timp a ºi editat, în Observator cultural, dramatizarea romanului Tihna sub titlul Mama mea, Cleopatra). Lor ºi altora pe care, fatalmente, îi vomfi uitat le mulþumim! (ªt.M.)

Attila BBartis s-a nãscut la Târgu-Mureº în 1968 ºi din 1984 trãieºte la Budapesta. Unul dintre cei maiimportanþi autori europeni contemporani, a debutat în 1995 cu romanul A séta (Plimbarea). Au urmat apoivolumul de nuvele A kékló pára (Aburul albãstriu) în 1998, romanul A nyugalom (Tihna) în 2001 ºi volumul denuvele-foileton A Lázár apokrifek (Apocrifele lui Lazãr) în 2005. Tihna a fost dramatizatã – sub titlul Mama mea,Cleopatra – ºi ecranizatã pentru televiziunea maghiarã, în vreme ce o televiziune polonezã o va lansa ca teatru tv.Bartis este tradus în germanã, francezã, polonezã, turcã, românã, a primit toate premiile literare care conteazã înUngaria. E, de asemenea, un foarte apreciat fotograf. Unul din cei mai buni prieteni ai sãi este prozatorul românFilip Florian, autorul Degetelor mici, alãturi de care gândeºte un nou volum, de eseuri. Sobru ºi delicat, cu ostaturã impresionantã, fumãtor de pipã ºi bãutor de vin, ºtie sã transforme orice conversaþie în clipe de neuitat.

ªtefan MManasia: Domnule Attila Bartis, vãmulþumim cã aþi acceptat invitaþia Editurii Paralela45 ºi a revistei Tribuna din Cluj de a veni în oraºulde pe malul Someºului, de a vã întâlni cu cititorii.Nãscut în 1968 la Târgu Mureº, aº putea spune cã,deºi un autor tânãr, aveþi deja o carierã prodigioasã.Aveþi în spate douã romane, mai multe volume deprozã scurtã ºi câteva traduceri în limbi decirculaþie, în mari culturi europene. Cine v-a cititromanul Tihna, ºi ar vrea sã vã supunã unui„interogatoriu” de tipul interviu pentru o revistã deculturã, ar putea fi inhibat de atitudineapersonajului narator din roman faþã de întâlnirileprotocolare cu publicul, de serile de lecturãorganizate ici-colo, oricum ºi lipsite de substanþã.Cum priviþi dumneavoastrã întâlnirile cu publicul?

Attila BBartis: Aceste întâlniri întotdeauna depind,în ce mã priveºte, de publicul respectiv. Am avutfoarte multe întâlniri, dar niciodatã n-am avutatâtea emoþii ca astãzi.

Claudiu GGroza: De ce aþi avut emoþii?

Attila BBartis: Pentru cã am fost în foarte multelocuri, de la Madrid la Sofia, dar pentru prima datãam fost invitat în þara mea. Nu aº vrea sã spundacã e bine sau rãu, dar am fost invitat pentruprima datã în România, de o editurã româneascã,de o revistã româneascã, de cãtre români, lucru decare mã bucur infinit. Pentru mine aceastã întâlnirea fost foarte importantã. M-am bucurat foarte tarecã au fost ºi scriitori maghiari. De exemplu, cuKanyadi Sandor m-am întâlnit ultima datã cânderam copil.

ªtefan MManasia: Observam în discuþia criticãorganizatã pe marginea romanului Tihna cã, peundeva cartea întregeºte, în memoria mea de cititorpasionat de roman, un binom cu Grãdina, cenuºa,capodopera unui alt autor central-european, DaniloKiš. Cum vã raportaþi la un spirit mittel-european,la o literaturã a Europei Centrale, unde etniiletrãiesc diseminate ºi convieþuiesc de aproape o miede ani?

Attila BBartis: De fapt, aceasta este realitateamea. Nu pot s-o privesc detaºat, din afarã. Aceastãrealitate îmi defineºte existenþa atât din punct devedere al frumuseþii ºi diversitãþi culturale, cât ºi dinpunctul de vedere al cumplitelor conflicte. EuropaCentralã e o noþiune destul de largã, în cadrulcãreia forma de convieþuire din Ardeal este destulde particularã. La întâlnirea de azi s-a fãcut oparalelã între romanul meu ºi literatura sud-americanã, o comparaþie cu Gabriel GarcíaMárquez. Sunt convins cã aceastã paralelã estevalabilã, pentru cã ultimul Macondo, þinutul magicdin Un veac de singurãtate al lui Márquez, este aici,în Europa.

Claudiu GGroza: La un moment dat în carteadumneavoastrã se spune, ºi se repetã chestia asta,„noi, ungurii avem o muzicã mare: Bartok, Liszt,Lehar, toþi au fost compozitori care demonstreazãcã avem o muzicã mare”. Eu v-aº întreba cum vãraportaþi dumneavoastrã la acest concept al „Mittel-Europei”, pe care ºi-l împãrtãºesc deopotrivã ºimaghiarii, ºi slovacii, ºi austriecii, ºi ardelenii? E oprivire ironicã, detaºatã?

Attila BBartis: Din citatul pe care l-aþi dat reiesecã este o privire ironicã, pentru cã pe lângã Bartok,Liszt ºi aºa mai departe apare ºi orchestra CFR-uluimaghiar, MAV. Acolo precis e ironie. În acelaºitimp, acest „mare, mare, mare” nu-ºi poate nimenipermite sã spunã cã e numai al lui. Aceste valorisunt comune, ale tuturor. Este o zestre culturalãcomunã, deci nu pot sã privesc detaºat acest aspect.E la fel de adevãrat, pe de altã parte, cã nu amnostalgia Imperiului.

ªtefan MManasia: Tihna are o scriiturã extrem demagneticã, de acaparantã, de seducãtoare. Simþi, de-a lungul lecturii, cum îþi creºte ritmul cardiac. Credcã acest efect se datoreazã exerciþiului subtil deademenire-respingere în arcanele textului, alrevenirii la detaliul semnificativ, la traumele ºiadevãrurile tandru-amare care vã obsedeazã. Iaracestea explodeazã în imagini foarte puternice. Înce stare aþi scris romanul?

Attila BBartis: Poate cã o sã parã un rãspunspuþin ciudat, dar starea în care am scris Tihnapoate fi socotitã drept o stare de inconºtienþã.Prima variantã a textului am scris-o în 2000,începând din 2 ianuarie dimineaþa pânã înDuminica Paºtelui – a Paºtelui catolic, evident. Afost o masã de text, nici mãcar nu era fragmentatãîn propoziþii, dar din punct de vedere alconþinutului ºi al structurii, textul final nu diferãradical de cel iniþial. Când am ajuns sã rescriutextul, n-am fãcut decât sã transform în propoziþii

„Când un scriitor gândeºte fieîn alb, fie în negru, avem de-aface cu moartea literaturii”

de vorbã cu Attila Bartis

Despre un mare roman european, la Cluj

Attila Bartis, la USR Cluj foto: Stefan Socaciu

Page 15: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

1155

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1155TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

simple niºte fraze care se întindeau pe 25-30 depagini. Am marcat dialogurile, pe fragmente, pemici capitole. Dar din punct de vedere psihologic,naºterea textului a fost foarte aparte.

ªtefan MManasia: Ceva asemãnãtor cu transa?

Attila BBartis: E foarte greu sã definesc aceastãstare. Felul în care scrie este ceva specific fiecãruiautor. Existã scriitori care pot sã scrie la un metrude masa de scris, de la 8 dimineaþa pânã la 2 ºijumãtate dupã-masa, sau sunt scriitori care stau treizile la masa de scris, dupã care o jumãtate de annu se mai apropie de ea. În ambele situaþii pot sãse nascã texte geniale ºi texte îngrozitoare. Eu facparte din a doua categorie de autori, pentru cã suntun tip emoþional. De multe ori râd în timp ce scriu,ori chiar plâng – dar asta nu se cuvine sã spun.

Claudiu GGroza: Plecând de la starea aceasta, câte documentare ºi cât e experienþã afectivã filtratãliterar în creaþia dumneavoastrã? În roman seîmpletesc ºi elemente de istorie a Ardealului, ºielemente ce þin de trecutul comunist. Aþi citit cãrþide istorie, aþi auzit vreo poveste despre neamulWeer, care apare în carte, sau aþi inventat totul?

Attila BBartis: Nu m-am documentat, dar pãrereamea este cã ficþiune sutã la sutã nu existã. Nu segãseºte pe faþa pãmântului acel scriitor care sãinventeze ceva fãrã ca lucrul ãla sã nu aibã aderenþãla un fapt real din viaþa sa. Evident, balanþa semiºcã, în ce priveºte numãrul de filtre prin care atrecut elementul real spre ficþiune. Foarte multemotive din Tihna sunt autobiografice. Dar acesteaau fost transformate în motive literare, le-am filtrat,deci nu poate fi, în nici un caz, vorba de un romanautobiografic. În foarte multe locuri din carte, poþirecunoaºte anumite lucruri, dar despre altele îþi daiseama doar la a doua sau a treia lecturã, peste ani.Nu demult mi s-a întâmplat ceva interesant. Înprimul meu roman, Plimbarea, se vorbeºte despreun tablou. Cartea am scris-o de foarte mult timp,între 1986 ºi 1992. ªi acum câteva zile mi-am datseama cã am descris în acest roman acel tablou subcare l-am scris. E un obiect care-þi sare în ochi.Apare în carte, dar nu ºtii de unde apare.

Claudiu GGroza: Aþi limpezit, într-un fel,mecanismul de creaþie pe care l-aþi evocat laînceput, starea de inconºtienþã, de transã, în careaglutineazã elemente care-þi sunt atât de familiareîncât nici nu le mai remarci.

Attila BBartis: Într-adevãr, aºa e.

ªtefan MManasia: O bunã parte a criticii dinRomânia blameazã literatura autorilor tineri ca fiind„mizerabilistã”, excesiv biografistã. E modaromanelor-jurnal intim, promovate cu oarecaresucces de public de marile edituri. Se pare cãdumneavoastrã aþi gãsit o formulã prin care sãîmpãcaþi ºi nevoia de poveste nudã a publicului, ºisetea de performanþã tehnicã a criticii... Cum aþireuºit?

Attila BBartis: Înþeleg întrebarea dumneavoastrã,dar am probleme cu rãspunsul. În ce mã priveºte,întrebarea are nevoie de o anumitã conºtientizare.Nu cred în scriitorii care afirmã cã nu-i intereseazãdeloc critica sau impactul cu publicul. Dar acestlucru poate sã-l intereseze pe un scriitor înainte dea scrie sau dupã ce a terminat de scris, nu în timpce scrie. Dacã acest lucru îl intereseazã înmomentul creaþiei, adicã scrie pe placul publiculuisau pe placul criticii, atunci el îºi vinde libertateainterioarã. Folosirea artificiilor se vede. Pe mine numã intereseazã scandalul, pentru cã nu stã înintenþia mea nici sã-l provoc, nici sã-l evit. N-amscris niciodatã vreo propoziþie cu intenþia de aprovoca scandal. Am scris o anumitã propoziþie saualta pentru cã am fost convins cã acolo îºi arelocul.

“Un roman al schimbãrii deregim”

Claudiu GGroza: Tihna e un roman în careplanurile sunt atât de diverse, încât oricine poate sãgãseascã ceva care sã-l atragã, începând de lascenele „tari” pânã la anumite teme fundamental-culturale. Aþi spus cã aþi fost la multe lansãri. Cuma reacþionat publicul normal, cititorii care au venitsã vã cearã un autograf? Ce v-au mãrturisit ei cã i-amarcat în roman?

Attila BBartis: Reacþiile au fost extreme. Cunoscpe cineva care, citindu-l, arunca volumul de peretedin 20 în 20 de pagini, dar l-a citit pânã la capãt.Nu mã mir de aceastã reacþie, pentru cã ºtiu cât l-amarcat ceea ce a citit, cât s-a regãsit în carte. Efoarte interesant cu ce ochi citeºte romanul cititorulmaghiar, cum este receptat de critica din Ungaria ºifelul în care e receptat în diverse þãri unde a fosttradus. Critica maghiarã nu s-a ocupat absolut delocde elementul politic din carte. Au abordat parteaeroticã, psihologicã, moralã. În Germania, înschimb, a interesat doar partea politicã. A fost

considerat un roman al schimbãrii de regim.

ªtefan MManasia: Existã în splendida versiuneromâneascã, realizatã de doamna Anamaria Pop, ofluenþã a frazelor, împletitã cu o asumare excelentãa limbajului „buruienos”, a argoului, a zonelor pecare din comoditate sau dintr-o falsã pudoarescriitorii sunt tentaþi sã le ocoleascã. Mai existã oprivire extrem de umanã asupra trecutului politic pecare l-au avut ºi România ºi Ungaria, o desprinderefoarte “uºoarã” de trecutul comunist...

Attila BBartis: Aº vrea sã precizez cã nu existã în mine nici o urmã de nostalgie pentru trecutulcomunist. Dimpotrivã, el mã revoltã. Atâta doar cã istoria comunismului, ca orice mare ruºine aumanitãþii, e rezultatul muncii noastre comune. ªi în toatã istoria aceasta, rolurile au fost foartediverse, dar niciodatã noi, indivizii, nu ne-amacceptat propriile zoaie. Le punem pe seamacomunismului, de parcã n-am fi fost acolo. Dacãam înþeles bine, întrebarea dumneavoastrã conþineaºi faptul cã aº privi dinafarã, detaºat, acest lucru.

Claudiu GGroza: Nu neapãrat detaºat, ci eliberat.

Attila BBartis: La nivel de intenþie, acest aspectexistã în mine, e clar. Dar se pune întrebarea dacãaceastã eliberare se petrece în mod total. Nu preacred cã noi, cei care am trãit în regimul comunist,vom ajunge sã privim complet detaºat acest regim,aºa cum l-ar privi cineva care nu l-a trãit.

Claudiu GGroza: Rãspunsul dumneavoastrã mi-aprovocat apelul la o secvenþã din roman, în careactriþa Rebeka Weér merge la secretarul de partid alteatrului, dupã ce ºi-a „îngropat” fiica fugitã înstrãinãtate, ºi-i spune cã a „rezolvat” situaþia. Iarsecretarul de partid, politrucul, o scuipã între ochi.Imediat personajul capãtã o culoare umanã, odimensiune moralã. El nu mai e personajul exclusivnegativ.

Attila BBartis: Aveþi perfectã dreptate. Nimic pelumea asta nu e doar alb sau negru. Existã nuanþe,iar aceastã trecere de la alb la negru mã intereseazãmult mai mult. Mai mult, când un scriitor gândeºtefie în alb, fie în negru, avem de-a face cu moartealiteraturii. Acolo, cu siguranþã, se intrã în minciunã.

Claudiu GGroza: Vã consideraþi un scriitor pentrumarele public, sau un scriitor pentru „elite”?

Attila BBartis: Fireºte, din moment ce scrii, îþideschizi sufletul, þi-l scoþi la mezat, este ºi un soi deexhibiþionism. ªi, evident, ajungând în acest punct,îþi doreºti sã fii citit de cât mai mulþi. Nu cred cãexistã vreun scriitor care s-ar bucura cã îl citeºte ungrup de 350 de oameni, de exemplu. Nu ai voie sãfaci compromisuri. Nu ai de unde sã ºtii ce calibruau cititorii tãi ºi de ce îþi citesc romanul. Pentrumine, mult mai mult decât o cronicã de carteconteazã cã în satul Lãzarea, unde stau din când în când, vânzãtoarea de la Alimentara îmi spune:„Þi-am citit cartea, ºi tare mi-a plãcut”.

Cluj-Napoca, 2 martie 2007

Interviu realizat de ªtefan MManasia ºi Claudiu GGroza

Mulþumiri doamnei Anamaria Pop pentrutraducerea rãspunsurilor acestui interviu.

De la stânga la dreapta: Irina Petraº, Anamaria Pop, Horea Poenar, ªtefan Manasia, Virgil Stanciu,I. Maxim Danciu ºi Claudiu Groza foto: Stefan Socaciu

Page 16: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

În traducerea Anamariei Pop, Editura Paralela 45a publicat anul trecut romanul Tihna, semnat deAtilla Bartis. Un roman ºi un nume care fac

lumea literarã – ºi nu doar pe cea din România sauUngaria – sã rãspândeascã zvonul apariþiei uneicapodopere. Aceasta a fost ºi sentinþa emisã încadrul întâlnirilor cu autorul ºi traducãtoarea cãrþii,organizate la Cluj Napoca, în 2 martie a acestui an,de cãtre Editura Paralela 45 ºi revista Tribuna.

Orice tip de prezentare a romanului (cronicã,recenzie etc.) cred cã poate veni atât îndezavantajul destinatarului acesteia, cât ºi alautorului ei. Cel din urmã se vede nevoit sãîncadreze romanul, dacã nu într-un –ism, atuncimãcar într-o reþea intertextualã de vasecomunicante. De cealaltã parte a prezentãrii,cititorul care nu l-a parcurs încã îºi va crea astfel unorizont de aºteptare limitat ºi alterat de un discurscare nu-l reprezintã. Asta în cazul în care nu-ºi vacontura orizontul de aºteptare de unul singur,pornind de la titlu. Dar chiar ºi aceastã opþiunepoate reprezenta o capcanã.

Romanul lui Bartis nu e un text care se poateconsuma în tihnã ºi despre care nu poþi scrie fãrã

sã greºeºti mãcar puþin. E un teritoriu acoperit denisipuri miºcãtoare care anuleazã orice iniþiativã acititorului. Dar odatã ce ai ajuns în poziþia aceastatot ce mai poþi face este sã te laºi subjugat, cusperanþa cã vei ajunge cu bine de cealaltã parte acãrþii.

Tihna deschide o lume care se deruleazã într-unritm tensionat ºi precipitat, pe care-l regãseºti doarîn tragedia anticã sau la Dostoievski. Scene atrocealterneazã cu momente de o trandeþe aproapeneumanã, captatã de imagini încremenite într-oluminã suprarealã. Acestea, la rândul lor, sunturmate, cu un firesc aproape nefiresc, de secvenþede teatru absurd, ca la Ionescu sau Beckett.Imaginile construite cu minuþie de Bartis sunt celmai adesea imagini trompe-l’oeil, iradiind un suflubaroc; lumile pe care le intermediazã nu au marginiprecise, ezitând între scriitura lui Andor Weér ºi ceaa lui Atilla Bartis. Pentru cã, la urma urmei, înspatele lui “…îmi plac florile artificiale legate cusfoarã de þevile caloriferelor, fâºiile de hârtielipicioase pentru muºte, care atârnã de tuburile deneon (…) la fel ºi mirosul sendviºurilor cu pateu deficat, al þuicii de casã ºi al transpiraþiei…” (pag. 22)

nu existã decât un singur ochi pe cristalinul cãruiasã fie gravatã lumea.

Romanul nu lasã loc respiraþiei, vibrând cu osenzaþie de cãdere în gol, pe care o mai ai doarcitindu-i pe Joyce, pe Kafka, Dante, Eliot sauRimbaud. Personajul central, Andor Weér îºistrãbate propriul infern, fãrã un Vergiliu care sã îlconducã, însoþit doar de o Beatrice îmbolnãvitã larândul sãu de vertijul propriului infern. E poate oiniþiere a lui Weèr în moarte, o moarte care nu sepoate întâmpla, însã, decât ca exerciþiu de viaþã ºiastfel ca ultimã tentativã de control asupramemoriei. E o strategie pe care Andor Weér (sauBartis) pare sã o fi învãþat de la Proust, ºi anume cãmemoria nu poate fi stãpânitã decât prindiscursivizare.

Romanul pe care îl scrie personajul din Tihnaeste adevãrata cronicã a infernului. Doar dublulacestei cronici ajunge la noi, în romanul lui Bartis,care devine astfel o ipostazã a lui Pierre Menard,autorul lui Don Quijote.

Cristina Sãrãcuþ a fost prima pe care-am auzit-o vorbind despre Attila Bartis: zicea cã-nopinia ei e singurul din ãºtia tineri care-a

scris o carte pentru care meritã un loc în rai. Eramcurios sã citesc ºi eu cartea aia care fãcea cît oviaþã-ntreagã de credinþã ºi smerenie, de neucis ºitot restul, iar Cristina a zis sã trec pe la ea cã mi-oîmprumutã. Am ajuns abia peste douã sãptãmîni –între timp, la un cenaclu, constatasem cã AttilaBartis devenise un trend printre prietenii mei, toþivorbeau despre cartea lui ºi despre o posibilãlansare la Cluj. În aceeaºi searã, acasã, am cititprimele pagini, voiam sã-mi fac o impresie. M-amsimþit ca-n urmã cu 15 ani cînd începusem Strãinul– cred cã-n veci n-o sã-nceteze sã mã cutremurecineva capabil sã scrie atît de sec ºi cinic despremoartea mamei, fie ea ºi a personajului. A trebuitînsã sã amîn lectura încã douã zile, aveam de recitito carte ºi de scris o cronicã. Exact dupã ce-amterminat cu obligaþia asta m-a lovit o virozãmutantã ºi mi-am amintit de bucuria aia perversãde cînd eram mic ºi mã rãceam ºi nu mai trebuiasã merg la ºcoalã ºi puteam citi îndopîndu-mã cusucuri ºi bunãtãþi. Tihna pãrea sã se preteze dinplin la aºa ceva, aºa cã m-am apucat cu-ncredere deea. N-aveam chef sã fac note, deºi gîndul mã sîcîiacu-ncãpãþînare – la drept vorbind dupã vreo 50 depagini am ajuns la concluzia cã nici n-aº ºti ce sãnotez. Simþeam niºte chestii greu de conceptualizat,de transformat în idei ºi notat cu liniuþe pe o foaie,da m-am gîndit cã sînt bolnav ºi poate de-aia. Adoua zi am stat pînã seara tîrziu sã termin cartea.Citeam cu greutate ºi nu prea reuºeam sã mãconcentrez pentru cã aveam febrã ºi mã dureauochii ºi-mi fluierau urechile, dar nu m-am lãsat pînãn-am dat-o gata. Apoi, epuizat, am amînatmeditaþia ºi concluziile pentru dimineaþaurmãtoare, am înghiþit încã un Fervex ºi m-amtrîntit în pat sã dorm. A fost o noapte oribilã, dinalea în care stai proþãpit undeva între somn ºi trezieºi visezi acelaºi vis. Personajele din cartea la care

lucrez ºi cele din Tihna s-au amestecat, „taicã-meo”juca ºah cu puºcãriaºii, „maicã-mea” încerca sã se-ndese într-un costum de Cleopatrã ºi Weér i-otrãgea „Manuelei” într-o debandadã totalã. Pînã laurmã totul s-a concentrat într-o singurã frazãesenþialã, pe care-am reformulat-o pînã la 5dimineaþa. Abia atunci am reuºit sã mã ridic dinpat ºi sã merg în bucãtãrie, aºa transpirat cum eramgîndinu-mã cã o þigarã o sã mã ajute sã-milimpezesc mintea. Am fumat fixat de ochiul ãlamare pînã n-am mai suportat ºi am întors cartea cu faþa-n jos, apoi, dupã ce-am citit de patru ori cã„este dificil sã se comenteze acest roman. Dar dupãce l-am citit de douã ori nu mi-e greu sã mãpronunþ tare ºi rãspicat: este o capodoperã!”, ambãgat-o sub un Observator cultural. M-am întors în pat dar abia peste vreo orã caruselul din cap a-ncetinit suficient ca sã pot adormi. Dimineaþa numai eram sigur dacã citisem cu greutate finalulTihnei din cauza febrei sau fãcusem febrã din cauzalecturii. ªi-n cazul în care era posibilã a douavariantã tare-mi doream sã-l cunosc pe Attila Bartis.

S-a-ncãpãþînat sã arate cu totul altfel decît mi-lînchipuisem: extrem de înalt, cu degete prelungi decearã ºi o broºã de argint la reverul costumuluinegru. Lansarea a fost ºi ea specialã, lipsitã de falsulºi patetismul obiºnuit. Horea Poenar a vorbit foartepãtrunzãtor despre carte ºi am fost de acord cu elcã literatura românã contemporanã n-a dat încã unasemenea roman ºi cã tinerii noºtri prozatori aumulte de-nvãþat din cartea asta. Dupã ce-a ascultatfoarte atent comentariile, Attila Bartis m-a surprinsdin nou cînd a-nceput sã vorbeascã, în primul rîndpentru cã a explicat într-o românã foarte fluentã dece va rãspunde la întrebãri în maghiarã: pentru aputea nuanþa mai bine. (Sã fim serioºi, toþi nebucurãm cînd alþii ne vorbesc limba, e cît se poatede normal!) Rãspunsurile erau extrem deconcentrate ºi precise, iar omul dãdea o impresiegeneralã de seriozitate care mã bucurã-ntotdeauna

la un artist. De vorbit vorbea ca un creator ºi nu ca un critic, de asta-þi dãdeai seama pe loc: arta ºipasiunea izbucneau brusc, aprinzîndu-i privirea ºiadîncind tonul discursului. La un moment dat m-am bucurat ca prostul auzind cã-ºi petrece verile laLãzarea, de mult vreau sã ajung acolo sã-l cunoscpe bunicul prietenei mele. Cînd s-a terminat amvrut sã plec, dar Rareº Moldovan m-a adus deurechi înapoi ºi ne-a fãcut cunoºtinþã – iarãºi m-asurprins, de data asta prin forþa cu care mi-a strînsmîna, deºi, dac-aº fi stat sã mã gîndesc mai bine,era cît se poate de fireascã.

Seara la “Justin’s”, rãspunzînd la alte întrebãri,mi-a confirmat o impresie cît se poate de neplãcutãdin timpul lecturii: aia cã-mi scapã multe chestii, cãmulte subtilitãþi mã depãºesc. De exemplu, legãturadintre titlul cãrþii ºi aselenizare-mi scãpase cu totul,ºi nu mai eram sigur cã pot da vina pe febrã. Apoiînsã s-a referit la o stare spre care tind personajele,fãrã ca neapãrat s-o atingã, ºi despre titlurile carepot mãrgini o carte, ca un indicator înfipt undeva-nafara textului ºi nu în mijlocul lui – de asta mãprinsesem ºi-am fost mîndru ca de fiecare datã cîndmi se-ntîmplã aºa ceva. Urmãtoarea întrebare ampierdut-o pentru cã mã gîndeam deja la tihna unuiscriitor – mi-o închipuiam ca pe un morcov atîrnatîn faþa ochilor unui mãgar de un bãþ prins pe ceafalui, spre care merge cu-ncãpãþînare, deºi-lîndepãrteazã la fiecare pas. În fine, tihna n-o ficreatoare deloc, mi-am zis. Cînd mi-am luat rãmasbun de la Attila Bartis l-am întrebat cînd mai ajungela Lãzarea ºi-am rãmas înþeleºi cã ne vedem acolo.Apoi am mai bãut o bere într-o stare de bucuriestranie – parcã tocmai îl întîlnisem pe Vineri ºihotãrîsem sã mai comunicãm din cînd în cînd.

1166

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1166 TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

Tihna scriitoruluiMihai Mateiu

Un alt anotimp în infern. Cu Attila Bartis

Mara Stanca

Page 17: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

1177

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1177TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

ªtefan MManasia: Stimatã doamnã Anamaria Pop,vã mulþumesc pentru cã aþi acceptat invitaþiaediturii Paralela 45 ºi a revistei Tribuna, sosind demãrþiºor la Cluj, împreunã cu prozatorul maghiarAttila Bartis. Ca cititor, vã mulþumesc pentrusplendida „hainã” româneascã în care aþiînveºmîntat romanul Tihna, traducere dificilã,transpunere a unui stilist impecabil, seducãtor.

Anamaria PPop: În primul rînd eu vã mulþumescpentru invitaþie. Intru în aceastã redacþie,emoþionatã, dupã aproape 40 de ani.

-- Aþi tradus 25 de cãrþi din literatura maghiarãcontemporanã, de la – sã zicem – Verbele auxiliareale inimii de Péter Esterházy la Tihna lui AttilaBartis. Eforturile dvs. ºi ale infatigabilului PaulDrumaru ne-au adus (mai) aproape, în ultimii ani,aceastã minunatã literaturã maghiarã ...

-- Da, eu mi-am sacrificat drumul poetic pentrua traduce. Îl consider pe Paul Drumaru maestrulmeu, am învãþat foarte mult de la el, a fostredactorul de carte al primului volum pe care

l-am tradus. Voi face, deci, un mic exerciþiu deistorie literarã. Prima traducere au fost poemele, înpropria-mi selecþie, ale Gizellei Hervay, cu o prefaþãscrisã de Ana Blandiana, carte trimisã la topit înanul 1988. Gizella Hervay a fost soþia lui DomokosSzilágyi, fiul lor, Kobak, a murit la cutremurul din`77. Domokos – Szisz, cum îl numeau prietenii – afost „obligat”, sã zic aºa, sã se sinucidã, dupã caresoþia lui a plecat în Ungaria, pentru ca în final, înanul 1982, sã se sinucidã ºi ea. Dupã plecare n-amai avut voie sã revinã în România, aici fiindconsideratã persona non grata. Rãmãºiþele eipãmînteºti i-au fost readuse abia dupã `90 în Cluj –se odihneºte în Cimitirul Házsongárd. I-am cititpoeziile ºi... semãnãm extraordinar ca viziunepoeticã. Precizez asta pentru cã e un fapt ciudatcare probabil cã se va afla ulterior: exact înperioada în care scria prefaþa, Ana Blandiana a fostºi ea interzisã ... pentru cã îndrãznise sã scrieMotanul Arpagic. Cartea tradusã de mine ºiintitulatã Amprente a fost trimisã la topit din douãmotive: pentru cã mi-am permis sã traduc poezii deGizella Hervay apãrute în Ungaria, în timp ceautoarea era persona non grata aici, ºi pentru cã„sora mea întru poezie”, Ana Blandiana, scriseseprefaþa. Aceastã carte a fost salvatã, dupã cumaveam sã aflu ulterior, de cãtre Géza Domokos, pevremea aceea director la editura Kriterion, careascunsese întregul tiraj într-o pivniþã ... A fost primacarte apãrutã pe piaþã în primele zile ale anului degraþie `90, cu multe recenzii pozitive. Atunci amdecis cã eu, chiar dacã nu mã ocup de creaþia meaºi nu-mi public propriile cãrþi cît trãiesc,manuscrisele tot existã, ele vor fi editate, dacã se vaconsidera de cuviinþã, de legatarii testamentari. Darromânii nu (prea) cunosc literatura ºi culturamaghiarã ºi invers... românii ºi ungurii se pot iubisau se pot urî, dar mai întîi trebuie sã-ºi cunoascãîn mod reciproc cultura, spiritualitatea, iar cel maiaccesibil drum al cunoaºterii reciproce este celliterar, traducerea.

-- Adevãratul dialog intercultural alungãdemonul naþionalismului. Sã revenim la PaulDrumaru. ªi, cum aþi început aceste traduceri?

-- El a fost redactor la aceastã carte. Ca sãscãpãm de cenzurã, am fãcut urmãtorul artificiu.Nu am trecut titlurile volumelor din care am operatselecþia, dar cartea tot a fost opritã. Am totrespectul pentru Paul Drumaru. Ca amãnunt„platonic”, el îi traducea poezia lui DomokosSzilágy, iar eu poezia soþiei lui Szisz, GizellaHervay. Dupã care au urmat alte traduceri. Pentrutraducerea volumului Verbele ... lui Esterházy, am

primit o bursã de la Fundaþia Soros. Am bãtutdrumurile tuturor editurilor, în `94-`95, dar pestetot mi se spunea „nu publicãm bozgori” (autoriunguri).

-- Exista un climat de suspiciune, de intoleranþãîn România acelor ani?

-- Exista. Am fost refuzatã, cu acest manuscris,de directori de editurã, azi sînt mari democraþi, caredau lecþii de toleranþã ºi europenism. Am aºteptatpînã în `97, cînd editura Institutul European dinIaºi ºi-a asumat editarea acestei cãrþi.

-- Aþi întîmpinat, înþeleg, nenumãrate dificultãþiîn demersul acesta cultural, care venea – altfel – înlogica mult trîmbiþatei noastre „integrãri europene”.Ce v-a dat puterea de a depãºi obstacolele?

--..(rîde): Faptul cã sînt nãscutã în ZodiaBerbecului. Sînt de-o încãpãþînare îngrozitoare,vorbesc foarte mult, nu sînt deloc agreatã ... maiales de Attila Bartis pe care îl înnebunesc cutelefoanele (autorul rîde în surdina reportofonului).Chiar ºi venind încoace i-am tot repetat: „nu-þi uitapaºaportul”. În fine, pe noi ne leagã alte relaþii, defrãþietate. Nu sînt un om comod, singurul care mãsuportã e bãrbatul meu.

-- Cum alegeþi cãrþile pe care le traduceþi? Vãgîndiþi la impactul pe care l-ar putea avea, lacapacitatea lor de a schimba stereotipurile mentaleîn care românii îi încadreazã pe unguri ºi invers?Aveþi, ca þintã, succesul de public?

-- Nu, niciodatã. La sfîrºitul anului trecut, cîndunul dintre cele mai europene canale de televiziunedin Ungaria a realizat un film-portret despre mine,alãturi de alte 10 personalitãþi culturale din Ungaria,reporterul mi-a pus aceeaºi întrebare. I-am rãspunsacelaºi lucru pe care am sã vi-l „destãinui” ºiDumneavoastrã: niciodatã nu m-am lãsatinfluenþatã de elementul politic (deºi am ºi eusimpatiile mele, ca orice om), sînt tolerantã, dar nuaccept jigniri personale, atunci pot deveni foarterea. Nu mã las influenþatã de nimic din exterior,am – în schimb – un sistem propriu de valori.Lucrez în conformitate cu acesta, îi sînt fidelã.

-- Cum aþi decis, atunci, sã traduceþi toate acestecãrþi importante?

Anamaria PPop s-a nãscut în 7 aprilie 1952, la Turda. În prezent are dublã cetãþenie, românã ºi maghiarã, ºilocuieºte în Ungaria, la Szalkszentmárton. Dupã absolvirea cursurilor Facultãþii de Ziaristicã din Bucureºti, în1972, lucreazã în presã, la ziarul Cronica Sãtmãreanã, din decembrie `89 cariera sa cãpãtînd o turnurã mult maidinamicã: trece prin redacþiile Gazeta de Nord-Vest, Korunk ºi Radio Transilvania, e membru fondator – în martie1990! – al Asociaþiei de Prietenie Româno-Maghiare, al Ligii Pro Europa; în octombrie 1996 devine referent alCentrului Cultural al Republicii Ungare ºi consultant-monitor pentru micro-proiecte din cadrul Programului Pharepentru ONG-uri, pe lîngã Delegaþia Comisiei Europene, iar între noiembrie 1999 ºi iulie 2001 funcþioneazã cadirector, cu rang diplomatic de secretar I, la Centrul Cultural al României de la Budapesta. În prezent trãieºte cascriitoare ºi traducãtoare liber profesionistã (din maghiarã în românã, respectiv, din românã în maghiarã).

A publicat, pînã acum, volumele de versuri proprii: Castelul din siclame albe (1972), Pasul corbilor (1980),Corida (1983) ºi Trãgãtorul la þintã (1999). A tradus prodigios din maghiarã în românã un numãr de 25 de titluri.Amintim antologia de poeme Amprente (1988), de Gyzella Hervay, romanele Verbele auxiliare ale inimii (1977) ºiO femeie (2002) de Péter Esterházy, volumul de nuvele Moºtenirea (1998) de Árpád Goncz, Sfîrºitul unui romande familie (2001) de Péter Nadas, piesele de teatru de Katalin Thuroczy ºi volumele laureatului Nobel ImreKertesz...

„Am gîndit întotdeauna mairepede decît trebuia”

de vorbã cu Anamaria Pop

Anamaria Pop foto: Stefan Socaciu

Page 18: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

-- Pentru cã mi-au plãcut. De exemplu, Tihna nuam putut-o lãsa din mînã pînã n-am terminat-o. Nu-l cunoºteam pe Atilla Bartis. Dar lumea e micã, amfãcut rost de numãrul lui de telefon ºi i-am spus cãvreau sã-i traduc romanul Tihna. Acelaºi lucru s-aîntîmplat cu Esterházy ... nu l-am cunoscut. L-amsunat ºi i-am spus cã vreau sã-i traduc Verbeleauxiliare ale inimii. Deci, am un sistem personal devalori, cãci sînt – totuºi – scriitoare ºi simt valoarea.Nu pot fi ºantajatã, nu m-ar putea cumpãra nimenicu nimic numai ca sã traduc ceva ce nu-mi place,ce nu se încadreazã în propriul meu cod valoric.Sînt mulþi care vin ºi îmi fac curte – ba în moddirect, ba în mod indirect –, îmi oferã diverselucruri, dar nu aº putea sã fac acest compromis, sãtraduc ceva ce nu îmi place mie, în primul rînd.

-- ªtiu cã vi s-au decernat în Ungaria mai multeprestigioase premii pentru traducere. Am cititdespre asta într-o scrisoare, deopotrivã elegantã ºipateticã, pe care aþi publicat-o, acum cîþiva ani, înObservator cultural ...

-- Da, cînd mi s-a sugerat sã nu mã mai întorcîn þarã. Am douã premii Füst Milán, din cadrulAcademiei ungare, am un premiu Déry Tibor (celmai mare premiu maghiar pentru traducere), ampremiul Pen Clubului Internaþional, filiala Ungaria,am premiul Sindbad acordat de AsociaþiaScriitorilor Tineri Maghiari din Transilvania. ªi credcã atît. Acuma se pare cã voi primi ceva distincþie,recunoaºtere, medalie ... nici nu ºtiu cum s-onumesc ..., din partea statului maghiar... dar asta eîncã la nivel de propunere, se mai pot întîmplamulte pînã atunci ... A, încã un amãnunt interesant:nu sînt membrã a USR din România, deºi amdepus dosarul de cîteva decenii, dar tot de atuncimi se tot spune cã mai trebuie cercetat...

-- Ce ne puteþi spune despre activitateaCentrului Cultural Român din Budapesta? Auexistat discuþii în mass-media din România desprenumirile politice, inconsecvenþe în derulareadiverselor programe etc.

-- Mie mi s-a propus, dar ... Haide sã n-o luãmchiar de la Adam ºi Eva. În `79, din mijloculBucureºtiului am fost repartizatã la Satu Mare, caziaristã. Am lucrat la un ziar comunist, numai ziarecomuniste existau la vremea aceea. Am terminatFacultatea de Ziaristicã din cadrul Academiei„ªtefan Gheorghiu”, treabã pe care mi-o asum ...oricum, aveam acces la o bibliotecã în care existautoate cãrþile puse la index, ceea ce nu-i de colea. La fel de adevãrat este cã am intrat la facultate fãrãsã fiu membru de partid ºi cã am terminat faculta-tea fãrã sã fiu membru de partid. Pentru cã amintrat cu nota cea mai mare ºi am fost ºefã depromoþie ... nimeni nu ºi-a imaginat cã e posibil aºaceva, respectiv, sã-mi cerceteze cu atenþie dosarul decandidatã ºi de absolventã a facultãþii. Am terminatsecþia de artã-culturã ºi m-au repartizat iniþial lasecþia economicã (pe mine, care habar nu aveam ceînseamnã productivitatea muncii etc., care am fostmereu corigentã în liceu, la matematicã), apoi,ulterior, la secþia agriculturã, pe mine, care nu amvãzut pîna atunci un tractor.

-- Iatã unul din calambururile comunismuluiromânesc.

-- Pe urmã, Satu Mare, care – în ciuda cîtorvaoameni pe care-i iubesc – a fost pentru mine unoraº mai închis decît o lojã masonicã. Pentru cã mi-am permis sã mã îndrãgostesc ºi sã mã mãrit a

doua oarã cu un om minunat, un medic, care trãiseînainte zece ani singur, tot divorþat, ºi care pentrumine înseamnã Ardealul: adicã are rãdãcini înfamilia compozitorului Sigismund Toduþã, acontelui de Apafy, a unuia dintre foºtii rabini dinBudapesta, Isidor Goldberger, a unei servitoare dinSecuime... ºi a unui compozitor italian. Eu n-amprea vorbit, pînã atunci, ungureºte. Mama mea afost unguroaicã, foarte naþionalistã, ºi tatãl meu afost român, foarte naþionalist. Mi s-a permis sãvorbesc ungureºte pînã la vîrsta de 9 ani, cît a trãitbunica maternã.

La 27 de ani, cînd am ajuns în Satu Mare, amreînvãþat ungureºte datoritã soþului meu, care, dupãcîteva celebre gafe pe care le-am fãcut în înaltasocietate sãtmãreanã, a luat abecedarul ºi a jucatrolul lui nenea învãþãtorul. De exemplu, mie îmiplace la nebunie muzicalitatea cuvintelor. La unmoment dat am auzit ºi eu cuvîntul unguresc, unjargon ... smárolni. Habar n-aveam cã înseamnã a temozoli. Cum sînt o foarte mare gurmandã ºi neaflam într-o societate selectã – unde nu se cuveneasã mãnînci pe sãturate, doar sã ciuguleºti –, vorbaaceea, numai medici, la patru ace, cu cravatã ºipapion, bãþoºi de parcã ar fi înghiþit þeapa lui VladÞepeº... numai soþul meu, care e ºi el medic, aveala gît un fular de-la meu, de mãtase... i-am spus:

„hai sã mergem acasã sã smárolni...” – fiindconvinsã cã e vorba de o mîncare pe cinste. Soþulmeu m-a cãlcat pe picior, pe sub masã, la care l-amîntrebat cît se poate de firesc: „de ce-mi faci semnepe sub masã, mi-e atît de foame, hai sã mergemacasã sã smárolni ...” Bineînþeles cã în momentulacela toatã lumea a îngheþat, inclusiv aerul ºipaietele de pe rochiile cucoanelor, iar eu dinsecunda aceea am devenit curva proastã ºi româncãdin Bucureºti, mãritatã cu un medic ungur.

“Mi-am permis sã invit laBudapesta crema spiritual-itãþii româneºti”

-- Din pricina acestei gafe lingvistice, aþi ajuns laarta traducerii.

-- Am început cãtinel, cu abecedarul, ºi amînvãþat. Lucrez foarte mult, în jur de 18-20 de orepe zi. Dar sã revenim acum la întrebare: dupã `89,eu chiar am crezut cã a fost revoluþie în þara asta.Noi aveam un Trabant în doi timpi, se numea Zali,mergea excelent, dar toatã lumea-ºi aducea maºinide lux din afarã. Bãrbatul meu îmi tot spunea: „artrebui sã mergem dincolo ºi sã cumpãrãm ºi noi omaºinã ca lumea.” Replica mea era mereu aceeaºi:„vezi-þi de treabã, a fost revoluþie, de-acum încolointelectualitatea va fi rãsplãtitã dupã merit, o sãavem suficienþi bani sã ne cumpãrãm ºi dinRomânia o maºinã ...” În noaptea de 21/22decembrie am fãcut ziarul liber patru oameni, astacînd în Bucureºti elicopterul încã nu decolase, amdebarcat vechea conducere, dupã care am stat 2sãptãmîni în tipografie zi ºi noapte. Dar patruoameni nu puteam rezista lucrînd în regimstahanovist, astfel cã am început sã angajãm tineri.Cînd mi-am dat seama cã pe lîngã tineri talentaþi,în redacþie au intrat SRI-iºtii-securiºtii, care încetulcu încetul, dar foarte eficace, au orientat ziarul într-o direcþie incompatibilã cu sistemul meu devalori..., ei bine, atunci mi-am dat demisia. Eu chiaram vrut sã pun umãrul la structurarea societãþiicivile, doar nu degeaba am înfiinþat filiala din SatuMare a Ligii Pro Europa, condusã la Tg. Mureº decãtre Smaranda Enache ..., dar mi-am dat seama cãmã bat cu morile de vînt. Atunci am simþit cã înSatu Mare am douã posibilitãþi: sau plec dintr-ocãsnicie idealã, sau mã sinucid. Am plecat cu ovalizã ºi cu cele necesare la Bucureºti. Am dat niºte

1188

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1188 TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

De la stânga la dreapta: Lucian Pricop, Anamaria Pop, Attila Bartis, ªtefan Manasia ºi Iulia Popovici înJustin’s .foto: Stefan Socaciu

ªtefan Manasia, Attila Bartis ºi Anamaria Pop înJustin’s foto: Stefan Socaciu

Page 19: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

1199

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1199TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

concursuri, am ocupat la un moment dat un postde consultant-monitor la Delegaþia ComisieiEuropene. Începuserã deja sã îmi aparã traduceri ºimi s-a oferit un post în diplomaþia culturalã. Amspus nu, scoateþi postul la concurs, poate nu sînt eucea mai în mãsurã sã-l ocup. Am aºteptat aproapeun an jumate ca sã fie scos postul la concurs, amcandidat mai multe persoane, iar pînã la urmã euam fost cea care a întrunit punctajul maxim, astfelam devenit directoarea Centrului Cultural alRomâniei de la Budapesta. – pe vremea aceea senumea „centru”, nu „institut”, cu grad diplomaticde secretar I. ªi iarãºi, ca o tîmpitã, am crezut cãRomânia vrea sã iasã în lume cu cei mai bunidintre cei buni. Cu adevãrata culturã româneascã,astfel cã mi-am permis sã invit la Budapesta ºi sãprezint publicului unguresc crema spiritualitãþiiromâneºti.

Aveam douã niveluri de activitate la CentrulCultural din Budapesta. Pe de o parte, ofereamculturã româneascã pentru marele public – deexemplu, maestrul Dumitru Fãrcaº, la un concertpe care i-l organizasem la Teatrul Thalia dinBudapesta, a ridicat sala întreagã în picioare, cutaragotul sãu, fiind îndelung ovaþionat. Sau succesulSofiei Vicoveanca a fost de-a dreptul inimaginabil,la fel ºi prestaþia Trupei de Balet Contemp DanceCompany condusã de Adina Cezar, a trupei de laTeatru Masca... ªi lista ar fi foarte lungã. Pentruelite inventam întîlniri pe diverse teme, de pildã acanonul literar în România ºi în Ungaria, eliteleîntre est ºi vest ºi multe altele. Veneau PéterEsterházy, ex-preºedintele Árpád Göncz, veneauGyörgy Konrád, Péter Nádas, Tamás Gáspár Miklósºi mulþi, mulþi alþii, toþi unul ºi unul... DinRomânia participau Andrei Pleºu, Daniel Vighi,Adriana Babeþi, Bogdan Lefter, Mircea Martin,George Crãciun, Gabriel Andreescu, CaiusDobrescu, veneau intelectualii sã se cunoascã.

-- Aþi reuºit sã faceþi uitate diferende istoricevechi, prin aceste evenimente culturale deanvergurã.

-- Da. De pildã, dupã concertul sãu,inegalabilului Harry Tavitian i s-a oferit sã devinãcetãþean de onoare al oraºului Szeged, pentru cãorganizam ºi turnee prin marile oraºe ale Ungariei.Am organizat un dialog Mircea Dinescu – GézaSzöcs (acestuia tocmai îi tradusesem o antologie depoeme), într-o salã de asemenea arhiplinã. Deci,chiar am crezut cã se doreºte o deschidere, a doua

mea mare naivitate. Luasem totul de la capãt,începînd de la structurarea bazei de date, pînã laelaborarea unei sigle ºi a invitaþiilor, mã adresamunui public þintã, fãceam conferinþe de presã, aºacum învãþasem sã lucrez la Delegaþia ComisieiEuropene.

-- Aveaþi, aºadar, abc-ul unor anume „publicrelations”, lucru rar în instituþiile noastre publice.

-- Neºansa mea a fost cã am avut un ambasadorsimpatizant fãþiº al PRM-ului. Cultura dumnealui seoprea la un nivel greu de imaginat ... De exemplu,la vernisajul unei expoziþii Þuculescu ... m-aîntrebat, spre totala mea uimire: „Doamnã, dar cinea fost Þuculescu ãsta? Mã mir cã ungurii îlapreciazã...picteazã numai ochi!?” Apoi, la un timprelativ scurt dupã ce începusem sã export culturadin România în Ungaria, au ºi început presiuniledin partea Bucureºtiului: sã-l invit ba pe AdrianPãunescu, ba pe Vadim Tudor. ªi-am zis da, sigur,cum sã nu, peste 5-6 ani, cînd voi avea agendaliberã. Am reuºit un soi de slalom pînã la un punct.Din punct de vedere profesional nu s-a putut leganimeni de mine, pentru cã reuºisem sã trezescinteresul unor mari personalitãþi din Ungaria faþã decultura ºi spiritualitatea româneascã, faþã de tot cetrudeam cam 20 de ore din 24. În Ungaria, într-oþara nefrancofonã, am reuºit sã deschid ZileleFrancofoniei la Institutul Francez din Budapesta curecitalul sopranei de renume european, CarmenValesi, din Cluj, al cãrei recital de lieduri pe versuride Tristan Tzara ºi Paul Verlaine a impresionatîntregul corp diplomatic acreditat la Budapesta.Deci, am deranjat. Ulterior mi-am dat seama ºiunde am greºit: am gîndit întotdeauna mai repededecît trebuia. Nu aparþineam nici unui partid, nuaveam susþinere, nu aveam spate politic, nu bãteamdin cãlcîie, ºtiam una ºi bunã: cultura din Româniaare niºte valori inestimabile, trebuiesc cunoscute înUngaria. ªi cum nu mã puteau luxa din punct devedere profesional, mi s-a înscenat o luxare politicãfoarte cusutã cu aþã albã. O parantezã: asta în timpce eram pe ultima sutã de metri pentru obþinereaaprobãrilor de la primarul general al Budapestei cauna dintre aleile Parcului Central sã se numeascã„Aleea Constantin Brâncuºi”, tot acolo urmînd sãfie aºezat bustului marelui sculptor român – totulpe cheltuiala ungurilor. N-am mai apucat..., am fostrechematã, dar în acelaºi timp ameninþatã cã dacãmã întorc în þarã voi avea un accident întîmplãtor,dar eficient. Ei bine, atunci a început sã se trezeascã

în mine instinctul de autoconservare muieresc. Eu,care n-am plecat înainte de `90 – fratele soþuluimeu trãieºte în America, puteam pleca legal,puteam fugi – acum, în 2001, am fost obligatã sãaleg exilul... În prezent trãiesc la 65 km deBudapesta, într-un sat de pe malul Dunãrii, dar ºi-nsomn visez România. Pentru mine vizita de acum,la Cluj, a fost o danie ..., sã-l pot îmbrãþiºa pe IonMureºan (dragul meu Muri, doamne cîte ne-am maicertat ºi împãcat la Arizona ºi la Mongolu ...), sã-lvãd pe Alexandru Vlad, pe Adrian Popescu, peChris Nedea, oameni dragi sufletului meu, sã-l vãdcã vine, cu o gentileþe greu de egalat, tocmai dinArad... pe poetul Vasile Leac, pe actorul ºi drama-turgul Ioan Peter (tocmai acum i-am terminat detradus în limba maghiarã excelenta piesã Tot ce sedã), s-o pot îmbrãþiºa pe draga mea dragã IuliaPopovici, venitã de la Bucureºti, pe poeta ºi omulde suflet al filialei clujene USR, Doina Cetea, pemarea doamnã a literelor româneºti, RuxandraCesereanu, pe scriitoarea ºi pictoriþa MarianaBojan..., s-o cunosc personal pe Irina Petraº, pentrucare am un adevãrat cult, pe Horea Poenar, peEmma ºi Rareº Moldovan, niºte tineri intelectualicu sufletul cît o catedralã ... ªi sînt sigurã cã dincauza emoþiilor acum uit sã-i amintesc pe toþi... sãintru într-o redacþie care pentru mine odinioarãînsemna literatura românã ... ºi despre care sã mãconving cã acum, condusã fiind de o echipã deoameni extraordinari, în frunte cu I. Maxim Danciuºi ªtefan Manasia, deci, sã mã conving cã revistaTribuna e pe cele mai bune mîini... dar haideþi sãterminãm, încep sã fiu pateticã, ceea ce nu mãcaracterizeazã – zic eu ...

Da, aveþi dreptate, dorinþa dumneavoastrãparcã a înþeles-o ºi banda de reportofon, se apropiede sfîrºit. Vã mulþumesc, încã o datã, pentru carteape care, în 2006, ne-aþi oferit-o ºi despre care,fatalmente, am vorbit mai puþin. Vã mulþumesc ºipentru aceste mãrturisiri nude, amare, care –îndrãznesc sã cred – vor fi contemporanilor noºtride folos. Vã mai aºteptãm, de data aceasta cu unnou volum personal, în redacþia Tribunei, la Cluj.

Interviu realizat deªtefan MManasia

Anamaria Pop ºi Attila Bartis foto: Stefan Socaciu

Participanþii “serii de lecturã” din Justin’s. foto: Stefan Socaciu

Page 20: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

2200

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2200 TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

Ioan-PPavel AAzap: - Domnule Ladislav Cetkovsky,cum aþi descoperit limba românã, cum aþi ajuns s-oînvãþaþi? Ce v-a atras spre limba românã?

Ladislav CCetkovsky: - Era în anul 1987, când unprieten a organizat o excursie în munþii româneºti.Cu câteva luni înainte de plecare mi-am cumpãratun manual pentru autodidacþi ºi am încercat sã în-vãþ câte ceva. M-am întors din România cu câtevaadrese ºi conºtient cã vocabularul de 200 de cuvin-te, plus douã verbe la modul indicativ prezent, nueste suficient. Deci, am început un studiu intensivde zece luni ºi în paralel am început sã corespon-dez cu noii prieteni din România.

- Domeniul care vã atrage cel mai mult pentrutraduceri este beletristica. Cum aþi descoperitliteratura românã, care au fost primii autori citiþi?

- Beletristica, e adevãrat, cu o micã precizare:prozã ºi teatru, nu ºi poezie. Când eram elev degimnaziu, mai târziu elev la un liceu tehnic, evitamdin rãsputeri literatura clasicã, pe care eram obligaþisã o citim. Totul s-a schimbat dupã ce am terminatarmata. Din câte þin minte, întâia carte cititã a unuiautor român a fost Enigma Otiliei a lui Cãlinescu,pe care am gãsit-o în biblioteca bunicii. Pe urmã,am început sã împrumut grãmezi de cãrþi de labiblioteca municipalã. În ceheºte bineînþeles (neaflam în anul 1975). Aºa am descoperit Ciuleandralui Rebreanu, mai târziu La þigãnci ºi alte povestiride Mircea Eliade... Prima carte cititã în româneºte afost, dupã susnumitele 10 luni de studiu, un romanpoliþist, cred cã se numea Îngerul negru sau camaºa. Începând cu 1995 mã întorceam din Româniacu un braþ de cãrþi, cumpãrate sau împrumutate:Teodoreanu, Istrati, Eliade, Cezar Petrescu, CamilPetrescu, Caragiale, Patapievici, ba, spre pildã, ºiªocul viitorului sau Castelul din Carpaþi le-am cititîn româneºte. În fine, trebuie sã accentuez rolulinestimabil pe care îl joacã, pentru un cititor de lim-bã românã din strãinãtate, superbul portal LiterNet.

- Dar primii autori traduºi?

- Cea dintâi traducere a fost Istoria românilorpentru clasa a 4-a, fãcutã pentru uz propriu în1993. În acelaºi an am purces sã traduc o carte nudin, ci în româneºte. Era o mare nebunie atunci,însã asta e o alta istorie. Dar, ca sã rãspund între-bãrii dvs., pe locul întâi se aflã piesa de teatruGrãdina de varã a lui Radu Þuculescu, apoi piesa-titlu, Ce dracu’ se întâmplã cu tenul ãsta, dinacelaºi volum. Acum sunt în curs de traducere douãpiese restante, de acelaºi autor, Uscãtoria de partidºi Cuts..., plus proza foarte greu de tradus a luiCornel Ivanciuc - Cartea cuceririlor. Aici trebuie sãprecizez cã toate activitãþile mele legate de limbaromânã le fac din pasiune. Am o profesie care nuare nimic în comun, nici tangenþial, cu literatura.

- Care este situaþia traducerilor din literaturaromânã în limba cehã? Cât de cunoscutã / denecunoscutã este literatura românã în Cehia?

- Depinde, dacã e vorba de perioada pre-decembristã sau de cea post-decembristã. În ceadintâi, deºi România juca rolul unui enfant-terribleprintre sateliþii sovietici, totuºi era taxatã ca þarã „în-

frãþitã”, de aceea ºi literatura românã era tradusã,char dacã sporadic: Stancu, Istrati, Sadoveanu º.a.Cu intrarea noului jucãtor pe terenul post-decembrist zis „piaþã liberã”, traducerile s-au redusîn mod dramatic. Din câte þin minte, a apãrut în2001 un Lexicon de scriitori români, realizat de d-na Libuše Valentová, în „tandem” cu Jirí Našinec,traducãtorul numãr unu din limba românã. Našineca tradus apoi Pactul cu diavolul a lui Aureliu Busu-ioc, iar recent a apãrut Jurnal-ul lui Mihail Sebastiantradus de Jindrich Vacek.

- Care este situaþia traducerilor în limba cehã?Ce cautã cititorii? Ce oferã piaþa?

- Forte similarã cu cea româneascã. Se traducefoarte mult (ºi adeseori foarte prost) din englezã. Înafarã de asta, se traduc în primul rând autori careau deja un nume, sunt o certitudine pentru editurã,cum sunt, spre pildã, Umberto Eco sau PauloCoelho. E dificil sã spui ce are predilecþie. Piaþaoferã multe titluri ºi cititorul se orienteazã cu chiucu vai. Unii dintre ei îºi amintesc cu nostalgie de„joia cãrþii”; înainte de 1989 cãrþile noi apãreau joia,un titlu, douã, se sta la coadã, ºi cartea respectivãcircula apoi printre prieteni ºi cunoºtinþe. Dar ni-meni, sper, n-ar vrea sã ne întoarcem la situaþia cuun titlu pe sãptãmânã.

- Un scriitor român din Cluj se aflã în topulpreferinþelor dvs. Cum l-aþi descoperit pe RaduÞuculescu? Ce va atras la literatura scrisã de el?

- L-am descoperit mai ales datoritã faptului cãRadu Þuculescu ºi-a publicat o parte a operei peLiterNet, care este acum sursa mea numãrul unu.Atrãgãtor e faptul cã ceea ce „fabuleazã” el esteuºor inteligibil pentru orice cititor; cu alte cuvintecã scrie „istorii”general umane care se pot întâmplãîn orice þarã, în orice perioadã.

- Dincolo de pasiunea dvs. pentru limba ºi lite-ratura românã (nu singura, sunteþi poliglot), risc oîntrebare: la ce nivel se situeazã literatura românãcontemporanã în raport cu cea europeanã?

- Citind prozã contemporanã, aº zice cã nu esteo diferenþã semnificativã, scriitorii români sunt îninteriorul fenomenului. Nu ºtiu dacã e bine aºa saunu, adicã faptul cã Europa se egalizeazã ºi în dome-niul literaturii. Dezavantajul literaturii româneconstã în faptul cã îi lipseºte un „spãrgãtor de ghea-þã”, care ar deschide un culoar autorilor talentaþidar necunoscuþi Occidentului. Nu prea vãd pe ni-meni care ar putea face ce a fãcut pentru cehiMilan Kundera, chiar dacã îl aveþi pe (un) MirceaEliade. Dar Eliade nu va fi citit niciodatã de mul-þimi, cãci Eliade nu este atrãgãtor pentru consuma-torii de presã bulevardierã ºi de telenovele. Cu astanu vreau sã spun cã Milan Kundera scrie literaturãde acest gen. Ceea ce vrea sã zic se poate lãmuriprintr-un exemplu: Codul da Vinci ºi Evangheliºtii,piesa de teatru a Alinei Mungiu Pippidi. Un subiectsimilar, o „blasfemie” similarã, dar care sunt rãsu-netele primului ºi care ale ultimului în lume?

- Cãlãtoriþi foarte mult, aveþi un serviciu care nueste legat de pasiunea dvs. pentru literaturã, tradu-ceþi, învãþaþi ºi vã perfecþionaþi continuu în limbile

strãine. Cum gãsiþi timp pentru toate, în condiþiileîn care una dintre marile probleme ale omului mo-dern, contemporan este lipsa de timp?

- Aþi descris în mod perfect un „om de afacerimodern”, sau un om modern/postmodern în gene-ral. Dar asta nu prea sunt eu. Problema nu estetimpul (sau nu în primul rând) ci faptul cã lucrândla traduceri „printre picãturi” nu mã pot „cufunda”cumsecade în materie, cu alte cuvinte nu mergînainte aºa de repede pe cât aº dori. Dar sã vã dauo indicaþie referitoare la lupta cu timpul: nu am, deaproape douã decenii, în casã, un aparat TV - hoþulcel mai mare de timp. În plus, sunt foartecircumspect în ceea priveºte „jucãriile” pentru adulþiale tehnicii moderne: unele dintre ele îmi servescdin timp în timp, dar, cred, eu nu le servesc lor.

- Ce planuri aveþi legat de traducerile dinromânã în cehã ºi din cehã în românã?

- Aºtept stagiunea teatralã 2007-2008. Atuncivom vedea cum va fi primitã Grãdina de varã a luiÞuculescu, care va fi montatã pe scena unui teatrupraghez. Vreau sã am pânã atunci gata cele patrupiese ale lui, sã ofer traducerile editurii LiterNet. La primul contact cu editura, mi s-a oferit o atareposibilitate. Întrucât priveºte proza, încã nu ºtiu.Este un lucru prea proaspãt. Dar iau în considerareºi posibilitatea unei pagini www sau a unui blog.

- Dacã mai aveþi ceva de adãugat...

- Nu am nimic de adãugat în mod special. Doarcã, în intervalul dintre cele douã seturi de întrebãritrimise de dvs., am primit o carte poºtalã de la JiríNašinec cu precizarea cã urmeazã sã aparã în librã-riile din Cehia, în traducerea sa, Memoriile luiMircea Eliade. Am uitat sã menþionez faptul cãtoamna trecutã, în 2006, a apãrut în librãrii Insu-portabilã uºurãtate a fiinþei a lui Kundera, într-untiraj care s-a dovedit insuficient (interesul eraimens!), cum s-a dovedit a fi ºi suplimentul de tiraj.Cu Kundera este, în Cehia, o situaþie cam picantã,cãci autorul refuzã sã fie tradus în ceheºte dealtcineva, ºi el însuºi n-are timp... ºi poate nici preamult chef...

Interviu realizat de Ioan-PPavel AAzap

„Literaturii române îi lipseºteun spãrgãtor de gheaþã”

de vorbã cu traducãtorul ceh Ladislav Cetkovsky

Ladislav Cetkovsky

Page 21: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

2211

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2211TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

Jocuri carpatice

Cap. 5: Jocul la pãlãriavastã a cerului

"Cortul meu prin care suflã vântul este mai frumos decât cel mai splendid castel. "

(Um-Iessid, mama califului al 6-lea)

Nopþile sunt pietrele unghiulare alecãlãtoriilor, jocuri regeºti. Zilele erau caldesau ploioase, îndelungate precum o clipã

de mãtase, vesele sau monotone. Dar surprizelezilelor, drumeþul le înfruntã veghind. Însã sprenoapte el înainteazã fãrã apãrare, e la cheremulîntunericului, e expus primejdiilor. Atunci cândziua mãturã dupã sine cu coadã vântoasã ºi searaeste aproape, eu devin neliniºtit ca o ciutã grea: avenit timpul sã-mi caut un adãpost; este timpul sãmã culc. Cercetez peisajul cu alþi ochi, pãdurilecapãtã înaintea nopþii o altã faþã. Dacã este osearã cãlduþã, pãdurile îmi par amabile ºi mãcheamã. Marginile lor se întind ca niºte feteatrãgãtoare. Dar mergând sub grindinã carpaticãprin munþii strãini, atunci ceaþa, la altitudinea de2000 de metri, stârneºte teamã, suflã din eanesiguranþã ºi nimicire. O clipã aº vrea sã mã afludeparte, printre oameni, într-o dimineaþã însoritã.Dar nu am de ales. A venit vremea somnului,vremea sã-mi caut un loc bun pentru dormit. Darn-ai teamã, frãþioare speriat! Întotdeauna amdormit ºi în fiecare dimineaþã m-am trezit. Cu câtmai puþin port cu mine, cu atât sunt mai expusnopþii ºi necunoscutului dar cu atât sunt locurilede dormit mai frumoase, mai extraordinare.

Având un cort - sunt un milionar. Nepãsãtor ºistãpân pe mine. Ajung pânã unde îmi place apoiîntind palatul verde: frica de noapte sedepãrteazã. Dar e necesar a lua în seamã ordinulProrocului, cuvintele lui Mohamed: "Mai întâi

leagã cãmila bine de un pom ºi numai apoi lasã-teîn paza lui Dumnezeu!" Aranjez, deci, bine cortulºi nu mã bizui pe bunãvoinþa nopþii. Noaptea vafi lungã ºi este mai de folos a dormi decât acoase în întuneric pânza ruptã, a alerga pe plaiuridupã obiecte care au prins aripi ºi a scoate apadin sacul de dormit. Abia apoi mã culc. Corturile sunt ca niºte fete. Fiecare miroase altfelºi toate splendid. Fiecare lasã lumina sã treacã alt-fel. Înãuntru, dimineþile au diferite culori. E ciu-dat - sunt oameni care niciodatã n-au dormit înpalatul verde. Sãracii de ei!

Având numai o pânzã, sunt încã un om bogat.Pânza lungã de doi metri ºi latã tot de doi, unpachet mic ºi uºor. E de ajuns ca sã nu-þi fie fricãde noapte. Mã culc sub pânzã ºi petrec o bucuriedublã. A omului bogat ºi a unui proscris. Amcasã, chiar ºi vânt, am ºi stele. Am secetã; ploaianu mã deranjeazã, dacã intrã câþiva stropi de apã- e un cort fãrã podea - picãturile se filtreazã înpãmânt, se usucã, dispar. Se opreºte ploaia ºistelele apar din nou. Mã caþãr puþin afarã de pesub pânzã. Pe faþã mai cad câþiva picuri din crengi dar cine s-ar sinchisi? Trupul este uscat ºiochii privesc spre cerul nocturn. E un lucru ciudat- existã oameni care niciodatã n-au adormit cuochii fixaþi la stele. Bieþii, sãracii de ei !

În cele din urmã vin ºi cãlãtoriile când nu amnimic. Fãrã cort, fãrã pânzã, mã pregãtesc denoapte. E neplãcut a întâmpina o noapte lungã,ploioasã ºi întunecatã. Acum, prin desiºuri,privirea cautã pe cer norii. Este bine. Ultimii noride amiazã s-au dizolvat spre searã în albastrulpalid, au dispãrut. Se rãceºte brusc. Noaptea va fiseninã dar rãcoroasã. Dar rãcoarea nu mã deran-jeazã: mã obiºnuiesc iute. Mã consolez cuamintirile lui Taras Bulba: "Gerul nopþii pe câm-puri sãlbatice emoþioneazã oasele unui cazac."Dau rucsacul jos. Ziua a rãmas în urma mea. Amtimp suficient. Nu mã grãbesc. Globul pãmântescºi-a terminat dansul cotidian, a fãcut o piruetã înfaþa stelei sale. Faþa lui se stinge; vine noaptea.Este ciudat - existã oameni care nici nu pot nicinu ºtiu sã poarte cu ei tot ce au nevoie pentruviaþã. Arhisãracii de ei!

Crengi de molid sub sacul de dormit.Binecuvântate þinuturile unde pot sã fac asta fãrãmustrãri de conºtiinþã. Smulgând crengi înpãdurile carpatice e ca ºi cum aº smulge unei fetecu pãrul des, din dragoste, câteva fire de pãr ºiea devine mai sãlbaticã! Un pat de cetinã înpãdurile cehe e ca ºi cum aº smulge ultimele firede pãr ale unui bãtrân unchiaº.

Culeg crengi, pregãtesc focul, un foc mareromânesc. Binecuvântate regiunile care încã aulemne suficiente pentru drumeþii nopþilor.Focurile îºi meritã un capitol separat, un capitoldespre jocul nocturn cel mai frumos. Sunt veseleºi pure focurile, ore în ºir poþi sã priveºti la ele.Aº vrea sã le þin minte ca pe amantele mele.

Focuri calme fãcute din trei butuci lângã care amdormit în Poloniny. Focuri secrete în vãgãuni ºistânci. Focuri parfumate din lemne preþioase încarst ale Slovaciei de sud. Focuri pâlpâitoare depin sub pereþii de calcar din Velká Fatra ºidedesubtul surplombelor de gresie a PereþilorDecinean care au luminat ºi încãlzit adãposturilede piatrã. Focurile din lemn adus de ape penisipurile Tisei. Mirosul peºtilor, al nãmolului ºial slãninii fripte pe o nuia de salcie. Mirosulcâmpiei, mirosul prafului fierbinte, al turmelor,mirosul libertãþii! Focurile strãlucitoare fãcute dinlemnele cetãþilor castorilor în Lituania Polacãatunci când în coastele abrupte ale LacurilorMazuriene loveau apele cristaline, iar deasupra seauzea strigãtul raþelor sãlbatice. Focurileciobãneºti de jnepeni, ienupãr ºi de smârdar înCarpaþi ºi în Pirinei. Focul ºi oile - mirosul cal-mant de liniºte ºi siguranþã! Mii de ani am trãitastfel; cele câteva sute de ani între ziduri de pia-trã nu pot sã alunge trecutul dulce. Adorm cuciobanii lângã turmele liniºtite, o oaie behãie însomn. κi miºcã puþin capul - un sunet firav. Uncâine vine ºi linge drumeþului mâna murdarã ºisãratã. Calm. Bunãtate mare inexprimabilã încuvinte aduc ele, focurile. Le-aº putea lãuda lanesfârºit. Sunt bunãtatea cea mai veche carealungã animalul din om, teama din suflet ºirãcoarea din trup. N-aº gãsi sfârºitul jocurilordespre focuri; frumoase ºi practice. De aceea:gata. Nici un cuvânt despre ele, frãþiorul-meu-iubitor-de-perne. Dacã te vor plictisi pernele ºipaturile, pune-þi pe frunte pãlãria vastã a stelelor!Cine ºtie dacã idiomul ceh pentru a dormi subcer liber "a dormi sub pãlãria vastã" nu îºi areoriginea în vremuri de renaºtere naþionalã, cândpoeþii dormeau în cãlãtorii acoperiþi doar cupãlãrii romantice, imense, sau dacã nu e o aluziela vastul cer nocturn sub care se culcau ºi încã semai culcã pelerinii din vremurile strãvechi pînã-nzilele noastre? Culcã-te lângã o stâncã sub lunã,culcã-te pe o paraginã din sud! Pãmântul esteuscat ºi tare, sub cap ierburile scunde îþi miros caniºte mirodenii. Printre ele þârâitul greierilor.Deasupra locurilor de înnoptare stau stelele celemai strãlucitoare ºi luna plinã precum geamulunei corãbii de pe Marea Neagrã. Mã culc pe plaiºi repet numele constelaþiilor. Odatã, pe vremuri,le cunoºteam pe toate. Cu bucurie le învãþasemdar azi observ cã nu-i chiar necesar. În tinereþe

Miloslav Nevrlý

Miloslav NNevrlý s-a nãscut la 29 octombrie l933 la Praga. Este absolvent al Facultãþii de ªtiinþe aleNaturii. Doctor în ºtiinþele naturii ºi specialist în etnografie. Are o bogatã activitate publicisticã ºiºtiinþificã. A publicat numeroase volume de ºtiinþã, popular-didactice, etnografice ºi beletristice.Volumele sale, Dare de seamã despre cãlãtoria unui vrãjitor-ucenic ºi Cartea despre Munþii Jizerske,au cunoscut un succes deosebit, atât pentru specialiºti cât ºi pentru publicul larg. Mare iubitor denaturã ºi de drumeþie, Miloslav Nevrly ºi-a câºtigat ºi o faimã de ocrotitor al naturii.

Jocuri carpatice, din care vã prezentãm câteva fragmente, este un volum de mici dimensiuni, densºi poetic, scris în urma unei cãlãtorii prin Carpaþii din România. A avut, pânã în prezent, numeroaseediþii. Nu este un "ghid turistic", e mai mult un eseu, o adevãratã carte de meditaþii, o filosofie a celuicãruia îi place sã trãiascã sub cerul înstelat, sã doarmã sub cetina brazilor, sã simtã libertatea unicã apiscurilor. Cartea unui om pentru care natura înseamnã singura, ºi ultima, speranþã ca omenirea sã-ºimai pãstreze doza de puritate. (R.Þ.)

Miloslav Nevrlý

Page 22: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

2222

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2222 TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

este bine ºi necesar sã cunoºti multe dar labãtrâneþe e mai bine a uita, conºtient, lucrurilesuperficiale, marginale. Rãmâne doar esenþialulcare dã viaþã sufletului. E aproape neînsemnat înce constelaþii artificiale au aranjat oamenii anticistelele. Ajunge a te culca sub ele. A lãsa gândurilesã alerge pe pãºunile verzi. Cuvintele cântului demulþumire zboarã ca niºte rândunele de argint.Sã nu te sperie cãlãtoriile nopþilor. Frãþiorul meufriguros am sã te consolez puþin. ªi alte locuripentru noapte decât sub cerul larg sunt splendide.Sub cerul liber, deseori mã trezesc sub pale devânt sã cercetez norii. ªi glasul pãsãrilor denoapte mã trezeºte. Sub cerul liber, dorm uºor caun animal pregãtit oricând sã caute un adãpost,sã fugã de o ploaie torenþialã, de o furtunã, de unpericol. Deci aflã cã cel mai bine se doarme înfân, pe iarbã uscatã. Poate pentru cã omenirea îºiare originea în stepele calde ale rãsãritului. Noisuntem fraþii cailor. Într-o fânãrie veche cadelumina lunii. În aer se simte mirosul delicios alcãldurii ºi al nopþii proaspete. Adâncimea sigu-ranþei. Dacã, înainte de a adormi, te îmbrãþiºeazãun braþ fierbinte, cu atât mai bine frãþiorul meuvoluptos. Fânãria - legãtura cea mai splendidã anaturii ºi civilizaþiei. De nedepãºit! Mã culc oste-nit ºi sãturat. Tot ce avea sã împlineascã ziua caretocmai se terminã s-a împlinit, e gata. O ultimãrâgâialã gingaºã ºi prin trup se varsã - plin ºimaiestuos - gustul zilei care pleacã ºi bunãtatea ei.Gustul echilibrat al usturoiului ºi al ciocolatei.Douã gusturi - aparent contradictorii - s-au legat:"usturo-colatã".

Mã culc ºi ascult: nu danseazã cineva înamurg? Nu danseazã; doar iarba fuge înainteavântului nopþii. E ciudat cã eu nu cred în zâne deiarbã. Oare nu este tot ce e necesar pentrunaºterea lor ºi pentru dansul lor tocmai substelele cosmosului la îndemânã? Poate nu cred înele pentru cã ele sunt de nevãzut cu ochii, exactaºa cum e cu neputinþa a crede - fãrã aparat deradio - în unde electromagnetice care înconjoarãglobul pãmântesc pãtrunzând ºi în podul cu fân,inundat de lumina lunei. Mã culc fãrã gânduri,copleºit de o moleºealã grea ºi caldã. Nu mai potmiºca mâinile, apoi degetele, adormirea este omoarte uºoarã. Din pãdure a intrat în fânãrie

noaptea - sora întunecatã a timpului. Se culcãlângã mine, se lipeºte de mine. Nu pot þine ochiideschiºi. În zadar îmi amintesc cuvinteleProrocului cã rugãciunea este mai bunã ca som-nul. Ea râde! Are trupul cald ºi-þi dã o deplinã sig-uranþã. Vine împãrãþia somnului. Împãrãþia somn-nuulluuii...

Cap. 8: Jocul de-a sãnãtateade diamant

Sunt cinci lucruri care îþi pãstreazã sãnãtatea trupeascã ºi mentalã.Alergare. Usturoi. Minte curatã.

Frugalitate. Credinþa în sãnãtate.(Un cioban de pe plaiurile din Etiopia)

În cãlãtorii te vei asemui cu un animal: boalanu te atinge. Dacã te apucase înainteacãlãtoriei, va dispare în depãrtare dupã prima

ploaie torenþialã, va rãmâne culcatã neputincioasãlângã drum. Drumeþia te va vindeca, frãþioare! Unjoc straniu: cu cât mai puþin te îngrijeºti desãnãtate cu atât este mai tare, mai de diamant.Sãptãmâni întregi umbli în haine ºi bocanci uzi.ªi nicio picãturã nu-þi strãluceºte pe nas. Noapteate cutremuri de frig dar dimineaþa eºti vioi ca unsomon. Acasã aºa ceva te-ar fi rãpus, ai fi umblatdupã pastile, dupã gargarã, ai fi fost bolnãvicios.În cãlãtorii n-ai timp pentru boalã, o neglijezi ºiboala nu te ajunge. Poate odatã, în viitor, atuncicând va cãdea cupola cereascã ºi va începe sã testrângã, dulce, mâna dumnezeiascã, atunci poatetoate neajunsurile se vor aduna. Dar pânã atuncirãmas bun truse medicale, sãpunuri, plasturi,clisme, batiste ºi pastile. Fãrã ele ajungi mult maideparte. Jocul acesta nu este un hazard cusãnãtatea. Dimpotrivã. Fiind departe de oameni,de bandajele ºi medicamentele lor, care-þi dauiluzia siguranþei ºi a puterii, te porþi mai prudent.Nu eºti atât de nechibzuit. Te porþi mai prudent,bizuindu-te instinctiv numai pe tine însuþi. Eºtisingur cu sãnãtatea ta. Dacã îþi fracturezi piciorul,departe sunt bandajele curative. În caz cã îþirãceºti rinichii nimeni nu te va compãtimi, nimeninu-þi va da pastila curativã. Respectã sãnãtatea darn-ai teamã de ea! ªtii cã nu trebuie sã teîmbolnãveºti ºi nu te îmbolnãveºti. Joc dediamant!Sãnãtatea merge cot la cot cu curãþenia. O sluji-toare bunã dar o stãpânã rea. Aºa cum fãrã rosteste o îngrijire exageratã a sãnãtãþii tot aºadãuneazã curãþenia excesivã, frãþiorul meuspãlãreþ. Murdãria rezonabilã întãreºte sãnãtatea.Cine trãieºte prea curat îl doboarã prima boalã.Sã câºtigi rezistenþa! Este bine, din când în când,sã mãnânci mâncare dintr-o ladã de gunoi, sã beidin balta tulbure a oilor, sã lingi din blidulcâinilor. Nu arunca pâinea cãzutã pe podeauasãlii de aºteptare. Atunci nimic nu te va pieri.Oare nu este curãþenia ceva relativ? Un ºir fluentde la curãþenia omorâtoare a cucoanelor de pesteAtlantic ce pulverizeazã cu dezinfectant fiecarecamerã a hotelurilor luxoase din Paris pânã lacurãþenia unui nord-siberian care locuieºte în iurtanoroioasã, printre maþele peºtilor ce putrezesc, ºitotuºi are sãnãtatea de fier. Eu sunt undeva lamijloc. Un nord-siberian n-ar recunoaºte diferenþadintre mine ºi un senator, un senator nu m-ardeosebi pe mine de un nord-siberian când mãaflu la sfârºitul vacanþei. Curãþenia e în funcþie de

regiune, obiceiuri, de epocã, de educaþie. Civilizaþia omului alb nu e auto-mântuitoare.

Sã luãm, de pildã, nãravul barbar de a-ºi depuneflegmele în buzunar, frumos adunate-n batiste.Oare nu e mai bine a-ºi sufla, asiaticeºte, nasul cudegetele? Liop!! Gata, curat, pentru totdeauna.Pentru sãnãtate ºi pentru curãþenie, ajunge puþin.Înainte de a porni la drum, mergi la dentist ºitaie-þi unghiile. Pe drum bea suficient, nu staîncins pe o piatrã rece. Usturoiul ºi puþin rachiuîþi dezinfecteazã înãuntrul ºi alungã gândurilerele. Rucsacul nu-l încãrca cu obiecte inutile. Unsãpun bun la toate, o periuþã de dinþi. Fãrãpieptene. Fãrã instrumente de ras. Barba începe sãte mãnânce doar între ziua a 8-a ºi a 9-a. Fãrãmultã lenjerie. Spãlarea anticã a hainelor pe pietrecalde în râu în ziua când cãmaºa devineunsuroasã, de nesuferit ºi începe a se lipi de piele,când începi sã te urãºti pe tine însuþi. Când dintine iese miros de þap. Ziua când este pesteputinþã sã nu te speli. Ca sã ai un sentimentsplendid de curãþenie ºi prospeþime, trebuie sã fiimai întâi sordid, unsuros ºi transpirat ca un bivol.Cu atât mai mult este baia mai plãcutã. Cu eadispar obosealã, eczeme, erupþii - ca o simplãtrãsãturã de condei.

Îmi amintesc de cea mai splendidã baie dinviaþa mea. Muºcat grav de pureci, cu cãmaºadespicatã pe mijlocul spatelui cãdeam de cãldurã,de obosealã, de duhoare, de mâncãrime, de tran-spiraþie, când ajunsei cu autostopul în oraºulLiptovský Mikuláš. Pe o strãduþã lateralã o tãbliþã:Bãile orãºeneºti. O cãsuþã nu prea demnã deîncredere. O idee nebuneascã de a face baie.Cãmãruþe vechi cu cãzi. Peste tot curate. Sãpun ºisare verzuie. Am umplut cada pânã sus. Apoi ampus sarea care se dizolva, fãcând bule. M-am scu-fundat dintr-o datã. Ca o loviturã de stilet.Irepetabil. Strigai. Sutele de muºcãturi începurã sãardã enorm devenind, în acelaºi timp, o uºurare.Ca într-un orgasm când nu eºti în stare a deosebice e durere ºi ce e voluptate. Strigam, deci, dedurere ºi de voluptate. Din trup pleca sudoareadin Munþii Slanske, murdãria din Branisko, miro-sul din ºesul Tisei, purecii din Friovce lângãPreºov. O moleºealã triumfalã, spovedanie ºiiertare a trupului ºi a murdãriei. Cada este ca oconfesiune înflãcãratã. La piaþã am cumpãratbrânzã de vacã, usturoi ºi o cãmaºã nouã - un luxnemaiîntâlnit.

La ieºirea din oraº, mi-am luat rãmas bun dela cãmaºa veche. Pãcat! Nu-mi place sã arunclucrurile vechi. Umbla cu mine de mult, la asfinþi-tul vieþii se tocise peste tot. Parcã ar fi murit obãtrânicã. Niºte gânduri mai vesele: brânzã devacã proaspãtã cu usturoi. O delicatesã cereascã,mâncare de diamant. În cele din urmã, oprii uncamion ºi mã dusei spre casã. Stam pe platformãºi mã sufocam de sãnãtate ºi curãþenie, de vântcald. În urma camionului, prin valea râului Váh,flutura dupã mine steagul aromei de usturoi. Apoicomitatul Liptovean, masivul Choo, totul înecatîn norul frumos al mirosului metalic. Era salutulmeu de diamant dat Slovaciei.

Traducere de Ladislav CCetkovsky

Page 23: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

2233

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2233TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

Horia BBãdescu: -- Din aceastã perspectivã, avemnoi astãzi nevoie de un nou raport între ºtiinþã ºireligie, de un alt fel de a considera acest binomfundamental pentru interioritatea umanã?

Jean BBiès -- Chestiunea apropierii între ºtiinþãºi literaturã, în paralel, în aceastã epocã dedeschidere, a apropierii ecumenice între religii,este dintre cele mai actuale.

Însã îmi mãrturisesc incompetenþa pentru a vãrãspunde. Sã nu uitãm, însã, cã unele spirite "com-plete" au iubit ambele domenii ºi au excelat înamândouã. Cel mai simplu ar fi sã evocãm celedouã emisfere ale creierului, a cãror existenþã opresupunea Pascal vorbind despre "spiritul geomet-ric" ºi "spiritul de fineþe", el însuºi fiind dotat cuamândouã. Dar la drept vorbind, Valery adora sã"se joace" cu ecuaþiile ºi prietenul lui HenriMonodor, profesor de medicinã, de asemenea. Înorice caz tot ceea ce se învârte în jurul unor prob-leme precum principiul complementaritãþii,unitãþii contrariilor, imaginarului si imaginalului,contradicþiei aparente face parte dintre acele tenta-tive recente care nu vor fi neglijate, tentative sus-ceptibile de a anunþa posibile sau evidenteapropieri între cele douã, fãrã a uita puterea "sim-bolisticii", redescoperitã de cãtre savanþi. În carteasa Noi, particula ºi universul, Basarab Nicolescu aconsacrat un remarcabil capitol acestui subiect,arãtînd ce desparte ºtiinþa ºi religia ºi ce le-arputea uni: "raþionalitatea lumii", asigurând o conti-nuitate între cele douã forme de demers. Cã JakobBohm ºi Jean de la Croix au vorbit, unul desprenevoia de a veni în ajutor "trupului luiDumnezeu", celãlalt despre "grade ale raþiunii" încorelare cu diferite "grade ale fiinþei", nu poate sãnu ne facã sã ne gândim la toþi acei poeþi care auvãzut trupul lui Dumnezeu în Naturã ºi au evocatscara fiinþelor. Este vorba doar ca una dintre pãrþi -oamenii de ºtiinþã - sã nu-i zdrobeascã deloc peceilalþi, cam ca la operã unde o muzicã sublimãînnãbuºe total cuvintele, care sunt, de altminteri,deseori, de o mare mediocritate. Lucrul cel maiinteresant în aceastã întâlnire este faptul cã poeþiipot învãþa sã nu se încreadã atât de uºor încuvinte, - în verbiaj, nu în Verb - ºi cã savanþiiredescoperã vocile interioritãþii ºi prin aceastachiar pe cele ale lumii poetico-spirituale.

E posibil ca germenii unei veritabile revoluþii sãse dezvolte începând cu ciocnirea paºnicã dintrecele douã civilizaþii mentale. Totul stã aici înmodul în care vor fi aruncate punþile.

-- Filsofia mi se pare mult mai aproape înOrient decât în Occident de sensul ei originar:iubirea de înþelepciune. Înþelepciunea este un datal omului "cosmic". Aºa cum sunteþi dumneavoas-trã, un înþelept. Nu credeþi ca astãzi avem nevoie,mai de grabã, de înþelepciune decât de filosofie?

-- Cã Orientul este mai aproape de filosofiedecât Occidentul, este o evidenþã. E sigur cã dacãPlaton ºi Plotin, sau Jamblique, ar fi câºtigat înfaþa lui Artistotel ºi Descartes ºi a urmaºilor lor,sau, în Islam, Avicenna în faþa lui Averroes, faþalumii ar fi fost alta. Cum alta ar fi fost ºi dacãDarius ar fi învins la Marathon sau Xerxes la

Salamina; sau aºa cum, în timpurile moderne,dacã totalitarismele, pe care le cunoaºtem, s-ar fiimpus umanitãþii. Ai la ce visa când te apleciasupra acestor ipotetice rãscruci ale Istoriei, asupraacestor "momente" care, acordând, "la mustaþã", victoria unuia dintre cei doi adversari, i-au dat umanitãþii o orientare ºi undrum total diferite, chiar opuse, celorlalte care ar fi putut fi.

Este ceea ce într-un fel am putea spune despredilema Înþelepciune / Filosofie. Etimologia nereaminteºte cã filosofia este "iubirea pentruînþelepciune" dar aceastã înþelepciune e sigur cã afost deturnatã de la sensul ei originar ºi intelectu-alii, savanþii, istoricii filosofiei au înlocuitînþelepþii, aºa cum ni-i prezintã antichitatea clasicãºi, mai cu seamã, Orientul. E vorba de întreagaopoziþie care existã între omul posesiuniicunoaºterii ºi cunoaºterii teoretice, pe de o parte,fãrã ca nimic din ceea ce acestea îi învaþã pe alþiisã fie aºezat la locul cuvenit, pus în practicã, ºiomul fiinþãrii, cel care învaþã pe alþii ceea ce elînsuºi a realizat. Cutare universitar poate fi demnde respect pentru inteligenþa sa criticã ºi întindereaerudiþiei sale dar el nu este un RamanaMaharashi.

În ceea ce mã priveºte, îmi faceþi onoarea de amã plasa într-o elitã de înþelepþi din care nupretind cã fac parte: mã mulþumesc, într-o singurã-tate asumatã, sã transmit câteva adevãruri eterne,recurgând la o formulare mai degrabã poeticã, darpe adevãratul înþelept îl judeci dupã încercãrile lacare a fost supus iar cele pe care eu le-am cunos-cut n-au dat niciodatã mãrturie despre o excepþion-alã virtus.

-- Aþi mãrturisit deseori cordiala simpatie pecare o purtaþi românilor ºi "românitãþii". Ceînseamnã, pentru dumneavoastrã, românitatea?

-- Un concurs de împrejurãri în care nu amniciun amestec a fãcut ca românii sã fie cei mainumeroºi printre strãinii pe care mi-a fost dat sã-iîntâlnesc: Basarb Nicolescu pe care l-am pomenitdeja, Ionescu, Cioran, pãrintele Virgil Gheorghiu,însã nu e vorba doar de o chestiune legatã de per-soane, ci de o afinitate misterioasã care þine înacelaºi timp de gustul meu pentru ceea ce sunã aoriental, a interesului meu pentru subiecte carenu-i intereseazã mai deloc pe compatrioþii mei(poate cã lucrurile încep sã se schimbe), ºi care, cutoþii, se revendicã, mai mult sau mai puþin, dinorizontul mitului, al magiei, al ahetipului. Sensultradiþiei sau, mai de grabã, al "transmiterii" e deasemenea o noþiune care îmi este dragã ºi care seregãseºte, în mod evident, în românitate. Unpopor ieºit din pãduri ºi din munþi, din mari sin-gurãtãþi, dintr-o naturã sãlbaticã, este prin forþalucrurilor dotat cu o putere de evocare, cu unlirism, cu o bogãþie folcloricã de care sunt privaþilocuitorii câmpiilor ºi oraºelor.

Existã încã la românii pe care am putut sã-iîntâlnesc o surprinzãtoare disponibilitate pentruentuziasm ºi admiraþie, o cãldurã cordialã, primi-toare, o vigoare mentalã care exista probabil ºi lanoi, aceea a omului de secol XIX. Când te afli încompania unui român, care n-a fost denaturat de

modernism, descoperi foarte repede în el arhetip-ul: încarnarea a ceea ce este dintotdeauna, princip-iul sacrului. În acest sens, mai ales prin intermedi-ul lui Eliade, românitatea manifestã adevãratavocaþie a omului, aceea de a sanctifica lumea.

Iubesc, de asemenea, la acest popor arta cucare a ºtiut sã pãstreze, integrându-le, miturilepãgâne, proclamând în acelaºi timp "credinþa luiAbraham". Spre deosebire de Occident, exceptândaici poate doar creºtinismul celtic, Ortodoxiaromâneascã, cu construcþiile ei de lemn pline decãldurã ºi minunatele ei picturi murale, în caretranscendentul este aºa de omenesc, fãrã a pierdeînsã nimic din dimensiunea lui divinã, a ºtiut sãboteze arhaicul; vechile mituri sunt aici tot atâtea"bunevestiri". Este ceea ce a înþeles o Simone Weilîn ale sale "intuiþii precreºtine" sau un PhilipSherrard. Creºtinismul "cosmic" despre care Eliadea vorbit în colosala sa operã, relaþiile dintre rugãci-unea inimii ºi japa-yoga, studiate de pãrinteleAndré Scrima, sunt douã ilustrãri a ceea ce vreausã spun. Românitatea vede în sacru valoareasupremã în care noþiunile de universalitate, deintuiþie, de percepþie sunt inseparabile nu atât dinpunct de vedere intelectual cât intuitiv. Moºtenireacea mai veche a umanitãþii europene subzistã încãla acest popor în pofida tuturor obstacolelor: înorice român doarme un Zalmoxis…

Existã însã ºi un ultim motiv al simpatiei mele:toþi românii pe care-i cunosc vorbesc ºi scriufranþuzeºte ºi, uneori, cu o perfectã stãpânire alimbii, chiar cu intonaþii din vechea Franþã pe carenoi le-am pierdut de mult timp. Este o admirabilãlecþie pe care ei ne-o dau, la aceastã orã la careengleza debordeazã peste tot, în toate limbile, întimp ce noi, francezii, continuãm, cu o condescen-denþã uºuraticã, sã þinem la distanþã acest poporplin de simpatie pentru noi.

-- Cum am putea sã ne îndeplinim astãzi dato-ria de "a ajuta soarele sã se înalþe"?

-- N-am sã vã recit imnul soarelui dinChantecler de Edmond Rostand, plin de altfel deo insuportabilã emfazã, nici imnele vedice ale luiSavitar, "Incitatorul". Dar s-ar putea ca mijlocul celmai bun de a ajuta soarele sã se înalþe sã rãmânãacela de a ne înãlþa noi înºine ºi de a reînvãþa sãne þinem drepþi!

Interviu realizat de Horea BBãdescu

dialog

“Sã reinventãm sã ne þinemdrepþi”(II)

de vorbã cu poetul ºi filosoful Jean Biès

Ciclul Altoiri (fragment) Adriana Popescu

Page 24: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

Mircea Alexandru Birþ este psihiatru, ºefulClinicii de Psihiatrie, Ergoterapie – SpitalulUniversitar de Urgenþã „Prof. Dr. O. Fodor” Cluj-Napoca.

Radu ÞÞuculescu: – Stimate domnule doctorMircea Alexandru Birþ, deºi sunteþi laureat alPremiului „Gh. Marinescu” al Academiei Române ºiautor unic a trei monografii, dintre care Tulburãrilecomportamentului alimentar, Anorexia nervoasã ºibulimia nervoasã (2003) o premierã în literaturaromâneascã de specialitate, cine sunteþi?

Mircea AAlexandru BBirþ: – O întrebare dificilãîntrucât este neplãcut sã vorbeºti despre tine.Eºuarea mea în psihiatrie a debutat în urmã cu 36de ani ºi rãmân în continuare un personaj atipic ºide multe ori incomod. Nu sunt nici un Faust ºi niciun Mefistofeles, mai degrabã un Don Quijote aflatdeseori în situaþia „þapului ispãºitor” ºi care aîncercat sã supravieþuiascã într-o culturã defantasme standardizate cu o complementaritateprecisã, cu fortãreþe familiale, ºcolare sau medicaleîn care inconºtientul este disciplinat prin grilatimpului ºi anihilat. La rândul meu am acceptateºafodaje fragile, decoruri de carton, poluând maimult sau mai puþin conºtient ºantierele existenþei,uitând cã Thanatos rãmâne marele organizatorintolerant al clar-obscurului. Am avut naivitatea ºimai am tentative de a fi capabil sã conºtientizez ºisã suport realitatea.

– Cãror curente psihiatrice v-aþi afiliat?

– Vedeþi, dogmele psihiatriei sunt supuseexigenþelor Timpului. Organogeneza, psihogeneza,sociogeneza rãmân actuale în abordarea suferinþeisemenilor noºtri. Ceea ce ar apãrea axiomatic,imuabil, de nezdruncinat s-ar putea dovedi relativîntr-un viitor mai mult sau mai puþin apropiat. Amîncercat sã profesez în domeniul psihiatriei clinice ºial psihosomaticii fiind adeptul idealurilor umaniste,respectând drepturile omului deºi nu este uºor cândte confrunþi cu suferinþe psihice care depãºesc „arianormalului”. Cred în drepturile psihiatrului, dar ºiîn cele ale pacientului; mã revoltã atunci cândprincipiile confidenþialitãþii ºi accesului la tratamentsunt limitate sub diferite forme, pretexte etc.

– Cum era vãzutã psihiatria în perioadacomunistã?

– Simplu: Cenuºãreasa disciplinelor medico-chirurgicale. Condiþii de habitat modeste, limitareaaccesului la informaþie. Unele acþiuni se puteauînscrie în ceea ce Ion Vianu atrãgea atenþia încã din1976: pericolului „hiperpsihiatriei”.

Dintotdeauna, deci ceea ce afirm nu este valabilnumai pentru aceastã perioadã, trebuie sãrecunoaºtem cã idealurile umaniste, care au animatcu bunã credinþã psihiatria, au fost afectate deideologii totalitare, psihiatria fiind victima ºi apropriilor sale excese, derapând fie în psiho-politic,fie în atitudini represive. Cum am putea justificaimplicarea psihiatriei în genocid sau aservirea sa camijloc de suprimare a libertãþii ºi în promovareaintoleranþei? Pe bunã dreptate, psihiatrii au fostacuzaþi cã au încercat sã monopolizeze Verbul ºiprin aceasta puterea, etichetându-ºi semenii prin

ºtampile a priori precum: paranoicul este incurabil,psihopatul un inadaptat social permanent, iaristericul un avid afectiv insaþiabil.

– Cum vedeþi viitorul psihiatriei?

– Trebuie sã recunoaºtem, în ultimii 60 de ani s-au înregistrat progrese remarcabile în descifrareaapariþiei bolilor psihice ºi în tratamentul acestora.Introducerea psihotropelor a însemnat o adevãratãrevoluþie în tratamentul bolii psihice dar mai ales încunoaºterea modului cum se produc atât tulburãrilepsihice cât ºi afecþiunile neurologice. Într-adevãrachiziþiile neurochimiei, mai ales în domeniulneuro-mediatorilor, geneticii, epidemiologiei, suntremarcabile. Sã sperãm cã programul genomuluiuman, inclusiv clonãrile, nu va depãºi performanþe-le înregistrate de procreerile medicale existente ºi cãîn viitor nici un dictator ºi nici casele de asigurãrinu vor elimina „subclasele umane”, consideratefiinþe inferioare, rebuturi sau indivizi „cu riscsporit”.

– Acum, dacã am intrat în Uniunea Europeanã...

– Din nefericire, psihiatria continuã sã rãmânãîn rolul de Cenuºãreasã; deºi se clameazã cã se vorface reforme ºi cã asistenþa psihiatricã se va ridica lastandardele europene, suntem departe de aceasta.Desigur, am îmbunãtãþit sistemul informaþional,dispunem de o gamã mult mai bogatã de remediiterapeutice. Totuºi bugetul alocat asistenþeipsihiatrice este nesatisfãcãtor, comparativ cu þãriledin Uniunea Europeanã. Astfel, în 2005 în þãrileUniunii Europene cheltuielile reprezentândtulburãrile de adicþie au costat 57 de miliarde,tulburãrile afective 106 miliarde, tulburãrile deanxietate 41 miliarde, schizofreniile 35 de miliarde.Dintre acestea cele mai mari cheltuieli (80%) suntcele indirecte, nelegate de spitalizare ºi detratamentul propriu-zis. În Statele Unite asistenþapsihiatricã înregistreazã pânã la 20% din bugetulalocat sãnãtãþii, reprezentând între 200-300 demiliarde de dolari. Valori mai mici s-au raportat ºiîn þãrile din Uniunea Europeanã. În România suntfoarte multe lucruri de fãcut, în primul rândreforma ar trebui sã se axeze atât pe sistemulambulator cât ºi pe cel spitalicesc. Vor trebuiconstruite spitalele sociale, care lipsesc în prezent,pentru bolnavii psihic grav, fãrã familie ºi domiciliuetc.

– Ce este psihosomatica?

– În biografia psihosomaticii se regãsescdoctrine, aspecte clinice, procedee terapeuticeextrem de diverse. Doctrina psihosomaticã s-astructurat în douã direcþii, douã concepte majore:psihodinamicã, inspiratã de teoria psihanaliticã a luiFreud, ºi psihofiziologicã, tributarã teoriei emoþiilora lui Cannon ºi a reflexelor condiþionate a luiPavlov. Psihosomatica are un caracterinterdisciplinar al cãrui obiectiv este depistarea ºitratarea suferinþelor psihiatrice apãrute la bolnaviiinternaþi în serviciile de medicinã internã,reumatologie, dermatologie, chirurgie, ginecologie,ortopedie. Psihosomatica studiazã individul ºisuferinþa sa dintr-o perspectivã bio-psiho-socialã ºiecologicã. În realitate, psihosomatica nu sesuprapune cu stresul ci se identificã pânã la

similitudine cu psihiatria de legãturã, fiind impusãîn prezent de cãtre Academia de PsihosomaticãAmericanã ca o subspecialitate a psihiatriei clinice.

– Cum „radiografiazã” psihiatrul societateanoastrã?

– Majoritatea dintre noi am sperat cã tranziþia,deschizând uºa democraþiei va aduce bunãstaremoralã ºi materialã poporului român. Prezentul îltrãim cu toþii. Suferim în urma exacerbãriiagresivitãþii, a violenþei, suntem victimelemanipulãrilor ºi intoxicaþiilor, promovãriiconsumismului, hedonismului, valorilor comercialeîn detrimentul celor morale. Consecinþele se înscriufiresc în apostazia moralã în care ne aflãm. Uitãmcã printre cele opt pãcate capitale ale omeniriienunþate de marele fiziolog ºi etolog germanKonrad Lorenz, laureat al Premiului Nobel, suntmenþionate disoluþia valorilor tradiþionale ºihipercompetitivitatea feroce cu tine însuþi... Nu maiomorâm capra vecinului, lichidãm toþi vecinii.

– Existã boli psihice care se pot vindeca?

– Surprinzãtor, da. Rezultatele obþinute nudiferã prea mult faþã de cele consemnate în celelaltespecialitãþi medicale. Factorul social are un rolfoarte important. Aºa se ºi explicã costurile ridicatepe care le implicã asistenþa bolilor psihice. Întulburãrile afective, anxioase, schizofrenii ºi chiar îndemenþe se constatã ameliorãri pânã la vindecãri.Totul este momentul începerii tratamentului, cu ceºi cine trateazã...

- Recent aþi publicat o nouã carte de specialitate.Cînd mai aveþi timp ºi pentru scris?

- Ziua are 24 de ore... Volumul pe care l-amscris recent are, ca ºi celelalte, pe lângã prezentareaunor concepte teoretice ºi practice ºi o valoareexorcitivã, autoterapeuticã.

Interviu realizat deRadu ÞÞuculescu

„...sunt un personaj atipic ºide multe ori incomod...”

2244

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2244 TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

de vorbã cu Mircea Alexandru Birþ

Mircea Alexandru Birþ foto: Stefan Socaciu

Page 25: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

2255

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2255TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

Într-adevãr, una din întrebãrile, aici ºi acum,oriunde ºi aiurea, pe deplin proaste este ceareferitoare la mizã. Închiderea textului, fie el de

orice fel, nu se poate realiza mai magistral decâtfluturându-i prin faþã eterna întrebare: care estemiza ta? Anihilarea oricãrui sens al textului vineîmpreunã cu triumfãtoarea ºi radicala mizã, adicã,mai precis ºi în alte cuvinte, cu pseudo-reflecþiarebarbativã: care este sensul tãu? Ce zice, de fapt,textul ca atare? Nu existã o împotmolire maiadecvatã decât aceasta, în faþa oricãrui text (cei careau aruncat aceastã întrebare la coºul de gunoi alistoriei personale sunt rugaþi sã nu se întrebe careeste miza acestui text).

Miza, cãci despre ea este vorba, trebuie sãrãmânã, în cazul autorului, ca ideea directoare,cumva suspendatã, care menþine întregul text. Însã,odatã concretizatã de un lector posibil, ea aretendinþa sã se transforme într-o butadã. ªi, ca oricebutadã care se respectã, de bunã calitate, ea estegoalã, secãtuitã, vidã, fãrã sens, însã pe deplinpretabilã predãrii fãrã explicaþii. E vorba de un soide îngurgitare, mai mult sau mai puþin mecanicã,care poate face dovada unei minþi agere (în sensulîn care gãseºte ceea ce se potriveºte aici ºi acum cacitat), nu a unei minþi gânditoare (fãrã pretenþii,adicã a unei gândiri care reflecteazã asupra unuitext) pregãtitã mai degrabã pentru secvenþe ºi detalii

decât pentru întreg. De aceea, cererea mizei dincapul locului (a textului desigur) desfigureazã (adicãîncearcã sã-i fure chipul fãrã a lucra asupraelementelor care-l constituie: nas, gurã, nãri etc.)întregul demers al autorului. Incomparabil, sprepildã, o paginã din Gogol face de infinit mai multeori decât: „opera lui Gogol redã într-un chipdesãvârºit viciile ºi ridicolul sufletului poporuluirus”.

Lucru mult mai uºor de sesizat, pe acelaºicalapod, cu o paginã de filosofie. Însã, trebuie sãrecunoaºtem cã existã o atracþie inexplicabilã pentrumize, sensuri, ca atare(uri), cu adevãrat misterioasã.Cred mai degrabã cã e vorba de un viciu deprocedurã pe care gândirea noastrã îl opereazã.Intrã cumva în reflecþiile unei gândiri nereflexive,adicã una care cere cu obstinaþie esenþe, nefiindatentã la nuanþe. Nimic de reproºat, pânã aici, uneiastfel de gândiri. E cu totul firesc sã-þi admonestezigândirea cerându-i sã-þi ofere puncte tari, de sprijin,un soi de coloane ale sufletului. E vorba de unimediat pe care gândirea îl cere la începutul oricãreianalize, însã începutul se dovedeºte, sau ar trebui sãse dovedeascã, leneº ºi, în fond, fãrã mizã sau maidegrabã cu o mizã falsã, pentru cã forjeazã numaiideea de mizã sau de prejudecatã ºi nu spiritulpropriu textului. Un spirit, de altfel destul delibertin, care ar trebui sã-þi ofere tot felul de delicii

ºi plãceri purtându-te în cotloane ºi ascunziºuri pedeplin plãcute. Mai degrabã, colþurile cele maiîntunecate ale unui text trebuie sã devinãimportante, decât înspãimântãtoarele luminiºuri aleînþelegerii. Unde înþelegerea îºi face loc (sã reþinem,înþelegerea ca butadã) reflecþia îºi pierde oricedorinþã de a mai afla ceva, ea se mãrgineºte la aconstata, ca un poliþist mereu pregãtit sã avertizeze,derapajele de sens. Însã tocmai aceste derapaje ºilucruri greu de constatat þin treaz textul, tocmaiacolo unde constatarea se încheie ºi neînþelegereaîncepe (adicã nevoia de explicaþie) textul devine dince în ce mai spectaculos. Foarte clar, acolo undebutadele nu mai pot fi folosite, textul începe sãlucreze înãuntru, începe sã se arate atunci cândmizele sale sunt spulberate, atunci cândîmprejmuirea prin care textul este þinut în echilibruîncepe sã se fisureze, când datele clare (sau crezuteca fiind clare) încep sã se dizolve. Când siguranþape care þi-o dã o lecturã la adãpostul unei mizeslãbeºte, abia atunci textul începe sã se dezvãluie.Reflecþia de unul sigur în marginea textului devine,în acest moment, mai importantã decât textul, aceaintuiþie pe care trebuie sã o laºi sã se dezvolte fãrãa o îngrãdi cu precauþii (Collingwood).

Dincolo de orice fel de pretenþie hermeneuticãpe care textul de faþã ar reclama-o, aici e vorba doarde a da seama cã, în ceea ce ne priveºte, rar se vamai întâmpla sã-i cerem textului miza sa.Dimpotrivã, credem cã o gândire ostenitãfuncþioneazã mult mai bine decât o gândireacumulatoare.

Pentru cã aparþinem unei „culturi minore”,dezvoltatã într-un spaþiu în care existã surplusde geografie, prezenþa unui sistem filosofic

incomplet, în sens clasic, e mai încãrcatã dedramatism decât prezenþa unui asemenea sistemîntr-o culturã mare. Faptul cã sistemul filosofic allui Blaga nu conþine ºi o eticã poate apãrea ca unmajor neajuns, pe care îl putem formula astfel, într-o parafrazã mioritic-stãnescianã: „s-ar fi putut sã fifost sã fie, dar n-a fost, n-a fost aºa”. Cum încãpentru noi viitorul e lipsit de-un trecut mãreþ,întemeietor ºi legitimator, fabulaþia lui „ce-ar fi fostdacã…” ne cam stânjeneºte în a vedea cu exactitateuneori ºi consecinþele „clare ºi distincte” ce pot fiidentificate printr-un travaliu de reflecþie. Maisimplu spus, afirmaþia „Blaga nu are o eticãformulatã într-o Trilogie a acþiunii”, nu anuleazãprezenþa unei etici în sistemul lui filosofic, a uneietici nu diseminate sau camuflate, ci a uneia directcoborâtoare din ontologia ºi filosofia culturii pecare el le propune, cu modestie, ca posibileinterpretãri asupra lumii în care ne originãm.Momentul cheie al eticii sale stã sub semnulexpresiei „destinului creator” pe care omul îl posedãîn mod originar. Iar forþa destinului creator seorigineazã în contextul pe care îl stabileºte „cenzuratranscendentã” pe care Marele Anonim o exercitãab initio ºi care se fenomenalizeazã în modparadoxal în categoriile matricelor stilistice.Caracterul paradoxal constã în faptul cã ceea ceeste mijloc de revelare a misterului pentru om, esteîn acelaºi timp ºi „frânã transcendentã” a acestei

revelãri. Prin urmare existenþa întru mister ºi pentrurevelare, existenþã specificã doar omului, a cãreirezultate se acumuleazã la nivelul culturii, caplãsmuiri, are ca mijloc de revelare un instrumentce poartã pecetea insuccesului dinainte destinat, darîn acelaºi timp acest instrument este uniculinstrument prin care saltul ontologic s-a produs ºicare îl poate menþine pe om în condiþia saconsecutivã saltului. Rezultatul acestei poziþionãriscoate din ascundere o tensiune tragicã a existenþeiîntru mister ºi pentru revelare, tensiune tragicã co-originarã omului ºi care nu poate fi lepãdatã. Prinurmare destinul creator al omului, este un destintragic ºi mãreþ în acelaºi punct. Pânã aici avemcoordonatele ontologice ale sistemului filosoficblagian, ceea ce nu este formulat în mod expressunt consecinþele etice ale acestui sistem. Contextulîn care ele iau naºtere poate fi formulat într-o cheiecartezianã de genul acesta: „Creez, deci sunt om.Sunt om atâta vreme cât nu încetez sã creez. Nuîncetez sã creez, deci am un destin creator tragic,din cauza cenzurii transcendente. Am un destincreator tragic deci sunt om”. Prin urmare principiileeticii blagiene sunt originate în ontologia filosoficãa lui Blaga, iar ele se construiesc în jurul actelor decreaþie culturalã. Ele sunt menite sã asigure teoreticcontextul actelor de creaþie culturalã. Acesteprincipii etice pot fi formulate doar în mãsura încare putem asuma condiþia tragicã a destinuluicreator originant pentru fiinþa umanã, în mãsura încare acceptãm faptul cã pentru om paradoxul estecondiþie originarã a existenþei sale. Neîncetarea

creaþiei culturale la nivel individual ºi prezervareaactelor de plãsmuire culturalã din perspectivatuturor matricelor stilistice active constituieprincipalele caractere ale principiilor eticii blagiene.Cum pentru Blaga cultura este spaþiul omenesculuiîn interiorul cãruia are loc existenþa întru mister ºirevelare, cuprinzând plãsmuirile din teoriileºtiinþifice, din cunoaºterea teoreticã, din universulartei, din domeniul religiosului sau cel al filosofiei,principiile eticii sale capãtã un caracter universal ºipromoveazã o coexistenþã non-violentã, caresubîntinde ideea egalei îndreptãþiri a plãsmuirilorculturale, a unora în faþa altora, pornind de lacaracterul revelator limitat al fiecãruia. Deschidereamare pe care o presupune definirea culturii înfilosofia lui Blaga face ca ceea ce ameninþã existenþaomului sã poatã ataca pe un front larg, iar atacul sãfie la puterea a treia, pentru cã în afara violenþei cese poate naºte între diferitele paliere ale unei culturiºi între aceleaºi paliere ale diferitelor culturi, maipoate apãrea ºi procesul prin care are locabsolutizarea unui moment de o anumitãconfiguraþie stilisticã. Dar aºa cum ne spune ºiHeidegger, tot de acolo de unde ne vineameninþarea ia naºtere ºi salvarea, în cazul nostrudin cadrul sensibilitãþii stilistice, cea care constituiecapacitatea noastrã de a ne percepe propria matricestilisticã. Forma sa rigidã predispune la excludere ºiviolenþã, iar forma sa elasticã, ce ia naºtere printr-un act reflexiv ce asumã condiþia tragicã adestinului creator al omului ce trãieºte în orizontulmisterului ºi întru revelare, poate susþine doar oacþiune ce desfide violenþa ºi care predispune la oatitudine reflexivã înþelegãtoare, descãrcatã desarcina ambiguã a toleranþei.

filosofograme

Eticã ºi destin creatorAurel Bumbaº

Penibila „mizã”Cãtãlin Bobb

pharmakon

dezbateri & idei

puncte de vedere

Page 26: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

2266

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2266 TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

În literatura românã, pînã dupã al Doilea RãzboiMondial, nu existã critici, istorici literari ºi eseiºtifemei. Discriminarea înceteazã în regimul

comunist, avîndu-ºi însã explicaþia într-un procesuniversal de emancipare a femeii ºi, încã maiconcret, în democratizarea vieþii universitare. ÎnCluj, evul mediu masculin al criticii dureazã pînãprin anii ’70 ai secolului trecut, cînd încep sãizbucneascã întîi în presã, apoi în volume, cîtevavoci feminine ale cãror evoluþii au spulberat oriceprejudecatã asupra genului „slab”. În mai puþin detreizeci de ani, au apãrut o sumedenie de lucrãri,multe devenind repere în exigente bibliografii pediverse teme. E ca o explozie formidabilã a uneienergii prea mult timp comprimatã. Deºi explicabilsociologic, fenomenul are totuºi fosforescenþa uºormisterioasã a unui moment genezic. Sunã campreþios ce spun, însã încerc sã dau culoare acestuirãsãrit fastuos al femeii în spaþiul discursului criticºi reflexiv, rãsãrit care continuã încã dupã mai binede trei decenii. Dar fenomenul este într-adevãrsemnificativ ºi iradiant nu atît prin efervescenþaexistenþei sale, cît prin afirmarea lui în perspectivaunei diferenþe metodologice. Critica aceasta, numitãabsolut convenþional femininã, se naºte ºi evolueazãprintr-o delimitare sesizantã de critica esteticã ºiimpresionistã de descendenþã lovinescianã ºicãlinescianã. De fapt, cu foarte rare excepþii, femeilenu scriu criticã foiletonisticã. În revistele vremii,cronica literarã rãmîne apanajul bãrbaþilor, ca oemblemã a puterii. Izolatã în castel, femeia-critic seconcentreazã asupra studiului academic ºi va apãreaîn public nu palidã de anxietãþi sentimentale, ciradiind de o erudiþie înfloritoare. Ea nu coboarãnici din iatac, nici din bucãtãrie, ci din bibliotecã. ªi o face impetuos, cu o mentalitate masculinã decuceritor. În ordine stilisticã, însuºi discursul ei va fimai mereu de o virilitate robustã ºi penetrantã sau,în orice caz, lipsit de orice dulcegãrie decorativã ºide micile arabescuri vegetale de tip rococo. Cãrþilepublicate sînt mai întotdeauna eruptive, construcþiicu dichis ºi centrate pe teme mari. Ele par mereuscrise pentru a pune ordine într-o anumitãproblemã. Vin dintr-o secretã ambiþie apionieratului. Începutul absolut îi aparþine IoaneiEm. Petrescu, respectiv volumului sãu Ioan Budai-Deleanu ºi eposul comic (1974). Ioana era asistentãla Facultatea de Filologie ºi fiica eminentuluiprofesor universitar la litere D. Popovici, cel care,între altele, pusese bazele studiului ideologieiliterare ºi ale comparatismului, precum ºi aleeminescologiei într-o perspectivã diferitã de cea alui G. Cãlinescu. Tînãra asistentã, o frumuseþe„creolã“ a vremii, producea în prima sa carte unmodel de studiu monografic. Erudiþia, copleºitoareîn spaþiul universitar de atunci, are efervescenþa ºifrãgezimea unui limbaj critic sensibil ºi personal.Autoarea reconstruieºte imaginea unui I.B. Deleanufascinant punînd-o în relaþie cu marile epopei aleculturii europene. Acest comparatism devine însãun fel de scenariu mirobolant, în care vervaasociativã ºi fineþea disocierilor îi descumpãneau pebelferii istoriei literare. Dar anvergura metodologicãºi creatoare a criticii sale se va adeveri în cãrþileurmãtoare, nu multe, cãci Ioana moare prematur,în 1990, la doar 49 de ani. Urmeazã, aºadar:Eminescu. Modele cosmologice ºi viziune poeticã(1978), Configuraþii (1981) Eminescu ºi mutaþiilepoeziei româneºti (1989), iar postum, Ion Barbu ºipoetica postmodernismului (1993), Modernism /postmodernism: o ipotezã (2003) ºi Studii deliteraturã românã ºi comparatã (2005). Dincolo de

metodologia originarã a „modelului cosmologic”,studiile despre Eminescu ºi cursurile de la catedrãiniþiazã în Universitatea clujeanã o ºcoalã deeminescologie la care se vor forma mulþi dintreechinoxiºtii afirmaþi dupã 1980. Nu mã voi ocupaaici de cãrþile amintite. Interpretãri concentrate ºiexpresive ale lor au dat Ioana Bot, ªt. Borbély, IonSimuþ, Monica Spiridon (poate cu cea maiinteligentã sintezã în Dicþionar general al literaturiiromâne). Voi spune numai cã Ioana a transformatîn profunzime conceptul de criticã literarã,îndeosebi prin conjuncþia lui cu discursul filosofic ºicu poetica. Ea configureazã, apoi, o viziunepersonalã asupra poeziei româneºti prin concepþiaineditã despre metamorfozele poeticului, începîndde la preeminescieni ºi sfîrºind cu lirica lui NichitaStãnescu. E o altã istorie internã a poezieiromâneºti, ale cãrei momente „coperniciene” leconstituie M. Eminescu, Ion Barbu ºi NichitaStãnescu. Colegã de generaþie cu ea, DoinaCurticãpeanu s-a specializat iniþial în literaturaromânã veche, fiind în anii ’70 asistentã la aceastãcatedrã. Nu s-a închis, însã, în specialitatea ei, astfelcã, avînd cuprinderea ansamblului, i-a putut citi pecei vechi cu ochiul literatului cultivat ºi la valorilemodernitãþii. Surprinzãtor e cã, dupã 1990, ea vapractica, inteligent ºi cu adecvare la text, chiarcronica literarã. Cele trei cãrþi ale ei exhibã voinþade expansiune, precum ºi o anume pasiune pentrurafinamentul formelor literare mai puþinfrecventate: Orizonturile vieþii în literatura vecheromâneascã (1975), Vasile Alecsandri – prozator(1977), Odobescu sau lectura formelor simbolice(1982). Puþin mai tînãrã decît cele douã este RodicaMarian, cercetãtoare la Institutul de Lingvisticã ºiIstorie Literarã „Sextil Puºcariu”. Opera ei e ca oexplozie întîrziatã ºi efect al unei ambianþe pline devitalitate. Scrie aproape exclusiv ºi cumva epuizantdespre Eminescu, concentrîndu-se obsedant ºirevelator asupra cîtorva teme: „Lumile” Luceafãrului(1999); Mihai Eminescu. Luceafãrul. Text poeticintegral (1999, în colaborare cu Felicia ªerban),Dicþionarul Luceafãrului eminescian (2000), Luna ºisunetul cornului. Metafore obsedante la Eminescu(2003), Hermeneutica sensului. Eminescu ºi Blaga(2003).

*

Din promoþiile anilor ’70, se va impune încritica ºi istoria literarã Irina Petraº. Pe la sfîrºituldeceniului opt, susþine, pentru o vreme, cronicatraducerilor la revista „Steaua”. Aproape discret,faþã de ce se va întîmpla ulterior, pînã în 1989publicã Proza lui Camil Petrescu (1981), la origineo tezã de doctorat, ºi Un veac de nemurire: MihaiEminescu, Veronica Micle, Ion Creangã (1989).Imediat dupã 1990, ritmul de apariþie a cãrþilor salecreºte de la an la an. O fecunditate puþin obiºnuitã,întreþinutã de o energie, pentru mulþi oarecumenigmaticã, dar, în realitate, consecinþa uneipersonalitãþi active ºi coerente, legitimatã într-ofoarte riguroasã ºi solidã eticã a datoriei.Debordanþa Irinei are graþia fireascã a unei naturi înperpetuã rodire. Decontextualizatã de mitologiacotidianului derizoriu, însã nu ºi de domesticulpozitiv, ea se situeazã exclusiv în spaþiul acþiunilorfertile. Vitalitatea îi vine din conºtiinþa lucidã ºiasumatã a „muritudinii”, iar nu din vanitateagloriei. Munca este respiraþia ei intelectualã ºisocialã. Cine i-a citit confesiunile din Miezullucrurilor a putut descoperi aceastã filosofie practicã

a existenþei, care îi este proprie scriitoarei. Cãrþile decriticã, eseurile ºi mai ales dicþionarele sale sînt ºiele, într-un sens înalt, utilitariste. Creaþia este înmod fundamental umanã, avînd astfel, destinal, ovocaþie paideicã. În descendenþa marelui proiectluminist, cãrþile sale sînt, esenþial, „cãrþi deînvãþãturã” ºi asta e valabil, în primul rînd, pentruseria de dicþionare-antologii: curente literare; figuride stil; genuri ºi specii literare; metricã ºi prozodie,în volume separate, dar ºi compact într-o Teorialiteraturii (dicþionar-antologie, 1996; 2002). A urmatmasiva Panorama criticii literare româneºti.Dicþionar ilustrat. 1950-2000 (2001), apoi Clujulliterar (dicþionar ilustrat, 2005) ºi Cuvinte (2006).Dar vocaþiei paideice (prezentã ºi în alte lucrãri) i seasociazã o vocaþie enciclopedicã ºi eruditã carecristalizeazã eseistic în cãrþile ei de idei ºocante:ªtiinþa morþii (vol. 1, 1995, ºi vol.2, 2001) ºiFeminitatea limbii române. Genosanalize (2002), cuprima variantã Limba, stãpîna noastrã. Încercareasupra feminitãþii limbii române (1999). „ªtiinþamorþii” e, în fond, o pedagogie camuflatã despreºtiinþa de a trãi lucid ºi moral, fãrã spaima morþii.Eseul pare scris ca o replicã indirectã la filosofiapesimistã a lui Emil Cioran. Îndrãzneaþã ºi bineargumentatã rãmîne, apoi, contestarea exigenþeigenului neutru în limba românã, cu relevareafeminitãþii preponderente ºi de o expresivitatefecundã a acesteia. Explorãri ingenioase înmentalitãþi ºi în constituirea imaginarului literar.Subtilitatea analiticã ºi asociativã dã substanþã ºieseurilor despre Ion Creangã ºi Camil Petrescu, darºi studiilor ºi articolelor despre literatura modernãºi contemporanã din Literaturã românãcontemporanã (1994) sau din Cãrþile deceniului 10(2003). A publicat vreo 30 de volume, la care seadaugã peste 30 de traduceri, din englezã ºifrancezã în special. Ca sã nu mai spun cã în ultimiiani are rubrici permanente în mai multe reviste:„Apostrof” (cronica literarã), „Contemporanul”,„Ateneu”, în cotidianul „Adevãrul de Cluj”. Iarsporadic e prezentã în multe alte publicaþii. E unprodus tipic al postmodernitãþii, un prosumator, întaxonomia lui Alvin Toffler.

(continuare în numãrul urmãtor)

Petru Poantã

Critica femininã(I)intermezzo clujean

Ciclul Altoiri Adriana Popescu

Page 27: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

2277

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2277TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

Dupã cum se ºtie, capitala economicã aIndiei, Bombay, este ºi sediul unui FilmCity care funcþioneazã eficient, alimentând

piaþa cinematograficã a subcontinentului cu sute depelicule vizionate cu multã pasiune de publiculautohton. Cu circa 1000 de filme produse annual(de douã ori mai multe decât SUA ºi de cinci orimai multe decât Franþa), India este unica puterecinematograficã a lumii care þine piept studiourilorhollywoodiene, ba, cel puþin în unele þãri din Asiaºi Africa, le chiar surclaseazã ca încasãri ºi popula-ritate. Revista Le Nouvel Observateur l-a trimisrecent la Bombay pe reporterul Claude Soula, carea scris un reprtaj interesant. La Film City funcþio-neazã 200 de platouri ºi nenumãrate laboratoaretehnice. Dar ºi alte oraºe ºi-au fãcut studiouriproprii, pentru a turna filme în limbile regionale:tamul, hindi, bengali, urdu, în centre ca Bangalore,Madras, Calcutta. Multã vreme, arta filmului arãmas într-un stadiu artizanal, inspirându-se dinfolclor ºi din elementele culturii populare(bunãoarã, din spectacolul de circ). În secolul XXI,însã, producþia cinematograficã s-a eficientizat ºirentabilizat, aidoma altor sectoare ale economieiindiene. S-au fãcut investiþii masive, întrucât câºtiguleste pe mãsurã. Sectorul are o creºtere economicãde 25 % pe an, fapt explicabil ºi prin existenþa a150 de canale de televiziune prin satelit ºi a treimilioane de cãmine abonate la televiziunea princablu. Mai trebuie alimentate ºi cele 12.000 de sãlide cinematograf ale þãrii. Spectacolele de cinemaîncep întotdeauna cu imnul naþional, ascultat înpicioare de sutele de spectatori. Filmul tradiþionaldureazã cam trei ore, fiind constituit din douã pãrþi,cu o pauzã consistentã în care spectatorul îºicumpãrã pop-corn ºi rãcoritoare. În mod obligatoriupovestea este deosebit de dramaticã ºi presãratã cuscene de dans ºi de muzicã. Reþeta e veche, îiexplicã Amit Khana, reprezentantul diviziei de filma conglomeratului industrial “Reliance”,corespondentului francez. Reþetele au fost testatetimp de 5000 de ani în teatrul indian, fiind acumadaptate pentru ecran. Pentru indieni, mersul lacinematograf este o sãrbãtoare de familie. Pentrumulþi, el constituie unica formã de distracþie. 13milioane de indieni intrã zilnic în cinematografe,

ceea ce aduce mulþi bani în conturile industriei.Totodatã, filmul indian se exportã bine înIndonezia, Africa de Sud, Orientul Mijlociu, chiar ºiîn Statele Unite. Unul din primele zece filme dinbox-office-ul sãptãmânal al Marii Britanii esteindian. Nu acelaºi lucru se poate spune desprecariera indianã a filmelor occidentale: ele îºi gãsescdestul de greu spectatori, datoritã diferenþei deconcepþie ºi barierei lingvistice. Aceasta explicãnoua strategie a studiourilor hollywoodiene, de aproduce direct filme indiene, în India. Paradoxal,cinematograful popular francez a avut mai multsucces în a pãtrunde pe piaþa indianã, cu filme caAstérix, mission Cléopatre, dublat în patru limbi alesubcontinentului, Arthur et les minimoys, Azur etAznar. India are, fireºte, vedetele sale de cinema,care sunt ºi subiectele preferate ale tabloidelor:actori ca Aamir Khan ºi Shashid Kapoor, actriþe caAishwarya Rai sau Priyanka Chopra.

Am avut mai rar prilejul sã oferim în aceastãrubricã informaþii ºi melomanilor îndrãgostiþi deoperã. Un tânãr tenor în ascensiune este, dupã LeMonde, mexicanul Rollando Villazon, care a cântat,la sfârºitul lui ianuarie, în Povestirile lui Hoffmannde Offenbach, la Opera din Paris. Dupã ce a apãrutîn Traviata (2000 ºi 2004), Faust (2003), Manon(2004) ºi Boema (2005), Villazon interpreteazãpentru a cincea oarã un rol pe pretenþioasa scenãparizianã, acela al poetului blestemat, cãruia îiinsuflã o deosebitã credibilitate dramaticã ºiprestanþã scenicã. “Luminos, fremãtãtor, exaltat,cântecul lui Ronaldo Villazon este concomitent plinde compasiune ºi demiurgic, vocea trecând cu bineexamenul diferenþelor de registru ºi impresionândprin forþa ºi cizelarea ei”, scrie cronicarulcotidianului. Rollando Villazon, un solist deurmãrit.

Viaþã ºi destin a devenit piesã de teatru. LaFestivalul “Le Standard idéal” de la Bobigny, unuldintre spectacolele aºteptate cu deosebit interes afost dramatizarea capodoperei lui Vassili GrossmanViaþã ºi destin, carte de cãpãtâi a literaturiieuropene, consideratã un Rãzboi ºi pace al secoluluiXX. Nãscut în 1905 la Berdicev, în Ukraina, într-ofamilie de evrei asimilaþi, Vassili Grossman adevenit, în anii 1930, dupã ce ºi-a abandonat

meseria de inginer chimist, un scriitor absolutoficial, vârf de lance al realismului socialist,promovat cu simpatie de Maxim Gorki. Dupãizbucnirea rãzboiului, în 1941, ajunge corespondentde rãzboi în cadrul Armatei Roºii. Participând lamarile bãtãlii din faþa Moscovei, de la Leningrad,din Ukraina ºi Polonia ºi relatând evenimentele dinperspectiva ostaºului de rând, Grossman ºi-acâºtigat gloria de cel mai popular reporter militar.În 1943, este primul care scrie despre lagãrele deexterminare naziste: povestirea sa “Infernul de laTreblinka” serveºte de dovadã a acuzãrii la procesulde la Nürnberg. Prima sa naraþiune vastã inspiratãde experienþa rãzboiului, Pentru o cauzã justã,terminatã în 1949, nu poate fi publicatã decât înrevistã. Dupã moartea lui Stalin, crezând înliberalizarea vieþii culturale, Grossman expediazãmanuscrisul romanului Viaþã ºi destin, terminat în1959, directorului revistei Znamia, care se duce cuel direct la KGB. Poliþia politicã îi confiscãmanuscrisul, cu toate copiile dactilografiate, chiar ºipanglicile maºinii de scris cu care a lucrat. Opera arfi dispãrut, dacã Grossman nu le-ar fi încredinþatcâte un exemplar dizidenþilor Saharov ºi Voinovici.Dupã multe peripeþii, Viaþã ºi destin apare pentruprima oarã în 1980 în Franþa, concomitent în rusãºi francezã, mult dupã decesul autorului, survenit în1964. Acum, dramatizarea a fost pusã în scenã laTeatrul Mic din Sankt Petersburg de cãtre LevDodin. Un pasaj al romanului, “Ultima scrisoare”,fusese adaptat anterior pentru scenã de cãtrecineastul american Frederick Wiseman. Este însãpentru prima oarã cã aceastã impresionantã frescã aEuropei prinse în convulsiile rãzboiului esteadaptatã în cvasi-totalitatea ei pentru oreprezentaþie teatralã. Romanul nareazã destineleunei familii evreieºti strivite, în anii rãzboiului, întrenebunia stalinismului ºi cea a nazismului. El atacãunele tabuuri ale societãþii sovietice: Gulagul, isteriaepurãrilor din 1936-38, antisemitismul. Cel maimare pãcat al lui Grossman, în ochii cenzuriisovietice, a fost identificarea nenumãratelorasemãnãri dintre cele douã regimuri totalitare.Dodin a descoperit romanul lui Grossman, pe careîl considerã de o bogãþie umanã ºi filosoficã ieºitãdin comun, la Helsinki, în 1986 (cartea a fostpublicatã în URSS abia în 1988). El l-a ales peStrum – unul dintre protagoniºtii stufoaseinaraþiuni, savant ºi raisoneur – drept fir conducãtoral dramatizãrii. În diferitele roluri regizorul adistribuit studenþi ai Academiei de Teatru din SanktPetersburg, cu care, pentru a-i face sã înþeleagãprofunzimile textului, a intreprins “excursii dedocumentare” la Auschwitz ºi la Norilsk, dincolode Cercul Polar, unul dintre infamele sedii aleGulagului. “Dimensiunile lirice ºi filosofice aleromanului trebuie sã dea forþã naraþiunii, care facesã coabiteze pe scenã pe membrii familiei lui Strumºi nenumãrate alte istorii individuale, prinse înreactorul nuclear al istoriei, cu nemaipomenita eiputere de distrugere ºi energia ei vitalã pusã înslujba cauzelor bune ºi rele, dupã cum ne aratãindispensabila lecþie de umanism a lui VassiliGrossman”, declarã regizorul cotidianului LeMonde. Piesa Viaþã ºi destin a fost prezentatã înpremierã mondialã la MC93, Bobigny, în limbarusã, la festivalul susnumit, care a cuprins ºispectacole ale unor teatre din Ungaria ºi Germania.

flash-meridian

Bollywood contra HollywoodIng. Licu Stavri

Ciclul Altoiri Adriana Popescu

Page 28: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

În Critica violenþei, Walter Benjamin subliniazãcã una dintre formele de degradare aledreptului, e acordarea unei puteri tot mai

extinse poliþiei. Ea nu numai cã aplicã legea, darîºi face simþitã prezenþa ºi în situaþiile ambigue,care nu pot fi strict definite ca legale sau ilegale.Fãrã a mã lansa în comentarii filosofice, observcã aspecte ale textului benjaminian pot fi reperatechiar în mrejele subcoolturii, adicã a discursurilorpe care serialele de televiziune le livreazã desprepoliþie. Primul lucru pe care îl poþi remarca e odiferenþã uriaºã între tipurile de delicvenþiprezentate de serialele americane ºi celeeuropene1. În primele, violentul este prezentat cafiind rãu de la naturã, aproape imposibil dedresat. Poliþia nu poate fi în acest caz decât mânadestinului care trãsneºte supusul rebel faþã dezeitãþi. De altfel, introducerea a tot soiul deprofileri ºi persoane cu puteri de previziune însânul activitãþilor poliþieneºti, tind sã prezinteaceastã „unealtã” a democraþiei, la fel ca în textullui Benjamin, ca pe o putere spiritualã, spectralãadicã dictatorialã. Poliþiºtii antrenaþi în body-language ghicesc înainte de toate gândurileascunse, nu faptele. Benjamin avertizeazã asupra„autonomizãrii” acestei puteri de protecþie tocmaifaþã de ceea ce ea ar trebui sã protejeze. Dacã încazul totalitarismelor, ideologiei îi erau indiferentemijloacele, în democraþie, mijloacele devinindiferente faþã de „ideologii”. Absolutã e doar

bântuirea acestei puteri, care pândeºte „preventiv”ºi în mod absolut, adicã pe oricine. Profilaxia sedovedeºte a fi un soi de khora (receptacol) altuturor posibilelor dictaturi. E, într-un fel,dictatura care anuleazã dictaturile ºi dreptul careanuleazã drepturile, cãci cea mai bunã formã deconduitã e cea în care nu trebuie sã ajunginiciodatã în momentul în care sã þi le ceri, decâtdacã sunt cu desãvârºire insignifiante. Serialele cuavocaþi preiau ºtafeta din acest punct. Celeamericane exceleazã în a-i arãta individului, cât demult poate sã-ºi permitã sã nu gândeascã singur.Avocaþii se pot ocupa de absolut orice aspect alvieþii: de la problemele în amor, pânã la rahatulcâinelui care nu poate deosebi peluza legalã decea ilegalã.

În serialele europene, din contrã, dominãdelicventul simpatic, criminalul ingenios (nu cãcel american, n-ar fi, dar el e purtat de o forþãmaleficã, explicatã prin desele recursuri lanebunia temporarã, ºi nu este stãpânul propriilorstrategii), care are în spatele actelor sale puternicemotivaþii ºi scopuri extrem de precise. Este, cualte cuvinte, focalizat, iar arestarea e oarecuminutilã, în sensul cã odatã ce ºi-a atins scopurile,respectivul nu mai prezintã o „ameninþare laadresa societãþii”, iar ancheta aproape cã ar puteaculmina în celebra formulã „tout comprendre,c’est tout pardonner”. Desigur, criminalii suntînchiºi, demonstrând mereu cã indivizii din

statele moderne dispun de toate drepturile, maipuþin de acela de a-ºi face dreptate. Între individºi onoarea lui se interpune mereu poliþia (fie cã i-o dã, fie cã o ia). Cu cât mai multe drepturi, cuatât mai puþinã integritate. Oricum, serialeleeuropene rãmân fidele unui stil cartezian,deductiv, a la Colombo. Dacã existã pe undevavreun spirit el va fi rapid urmãrit în peripeþiile luiintramundane. Dacã în serialele americane se ºtiecum, dar nu de ce, în cele europene primeazãcãutarea lui cum, motivele fiind primeledezvãluite. Inexplicabilul e întotdeauna explicabil,adicã se dovedeºte a fi o simplã ºarlatanie (a sevedea simpaticul serial englezesc Crimele dinMidsumer). Europenii s-au sãturat de esenþe pânãºi în violenþe, în schimb americanii par sã simtãdin ce în ce mai acut nevoia unor forþe obscure,destinale, de neînvins. La americani, meseria dedetectiv se apropie de cea de misionar. În oricedelincvent ruleazã un film de groazã… sau unplan terorist pus în miºcare de arabi. Doar o nouãreligie, transparentã ºi parºivã, precum oglinda-geam din camerele de interogatorii, poate sã leanuleze pe toate celelalte.

1 Desigur, nu mã refer la toate serialele americanesau la toate europene, ci la o tendinþã a lor.Monk este de exemplu, un serial „european” fãcutde americani.

2288

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2288 TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

Dacã filosofia nu mi-a fost niciodatãindiferentã, pentru filosofi am o adevãratãpasiune. Mai ales pentru cei antici, pentru

cei vechi, cei pe care amorul cu înþelepciunea nu-ifãcea, iertat sã fiu pentru vorba proastã!,neoameni, nu-i lãsa în starea aceea de prostraþielumeascã pe care o au amanþii ideilor.

Chiar dacã filosofii despre care vorbesc au, aºacum scriam cândva, «prostul obicei de a fi niºtefiinþe ciudate, de a vorbi despre lucruri ciudate:despre adevãr, despre simplitate, despre logicã saudespre libertate». (Pe cât de ciudate pãreau acestelucruri la vremea la care scriam despre proasteleobiceiuri ale filosofilor, încã ºi mai ciudate neapar astãzi cele mai multe dintre ele!), chiar dacã«au prostul obicei de a trãi, uneori, într-un modfoarte ciudat».

La vremea aceea favoritul meu într-alefilosoficeºtilor ciudãþenii era Diogene. Cãruia i sespunea Cinicul, poate pentru cã, «în sibaritaAtenã, radicala lui simplitate era o probã decinism», ori Câinele, poate pentru cã «aveaprostul obicei de a nu se avea decât pe sine însuºistãpân». Cum spun, pe atunci favoritul meu într-ale ciudãþeniilor filosofilor era Diogene; Diogeneºi butoiul lui, butoiul în care locuia. Atuncilocuirea în butoi mi se pãrea o ciudãþenie; astãziea ar putea fi o miraculoasã ºi eficientã soluþie.Dar nu acest lucru mã intereseazã acum, cum num-a interesat nici atunci.

Despre filosofii aceia din vechime se spun omulþime de lucruri. Despre Diogene aºijderi. Cemã fascina ºi continuã sã mã fascineze ºi astãzi,în cel mai înalt grad, este legendara întâlniredintre el ºi Alexandru cel Mare.

Dupã cum se spune, «aflându-se în Corint,nemuritorul macedonean, care ºi el avea prostulobicei de a fi fost elevul lui Aristotel, þinuneapãrat sã-l cunoascã pe Diogene. Pe DiogeneCâinele.

ªi iatã-i, faþã în faþã, grecul cel ciudat ºipricãjit în butoiul lui ºi macedoneanul îndesãvârºita ºi trufaºa-i superbie! Privindu-se ºitãcând. Tãcând ºi privindu-se.

- Cere-mi orice vrei! se spune cã ar fi zis, dupão vreme, divinul împãrat.

- Nu-mi lua ceea ce nu-mi poþi da! i-ar firãspuns flegmatic Diogene. Dã-te mai la o parte,nu-mi lua lumina soarelui!

ªi Alexandru s-a dat la o parte.».

Atunci mã întrebam, pe bunã dreptate, «ce s-ar fi întâmplat dacã Alexandru cel Mare n-ar fifost Alexandru cel Mare?!».

Astãzi nu mã mai întreb. Astãzi mã uit custupoare cine sunt cei care, de atâta amar devreme, s-au aºezat între Diogene ºi soare. ªi nu semai dau la o parte.

Butoiul lui Diogene

Poliþie vs. Poliþie

ferestre

subcultura

Horia Bãdescu

Oana Pughineanu

Ciclul Altoiri Adriana Popescu

Page 29: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

2299

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2299TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

S-a fãcut frate cu Dracul ca sã-l scoatã dinînchisoare ºi Drãguþul de Drãcuºor,impresionat de soarta sa, milos din fire faþã

de cei nãpãstuiþi, i-a arãtat drumul spre libertate.L-a pus la treabã, adicã la scris. ªi a scrispedofilul nostru despre Vlad Dracul (cui altcuivaputea sã-i dedice ode?) pânã ºi-a dat seama cãmai scrisese despre îndrãgitul personaj istoric alromânilor ºi atunci a trecut la speculaþii. Acompilat, a adãugat de s-a spetit muncind ºi uiteaºa, dupã ce în octombrie trecut a ieºit legea cã ºicine scrie o carte în detenþie beneficiazã deaceleaºi drepturi ca deþinuþii scoºi la muncã fizicã,a pritocit din strãfundurile lui de cercetãtor înistorie medievalã lucrarea ºtiinþificã Viaþa ºitimpurile lui Vlad Dracul. Reverberaþii asuprafamiliei. Nu conteazã cã lucrarea a fost scrisã, înmare parte, înainte de a fi în puºcãrie. Nuconteazã cã niciun exemplar din valoroasa lucrarenu se gãseºte în librãrii. Nu conteazã cã a maifost acuzat de furt intelectual înainte de a fi intratla mititica. Conteazã ce a spus avocatul ilustruluiistoric profesor universitar pedofil, anume cã“este o carte unicat cu privire la istoriaRomâniei”. Mare cunoscãtor în materie de istoriese dovedeºte avocatul Liviu Bran! Halal sã-i fie!Procurorul Neculai Butnaru a înghiþit gãluºca –pentru cã i s-a pãrut gustoasã ºi rentabilã – ºi iatã-l pe marele om de culturã cu cetãþenie româno-americanã Kurt William Treptow (îndrãgostit de

frãgezimile carnale ale tinerilor români mai multdecât de istoria noastrã) eliberat din puºcãrie cu491 de zile înainte de finalizarea celor 7 ani dedetenþie la care a fost condamnat alãturi de fostalui concubinã Tatiana Popovici. “Þeapa luiDracula sau þeapa pedofilului?” se întreabã unforumist cu un ascuþit spirit ironic. Altul adaugã,supralicitând metoda eliberãrii înainte de termenprin… literaturã: “Treptow a scris o carte,Bivolaru a fãcut mãrþiºoare, se pregãtesc fraþiiCãmãtaru sã scoatã o carte de colorat pentrucopii.”.

Pãcat cã de partea americanului se aflã perso-nalitãþi din mediul universitar ieºean, printre careºi academicianul Alexandru Zub, care i-a pus ladispoziþie documente pentru studiul de importan-þã axialã a pedofilului. Întru apãrarea piºicheruluivor sãri voci ca acestea: sprinteneala intelectului euna, necesitãþile trupului alta. Daþi-mi voie sãscuip pe sprinteneala intelectualã a lui Treptow ºisã nu dau doi bani pe demersul sãu în legãturã cu– chipurile! – Vlad Dracul. Existã destui istorici ºiscriitori români care au atacat subiectul ºi au real-izat cãrþi de cãpãtâi – nu de cãpãtuialã – în dome-niu. Pentru Treptow, migrarea spre est îmbracãformula ubi bene, ibi patria. El ºi-a gãsit un cãlduþculcuº în naivitatea româneascã de a fi luaþi înconsiderare de strãini. Demersul lui “ºtiinþific” nue altceva decât un demers pro domo. E o ruºinesã-l considerãm pe acest pedofil care a rãnit atâtea

suflete nevinovate un prieten al României, dupãcum ne-am împopoþonat pânã acum sã-l consid-erãm pentru serviciile sale. Familiile victimelor nuau primit pânã în prezent cei 10.000 de dolari cadespãgubiri morale. Traumele copiilor violaþi nuau dispãrut ºi nu vor dispãrea aºa uºor. Pãrinþiivictimelor cer reîncarcerarea lui Treptow. Mareleprieten al românilor va avea grijã s-o uºcheascã latimp din þarã.

Pedofilul Treptow a creat un precedent juridic.Nu putem decât sã dãm o bilã neagrã MonicãiMacovei, cea mediatizatã în Occident ca un fel deDracula actual care distruge corupþia dinRomania. Sã fim serioºi. Puºcãria a ajuns oglumã. Dacã deþinuþii politici ai regimului comu-nist scriau versuri de calitate pe sãpun, pe pereþiicelulei sau le memorau pentru a ajunge cândvamesajul lor anticomunist afarã, actualii deþinuþi dedrept comun s-au pus in corpore sã facã rimepentru a ajunge ei afarã mai repede. Nu e obatjocurã la suferinþa realã a combatanþilorregimului dictatorial de pânã în 1989?

Forumiºtii lovesc uneori la þintã, mai ceva cajurnaliºtii profesioniºti, dupã cum am vãzut ºimai sus. Unul dintre ei aºteaptã ca Miron Cozma,“Luceafãrul huilei”, sã scrie în puºcãrie Victoriaminerilor asupra Pieþii Universitãþii. Pentru muncadepusã i se vor tãia trei zile din douã zile dedetenþie. Se pare cã numai în puºcãrie muncacelui care scrie e rãsplãtitã. Afarã e pe gratis.

Puºcãrie de bãºcãlieAdrian Þion

zapp-media

Stimate domnule preºedinte,

Întîmplãtor, tot butonînd telecomandatelevizorului nostru cel de toate zilele, pestecine am dat? Evident, peste Gigi Becali.

Individul ãsta, nu pot pricepe de ce, cînd îl vãdîmi transmite un soi de neliniºte greu de lãmurit.Mã ia ºi cu frisoane, cînd fruntea i se încreþeºte agîndire ºi începe a lãsa sã-i curgã din gura-iciobãneascã ºiruri de cuvinte ce se vor ordonateîn propoziþii ºi fraze, aºa cum am învãþat înºcoala primarã. Pe dumneavoastrã nu vã ia cufriguri pe ºira spinãrii cînd auziþi de acestspecialist în oi cu nume italian? Bãnuiesc cã deaia l-o fi primit Berlusconi la el. Dupã cum afirmaciobãnaºul nostru reciclat, Berlusconi i-a dat oîntîlnire cu timp nelimitat ce nici un alt ºef destat nu a primit. ªi discutînd ei în timpuldiscuþiei, dupã cum zice tot italianul nostrumioritic, Berlusconi l-a invitat, ba chiar rugat peGigi al nostru sã intre în Partidul PopularEuropean. Printre alte discuþii discutate, i-a zisBerlusconi cu multã seriozitate cã el, Gigi, de areun nume rezonînd a italian, va fi un conducãtormai mare decît Putin ºi Clinton la un loc. Oriseparat, asta nu mai þin minte exact. Ceea ce pebãiatul nostru nu l-a impresionat cîtuºi de puþindeoarece el nu are faþã de nimeni nici un fel decomplexe. El este deja preºedinte, habar n-aveampînã acum. Cicã preºedinte de onoare a PrimeiFundaþii Europene. ªtiaþi asta, domnule

preºedinte? El se întîlneºte cu cei mai marioameni ai lumii ca de la egal la egal. Nici unfiricel de emoþie nu-l trece, e indiferent ca ostîncã din Carpaþii noºtri autohtoni. Afirma, cît sepoate de serios ºi de cutremurãtor, cã el nu arecum sã se compare cu un om, el nu se comparãcu nimeni. Nu simþiþi oarece frisoane pe ºiraspinãrii, la auzul unor asemenea afirmaþii? Poateda serios de gîndit cã pe Gigi, zãu, nu cred sã-ldoarã vreodatã capul din cauza gîndurilor. El emai cunoscut decît dumneavoastrã pe mapamond,îmi pare rãu cã trebuie sã vã reamintesc acestfapt. Chiar a declarat-o, afirmînd cu mîna peinimã (ori pe buzunar?) cã Berlusconi habar nuare cum vã cheamã ºi, se pare, nici nu-lintereseazã, din moment ce a reuºit, în sfîrºit, sã-laducã la el în elegantele apartamente pe însuºiGigi Becali. Eleganþa respectivã, normal, nu l-aimpresionat deloc pe bãiatul cel creþ cubuzunarele umflate dodoloþ de euroni. A vãzut ella viaþa lui ºi mai multã strãlucire. Acum doreºtesã se întîlneascã cu Bush, trebuie sã-i aranjezeconsilierul sãu personal întîlnirea. Consilierul ãlaal lui, dupã cîte am înþeles, e un doctor univer-sitar doctor în doctrine de toate felurile ºi i-aconceput lui Gigi o doctrinã pe mãsura lui. Unacreaþã, pe înþelesul tuturor. Înþelesul maselor largi.ªi mai vrea sã-l întîlneascã pe Tony Blaier.Normal, din moment ce-l cheamã Tony, tot unsoi de italian o fi ºi ãla la origine, gîndeºte Gigi,un om, acolo, iar el nu se comparã cu oamenii. Elnu merge, zicea, ca sã cerºeascã ceva, sã se

integreze, el e integrat de mult, încã de pe vremeacînd mulgea oiþele ºi avea înãlþimea mielului. Mãmir cum de nu a amintit de Putin, cu ãsta, tepomeneºti, simte cã ar trebui sã se compare...Oricum, eu vã mai spun, e un motiv de neliniºteºi de friguri individul. Mai ales cã în timp ce sediscutau discuþii la televizor, pe micul ecran, înpartea de jos, veneau încontinuu mesaje disperatede la diverºi oameni din þarã care-l implorau peGigi sã-i ajute. Normal, doar mereu se difuzeazãimagini cu el aruncînd în populaþie cu bani,precum se aruncã lãturile la porci, ºi mulþi amãrîþiîl vãd ca pe un Iisus... Doamne iartã-mã ce-miscãpã ºi mie. Prin urmare, eu zic e momentul sãvã liniºtiþi puþin, neliniºtindu-vã... Mã liniºtesc ºieu acum, iarãºi mã aud vecinii ce scriu ºi-mi batîn calorifer, te pomeneºti cã ºi ei i-au scrisciobãnelului (disperaþi) sã le arunce oarecegrãunþe... Drept pentru care închei semnîndu-mã:un om din þarã.

Radu Þuculescu

scrisori cãtre preºedinte

Scrisoarea a ºasea

Ciclul Altoiri Adriana Popescu

Page 30: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

3300

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3300 TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

”Da’ de ce?” m-ar putea întreba unii. ºi,cumva, în felul lor, ar avea dreptate. ”Da’ de cenu?” aº putea sã-i întreb eu. Poate cã ºi eu, înfelul meu, aº avea dreptate.

Strada I.C. Brãtianu nu-i frumoasã, dar nici cã-i urâtã nu-þi vine sã zici. Mai degrabã e o stradãciudatã (nu fiindcã acolo a locuit Aniko, cea alã-turi de care am participat la demolarea Fericirii,prin ‘59 ºi nici fiindcã tot pe strada asta a stat ºiKlari, ai cãrei tatã ºi mamã lucrau la fabrica deºpriþuri!). E o stradã ciudatã în unele dintre acesteclãdiri (pe dinãuntru).

Ei bine, tot oarecum ciudatã e ºi prin”potriveala” dintre fostul ºi actualul nume. Adicãsuntem pe I.C. Brãtianu (1821-1891, prim-ministrutimp de 12 ani ºi pãrtaº la instalarea pe tron a luiCarol I), fosta... 23 August (nume ce i se potriveaca nuca în perete sau ca vaca ºi chiloþii)! Tot maibine Regele Ferdinand fosta Gheorghe Doja (sauDozsa), Dostoievski fosta Plugarilor sau N.Titulescu fosta Pata.

Strada asta e ºi interesantã, nu numai ciudatã.Mai ales prin douã aspecte. Întâi: deloc spectacu-loasã sau ostentativã, ceva mai retrasã deºi e înplin centrul oraºului, modestã ºi, parcã, întotdeau-na îngânduratã, cu sens unic ºi un singur birt, cuun aer de alte vremi, negãlãgioasã dar nici tãcutã,I.C. Brãtianu are aerul... unui intelectual bugetar.La acest aer contribuie ºi o seamã de clãdiriînlãuntrul cãrora se petrec lucruri de excepþie.Cam care? Vã spun (poate nu chiar toate ºi nu învreo ordine anume). Pãi, ar fi Centrul CulturalFrancez, la care adresã mai sunt ºi ceva biblioteciºi centre de studii. Nu vi le înºir aici pe nume;mergeþi sã vedeþi. La un numãr oarecare, este unanticariat, la altul o editurã, la altul EpiscopatulReformat. Casa Universitarilor; ce-i drept cã nuintrarea, nici una dintre intrãri, ci o laturã (impor-

tantã, deoarece pe ferestrele de la subsol sedescarcã marfa pentru bucãtãria restaurantului, iarpe cele de la mezanin se descarcã muzica de labanchete!). Clãdirea Administraþiei Universitãþii“Babeº-Bolyai”. Ce grilaje la ferestre! (Acestea, gri-lajele ºi gratiile de la ferestre, ar constitui al doileaaspect aparte al strãzii; nu doar cele de laAdministraþie.) Pe lângã grilaje, clãdirea mai eornatã ºi de mai multe scuturi de blazon ”neocu-pate”. Acestea nu prea rimezã cu ce e înãuntru;însã casa nu contabilii au fãcut-o! Nici Tudor,amicul meu.

Ar mai fi ºi Teatrul de Pãpuºi. De data astanu ºtiu ce sã zic, e partea din spate sau cea dinfaþa a teatrului? Nici una, nici cealaltã. Ai ziceatunci cã e cea din mijloc. Nici aia nu-i. Na, e oparte. Dar e. Apoi mai e ºi Universitatea “Babeº-Bolyai”. Aici e clar ce parte: cea din spate. Mai eºi o laturã a bisericii de pe strada Universitãþii, cuniºte ferestruici mititele ºi zãbrelite-zãbrelite, de teîntrebi de ce chiar aºa. Sã n-o poatã ºterge hoþiide odãjdii, sau sã nu poatã intra? Tot cu spatelela strada stã ºi Banca. Pe-acolo umblã maºina aiatoatã numai oþel, plinã de bani ºi paznici înar-maþi. Niciodatã n-am reuºit sã aflu dacã intrãplinã ºi iese goalã, ori invers. De fapt, mi-e totatâta. Nu mi-a trecut prin minte sã mã dau la ea.Ce-aº putea face cu atâþia bani? Nu pot sã fug înArgentina sau în Siria. Mai am treabã multã laCluj ºi nici medicul nu mi-ar da Ausweiss.

Spre Brãtianu se deschid ferestrele (termopancurat) de la Opera. Nu de la cea cu tenori ºisoprane - de la frizerie.

Ce mai stã cu spatele la stradã? Oarecumva,cinematograful Arta. Adicã pe I.C. Brãtianu dauuºile pentru ieºirea din întuneric, cam ca în cazulBancii. (ºi dosul Universitãþii are aici o poartã deieºire, pe care îndeobºte se intrã, cu camioanele.)

Cu faþa, în afarã de Centrul Cultural Francez,mai sunt casele locuite ºi renumitul liceu “ApacziCsere Janos” (autorul Enciclopediei maghiare din1653). În dreptul acestui liceu, destul de des poþivedea niºte domniºoare supãrãtor de drãguþe.

Tot cu faþa cãtre Brãtianu este ºi clãdireaConservatorului (de fapt, Academia de Muzicã“Gheorghe Dima”, dar mie îmi place mai mult sã-i zic Conservator - fãrã nici o legãturã cu vreunun Dan... sau Dan Ioan... -, dar n-aº putea spunede ce). Clãdirea asta o poþi dibui ºi cu ochiiînchiºi: rãsunã din ea, în acelaºi timp, tobe, surle,viori ºi voci, de dimineaþa pânã seara. Pãcat cãnimeni nu cântã: toþi repetã. Eºti tare dacã poþista în loc mai mult de cinci minute. Poate ºifiindcã e vorba de studenþi, iar aceºtia mai apasãºi pe clapa de alãturi. Eu n-am reuºit.

Cea mai aparte faþadã este cea de lângãAdministraþia Universitãþii (la numãrul 16 sau 18,zãu ca nu mai þin minte, casa în care locuia Klari- ºtie destulã lume unde vine). De ce? Ar fi sãmergeþi sã vã uitaþi pânã nu se dãrâmã, altminerispus - cât de iute. La vremea ei, cred cã era unadintre cele mai pricopsite din zonã.

Drãguþã-drãguþã mai e o cãsuþã, micã-mititicã,ai zice cu fricã, pe aceeaºi parte a strãzii, camvizavi de Conservator, cu o poartã deasupracãreia se aflã un blazon pe care... ghici ce vedem?O foarfecã! Zãu cã nu vã mint! Cred cã, de la unmoment dat încolo, proprietarul, meºterul, nuprea avea concurenþã în târg. Îi îmbrãca pe toþicare... aveau bani. S-a ales blazonul de el. C’est lavie.

Era sa uit: la colþul strãzii I.C. Bratianu cupiaþa ºtefan cel Mare se bat ºoferii între ei care sãte ducã la Turda; te duc aproape chiar cu anasâ-na, ca în bancul cu elevii care ajutã o bãtrânicã sãtreacã strada.

Mai e ceva interesant pe strada asta? Duceþi-vãsã vedeþi ºi, dacã veþi gãsi vreo chestie maideosebitã, anunþaþi-mã ºi pe mine (pe adresaredacþiei - e scrisã undeva ºi în numãrul acesta alrevistei). Mulþumesc. Ne întâlnim pe altã stradã,nu peste multã vreme. Pa, pa!

Haideþi pe strada I.C.Brãtianu

Tudor Ionescu

remember

Într-o amiazã luminoasã de primãvarã doi amicise întâlnesc pe un trotuar aglomerat cât încape;animaþie mare, aerul ceva mai cald, soarele auprodus deja modificãri, au rãsãrit decolteurigeneroase, pântece catifelate se încãlzesc întremarginile fustelor scurte ºi cele ale la fel desuccintelor bluze, se vorbeºte ºi se râde copios; unfel de spectacol gratuit, într-un fel obositor pentruîntristaþii amici. Drept pentru care, dupã o scurtedeliberare, cei doi decid sã-ºi continue dezbaterileîntr-un local modest, dar aflat chiar în piaþa mare aurbei; înãuntru – compartimentele pentrunefumãtori (mai mare, dar fãrã nici un muºteriu) ºifumãtori (mai restrâns, cu câteva mese camînghesuite); la o masã, un individ cu cercei ce scotscântei lipãie o ciorbã; la alta, mai spre intrarea labucãtãrie, trei cetãþeni consumã ºi convorbesc vesel,cupã cum îi serveºte blonzia chelneriþã suntobiºnuiþi ai casei; cei doi se aºeazã mai la colþ,comandã câte un pahar de vin cam rozaliu, destulde gustos ºi uºor, dar ºi apã. Povestesc vrute ºi

nevrute, chiar ºi tac precum doi înþelepþi; apare oþigãncuºã la „dã ºi mie un leu, sã iau o pâine!”,unul din amici nu reziste insistenþelor ºi asigurãbrunetei fictiva bucatã de pâine; dar, nu dupã mul-tã vreme, apar ºi un bãrbat, tânãr, destul de mãrun-þel, cu nas ascuþit ºi buze subþiri ca lama, cam po-nosit, cu privire vicleanã, cu o geantã pe umãr ºi unbucheþel amãrât de flori gata ofilite; ajunge întâi lamasa celor doi amici, propune spre achiziþie mã-nunchiul de flori, amicul ceva mai reticent cu dole-anþele cerºetorilor îl repede pe omul cu buchetul.Omul îi observã ºi pe ceilalþi trei muºterii, se ducela masa lor, cu aceeaºi propunere; mai veseli ºidarnici, cei trei fac o chetã, unul îi dã cevamãrunþiº, buchetul însã, nu-l vor; destul de ciudatulpersonaj se rupe de ºale mulþumindu-le ºi seîndepãrteazã clamând îndemnul prezidenþial „Sãtrãiþi bine!” Când ajunge la masa celor doi amici, seuitã atent la ei ºi, cu faþa spre cel care a refuzatbuchetul pipernicit, rosteºte: „Sã trãiþi, tu numaipaisprezece minute!”; ºi dispare, în tãcerea generalã.

Cel somat nu mai înþelege nimic din spusele maidarnicului amic, se surprinde uitându-se la ceas, sãvadã ce se întâmplã în ultimele 14 minute de viaþãdorite de mãrunþelul cu privire vicleanã. Înafarã delichidarea ºi achitarea consumaþiei nu s-a petrecutnimic special; au ieºit din nou pe trotuarultrepidând de viaþã, ºi-au luat rãmas bun; dupãinvitaþia omului pionezã, amicul ar fi rãposat camde o jumãtate de orã. Aºteptând autobuzul care sã-lducã spre domiciliu, amicul cu refuzul buchetuluitot învârte prin mintea-i diverse variante legate desomaþia cerºetorului cu buze cât lama; de ce, depildã, n-a vrut sã mai trãiascã decât 14 minute, dece nu i-a acordat mãcar un sfert de orã, din cel„academic”?! De ce, când a fost anunþat cât mai arede trãit, n-a fãcut nimic altceva decât sã continue sãsoarbã din vinul acriºor ºi sã sporovãiascã, calm, cubunul sãu amic?! De ce n-a fãcut nimic altceva încele 14 minute de viaþã rãmase?! ºi la ce anume arfi dat prioritate, ce anume ar fi putut face în niciun sfert de orã din toate cele pe care le avea defãcut, cum ºi pe cine ar fi anunþat cã urma sãdisparã?! Începe sã construiascã diverse ipoteze, darnu duce nici una la capãt, pentru cã tocmai aapãrut în staþie autobuzul care sã-l ducã aproape dedomiciliul lui stabil.

Flori ofilite ºi 14 minute cenuºiiMihai Dragolea

epiderma de bazalt

Page 31: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

3311

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3311TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

Câinele Baudelaire...

Scrisoare pentru Sandu

Adrian Þion

teatru

epistolar

Niculae Gheran

Ciclul Altoiri Adriana Popescu

Page 32: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

3322

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3322 TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

muzica

Surprize simfonice la OradeaOleg Garaz

Violonistul Florin Croitoru ºi dirijorul Cristian Sandu

Page 33: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

3333

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3333TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

Drumul spre GuantanamoIoan-Pavel Azap

film

Babel - Instrucþiuni defolosire a puºtii

Lucian Maier

Page 34: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

3344

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3344 TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

„În secolul al optsprezecelea trãia în Franþa unbãrbat genial ºi detestabil. Veacul însuºi nu erasãrac în acest gen de personaje.” Aºa îºi începePatrick Suskind romanul Parfumul, tradus înromâneºte de Grete Tartler (Bucureºti, EdituraUnivers, 1993). Chiar dacã romanul Porumbelul alaceluiaºi Suskind a atins limite sensibile nebãnu-ite, impactul Parfumului þine de Longseller (patruani pe lista celor mai bine vândute cãrþi!).

Regizorul Tom Tykwer a realizat în 2006 fil-mul Parfumul (Parfume: The Story of a Murderer,Germania / Franþa / Spania, 2006; sc.: AndrewBirkin, Bernd Eichinger, Tom Tykwer; cu: BenWhishaw, Dustin Hoffman, Alan Rickman,Rachel Hurd-Wood, John Hurt). Grea cutezanþa,ºi totuºi... Tom Tykwer a mai regizat MariaMalefica (1994), Alergã, Lola, aleargã! (1998),Prinþesa ºi rãzboinicul (2000), Heaven (2002),Paris, je t’aime (2004, segmentul Faubourg Saint-Denis).

Filmul începe cu ultimele pagini ale romanu-lui. Spinarea biciuitã a lui Grenouille obsedezã înprim-plan, iar în fundal fierbe mulþimea nepo-tolitã. Sentinþa e clarã: va fi rãstignit. Deodatã,vocea din off ne transportã la început de poveste.Regizorul reconstituie Parisul anilor 1800,insistând asupra detaliilor, costumelor, pieþelor. În1738 s-a nãscut copilul Grenouille sub o tejghea.Detalii naturaliste - vomã, sânge, viermi - pig-menteazã imaginile oricum percutante. Copilulnou-nãscut, aruncat peste peºti, cãrnuri grele,câini înfometaþi, cu un piept plin de sânge

matern, va însemna genialitatea ”negativã” într-olume cu strãzi pline de gunoi ºi bãlegar, cu casemirosind a varzã stricatã, cu tãbãcãrii duhnind aleºii, acolo unde oamenii puþeau a sudoare ºi ahaine nespãlate.

ªi duhoarea cea mai mare era la Paris, maiales acolo unde vreme de opt sute de ani fuseserãaduºi morþii spitalului Hotel-Dieu ºi ai parohiilordin împrejurimi. Acolo s-a nãscut bãrbatul care ainventat parfumul cu irezistibila capacitate de ainspira oamenilor iubire. De acolo, din paradoxul”bubelor, mucigaiurilor, noroiurilor” argheziene,spre Baudelaire citire, a þâºnit cea mai delicatãmireasmã. Actorul care-l interpreteazã peGrenouille nu e diform, nici monstruos. El are oaurã de Crist, cu hipnoze inefabile în privire. Aicie marea surprizã a distribuþiei, deoarece în finalregizorul adunã o mulþime îmblânzitã de un chip,de un parfum, de o adiere situatã între malefic ºidiafan. O eºarfã albã pluteºte peste mulþimeavãzutã de sus. Totul se preschimbã în adoraþiebizarã, încrâncenatã, inexplicabilã. Mulþimeapoate fi manevratã prin biruinþa mirosului,întrucât Grenouille are un nas care strãbate cumirosul pânã dincolo de piele, cãtre adânculfiinþelor. Orice crimã i se pare justificatã de scop-ul suprem: obþinerea parfumului. La început,Grenouille pare o cãpuºã. Suskind insistã asupraacestei comparaþii: ”Cãpuºa micã, urâtã, care-ºistrânge ghem corpul plumburiu, pentru a oferilumii dinafarã o suprafaþã cât mai redusã”. Ocãpuºã scârboasã, ghemuitã, încãpãþânatã, care

aºteaptã o împrejurare deosebitã, adicã apariþiasângelui. Era lacom; singura condiþie era noutatea:“Înfuleca totul, sorbea, înglobând totul în sine”.

Din veneraþie, mulþimile distrug tot ce ating.Din respect, regizorul filmului lasã multe punctede suspensie, fãrã sã aibã pretenþia cã a extrasîntreg “parfumul” cãrþii. O senzaþie de neîmplinireîn faþa supremaþiei romanului.

Parfumul unui bãrbat detestabilAlexandru Jurcan

colaþionãri

Absolut dezamãgitor este Un aan bbun (A GoodYear, SUA, 2006; sc. Marc Klein; r. Ridley Scott;cu: Russell Crowe, Albert Finney, Archie Panjabi),o poveste extrem de subþire, lipsitã de minimumde veridicitate. Pe scurt: un superbogat om deafaceri londonez moºteneºte de la un unchi oproprietate în Franþa. Max (Russell Crowe), aºa senumeºte personajul, este genul de afacerist veros,lipsit de scrupule, fãrã prieteni, fãrã iubitã, fãrãconcedii, fãrã nimic din ceea ce reprezintã viaþãpersonalã – tot ce are ºi ce ºtie sã facã sunt banii.Dar odatã ajuns în Franþa, unde s-a pornit cu gân-dul de a vinde cât mai repede moºtenirea, asistãmla o schimbare radicalã: insul îºi redescoperã trãsã-turile umane, se îndrãgosteºte de o preafrumoasãa locului – care pânã atunci pare cã nu a avut altscop în viaþã decât sã-l aºtepte pe el –, îl pãlescsubit gesturi filantropice º.a.m.d. Ba chiar ajungesã înþeleagã, în doar câteva zile, cã nimic nu val-oreazã mai mult decât viaþa simplã de la þarã, maiales dacã în spatele casei ai o vie, iar în casã osoþie perfectã. Pentru a pune capac la toate, înfinal Max renunþã la somptuoasa lui viaþã dinAnglia ºi se mutã în conacul din Franþa…

Un an bun se salveazã cu greu de la ridicol,rãmânând un film banal, de un umor previzibil,cu o acþiune previzibilã, de la care dupã ce vezi15 minute poþi pleca fãrã nici un regret; dar pen-tru un sfert de orã, plus reclamele, nu meritã sãarunci banii pe bilet. Cel mai ºifonat din tot fil-

mul iese Russell Crowe, care – deºi altfel un actorbun – nu depãºeºte aici nivelul unui amator ceîncearcã fãrã succes sã imite actorii pe care i-avãzut cândva la cinema.

Însã, pentru cine cunoaºte filmografia luiRidley Scott Un an bun nu este nici pe departe osurprizã. Dupã extraordinarul debut cu Dueliºtii(The Duellists, Anglia, 1977), se poate spune ocapodoperã, ecranizare a unei nuvele de JosephConrad, Ridley Scott s-a ridicat de foarte puþineori la nivelul acestui prim film, a demonstrat defoarte puþine ori cã este un mare regizor. A fãcut-o, cu siguranþã, în 1991, când apare pe ecraneThelma ºi Luise. De altfel, Un an bun nu este celmai prost film al sãu, punctul cel mai de jos alcarierei lui Scott fiind Hanibal (2001, fãcând partedin celebra serie ce a urmat Tãcerii mieilor), careeste cu adevãrat penibil.

O sã încerc sã spun câteva cuvinte despre unfilm straniu – din pãcate nu straniu prin temã,subiect, tratare cinematograficã, ci prin modul încare a fost ratat: Lemming (Lemming, Franþa,2005; sc.: Gilles Marchand, Dominik Moll; r.Dominik Moll; cu: Laurent Lucas, CharlotteGainsbourg, Charlotte Rampling, AndréDussollier). Leming este un exemplu perfect, idealaproape, de film ratat, de film care îºi aban-doneazã premisa iniþialã, în prima parte splendidpusã în paginã (mã rog, în imagine), pentru aeºua într-un divertisment aproape facil. Este vorbadespre douã cupluri ce interfereazã, nu are impor-tanþã cum, relaþie care ne introduce într-o atmos-ferã kafkianã, într-o lume a absurdului mai multsau mai puþin cotidian, într-un univers alienant.

În prima orã a filmului – extraordinar “scrisã” cin-ematografic, cu planuri statice, aproape fãrãmiºcãri de aparat – tensiunea este subtil insinuatã,acþiunea este gradatã, este condusã cu mânã demaestru, cu subtilitate, aproape ca într-o piesãionescianã. Dar ceea ce iniþial pãrea cã va fi unfilm despre incomunicabilitate, despre facilulrealþiilor dintre oameni, despre înstrãinare, (nu cãacestea ar fi teme obligatorii pentru un film bun,un film reuºit, dar aºa pãrea sã decurgã lucrurileîn contextul dat), este virat, deturnat mai degrabã,dupã prima orã într-un fantastic dacã nu facil, cusiguranþã perimat, inducând o supãrãtoare senza-þie de deja-vu. Dacã n-aþi ºtiut (nici eu n-am ºtiutpânã acum) leming-ul este un rozãtor, asemãnãtorhamsterului, care trãieºte doar în Scandinavia, unanimãluþ în jurul cãruia graviteazã multe întrebãriretorice ale filmului.

ForºpanIoan-Pavel Azap

Michelle Pfeiffer ºi John Malkovich în Legãturi primejdioase(Stephern Frears, 1988)

Page 35: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

3355

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3355TRIBUNA • NR. 109 • 16-31 martie 2007

(continuare din numãrul anterior)

Profetic, asemeni lui Kieslowski mai târziu,Matuszewski va spune: „Fotografierea miºcãrii esteo meserie indiscretã, nescãpându-i nici un prilej;instinctul ei îi permite sã fie prezent ºicontemporan cauzelor istorice; încetul cu încetulcuriozitatea spiritului uman ºi dorinþa de afirmare –douã sentimente corespondente – îl vor face maiinventiv, mai îndrãzneþ ºi, fãrã a avea permisiuneanimãnui, cu o forþã teribilã va gãsi acele locuri ºiocazii care mâine vor fi istorie...”1

Al doilea moment important îl reprezintãcontribuþia lui Stanislaw Wohl – unul dintre cei maiimportanþi realizatori de actualitãþi, mai ales aacelor actualitãþi legate de evenimente ce descriucampaniile de front. De numele lui Wohl se leagãacea formidabilã campanie de reutilare astudiourilor poloneze de la sfârºitul celui de-aldoilea rãzboi mondial. El obiºnuia sã povesteascãpe un ton amuzant – dar acel ton pe care doardepãrtarea temporalã þi-l poate oferi – fapteextraordinar de dramatice legate de cãutareaechipamentului de filmat, de developat, (în acelmoment exista în Polonia o singurã maºinã dedevelopat!), prin cenuºa unui Berlin împãrþit deacum între trupele sovietice ºi cele americane: „Amfãcut o înþelegere la Berlin cu un ofiþer pentru a-mipermite sã intru în zona ocupatã ºi sã caut acoloechipamentul de care aveam nevoie. Urma, pentruaceasta, sã-i dau 50% din tot ce gãseam acolo;bineânþeles cã nu i-am dat nimic... Aºa cã am adusde acolo o mulþime de echipamente ºi asta pentrucã am întâlnit câþiva germani care, pentru o sticlãde vodkã sau o bucatã de ºuncã, mi-au dat toateadresele la care se presupunea cã au fost îngropateaceste echipamente. Astfel am gãsit camere,obiective, absolut tot ce doreai! În 1946cinematografia noastrã era gata sã producã filme de

ficþiune, documentare, de toate...”2

Încet, dar sigur, cinematografia polonezãrenãºtea din propria ei cenuºã. Jerzy Bossakpovesteºte la rândul lui despre prioritãþile imediatelegate de relansarea cinematografiei poloneze: „...eranecesar sã se facã documentare despre anii imediaþiai sfârºitului de rãzboi, despre cum era, despresituaþia Poloniei ºi totodatã mobilizarea naþiunii învederea începerii reconstrucþiei atâta vreme câtabsolut totul era la pãmânt. Al doilea pasimportant a fost acela de a naºte o ºcoala de film,deoarece fãrã profesioniºti ºi fãrã o tradiþie nu seputea face nimic. Al treilea pas a fost de a organizaparteneriate între producãtori ºi realizatori.”

În 1968 un grup de cineaºti documentariºtirealizeazã filmul de montaj, Pentru liberateanoastrã: „Operatorii de rãzboi au filmat Varºovia cuun sfert de secol în urmã. Peliculele lor neînfãþiºeazã explozii devorând monumente istorice,bulevarde largi, cartiere de locuinþe cu sute de miide locuitori. Urmeazã apoi vaste întinderiapocaliptice înecate în cãrãmizi ºi moloz în careorice urmã de viaþã pare sã fi fost definitiv

nimicitã...”3

O sumarã, dar crudã ºi exactã, descriere o vaface Georges Sadoul: „În Polonia începuturile suntmai anevoioase. În 1944, din cele 789 decinematografe existente în 1938, doar cinci mai potfuncþiona. Numeroºi cineaºti muriserã pe front saufuseserã mãcelãriþi de naziºti în timpul rãzboiului.La Varºovia, mai distrusã decât orice alt mare oraº,

chiar ºi decât Hiroshima, nu mai existã nici unstudio. Întreprinderea de stat „Film Polski” va trebuisã porneascã de la început, cu unitãþi formate deAlexander Ford din rândurile soldaþilor armatelorpoloneze reconstituite în URSS în timpul

ostilitãþilor.”4

Concluzionând, am putea spune cã din acestevaste întinderi apocaliptice s-au nãscut, rând perând, Studioul de producþie cinematograficã de laVarºovia, ºcoala de film ºi televiziune de la Lodz,precum ºi cele opt centre de producþiecinematograficã, nãscute la iniþiativa lui Bossak în1950 ºi conduse de mari personalitãþi alecinematografiei poloneze. Astfel, KADR eracondusã de Jeryz Kawalerowicz, STUDIO deAleksander Ford ºi H. Hubert, RYTM de JanRybkowski ºi A. Scibor-Rilski, START de WandaJakubowska ºi J. Putrament, KAMERA de JerzyBossak ºi Jerzy Stawinski, ILUZJON de LudwigStarski ºi Y. Skowronski, DROGA de AntoniBohdziewicz ºi A. Braun iar SIRENA era condus deJerzy Zarzycki alãturi de J. Pomianowski. Practicaceste trei iniþiative au creat premizele naºteriiMiracolului cinematografiei poloneze ºi implicitapariþia a zeci ºi zeci de cineaºti valoroºi care auimpus filmul polonez în întreaga lume.

Alãturi de filmul de ficþiune s-a dezvoltatputernic ºi filmul documentar. De fapt tradiþia eraprecumpãnitoare de partea genului documentar iarinfluenþa acestuia la o Wanda Jakubowska –

documentarul Ultima etapã5 (despre care se spune

cã este primul film-mãrturie6 din istoriacinematografiei mondiale care aratã condiþiile dedetenþie ale evreilor din lagãrele naziste) – sau la un

Aleksander Ford7 (Strada hotarului) a fost decisivã.Nu de puþine ori s-a pomenit de influenþaneorelismului italian în filmul polonez al anilor ’55-

’60. Fãrã a intra în amãnunte8 credem cãpredispoziþia cãtre un anumit tip de sordid, cãtredramele existenþiale, insalubre, provocate de rãnilefizice sau morale ale ultimului rãzboi, reconstituireavieþii aºa cum se desfãºura ea la acea datã,observaþia minuþioasã, fotograficã a decrepitudiniiexistenþei ºi a marginalului social sunt date comuneacestui tip de cinema practicat atât în Italia cât ºi înPolonia. Atât cã în Polonia, ca de altfel în maimulte þãri ale centrului ºi estului european, aceastãinfluenþã s-a manifestat aproape în exclusivitate ca

dramaticã tentativã de salvare documentarã9, a uneirealitãþi care îºi cerea – în noile condiþii socio-politice – dreptul la memorie. Dar acest fenomennu a fost specific doar Poloniei, ºi asta pentru cã,pe bunã dreptate, aºa cum afirmã Paul Rotha:„...cinematografia polonezã ca ºi cea iugoslavã,chiar beneficiind de o mai puþinã experienþã tehnicãºi de echipament, s-au dezvoltat rapid în filmuldocumentar datoritã în primul rând temelor realiste

abordate.”10

1Bren, Frank, World Cinema – Poland, FlicksBooks, London, 1990, p. 8.2 idem., pp.3-4.3 Mohor, Mircea, în Wajda ?i colegii s?i, „Cinema”nr.2 din 1969, p. 17.4 Sadoul, Georges, Istoria cinematografuluimondial, Editura ?tiin?ific?, 1961, p. 417.

5 ...pelicul? care a fost proiectat? pe ecranele maimultor ??ri ?i despre care un critic francez nota: „Amvenit ?i am descoperit filmul polonez.” (Le theatre –Le cinema, par. Merz, Irena, Editions „Polonia”,Varsovie, 1958, p. 34.6 Polish film title by title, p. 57.7 Foarte interesant? a fost în epoc? disputa dintretinerii Kawalerowicz, Wajda, Haas, Munk ?i Kutz –care, înc? studen?i pe atunci, îi repro?au maestruluiFord c? în filmele sale stilizeaz?, c? dore?te efecte cuorice pre?, c? falsific? realitatea pentru a-l ?oca pespectator (aceste capete de acuza?ii, ca o ironie asoartei, au fost adus? de-a lungul timpului ?i luiWajda, lui Zulawski sau chiar ?i lui Kieslowski). Fordîns? a replicat viitorilor cinea?ti: „Mi se pare c?tablourile din film, a?ezate în secven?e netede,translucide, lineare nu ar da o poetic? just? realit??ii.De aceea în mod con?tient, introduc contraste, spargordinea normal?, m? rup de o anumit? facilitate ?ibanalitate a nara?iunii. Încerc s? men?in spectatorulîncordat prin efecte nea?teptate ?i prin utilizarea deschimb?ri bru?te.”8Vorbind despre documentarismul lui Grierson,Aristarco noteaz?: „Grierson vorbe?te de fapt de ometod?, ca s? zicem a?a, stenografic?, cu ajutorulc?reia s? se observe ?i s? se descrie via?a; afirm? c?micile probleme ale vie?ii cotidiene, simpleleîntâmpl?ri ale existen?ei de toate zilele sunt maiimportante ?i mai dramatice decât toate atrac?iilefictive pe care le pot n?scoci oamenii. Dar, oare, înunele privin?e, manifestul despre documentar nu sepoate considera un neorealism avant-la-lettre?”,Aristarco, Guido, Cinematografia ca art?, Meridiane,1965, Bucure?ti, p. 288.9 La sfâr?itul ostilit??ilor celui de-al doilea r?zboimondial, cinea?tii polonezi s-au reîntors în Var?oviavenind din toate p?r?ile: Ford, Perski, Wohl, fra?iiWladyslaw ?i Adolf Forbert, revenind din URSS,Wanda Jakubowska din lag?rul de la Auschwitz, al?iiau sosit din Germania ?i Fran?a. Grupul de cinea?ticlandestini constitui?i pe timpul ocupa?iei, grupformat din Antoni Bohdziewicz, Jerzy Zarzycki,Ancuta Kazmierczak au început din nou s? activeze,de data aceasta legal. Acest grup a reu?it, printrealtele, s? surprind? imagini ale insurec?iei dinVar?ovia ?i s? salveze documente extrem deimportante de la distrugere. De asemenea s-au întorsdin Anglia Eugeniusz Cekalski, care filmase înPolonia ?i Statele Unite pe timpul r?zboiului ?iimediat dup? întoarcere a realizat câteva documentareinteresante: Marinarul polonez (luptele dateîmpotriva cruci??torului Garland) sau C?l?torianeterminat? (un film despre figura generaluluiSikorski).” – Merz, Irena, Le cinema, EditionsPOLONIA, Varsovie, 1956, p. 38.10 The film till now, PRESS LTD HOUSE, London,1967, p. 41.

(Continuare în numãrul urmãtor)

35. ...acum 50 de aniMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Page 36: Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD TRIBUNA fileTRIBUNA 109 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD 1 Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD Black Black R e v i s t ã

3366

Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD

Black Pantone RRTF RR(0)G(80)B(0) VVERDE CCRUD

plasticareversul medalieiAlexandru VladInternetul anticomunist 2

editorialªtefan ManasiaÎmpotriva Molohului comun 3

contra-editorialEmma MoldovanÎntâlnirea cu tihna 3

cartea Andrei SimuþO criticã generoasã 4

Lucia DãrãmuºO nouã viziune asupra poeticului 4

Claudiu GrozaBucureºti, oraºul uimirilor 5

comentarii Mihai MateiuIstoria gesturilor mãrunte 6

telecarnetGheorghe GrigurcuÎnsemnãri despre Mircea Zaciu 7

media Mihaela MureþanMitul obiectivitãþii jurnalistice 7

imprimatur Ovidiu PecicanParvenitismul incipient 8

accentMonica GheþIdentitatea ca o ranã 9

incidenþeHoria LazãrCultura între trecut ºi viitor 10

eseuDan BreazEstetica AWOL - o noua fizionomie artisticã 11

interculturalitate central - europeanãde vorbã cu Attila Bartis“Când un scriitor gândeºte fie în alb, fie în negru, avemde-a face cu moartea literaturii” 14

Mihai MateiuTihna scriitorului 16

Mara StancaUn alt anotimp în infern. Cu Attila Bartis 16

de vorbã cu Anamaria Pop“Am gândit întotdeauna mai repede decît trebuia” 17

de vorbã cu traducãtorul ceh Ladislav Cetkovsky“Literaturii române îi lipseºte spãrgãtorul de gheaþã” 20

Miroslav NeverlýJocuri carpatice 21

dialog e vorbã cu poetul ºi filosoful Jean Biés“Sã reinventãm sã ne þinem drepþi” (II) 23

remarci filosoficee vorbã cu Mircea Alexandru Birþ“... sunt un personaj atipic ºi de multe ori incomod...” 24

dezbateri & ideipharmakonCãtãlin BobbPenibila “mizã” 25

filosofogrameAurel BumbaºEticã ºi destin creator 25

mediaMihaela Mudure Investigaþie ºi jurnalism 26

bloc-notesDan PopescuPe malurile Tamisei, acolo ºezum... 27

flash-meridianIng. Licu StavriDespre romanul arab 29

ex-abruptoRadu ÞuculescuRomânul erectil (2) 30

zapp-mediaAdrian Þion“Joampa fericirii” 30

subcoolturaOana Pughineanu Brueghel de România 31

tutun de pipãAlexandru VladSãrind peste un secol 31

gulere, manºete, accesoriiMihai DragoleaLa plimbare cu karma ºi carmangeria 32

muzicaVirgil MihaiuJazz timp de o sãptãmânã la Sibiu 33

filmIoan-Pavel AzapAzucena – Îngerul de abanos 34

Lucian MaierCrash (Poveºti din L.A.) 34

1001 de filme ºi nopþi

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Altoiri esenþialeLivius George Ilea

Adriana Popescu