Top Banner
Apare sub egida C ONSILIULUI J UDEÞEAN C LUJ serie nouã • anul II • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003 • 10.000 lei revistã de culturã REVISTE DE CULTURÃ DIN TRANSILVANIA Al. Cistelecan Vasile Dan Octavian Doclin Ioan Moldovan Olimpiu Nuºfelean Ovidiu Pecican Adrian Popescu Cornel Ungureanu George Vulturescu Nicolae Sabãu despre CORIOLAN PETRANU ilustraþia numãrului: EMIL DOBRIBAN ºi MARIUS GHENESCU
24

Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

Aug 29, 2019

Download

Documents

VuongNgoc
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Page 1: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul II • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

REVISTE

DE CULTURÃ DIN

TRANSILVANIA

Al. CistelecanVasile DanOctavian DoclinIoan MoldovanOlimpiu NuºfeleanOvidiu PecicanAdrian PopescuCornel UngureanuGeorge Vulturescu

Nicolae SabãudespreCORIOLAN

PETRANU

ilustraþia numãrului: EMIL DOBRIBAN ºi MARIUS GHENESCU

Page 2: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

2 TRIBUNA • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003

Se dedicã familiei Perþa, cu mulþumiri pentru zilele din Nord

Mã gîndeam, înainte de a pleca pentrucîteva zile pe Valea Vinului - cea dinMaramureº, nu cealaltã, faimoasã,

bistriþeanã - care ar fi cãrþile bibliotecii ideale aunui montagnard. ªi, mai în glumã, mai în serios,în rafturile unei astfel de biblioteci - încã inedite,dupã ºtiinþa mea - aº pune Pe drumuri de munte deHogaº, sadoveniana Valea Frumoasei, neapãratvolumul lui Pãstorel cu vinuri ºi reþete culinare,poate chiar jurnalul cinegetic ºi piscicol al luiTitus Popovici. Acestea fiind “punctele de rezis-tenþã”, însoþite însã ºi de poveºti mai hître, pre-cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile luiA.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºianecdotele lui Nastratin Hogea.

Ar fi de citit, din cãrþile “serioase”, doar douã-trei pagini pe zi, înaintea deambulãrilor dupãhribe ori mure, dupã borcut1 sau doar aºa, dedragul de a simþi rugii ºi lãstarii pãdurii, muºchiiºi jepii culmilor.

Poveºtile, însã, au rol de reactivare neuronalãdupã consumul fizic; ele trebuie citite - cu vocetare, evident - seara, dupã cinã, la un pahar devorbã, ca un soi de aperitiv al snoavelor ºiamintirilor de rostit numai noaptea.

*

De fapt, eu unul sînt mai degrabã un þãran re-fulat decît un turist cu rucsac ºi cort, clãpari, pioleþiºi ceaun în spinare, pornit sã escaladeze, sã cuce-reascã, sã îºi depãºeascã propriile recorduri monta-ne sau sã descopere trasee neumblate. Mie îmi pla-ce sã urc pe munte cu sentimentul unui proprietar,avînd mereu un rost, un scop utilitar, un mobildomestic: adunat de lemne, cules de ciuperci ca sãfie uscate pentru iarnã ori de mure pentru gem.

Nu-mi plac, de aceea, munþii prea înalþi, cãcisînt impersonali, nu-i poþi lua în stãpînire. Acolote întîlneºti cu turiºti preocupaþi ºi grãbiþi, care îþievocã supãrãtor ritmul trepidant-isteric aloraºului. Prefer Apusenii ori Munþii Maramure-ºului, vãile Viºeului sau Tisei - unde am copilãrit-, culmile sãlbatic-prietenoase dinspre Crasna-Viºeu spre vîrful Pop Ivan.

Nu prea vezi pe-aici turiºti “postmoderni”: maidegrabã munteni cu cîte un buºtean în spinare,copilaºi de-o ºchioapã în cãutare de mure sauneveste mereu grãbite cu coºãrci pline de ciuperci.

(În Apuseni am întîlnit o datã un bãtrîn denouãzeci de ani care, “în fundu’ gredinii” - aflatpe o culme, la vreo doi kilometri de casã -, cio-plea dintr-un trunchi enorm o portiþã. Eradimineaþã, însã el pãrea sã fie acolo de zile întregi,fãrã sentimentul trecerii timpului.)

În Carpaþii nordului ºi apusului românescpãdurea ºi muntele sînt o prelungire a grãdinii.Trebuie, aºadar, sã ai grijã de ele, dovedindu-þi,astfel, calitãþile de gospodar.

*

N-am luat cu mine la Valea Vinului, trebuiesã recunosc, nici una din cãrþile mai devreme

pomenite. M-a întîmpinat, însã, aici, o altfel debibliotecã, aparte, avîndu-ºi tîlcul ei, alcãtuitã deparodistul Lucian Perþa.

“Biblioteca Imposibilã” - cum a intitulat-oingeniosul ei autor - a fost pînã nu demult chiarunica posibilã. Iatã ce am gãsit, printre altele, înrafturile ei: trei volume din operele “alese” ale luiMao Tze-Dun; almanahul Scînteia din ’89; Marxºi Engels - Despre literaturã ºi artã ; Lenin - Amintiridespre... ºi tot trei volume de “alese”; Enciclopediasovieticã moldoveneascã , în chirilice, fireºte; Preºedin-telui þãrii - omagiul scriitorilor din România, volumdedicat lui Ceauºescu la împlinirea a “60 de anide viaþã ºi 45 de activitate revoluþionarã” [!]; cevaasemãnãtor ºi pentru “tovarãºa”, cã era musai;volumul 21 din “România pe drumuri” a lui N.Ceauºescu - respectiv România pe drumul construiriisocietãþii socialiste multilateral dezvoltate, titlu abreviatsemnificativ de bibliotecarii vremii; în fine, volu-me de Lucreþiu Pãtrãºcanu, Maurice Thorez(ºeful comuniºtilor francezi, poreclit “contele”pentru cã mergea la manifestaþii cu Rolls-Royce-ul), Fidel Castro, Kalinin, Ghiorghi Dimitrov ºimulte, multe altele, în democraticã devãlmãºie,dictatori lîngã ideologi, cãlãi lîngã victime, poeþilîngã lingãi.

Am dedus tîlcul ascuns al acestei bibliotecidintr-o întîmplare povestitã într-o searã de poetulCosmin Perþa: dupã fuga în Germania a unuiunchi al sãu, Miliþia a descins la Valea Vinului ºi ademolat impozanta poartã maramureºeanã cemãrginea casa pãrinteascã a “trãdãtorului”.Ridicolã rãzbunare comunistã!

“Biblioteca Imposibilã” din Valea Vinuluiaratã cã nimic nu e întîmplãtor, cã locurile potdetermina lucrurile ºi cã realitatea copiazã ficþi-unea.

Iar în orizontul neschimbãtor, rural-domestical munþilor din Nord, ideologiile unui secol trau-matic pot deveni parodice, prilej de rîs copios, deexorcizare.

Poate cã avea dreptate Lenin, îndemnîndu-nesã ne sprijinim pe þãrani...

21 iulie 2003, Valea Vinului

P.S. “Biblioteca Imposibilã” va fi în curîndcompletatã de “vreo cinci kilograme de Stalin”,oferite de un consilier local viºeuan, precum ºi demodesta-mi donaþie, cuprinzînd Istoria PCUS,stenograma Plenarei PMR privind colectivizareaagriculturii ºi o broºurã semnatã de liderul comu-nist mongol H. Cioibalsan. ªi poate cã, peste ani,liniºtea serenã a Vãii Vinului va înlesni poli-tologilor ºi istoricilor studiul ideologiei comu-niste. Cine ºtie?

n

Notã:1. borcut - apã mineralã feruginoasã, tipicã

munþilor Bistriþei ºi Maramureºului.

n Claudiu Groza

consemnãri

bour

Ceauºescuîn Maramureº

TRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Centrului de Studii Transilvane Cluj

ºi al Ministerului Culturii ºi Cultelor .

C O N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U NA

DIANA ADAMEK

MIHAI BÃRBULESCU

MIRCEA BORCILÃ

AUREL CODOBAN

VICTOR R. CONSTANTINESCU

ION CRISTOFOR

CÃLIN FELEZEU

MONICA GHEÞ

ION MURESAN

MIRCEA MUTHU

IOAN-AUREL POP

ION POP

PAVEL PUSCAS

IOAN SBÂRCIU

ALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I A

I. MAXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

IOAN-PAVEL AZAPCLAUDIU GROZAªTEFAN MANASIA

OANA PUGHINEANU

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected]

ISSN 1223-8546

Page 3: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

TRIBUNA • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003 3

editorial

N u se poate spune cã presa din România –ºi mã refer nu doar la presa scrisã, ci ºi laaudiovizual – nu a avut câºtig de cauzã

dupã evenimentele din decembrie 1989.Numãrul instituþiilor media a crescut surprinzã-tor de repede, iar breasla jurnaliºtilor a ajuns sãreprezinte cu adevãrat o aspiraþie profesionalãpentru foarte mulþi oameni, pentru tineri însã în primul rând, neegalatã, poate, decât de ceareprezentatã de informaticieni.

În tranziþia noastrã cea de toate zilele – ºi care sedoreºte o tranziþie spre o societate deschisã ºi spre odemocraþie autenticã – se pare cã presa a învinsinerþiile obiºnuite ale românilor, chiar dacã nu în-totdeauna promovând calitatea, dar prin cantitatecu siguranþã. ªi a învins, cred eu, pentru cã ea a fostcea dintâi care a întruchipat o valenþã realã a schim-bãrii sociale. De unde ºi prestigiul ridicat al forma-torilor de opinie, ºi atenþia sporitã a oficialitãþilorasupra activitãþii cotidiene a ziariºtilor, dar ºi nevoiade mai mult control economic în privinþa celor ca-re se încãpãþânau sã creadã cã sunt a patra putere înstat. O singurã excepþie la acest bilanþ ce se anunþa,aparent, pe de-a-ntregul pozitiv. Ea nu era alta decâtaceea pe care ne-am obiºnuit sã o numim încã depe vremea trecutului regim presã culturalã. Un tipde presã care dacã nu a pierdut din prestigiu, pãs-trându-ºi aºadar calitatea, a pierdut totuºi din punctde vedere cantitativ, prin micºorarea audienþei ºi,implicit, prin reducerea cotei de susþinere financia-rã. Unii au ºi vãzut aici o înfrângere. ªi, într-adevãr,chiar era o înfrângere, dacã nu se uitã cât de impor-tante au fost pentru societatea româneascã un lungºir de periodice literare ºi/sau culturale. Prinurmare, de prin 1997, se mãsoarã periodic stareapresei culturale pentru a i se înregistra pierderile ºi,totodatã, pentru a se cãuta soluþii salvatoare.

De altfel, reacþiile nu au întârziat sã aparã. S-asubliniat în repetate rânduri cã în orice þarã civiliza-tã din lume statul subvenþioneazã cultura scrisã, cãrevistele de culturã nu reprezintã nicãieri un luxpentru elitele momentului, cã ele nu sunt publicaþiide partid ºi nici nu trebuie sã facã ceva în vreun

scop propagandistic în favoarea unei politici sau aalteia, în fine, cã ele nu sunt produse perisabile deconsum, ca alte bunuri, care sã aducã un câºtigimediat. S-a precizat, de asemenea, cã ele sunt ren-tabile ºi eficiente altfel ºi pe bãtaie mai lungã, pen-tru cã acþioneazã formativ asupra omului, ºi, ca ata-re, sunt rãspunzãtoare de mentalitãþi ºi de schim-barea lor în timp. Apoi, s-a discutat despre culturã,ce anume este ºi ce forme a luat ea în societateacontemporanã, socotindu-se câteodatã cã cei care seocupã de presã culturalã nici nu prea pot fi consi-deraþi jurnaliºti în adevãratul sens al cuvântului.

Sã recunoaºtem totuºi cã în presa culturalã seface pânã la urmã jurnalism. Desigur, este unulceva mai bogat în informaþii ºi, în acelaºi timp, mairafinat în expresie decât acela pe care îl întâlnim deobicei în ziare, fie ele centrale sau locale, sau înperiodicele-magazin, care oferã mai mult divertis-ment. Este un jurnalism practicat mai ales de scrii-tori, dar ºi de o categorie destul de largã de oameniinstruiþi în multe alte domenii. Dacã am vrea sãsimplificãm puþin, am spune cã presa culturalã estescrisã de intelectuali. Bineînþeles, existã multepãreri despre ce este un intelectual, dar s-a pututconstata prea adesea – cel puþin la noi, la români –cã el este confundat cu simplul posesor de diplomãuniversitarã ori cu autorul uneia sau mai multorcãrþi tipãrite. O definiþie mai precisã – iar noi opreluãm pe aceea a lui Joël Roman, filosof, fostdirector al revistei „Esprit“ – ne spune cã intelectu-alul este „cel a cãrui vocaþie este aceea de a se adresasocietãþii“. Nu cunoºtinþele de expert în ceva anu-me îl fac pe cineva sã fie intelectual, nici cãrþilepublicate, oricât de savante ar fi ele, ci o anumeangajare civicã, angajare care þine atât de valori, câtºi de faptul cã este o conºtiinþã criticã în raport cusocietatea în care trãieºte. În esenþã, s-ar puteaspune cã funcþia intelectualului este aceea de a ajutasocietatea sã se înþeleagã pe sine însãºi. De fapt, eleste acela care vine sã organizeze „spaþiul public“,care este prin excelenþã un spaþiu al interlocuto-rilor, al schimburilor de argumente, al dezbaterilorlibere. Aici intelectualul ia cuvântul, dezvoltã anu-

mite teze, produce anumite analize, face propuneri,într-un cuvânt: este activ în cetate. Ceea ce s-a maiputut constata este faptul cã democraþia îi favori-zeazã de regulã pe intelectuali ca agenþi civici ºi îiface mai vizibili tocmai pentru cã sunt mai bunicomunicatori. (Dacã intelectualul nu trãieºte într-odemocraþie, funcþia sa este fie protestatarã, fie deauxiliar al puterii). Scurt spus: doar într-o de-mocraþie poate un intelectual sã-ºi joace pânã lacapãt cu adevãrat rolul sãu, anume acela de a lumi-na, de a urni, de a participa la dezbatere. Dificul-tãþile care se ivesc pentru intelectuali într-o demo-craþie realã provin cel mai adesea din situaþia cã toatãlumea participã la dezbatere. De unde ºi tensiunileobiºnuite ce caracterizeazã dezbaterile publice.Jurnalismul cultural, bazat pe intelectuali care serespectã, îºi gãseºte menirea mai mult în pregãtireaacestor dezbateri, contribuind la mai buna alegere atemelor, formulând prioritãþi, ierarhizând discur-suri ºi provocând la dialog tocmai pentru a sporinumãrul actanþilor care sunt interesaþi în a promo-va acele soluþii care se dovedesc eficiente în a servibinele comun.

Mai trebuie spus cã astãzi cultura are maidegrabã un sens antropologic. Dupã scriitorul bri-tanic Anthony Burgess, de pildã, ea ar însemna toa-te acele lucruri din viaþa noastrã care nu pot fitransmise din generaþie în generaþie prin mijloacebiologice. Dupã alþi autori, ea ar reprezenta unrepertoriu de idei, transmise social ºi create intra-generaþional, despre modul de a trãi ºi de a emitejudecãþi, atât în termeni generali, cât ºi în legãturãcu domeniile particulare ale vieþii. Pe de altã parte,cultura poate fi înþeleasã în mod dinamic (progre-siv) sau în mod static. Când e dinamicã, ea pro-moveazã schimbarea ºi se bazeazã în primul rândpe aspecte formative. Când e staticã, ea este supusãtradiþiilor ºi are mai mult un rol conservator.

Avantajos ar fi ca presa noastrã culturalã sã fiedinamicã ºi suficient de consistentã în aspectelesale formative. Din pãcate, ea este astãzi mai multstaticã. Totuºi o anumitã speranþã existã ºi de eatrebuie sã profitãm. Ea este asiguratã de tineriistudioºi care se angajeazã deja în spaþiul public ºicare vor sã se afirme ca autori responsabili în cul-turã. Avem convingerea cã nu ne înºelãm asupraacestui fapt. De aceea ºi presa culturalã trebuiesusþinutã de toþi aceia care nu ignorã acest impor-tant factor de schimbare. Pentru cã tinerii vor datonul în cultura românã de mâine.

n

Jurnalismul cultural ca mediu al schimbãriin I. Maxim Danciu

Emil Dobriban Compoziþie

Marius Ghenescu Autoportret

Page 4: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

4 TRIBUNA • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003

OVIDIU GHITTANaºterea unei Biserici

Presa Universitarã Clujeanã, 2002.

E ste titlul unei de mult aºteptate istoriidedicatã Bisericii Greco-Catolice dinSãtmar. Autorul ei, Ovidiu Ghitta, un

cercetãtor temeinic ºi un bun specialist în istoriemedie ºi premodernã a României ºi în istoriaBisericii Române Unite cu Roma, este lector laUniversitatea „Babeº-Bolyai“, Facultatea deIstorie-Filosofie.

Nãscut în Þara Oaºului (1962), dintr-o fami-lie cu adânci rãdãcini preoþeºti, legate de BisericaRomânã Unitã cu Roma, cu studii universitarestrãlucite în þarã (1981-1985) ºi dupã multe ºirodnice specializãri peste hotare: la Paris (1992),Budapesta (1996, 1999) ºi Roma (1998, 2000), seprezintã, la cei 40 de ani ai sãi, cu o autenticãIstorie a Bisericii greco-catolice din Sãtmar înprimul ei secol de existenþã (1667-1761), apãrutãla Presa Universitarã Clujeanã.

Este încununarea unui strãruitor efort decercetare, extins în timp la mai bine de un dece-niu, concretizat, mai întâi, într-o apreciatã tezã dedoctorat pregãtitã sub îndrumarea regretatuluiprofesor Pompiliu Teodor, al cãrui discipol se ºiconsiderã. Este, în acelaºi timp, rodul pre-ocupãrilor sale de cercetare, de mare adâncime ºifoarte numeroase, privind istoria evului mediuromânesc în general; lucru ce i-a îngãduit sãaºeze Istoria Bisericii ºi rolul acesteia în contextulistoriei naþionale ºi universale, în tot foartenumeroase ºi bune articole ºi studii ce au prece-dat susþinerea tezei de doctorat ºi apariþia cãrþii pecare o prezentãm.

Fãrã a putea exprima, în cifre matematice,exacte, care sã cuprinda cantitativ activitatea decercetare, putem spune, cu certitudine cã listabibliograficã a lucrãrilor lui Ovidiu Ghittadepãºeºte cifra de 25.

Deºi spaþiul tipografic nu ne îngãduie ºi niciscopul nostru nu este sã analizãm activitatea deansamblu a lui Ovidiu Ghitta, câteva subliniericredem cã se impun totuºi.

Într-o Bibliografie întocmitã de noi pe temaNaþiune. Stat. Bisericã, am întâlnit nu mai puþinde 12 studii ºi articole ale lui Ovidiu Ghitta, ceurmãresc probleme, în detaliu, pe care le regãsim,sub formã de sintezã, în „Naºterea unei Biserici“.

Sunt cu precãdere legate de istoricul credinþeiromânilor din nord-vestul Transilvaniei, ortodox-ismul ºi procesul unirii religioase cu Bisericacatolicã, particularitãþile acestora; profilul intelec-tual ºi de credinþã al episcopilor Iosif Stoica ºiIosif de Camillis, întemeiat pe analize din per-spectiva cercetãtorului profund ºi obiectiv; con-textul politic, economic ºi social-cultural, analizatde istoricul cu aceleaºi trãsãturi, în temeiul unorizvoare de maximã importanþã ºi analizã a istorio-grafiei vechi ºi noi, cu sublinierea contribuþiilorlui Zenovie Pâcliºanu ºi a punctelor de vedere alelui Silviu Dragomir. În temeiul tuturor, publicã,încã în 1994, o schiþã pentru o istorie a unirii reli-gioase în nord-vestul Transilvaniei. Un an maitârziu ºi apoi în 1998, pregãteºte, prin colaborare,

douã volume de studii, ce strâng la un loc comu-nicãri a douã simpozioane cu caracter naþional ºiinternaþional ce au avut loc la Cluj, privind etniaºi religia, biserica ºi societatea, în Centrul ºi Sud-Estul Europei.

Toate confirmã implicarea sa în ceea ceînseamnã reconstituiri istorice generale ºi spe-ciale, legate de Bisericã ºi Societate, în plan local-naþional ºi regional-universal ºi implicit o largãdeschidere spre cunoaºterea fenomenului spiritu-al-religios, dintr-un veac deloc uºor de strãbãtutdin perspectiva sa istoricã. Aºa ajunge ºi mai alesaºa va putea rãspunde unei întrebãri retoricecuprinsã în chiar titlul cãrþii „Naºterea uneiBiserici“, titlu extrem de bine ales.

Cartea se extinde pe un total de 411 pagini, estructuratã pe trei principale capitole: Unirea (p.17-150), În umbra episcopatului „latin“ (1716-1761), (p. 151-289) ºi Criza Unirii (p. 291-348),precedate de o Introducere (p. 9-15) ºi urmate deConcluzii (p. 349-351), Rezumat în limbaenglezã (p. 353-360), Bibliografie (p. 361-379),Anexe (p. 381-394) ºi Indici (p. 395-411).

Se cuvine, credem, sã pornim în prezentareacãrþii de la consideraþiile profesorului PompiliuTeodor, cel care l-a cunoscut mai bine ca oricinepe autorul ei ºi deopotrivã conþinutul ºi impor-tanþa istorigoraficã a demersului sãu: „Aceastã carte– spunea profesorul Pompiliu Teodor – nu este osimplã istorie a raporturilor românilor sãtmãreni cu epis-copii uniþi de la Muncaci. Ea urmãreºte drumul strãbã-tut de o idee (Unirea bisericeascã) pânã a devenit reali-tate instituþionalã ºi ideologie religioasã. Ocupându-se deun caz local, lucrarea dezvãluie de fapt cum se naºte oBisericã“. ªi mergând mai departe cu aprecieriledespre carte, dar ºi despre autorul ei, conchide cã:„Meritul indiscutabil al lui Ovidiu Ghitta este acela dea fi urmãrit cu rãbdare ºi tenacitate un rezultat ºtiinþificmenit sã lãmureascã un trecut distorsionat de cele maimulte discursuri istoriografice. Dintr-un noian de fapte arezultat o imagine limpede, care, orientatã spre adânci-mile istoriei, surprinde un capitol esenþial de viaþã ome-neascã dintr-o arie puþin cunoscutã“.

Ne alãturãm cu toatã convingerea aprecierilorprofesorului Pompiliu Teodor. Acestea sunt liniilede forþã ale cãrþii ºi trãsãturile esenþiale aleautorului ei. Conþinutul acesteia, notele de lasubsolul ei, bibliografia, anexele ºi nu mai puþinindicele, stau mãrturie unei lucrãri de mare actu-alitate ºi interes, cu un caracter ºtiinþific profundºi autentic, ce rãspunde temei cu mare probitate,fãrã umbrele subiectivismului confesional.

Ovidiu Ghitta, ca istoric ce a trãit ºi trãieºte lasfârºitul ºi începutul unui nou mileniu si al unuinou veac, înarmat cu ºtiinþa ºi conºtiinþa omuluide bunã credinþã, gata a interpreta fenomenelepolitico-economice ºi spiritual-culturale,naþionale ºi universale, în toatã interdependenþalor, în spiritul ªcolii istorice clujene contempo-rane lui, îºi împlineºte astfel, în cele mai bunecondiþii obligaþiile asumate.

Încercãm în cele ce urmeazã o succintã intro-ducere în paginile cãrþii prin sublinierea unorrepere cronologice ºi tematice desprinse dinpaginile acesteia.

Titlul ne spune cã este vorba de Bisericagreco-catolicã din Sãtmar în primul ei secol deexistenþã, de naºterea acesteia legatã de anul 1667

ºi de istoria sa, vreme de aproape un veac, pânã la1761. Primul an (1667) marcheazã momentul încare Leopold I acordã un privilegiu negustorilor„greci ºi sârbi“ interesaþi sã se stabileascã înSãtmar, Mintiu ºi Nagy-Kálló (comitatul Szabolcs- Ungaria), cu obligaþia ca preoþii acestora sã fiecredincioºi Sfintei Biserici Romane ºi sãrecunoascã autoritatea ierarhicã a episcopului dela Muncaci. „Aºa începe – spune Ovidiu Ghitta –povestea levantinilor de la Mintiu, implicaþi profund înpromvoarea formulei greco-catolice printre românii dinUngaria habsburgicã, prin unirea lor cu Biserica pãs-toritã de suveranul pontif“ (p. 91).

Al doilea an, ce indicã sfârºitul investigaþiiloravute în vedere de autorul cãrþii, marcheazã defapt sfârºitul crizei Bisericii Românilor Uniþi,provocatã de acþiunile cãlugãrului Sofronie(1759-1761), cu efectele ºi particularitãþile lor înzonã.

Aºadar, cartea reconstituie un proces istoric –cãci aºa ºi numai aºa poate fi socotitã unirea reli-gioasã a românilor cu Biserica Catolicã – cel alnaºterii ºi evoluþiei Bisericii Greco-Catolice înnord-vestul þãrii noastre, un demers istoriograficde mare importanþã, cãci pune în discuþie ºi elu-cideazã probleme fudamentale, spirituale, cuimplicaþii profunde, politice, sociale ºi economi-ce, de interes special-naþional ºi general-regional.

Acest proces este urmãrit printr-o depãºire aspaþiului geografic al Sãtmarului din evul mediu,un comitat mult mai extins decât judeþul SatuMare din zilele noastre, ºi al timpului ce ni-lindicã titlul cãrþii. Comitatul Stãmarului „repre-zintã marele bastion septemtrional al «valahilor» dinMonarhia Habsburgicã“ (p.11) iar problema uniriireligioase a românilor de aici cu Biserica catolicãare premize mai vechi decât în Principat, s-a rea-lizat mai devreme, sub alte forme ºi în alt contextistoric. Considerã cã evenimentele petrecute înnord-estul Ungariei locuite de români sunt veri-ga ce leagã strâns naºterea Bisericii greco-catoliceardelene de amplul fenomen religios central-european declanºat în Polonia-Lituania, prin„Unirea de la Brest“, la sfârºitul secolului al XVI-

cartea

n Marcel ªtirban

„Naºterea unei Biserici”

Marius Ghenescu Profetul Daniel

Page 5: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

TRIBUNA • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003 5

lea; cã în cadrul istoriei unirii bisericeºti dinpãrþile nord-estice ale Ungariei, un moment dereferinþã este relansarea miºcãrii de unire lamijlocul anilor ’80 ai veacului XVII prin parohulcomunitãþii „levantine“ din Mintiul Sãtmarului ºicare primeºte dimensiuni deosebite prin activi-tatea epsicopului de la Muncaci, Iosif de Camillis(1689-1706).

Ovidiu Ghitta ne mãrturiseºte ºi cartea o con-firmã – aºa cum spunea ºi profesorul PompiliuTeodor – cã a fost în intenþiile sale nu sã realizezeo amplã istorie a raporturilor românilor sãtmãrenicu episcopia greco-catolicã de la Muncaci, ci unaa drumului strãbãtut de o idee (unirea eclezias-ticã) pânã a devenit realitate instituþionalã ºi ide-ologie religioasã (p. 14). Parcurgând acest drum,el urmãreºte ºi analizeazã de fapt cum s-a nãscuto Bisercã: Biserica românilor uniþi din Sãtmar.

Este întâiul demers ce îºi propune ºi realizeazãacest lucru. Mai mult, procesul unirii religioase aromânilor din Sãtmar este urmãrit în contextulgeneral al „miºcãrilor de unire postridentine“ în spaþi-ul Europei Central-Orientale, un lucru deasemenea în premierã istoriograficã. Întâiul capi-tol, intitulat Unirea, extins pe 130 p., este, defapt, o remarcabilã analizã a tot ceea ce a însem-nat gândire ºi acþiune dinspre Biserica Catolicã ºireceptarea unirii de cãtre spiritualitatea eclezias-ticã ºi laicã europeanã, iar Unirea românilor dinSãtmar e interpretatã ca o ipostazã a acestora. Înultimele douã decenii ale veacului al XVII-lea aavut loc o relansare a acþiunii de unire bise-riceascã printre sacerdoþii ruteni din nord-estulUngariei ºi la extinderea ei în mediul românesc.Un loc aparte în lucrare îl ocupã episcopul Iosif

de Camillis, tot cu o primã analizã, obiectivã, arolului sãu reformator, benefic pentru preoþiiromâni din zonã.

Capitolul al doilea, intitulat În umbra epis-copului „latin“, ce numãrã 128 p., cronologic areîn vedere perioada 1716-1761. Corespunde cunumirea ºi recunoaºterea (în 1716), ca „vicar apos-tolic pentru uniþii din districtul Muncaci“ a ruteanuluiGhenadie Bizanczy, dator a da ascultare ºi a sesupune episcopului romano-catolic din Eger.1761 semnificã, cum mai spunean, sfârºitul acþiu-nilor rãzvrãtitului Sofronie. E istoria a 45 de ani aromânilor sãtmãreni uniþi cu Biserica românã,urmãritã în douã subcapitole: Statul, Stãrile ºiBiserica Unitã din Nord-Estul Ungariei ; Vlãdicade la Muncaci ºi turma sa din Sãtmar. Sunt titlurisingure sugestive ºi explicative pentru conþinutullor. Cuprind viaþa religioasã, instituþionalã lanivelul preoþilor ºi al mirenilor, frãmântatã darvictorioasã pentru Biserica Românã Unitã dinSãtmar ºi nu doar pentru câteva decenii.

Ultimul capitol, intitulat Criza Unirii , cu maipuþine pagini (70), urmãreºte de fapt Miºcarea luiSofronie în comitatul Satu Mare, cu cauzele,formele ºi efectele sale. Furtuna s-a oprit odatã cudispariþia celui care a provocat-o. Unirea reli-gioasã a românilor din Sãtmar, asemeni celor dinîntreg Principatul Transilvaniei, ºi-a continuatdrumul firesc în direcþia în care ºi sufletul creºtinºi interesul naþional o cereau.

Ovidiu Ghitta se opreºte la acest moment derãscruce, dar ºi de continuitate în viaþa spiritual-religioasã a românilor uniþi din comitatulSãtmarului. Arhiereii greco-catolici de la Blaj,apoi ºi de la Oradea, îi vor conduce pe drumul în

care îi vor gãsi comunizarea þãrii ºi tragediaBisericii Române Unite, din anul 1948 ºi din ceicare au urmat vreme de patru decenii. Erau atun-ci sub aripa episcopului Alexandru Rusu, un omde mare credinþã ºi de mare culturã, un arhiereupilduitor, exemplu în toate ºi pentru întreaga sadiecezã...

Cândva nu prea departe în timp, poate,Ovidiu Ghitta îºi va extinde cercetãrile saleasupra Unirii românilor din întreg PrincipatulTransilvaniei ºi asupra istoriei din toate timpurilea românilor uniþi din Sãtmar. Cu certitudine vomputea citi pagini de istorie autenticã, aºa cum oputem face azi, imaginar, urmãrindu-l în pãrþilesale de suflet, acolo unde s-a trãit mereu greu darniciodatã fãrã Dumnezeu, fãrã dragostea de neamºi de credinþa in Biserica Lui.

Citindu-l pe Ovidiu Ghitta, prin cartea sa ºiprin toate scrierile lui, vom înþelege de ceSãtmarul, cu oamenii sãi, cu elita ecleziasticã ºilaicã, din timpurile de demult, au fost aºa ºi nualtfel. Vom înþelege de fapt istoria lor aºa cum afost vreme de un veac, prin demolarea unorprejudecãþi dovedite a fi construite fãrã temei.„Naºterea unei Biserici“ înseamnã prima carte deistorie a Bisericii Române Unite din Sãtmar, carerãspunde întrebãrilor fireºti ºi plaseazã unirea, încontext istoric naþional ºi european, la unsuperlativ ce-i face mare cinste autorului ei.

n

GHEORGHE IANCUProblema minoritãþilor etnice din România în docu-

mente ale Societãþii Naþiunilor (1923-1932). Le pro-blème des minorités ethnique de Roumanie dans les documents de la Société des Nations (1923-1932).

Ethnic Minorities in Romania in documents from theLeague of Nations (1923-1932)

Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2002

L ucrarea istoricului dr. Gheorghe Iancuabordeazã o temã de o importanþã ºi sem-nificaþie aparte.

Apariþia cãrþii reflectã preocupãrile lui deduratã dedicate problematicii minoritãþilornaþionale din România. E suficient sã amintim cãpânã acum a publicat 19 articole în reviste ºiculegeri de studii pe acest subiect.

În tot ce a scris s-a referit la ansamblulminoritãþilor naþionale, chiar dacã ponderea lor ediferitã. Cunoaºterea foarte temeinicã a subiectu-lui ºi tratarea lui într-un autentic spirit al ade-vãrului istoric, bazat pe mãrturii de primãmãrime, prezentate ºi interpretate, cu obiectivi-tatea istoricului deplin stãpân pe întreaga pro-blematicã fac din Gheorghe Iancu un reputat spe-cialist al istoriei minoritãþilor etnice, în general.

Titlul ºi sumarul cãrþii ne introduc în tematicaacesteia iar cuvântul înainte ºi studiul introductivdau reperele ºi dimensiunile demersului sãu.

Desprindem din toate acestea cã este vorba deproblema minoritãþilor din România în docu-mente ale Societãþii Naþiunilor vreme de undeceniu, de la 1923-1932. Documentele suntNote ºi Rapoarte întocmite de ºefii Secþieiadministrative ºi minoritãþi de la SocietateaNaþiunilor, Erik Colban, diplomat norvegian ºi

Pablo de Azcarate, diplomat spaniol, în urmacãlãtoriilor de informare efectuate în România înanii 1923, 1924, 1926, respectiv 1930 ºi 1932.Documentele sunt tipãrite în limba lor originalã,francezã sau englezã ºi traduse în limba românã.Aceasta înseamnã cã este o ediþie bilingvã, lucruce se cuvine subliniat, pentru cã are, în felul aces-ta, deschidere fireascã spre istoriografiaromâneascã dar ºi spre cea strãinã. Mai trebuie sãspunem cã ºi Cuvântul înainte ºi Studiul intro-ductiv sunt traduse, primul în limba francezã, aldoilea în limba englezã. Importanþa ºi semnifi-caþia lor se cer de asemenea subliniate. Se impunprin explicaþiile ºi analizele întreprinse, prin volu-mul lor (fiecare de 2+25 p.), prin conþinutul ºimesajul transmis. Studiul introductiv este intitu-lat de fapt, nu întâmplãtor, ceea ce ºi este, Studiuistoric. Ambele depãºesc formele obiºnuite.Cuprind ºi exprimã opinii convingãtoare aleautorului lor, în temeiul documentelor, repro-duse sau cercetate din 6 fonduri arhivistice dintrecare 2 interne (Bucureºti) ºi 4 externe (Geneva 2,Londra 1, Budapesta 1) ºi a unei foarte bogatebibliografii, din care, selectiv, 179 de titluri suntpuse la sfârºitul volumului. Se regãsesc ºi înnotele lucrãrii foarte bogate, cu informaþii ºiexplicaþii notabile. Totul este o construcþie istori-ograficã modernã sub raport metodologic, almijloacelor de comunicare ºi evident de uninteres deosebit pentru istoriografia românã ºistrãinã, din cel al conþinutului ºi implicit almesajului sãu istoric.

Desprindem toate acestea din datele oferite deIntroducere, Studiul introductiv, documentelereproduse, din notele ºi bibliografia folositã, devolumul prezentat în ansamblul sãu. Încercãm ºio succintã concretizare legatã de structura sa mai

întâi, apoi de cea a cadrului instituþional, a per-sonalitãþilor implicate ºi desigur a problematiciiabordate – lucruri ce definesc importanþa cãrþii ºiconfirmã susþinerile noastre legate de valoarea sa.

Reamintim cã documentele reproduseînseamnã 144 p. în limba românã ºi tot atâtea înlimbile englezã ºi francezã, din care 95 în englezãºi 49 în francezã.

Vizitele lui Erik Colban ºi Pablo Azcarate auavut loc la invitaþia guvernelor României; au avutun caracter informativ, nu de anchetã ºi s-audesfãºurat ca urmare a memoriilor ºi a petiþiiloradresate Societãþii Naþiunilor, în principal, dereprezentanþi ai comunitãþii maghiare dinRomânia, sprijiniþi de statul maghiar. Problemeleinvocate: nemulþumiri legate de aplicareareformei agrare, de legislaþia privind invãþãmân-tul din România, cu referire la cel pentruminoritãþi.

Cãlãtoriile au avut loc în iulie 1923, în mai1924, octombrie 1926 (Erik Colban), ºi înoctombrie 1930, septembrie 1932 (PabloAzcarate). ªefii de guverne au fost Ion I. C.Brãtianu (1923-1924), gen. Al. Averescu (1926),G. G. Mironescu (1930) ºi Al. Vaida-Voevod(1932). Miniºtrii implicaþi, cei de externe: I. G.Duca (1923-1926), I. M. Mitilineu (1926), G. G.Mironescu (1930), Al. Vaida-Voevod (1932), cei aiînvãþãmântului ºi culturii Dr. C. Angelescu ºi Al.Lapedatu (1923-1924), I. Petrovici ºi VasileGoldiº (1926), N. Costãchescu (1930), D. Gusti(1932) ºi cei ai agriculturii: Al. Constantinescu(1923-1924), C. Garoflid (1926), V. Madgearu(1930) ºi V. Niþescu (1932).

Socotim utilã evidenþierea demnitarilor strãinice ne-au vizitat þara ºi a celor români amintiþi, cucare au venit în contact (direct sau mijlocit). Obunã parte din ei au fost cei care au iniþiat ºipregãtit legislaþia ce a fãcut obiectul memoriilor

Istorie ºi etnicitate

à

Page 6: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

6 TRIBUNA • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003

adresate Societãþii Naþiunilor de cãtre minoritateaetnicã maghiarã din România. Locul central îlocupã I. G. Duca. Din ºirul lor nu poate fi omisnici N. Titulescu. El nu a îndeplinit, în perioade-le avute în vedere, atribuþii guvernamentale, dar afost profund ºi direct implicat în toatã problema-tica minoritãþilor naþionale peste hotarele þãrii.

Ne gândim la legislaþia privind reformaagrarã, la Decretul-lege al Consiliului Dirigentdin septembrie 1919, la normele ce au reglemen-tat arendãrile forþate din anii 1919-1921 ºi la legeadefinitivã de reformã agrarã pentru Transilvania(din iunie 1921), la legile privind organizareaînvãþãmântului, cu precãdere la cel primar (1924)ºi particular (1925), ºi la legea cultelor (din 1928).Prevederile Tratatului minoritãþilor (1919) ºi celeale Constituþiei României din 1923 privind drep-turile minoritãþilor naþionale au fost invocate, deo parte sau alta, în dezbaterile ºi discuþiile ce auavut loc ca urmare a plângerilor ºi memoriiloradresate Societãþii Naþiunilor.

Pentru mai buna înþelegere a lucrurilorautorul volumului, Gheorghe Iancu, realizeazã înstudiul introductiv o foarte atentã ºi pertinentãanalizã a cadrului istoric, naþional ºi central-sud-est european al anilor 1916-1920. E vremea încare s-au produs profunde mutaþii în istoriapopoarelor europene ce ºi-au format sau întregitstatul lor naþional (în 1918). Aceste schimbãri auºi determinat plângerile minoritãþilor etniceadresate Societãþii Naþiunilor, din partea ucraine-nilor, ruºilor, rutenilor, bulgarilor ºi germanilor.Gheorghe Iancu ne spune cã cele mai multepetiþii au fost trimise de comunitatea germanã dinPolonia ºi anume 100 de petiþii. Din parteamaghiarilor din România au fost înaintate, dupãunele surse, 40 de petiþii (p. 60).

Tot autorul volumului grupeazã ºi sistema-tizeazã problematica în ºase principale grupe:ºcolare (legi ºcolare, închideri de ºcoli, preluareaunor imobile care au aparþinut minoritãþilor decãtre statul român, ca succesor al statuluimaghiar; chestiunea bacalaureatului, a numãruluide ore de limba românã în ºcoli de stat sau parti-culare minoritare, insuficienþa suportului finan-ciar oferit de statul român pentru ºcoli; bisericeºti(expropierea pãmântului deþinut de bisericileminoritare); agrare (aplicarea reformei agrare,prevederile legii agrare, expropierea de pãmân-turile arabile sau de pãduri); libertãþi individuale;

probleme legate de naþionalitate; revizuirea pro-prietãþii în Dobrogea de Sud (p. 60-61).

Este tematica predilectã a memoriilor ºi suntproblemele urmãrite de diplomaþi strãini veniþi înRomânia, în numele Societãþii Naþiunilor, în dia-logurile cu oamenii politici români, membri aiguvernelor sau ai puterii locale ºi cu reprezen-tanþii minoritãþilor etnice din teritoriu: maghiari,saºi ºi evrei.

Itinerariul a fost bogat ºi a cuprins oraºe ºisate din Transilvania, Banat ºi Criºana, cu plecãridin Bucureºti, cu trenul sau automobilul, însoþiþiîntotdeauna de funcþionari superiori din minis-terele de Externe, ai Învãþãmântului ºi Culturii, aiAgriculturii. Amintim oraºele vizitate: Braºov,Gheorgheni, Miercurea Ciuc, Sibiu, Cluj,Oradea, Salonta, Arad, Sântana, Timiºoara ºi dinnou Bucureºti (în 1923); Cluj, Oradea, Bucureºti(în 1924); Oradea, Cluj, Turda, Aiud, Sighiºoara,Odorhei, Sfântu Gheorghe, Braºov ºi cele 30 decomune (în 1926); Bucureºti, Sinaia (1930);Bucureºti, Miercurea Ciuc, ªumuleu (1932).

Sunt localitãþile cu minoritãþi naþionale undeau avut prilejul, nestingherit de nimic ºi denimeni, sã ia contact ºi sã discute cu reprezen-tanþii acestora, ierarhi, preoþi ºi laici, cu oameniide rând. Pretutindeni au fost întâmpinaþi dereprezentanþii puterii locale cu cordialitate ºistimã ºi de populaþia localitãþilor vizitate, cu ace-leaºi sentimente. Au fost ascultate ºi analizateobservaþiile ºi plângerile venite dinspre elitaminoritãþilor naþionale intervievatã într-un auten-tic spirit democratic ºi consemnate toate înrapoarte întocmite ce au câteva trãsãturi defini-torii comune subliniate, foarte bine, în studiulintroductiv de Gheorghe Iancu.

Lectura lor impresioneazã deopotrivã princonþinut ºi formã. Rapoartele publicate sunt au-tentice izvoare istorice cu bogate descrierigeografice, de aici ºi marea lor importanþã.Faptele ºi situaþiile descrise, portretele umanerealizate, dovedesc o bunã cunoaºtere a reali-tãþilor, se bucurã de profunde analize cu o obiec-tivitate ce face mare cinste diplomaþilor ErikColban ºi Pablo Azcarate, instituþiei în numelecãreia ne-au vizitat þara.

Concluziile lor, echilibrate ºi realiste, sinte-tizeazã realitãþile complexe din România în planulminoritãþilor etnice. Statul român colabora pedeplin cu instituþiile Societãþii Naþiunilor dindomeniu, I. G. Duca jucând un rol determinant

(1922-1926) ºi fãcea eforturi vizibile pentrurespectarea Tratatului minoritãþilor, proces accen-tuat dupã venirea la putere a guvernului IuliuManiu. Lucrurile nu luaserã, în opinia minoritar-ilor, exact contururile solicitate de ei.

Socotim cã este un câºtig istoriografic incon-testabil, un model ca metodologie de lucru ºi deinterpretare a unor izvoare istorice; este, princonþinut, un pilduitor exemplu pentru oameniipolitici, români ºi strãini contemporani, poate ºipentru elita minoritãþilor naþionale din zilelenoastre. Aºa se va putea împlini mesajul cãrþii.

Am mai vrea, în încheiere, sã spunem cevadespre autorul volumului, cercetãtorul ºi profe-sorul Gheorghe Iancu. Lucrarea prezentatã de noia apãrut în anul în care împlinea ºase decenii deviaþã ºi 35 de ani de activitate ca cercetãtor al isto-riei veacurilor XIX-XX. Anul în care scriem aces-te rânduri, 2003, înseamnã un nou început, ºi înacelaºi timp o continuitate, într-o prodigioasãactivitate istoriograficã.

Nãscut în Carpaþii Apuseni a adus cu el, laCluj, de acolo ºi din casa pãrinþilor sãi, aerulproaspãt de Munte. Natura, în mijlocul cãreia ºi-a trãit anii copilãriei, de o frumuseþe legendarã,ºi apoi asprimea aºezãrilor muncitoreºti în care ºi-a petrecut adolescenþa, au format, împreunã,trãsãturile obiºnuite oamenilor de la munte ce audovedit ºi dovedesc, întâi de toate, hotãrâre ºitenacitate în acþiuni ºi caracter în comportarea lorcotidianã. Am adãuga sentimentele de libertate,de dreptate ºi adevãr, transformate în cerinþe deviaþã, nãscute în acelaºi mediu favorizant, regãsitemereu la spiritualitatea, ºi deopotrivã la oameniide rând munteni, la moþii noºtri; le întâlnim ºi laGheorghe Iancu, ca om al Munþilor dar ºi alCetãþii noastre Academice.

Format la o ºcoalã istoricã, înscrisã într-obunã tradiþie, cu înaintaºi de mare prestigiu,Gheorghe Iancu se aliniazã lor ºi continuãcercetãri de mare interes pentru istoriografianoastrã contemporanã. Este în primul rând unistoric al Transilvaniei dar, în aceeaºi mãsurã ºi alîntregii þãri, totul fiind încastrat, dupã împre-jurãri, în context naþional sau universal. Tematicaeste de o mare varietate axatã pe teme majore,fundamentale ale istoriei noastre contemporane,cu prelungire spre cea modernã din ultimele saledecenii.

Nu încercãm aici ºi acum o descriere tematicãºi cronologicã a scrisului istoric al autorului cãrþiiprezentate de noi, deºi împrejurãrile ar cere acestlucru. Anul 2002, cum spuneam, nu a fost numaiun eveniment editorial pentru cercetãtorulGheorghe Iancu ci ºi unul aniversar. Ambele secer asociate clar. Amândouã ne oferã un bun ºiaºteptat prilej, cel dintâi de a îndemna la o lecturãa cãrþii, ce dincolo de de informaþiile sale bogate,este plinã de învãþãminte pentru elita de azi aminoritãþilor etnice de la noi, dar ºi pentruoamenii politici români; în al doilea rând este unbun prilej de a-i dori, din toatã inima, un drumde continuitate în noul deceniu de viaþã în care apãºit, pentru a sluji, cu aceeaºi putere, dragoste ºidevotament, prin scrisul sãu, istoriografia noastrãºi strãinã, ºi prin ea, oamenii munþilor de unde acoborât, pe cei ai ºesurilor unde trãieºte deaproape patru decenii, ºi fãrã îndoialã, ai spiritua-litãþii româneºti de prestigiu din care face parte.

n

Emil Dobriban Compoziþie

à

Page 7: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

TRIBUNA • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003 7

D upã ºase volume de versuri semnate –dintre care Tãierea aripilor la îngeri a obþinutPremiul pentru debut al USR în 1993 –,

Sorin Gârjan are ºansa de a se impune definitiv înpeisajul poetic contemporan, prin volumul iani…(ocheanul cu vitralii), apãrut la editura clujeanã Eikonîn 2003.

Pentru cã nu se rezumã la þipãtul diferit al uneinoi generaþii, poezia lui Sorin Gârjan rãzbate maigreu drumul spre cititorul fidel versului, fiind însãcapabilã sã ofere rafinate surprize intelectuale. Stilulpoetului este unul eclectic, deschis celor mai variateinfluenþe, de la suprarealismul naumian la optzecis-mul vizionar ºi fluidic (Ion Mureºan, NichitaDanilov), la literatura sordidului ºi a kitschului(asumatã ca o “tradiþie” mitteleuropeanã de autorulbãnãþean). Volumul se constituie într-un spaþiu –de cele mai multe ori benefic – al mixajului întremetaforã ºi prozã, între tablouri lucrate strãlucitorºi maniacal ºi insule de prozaism (biografism ceexhibã durerile provocate de totalitarism). Eliberatdin chingile strânse ale prozodiei clasice, poemul(narativ) se va desfãºura aglutinant ºi halucinant,vorticist, pãstrând straturi ale unor succesive(re)scrieri.

Cele trei cicluri ale cãrþii, iani…, poemele cuaripi… ºi elegiile inceste… întreþes trei filoane lirice,ca teme majore: akédia (unde se aratã semnelecãderii poetului “damnat”, bântuit de viziuni putre-facte, negre, orgiastice), biografismul (unde naraþi-unile conduse de memorie reconstituie, culentoare, mecanisme totalitare: gulagul, miliþia, dic-tatura) ºi erotismul (unde naturalismul este împã-cat cu livrescul, ajungându-se la duioºii lugubrecristpopesciene: “poeþii dezlipesc de pe frunþilecriticilor bancnote/ cu urme de ruj ºi unsoare peele!”).

iani… este partea cea mai întinsã, dar ºi cea maisubstanþialã a volumului. Lipsit de tentaþia devora-toare a narcisismului, poetul se autoironizeazã cuamãrãciune: “între rictus ºi zâmbet vor zidi pãian-jenii o cârciumã tristã…” Poemele primului ciclusunt, într-un fel, “scrisorile unui provincial”, alcãrui suflet e pustiit metodic de târgul sordid, deboemã ºi acedia, de un dezgust cronicizat faþã deorice posibilã salvare. Poemele cu/despre sauadresate lui Iani (stafia bunicului bonom,supravieþuitor al Gulagului rusesc, ºtiutor al unorsplendide istorii ºi vorbe memorabile) se compundin fragmente salvate ale unui discurs nesfârºit,unde jocul metaforei e aruncat în fileul prozei, cãciautorul este îndrãgostit de analogii pe care le totdezvoltã – aºa cum, pornind de la un simplu motiv,ai þese o broderie imensã. Sorin Gârjan rateazã încâteva poeme chiar din pricina acestei imageriisufocante, arborescente, alteori dubleazã (inutil)metafora sau o trece într-un registru apropiat,atenuându-i forþa: “ºi vei gusta goliciunea ei sadicã/acoperitã cu puf de-ntuneric./ cu polen de cãrbune…”(s.m., ªt. M.)

Ciclul conþine însã cel puþin patru poemeantologabile, cãrora nu li se poate reproºa decâtmãreþia. Începutul secvenþei a doua din akédia: sâr-guinþa nimicului!aminteºte, prin puritate ºi tensiune,capodopera lui Traian T. Coºovei, Requiem(dinvolumul Ninsoarea electricã): “de la o vreme cãmã-tarii îºi toarnã arginþii/ în sângele stins ca-ntr-ogroapã cu var,/ mama ºi tata tot vin/ unul sprecelãlalt cu capul ascuns/ în mari buchete de

crini…”, prin comparaþie cu “Taicã-meu ºi-a vân-dut ºi apa din fântânã/ ca sã mã scape de singurã-tate”. “Cãmaºã de forþã” pentru insul dezumanizatºi ateu, sufletul devine, pentru “cei fericiþi”, “o ieuºoarã”, “o margaretã în pãrul negru/ al vieþii!”Aceeaºi altitudine poetul o mai atinge în fratele meude pãmânt, ariergarda. firavele înscenãri ale destinuluitânãr, iason. foºnetul unor slãbiciuni credincioase, ca ºi înelegiaunde Tatãl apare în chip de personaj fantast,vizionar ºi himeric, amintind de Bruno Schulz ºiDanilo Kis. Dacã în ariergardaºi în elegie este privile-giatã figura tatãlui, iason se constituie într-o artãpoeticã a grotescului, a terifiantului, într-o cãlãtorieprin bolgiile imaginarului (al poetului cãzut): “opoianã cu pãpãdii scuturate departe în inimã/ iadul/depunându-ºi ouãle-n creier ca pãduchii/ în pãrulstrãlucitor al copiilor cu deprinderi/ alese”. Iani esteIason, învingãtorul învins, poetul damnat pentrucare nu mai e accesibil decât nectarul unor repre-zentãri infernale: “(…) amãrãciunea de cãlugãriþã/ aprimei iubite ca o dantelã între capacele unuisicriu/ arãtându-se (…)”. Poezia este mantia roasã ºiputrezitã în care, odatã, se va fi înveºmântatDumnezeu, e“punga de plastic”, ridicatã “din apamâloasã”, în care dorm cãþeii înecaþi…

poemele cu aripi… (scrise în poiana novãþului) sunt,în fapt, medalii boeme (fãrã titlu) închinate priete -nilor poeþi, definiþii (jucate) ale actului creator,sentinþe paradoxale sau descrieri “erudite” ale ami-cilor: “în amintire bocancii soldãþeºti ai lui Muristrãluceau/ ca un Rolls-Royce prezidenþial în curteaunui palat scit!”

Abia în elegiile inceste…, ciclul final careîntregeºte filonul erotic al volumului, cartea selumineazã brusc, rãul este redus la carnalitateapoznaºã ºi ispititoare. Deºi vocabularul poetic a fost… definitiv contaminat (“gulagul iubirii”, “sânii eiînþepaþi ca niºte ideologii”), termenii ºi-au pierdutîncãrcãtura letalã, poezia a eliberat, în cele dinurmã, individul de istoria rãului personal.

Nota particularã a poeziei lui Sorin Gârjan estedatã tocmai de balansul acesta între luminos ºiîntunecos, între orfic ºi prozaic, între suav ºiscabros, între sfinþenie ºi demonie – pentru cãpoemul trebuie sã cuprindã lumea în dualitatea ei:Iani/ Iason, Ianus, Yin/ Yang (toate trimiteri omo-fonice la titlul volumului). Autorul se complace îna schiþa la nesfârºit IMAGINEA + ºi IMAGINEA–, “între rictus ºi zâmbet”, “<<albastru deVoroneþ>>/ <<verde de Paris>>”, ºtiind preabine cã viaþa nu poate fi decât o “…coalã de indigoprinsã/ între douã buze de înger, treceri hãituite detreceri!”

n

n ªtefan Manasia

O istorie a rãului personal

Marius Ghenescu Icoanã

agenda pignastyl

Page 8: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

8 TRIBUNA • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003

I. Maxim Danciu: Ioan Moldovan, îþi propun sãluãm sub observaþie starea actualã a revistelor de culturãdin Transilvania, unele mai vechi, editate în serii noidupã 1989, altele apãrute pe traseul tranziþiei post-comu-niste. Sã cãdem de acord cã rolul lor este aceea de aîntreþine ºi impulsiona un potenþial de creaþie, nu obliga-toriu cel local, care pânã la urmã cristalizeazã un profilsau o identitate culturalã, identitate ce are o importanþã totmai mare într-o lume dinamicã, în permanentã schim-bare, favorizând contacte ºi promovând deschideri greu deobþinut pe alte cãi. Ca unul care conduci de ani bunirevista Familia din Oradea, cum vezi traseul parcurs, ces-a realizat ºi ce mai rãmâne încã de fãcut ca aceste revisteculturale sã rãspundã cât mai bine menirii lor fireºti?

Ioan Moldovan: A lua sub observaþie stareaactualã a revistelor culturale din Transilvania (îmiînchipui cã aceastã anchetã a „Tribunei” va aveaun chapeau cu prezentarea acestora, fie cât de sin-teticã) e acelaºi lucru cu a lua sub observaþie

starea actualã a tuturor revistelor din þarã. Faptulcã ne restrângem la cele din Transilvania þine,cred, de proiectul punctual al „Tribunei” ºi, pro-babil, de prezumþia cã existã un ce aparte al aces-tor reviste, pe baza apartenenþei lor la un spaþiucu o anume identitate culturalã de tip regional.„Regionalismul” este acum la modã ºi el pare unmod de reacþie la fenomenul de globalizare, ocale de a marca diferenþe într-un orizont uni-formizant. Pe vremea începuturilor revuisticiiromâneºti ºi mai apoi, tendinþa era de a refuzaregionalismul ºi de a viza integrarea în spaþiulnaþional unitar. Sã ne amintim de celebra„Introducþie” la „Dacia literarã” a luiKogãlniceanu.

Pe la începutul anilor ’90 ai secolului trecut(helas!) Ioan Þepelea, poet, editor, iniþiator desocietate de literaturã, arte ºi ºtiinþe la Oradea, ainiþiat câteva ediþii anuale de colocvii cu tema pecare o reia acum „Tribuna” – rostul, specificul,

starea revistelor transilvãnene. Atunci se conve-nea cã rostul revistei culturale, în genere, este celpe care îl formuleazã ºi întrebarea de faþã ºi apoidiscuþiile alunecau vertiginos spre criza financiarãa statutului lor. Sunt convins cã, dacã nu se o-rienteazã discuþia de acum spre chestiuni de prin-cipiu, vom cãdea în aceleaºi, vai! parcã eterneprobleme ale gravelor dificultãþi financiare cucare luptã revistele literare. Foarte de curând,revista „Contemporanul” a pornit o anchetã campe aceeaºi temã a rostului ºi stãrii revistelor cul-turale, a calitãþii ºi cantitãþii lor etc. Sunt chestiu-ni care continuã sã ne preocupe – îndeosebi pecei implicaþi în construirea acestor reviste, pecolaboratori, pe cititorii constanþi – , pentru cã, înopinia mea, existenþa ºi buna prestaþie a revistelorculturale este o condiþie vitalã a metabolismuluivieþii spirituale, la noi, ca ºi aiurea. Încã nu s-ainventat, în pofida, noutãþii frisonante a interne-tului, o altã modalitate de exerciþiu cultural viu, lazi, un alt tip de spaþiu de încercare a compe-tenþelor ºi performanþelor culturale în faza lor deimediateþe. Sunt nevoit sã mã repet: revistele lite-

Sunt în Transilvania revistecare au intrat ºi au rãmasîn lumea culturalã

n Ioan MoldovanRedactor-ºef al revistei „Familia“, Oradea

Ofi semn bun ori va fi venind dintr-o pre-simþire neplãcutã faptul cã se înmulþescdezbaterile despre revistele de culturã?

Nu de mult a pornit o astfel de anchetãContemporanul. Subiectul pare sã fi fost destul defierbinte devreme ce ancheta a debordat dintr-unnumãr în mai multe ºi pare a se întinde înainte.Nu-i de mirare. Când scriitorilor li se oferãocazie de lamentare, anchetele pot merge la nes-fârºit. Lamentaþia e pâinea cotidianã a scriitoruluiromân. Dacã ea mai e ºi incitatã ºi poate da pe delãturi în recriminãri, subiectul aproape cã-ºiatinge starea de vervã. Iar motive de recriminaresocietatea românã oferã cu exces. Ba chiar cu dãr-nicie. Statul n-are decât o politicã de partid îndomeniul culturii. ªi nici pe asta totdeauna sauconsecvent. N-are, de fapt, nici o strategie cultu-ralã. Le înnãdeºte de azi pe mâine ºi le cârpeºtecu ce ºi cum poate. Nu e vorba cã n-are banipentru culturã. Nici nu-ºi pune problema sã aibã.Cãci bani - culturali - sunt destui. Doar cã risipiþipe te miri ce, de la festivaluri cât mai stranii laascensiuni pe Himalaia sau simpozioane inter-naþionale Joyce. Dacã ai un hobby cât mai trãznit,de îndatã se gãsesc bani. O redacþie care ar vrea sãtraverseze Sahara sau sã urce pe cine ºtie cemunte mai mediatic va gãsi destui sprijinitori. Dela instituþii la particulari. Totul e sã nu-ºi propunãlucruri serioase, neatractive prin natura lor. Nicibogaþii României - ºi acum nu s-ar zice cã nusunt, ba chiar destui - nu dau (doi) bani pe/pen-tru culturã. Decât, fireºte, pe aceea care cores-punde conceptului lor. O culturã cu picioarezvelte ºi cu sâni îmbietori nu va pieri. Ce-i drept,legile în favoarea culturii nu stimuleazã penimeni. Chiar oameni simþitori la culturã, careprin tinereþe au frecventat cenacluri ºi-ºi

pãstreazã vechile caiete de versuri în noile case debani, n-au nici un temei sã sprijine proiecte cul-turale. Doar dacã nu suferã de vreo perversitatecontabilã ºi le face plãcere ca pentru nimic sã seîncurce cu munþi de hârtii. Atât la stat, cât ºi laparticulari ne putem plânge sau rãþoi cât vrem.Nici statul, nici particularii nu citesc gazetele deculturã. Nici mãcar pe cele ardeleneºti.

Care, fie vorba între noi, sunt cel puþinrespectabil de bine fãcute. ªi sprijinite mai toate,de consiliile locale - judeþene sau municipale.Acesta e un semn cu adevãrat bun. Deoarece aratãcã, totuºi, orgoliile locale, orgoliile diferenþierii -funcþioneazã. În emblema fiecãrui oraº ar trebui,de altmiteri, sã figureze ºi o revistã, nu numai oechipã de fotbal (care aici, în Ardeal, sunt toate cavai de ele; fotbaliºtii noºtri ar trebui sã plãteascã otaxã zdravãnã spre a fi lãsaþi sã joace, nu sãprimeascã prime de joc ºi alte cele ceva mailegale). ªi în cazul celor mai multe - cel puþindintre marile oraºe - existã un oarecare interespentru a trece pe cartea de vizitã a locului ºi orevistã de culturã. Dar bugetele locale nu pot fimai generoase decât cel central. Probabil pentrucã n-au de unde. Oricum, cu aceste eforturipeisajul revuistic ardelean a început sã se stabi-lizeze. Ceea ce - o spun încã o datã - e o notãbunã pentru politicienii locali. Numai cã dinaceste bugete nu pot fi sprijinite orice proiecte. Orevistã lunarã (care devine inevitabil trimestrialã)- mai treacã-meargã, poate ieºi cu ceva mãrunþiº.Un judeþ sau un municipiu mai tare la venituricam atâta poate face. Fireºte, ºi cu oarecareînþelegere, ca sã nu zic respect faþã de astfel delucruri. Aºa se face cã, drãmuindu-ºi fiecarebugetul, Ardealul nu mai are nici o revistã sãp-tãmânalã. Un sãptãmânal pretinde oarece bani.

Probabil mai mulþi decât ar fi la mâna unui sin-gur judeþ sau oraº, chiar dacã acesta - oricare - aravea pretenþii de “capitalã“ localã. Sãptãmânale,de altmiteri, nu mai existã niciunde înafara capi-talei. În teritoriu, cum se zice, aºa ceva nu sepoate face. Nici proiecte pentru aºa ceva nu (mai)sunt. Ba nici mãcar nostalgii. ªi totuºi o provinciecu pretenþii culturale atât de umflate cum eTransilvania n-ar trebui sã stea fãrã un sãptãmâ-nal. Nu atâþia ani câþi au trecut de când stã, ci nicicâteva luni. Peste atâtea lunare bune ºi bunicele,un sãptãmânal vivace devine o necesitate ºi ourgenþã. Adevãratul front cultural îºi miºcã liniileîn astfel de publicaþii. Adevãratele confruntãriacolo au loc. Revistele lunare sunt stimabile, darca ºi absente din dialog ºi confruntare. Iar unbilunar - sã nu se supere colegii mei de la Tribuna- n-are ritm de aºteptare. Nu-i nici cal, nicimãgar. Dacã Ardealul vrea sã conteze ºi sã fieprezent la facerea realitãþii culturale, are nevoiede un sãptãmânal. Cred cã, dacã s-ar pune mâna(judeþeanã) de la mânã, s-ar putea porni un astfelde proiect de sãptãmânal cultural. Sau, dacã aºaceva e de-a dreptul himeric, sã se gãseascã unjudeþ/oraº ale cãrui ambiþii sã devinã cu adevãratsfidãtoare.

De fapt, nu ºtiu ce-i lipseºte unui astfel deproiect pentru a prinde, totuºi viaþã. Personalitãþicare sã conducã un sãptãmânal sunt prea multe;forþe (intelectuale) cu care sã fie fãcut - numai înCluj sunt deja în exces; banii nici în Bucureºti nucad în capul redactorilor de la sãptãmânale învreme ce se plimbã prin Ciºmigiu. Sunt inclinatsã cred cã Transilvania e atât de istovitã încât niciputere de a-ºi imagina un astfel de gest nu maiare. Necum energia sã-l ºi facã. Iar dacã totuºi vaieºi un sãptãmânal, sunt sigur cã va fi unulmãlãieþ, în care vor fi omagiaþi toþi marii scriitorilocali (scriitorii locali sunt mari prin definiþie ºifrustraþi prin condiþie). Aºa cã tot mai bine fãrã el.

n

n Al. CistelecanRedactor-ºef adjunct al revistei „Vatra“, Târgu-Mureº

Sãptãmânalul care lipseºteeviste de culturã din TransilvaniaR

Page 9: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

TRIBUNA • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003 9

rare sunt, pe de o parte, „pieþe” literare, un spaþiude etalare a diverselor produse ieºite din atelierelestrict individuale ale producãtorilor culturali – devârste, stiluri, ºcoli etc. diferite – ºi, pe de altãparte, revistele de culturã reprezintã locul unde(se) munceºte, la vedere, ca într-un spectacol derepetiþie cu public, spiritul în variile sale ipostaze.O revistã literarã, sã zicem, este o antecamerã încare sunt prezente ”zgomotul ºi furia” scrisului,„(dez)ordinea ºi aventura” inteligenþelor creatoarecare vor cunoaºte – sau nu vor cunoaºte! – calmulîntrupãrii în carte.

Dupã 1990 revistele de culturã care veneaudin trecutul imediat sau din unul mai îndepãrtatau cãutat toate sã-ºi înnoiascã din mers în primulrând conþinutul, fãrã sã neglijeze însã forma ºiformatul. Ieºirea din dictaturã a declanºat o ade-vãratã competiþie galopantã de recuperãri (litera-tura de sertar, literatura mãrturisirilor, valorileexilului etc.) ºi, simultan, de sincronizãri temati-ce, de exultãri în condiþiile libertãþii complete deexprimare ºi publicare (în contextul dispariþiei caprin miracol a cenzurii comuniste). Nu numaispaþiul strict al paginilor revistelor se împãrtãºeadin aceastã naºtere/renaºtere a modului revuisticde a fi în culturã, ci ºi spaþiul colocvial al întâlni-rilor periodice organizate de revistele literare. Înacest sens, „bãtrâna” „Familia” s-a dovedit printrecele mai active prin „Zilele revistei Familia” , princoloviile aferente þinute anual (cu teme incitanteºi cu mare prizã la scriitorime ºi la cititorime:„Literatura mãrturisirilor”, „La ce bun poezia învremuri de crizã?”, „Proza tranziþiei ºi tranziþiaprozei”, „Critica în revista Familia”, „O nouãdirecþie în literatura românã?” , „Revistele literareîntre Galaxia Gutenberg ºi internet”, „Eu, scri-itorul – mentalitãþi, audienþã, modele”, „Plãcereatextului”, „Noul canon”, „Reabilitarea ficþiunii”etc.) ºi prin premiile anuale pe care le acordãm.În felul acesta „Familia” ºi-a onorat tradiþia, dar s-a ºi menþinut în lumea bunã a revistelor de cul-turã din þarã. Ba, chiar a dat dovezi de ingeniozi-tate managerialã, fiind probabil printre primelereviste din þarã care, în condiþiile crizei financiareºi ale diminuãrii sprijinului de la centru, a gãsitsoluþia finanþãrii în plan local prin asimilarea eiunei instituþii subvenþionate substanþial de labugetul Consiliului Judeþean . E corect însã apreciza cã „Familia” e o instituþie de culturã careaparþine, ca sã zic aºa, istoriei culturale naþionaleºi acest statut al ei a contat enorm în aprobareaadministrativã a soluþiei amintite. Exemplul revis-tei „Vatra” ºi al „Familiei” a fost apoi urmat ºi dealte reviste transilvãnene sau din alte provinciiromâneºti. Schimbarea formatului din cel de tipgazetã în cel de tip carte a constituit, de aseme-nea, un mod de înnoire pe care „Familia” l-aadoptat, reînnodând cu tradiþia proprie, cutradiþia interbelicã ºi stimulând ºi alte reviste dinTransilvania spre aceastã formulã tipograficã.„Vatra” de la Târgu-Mureº, „Poesis” de la SatuMare, „Arca” de la Arad, „Convorbiri literare” dela Iaºi, „Tomis” de la Constanþa au urmat aceeaºicale. „Steaua” de la Cluj ºi „Viaþa româneascã” dela Bucureºti aveau acest format carte dinainte.Consider cã acest format se potriveºte revistelorcu apariþie lunarã sau trimestrialã.

În general, ceea ce s-a realizat în domeniulrevistelor literare a fost în primul rând o creºterea valorii ºi calitãþii conþinutului, o extraordinarãdiversificare tematicã, un dinamism al abordãriiproblemelor specifice domeniului, o salutarã lãr-gire a ariei colaboratorilor. E vizibil ºi un efortpermanent de diferenþiere prin accentele mai taripe care aceste reviste le pun pe un anumit aspectsau domeniu, ca pentru a-ºi fixa o identitateinconfundabilã. Fireºte, aici lucrurile sunt încã în

desfãºurare, pentru cã aspectul de „magazin” nu afost abandonat de nici una dintre ele. Este unspectacol al diversitãþii în monotonie, al com-petiþiei pentru profil ºi distincþie, pentru valoareîncorporatã, pentru eleganþa etalãrii, pentru unloc cât mai prestigios pe piaþa de „afaceri” revuis-tice. Nici aspectul grafic nu a lenevit. Existã ºi secautã în continuare formule grafice atractive ºireviste precum „Euphorion” ºi „Transilvania” dela Sibiu, „Apostrof” de la Cluj sau „Arca” de laArad sunt exemple de spectaculozitate tipograficã.

– Revista Familia a iniþiat o anchetã privind destinulprovinciilor culturale. Un numãr este chiar dedicat Cluju-lui, privit ca centru dar ºi ca focar cultural. Mã întreb cumstãm cu provincia culturalã Transilvania, pentru cã de unspirit cultural transilvan s-a tot vorbit la noi în fel ºi chip.Ce pãrere are poetul ºi criticul literar Ioan Moldovan?

– Ceea ce presupuneam începând sã rãspundla prima întrebare se adevereºte cu aceasta, adoua. Ar exista, aºadar, un „spirit cultural transil-van” pe care, prin deducþie logicã, l-ar reflecta ºirevistele de culturã din aceastã provincie.Numãrul dublu 3-4 din acest an al „Familiei”este dedicat în cea mai substanþialã parte a sa toc-mai dezbaterii a ceea ce noi numeam „destinulprovinciilor culturale”. Am pornit de la ideea cãexistã provincii culturale ºi cã Clujul se considerãa fi „capitala culturalã a Transilvaniei”. Nu amdorit sã redeschidem discuþia despre spiritul tran-silvãnean pentru cã acum ceea ce ne interesa eraideea de provincie/provincialism culturale ºi, caatare, încercam sã aflãm cum se vãd lucrurile maiales din interiorul însuºi a ceea ce noi socoteamcã este Clujul – o provincie culturalã. În treacãtfie spus, tocmai revistele din provincie sedovedesc interesate de definirea provincialitãþii ºiprovincialismului, chit cã sunt destule reviste dela centru atacate de aceastã situare. Punctul defugã a dezabterii l-am fixat în dichotomia deschis-închis. Intervenþiile au fost prompte ºi lectura loreste o bunã petrecere intelectualã.

Despre specificul spiritual al Transilvaniei existãde acum o întreagã bibliografie ºi nu mã simt pre-gãtit sã am pãreri personale despre chestiune. Credcã sunt impregnat eu însumi de pãreri ºi abordãriintrate într-un patrimoniu conceptual stabilizatprin tradiþie, circumscrise ideii de „ºcoalã arde-

leanã”, deºi ca intelectual al vârstei postmodernesimt uneori cã nu sunt de acord cu mine însumi.

– În ultimii ani, vedem cu toþii presa scrisã s-adiversificat foarte mult, ceea ce, în sine, nici nu este rãu.Existã însã pãrerea cã abundenþa de publicaþii a pusoarecum în umbrã revistele culturale. Aºadar ce ar trebuide fãcut, dupã opinia ta, ca un jurnalism cultural decalitate sã-ºi reintre cu adevãrat în drepturi? În acestcontext, ce obstacole se cuvin depãºite?

– Umbra în care înfloresc revistele culturale eun climat normal. Nu trebuie sã ne lamentãm ºinici sã ne pierdem nervii ºi timpul cu probozireaprofuziei de publicaþii de divertisment, de con-sum plezirist etc. Dorim sã facem reviste de cul-turã? Trebuie sã ne asumãm domeniul ºi condiþi-ile ºi, pe baza unui profesionalism crescând, sã nejustificãm prin calitate, seriozitate (e ºi aceasta olinie din haºura spiritului transilvan, nu?) ºi con-tinuitate solidã. Sunt în Transilvania reviste careau intrat ºi au rãmas (cu întreruperile inevitabile,desigur) în lumea culturalã având deja prestigiuistoric, nu e cazul sã dau exemple, se cunosc. Or,aceste reviste ar fi îndreptãþite la subsidii de la statºi la subsidii substanþiale, nu simbolice. În fond,un prestigiu cultural este un patrimoniu ºi, caatare, dacã tot se vorbeºte atâta la cele mai înaltenivele de administrare culturalã despre patrimoniulcultural naþional , revistele de tradiþie, ca ºi cele mainoi care ºi-au edificat deja o tradiþie, ar trebuiprotejate ca niºte monumente de spiritualitatenaþionalã. În acest sens „Familia” este pe cale ºisperã sã obþinã ºi în plan finaciar ceea ce pre-supune efortul de pãstrare a monumentelor deculturã. Vorbim în principiu, dar, pentru ca acestprincipiu sã fie eficient, revistelor de culturã lerevine iarãºi ºi mereu datoria ºi orgoliul calitãþii,pasiunea neveºtejitã a lucrului bine fãcut, elimi-narea adicã a amatorismului, veleitarismului, alucrului de mântuialã, a dorinþei doar de a te aflaîn treabã revuisticã. Altfel te apucã tristeþea ºijalea când te gândeºti la fostele pãduri ºi larecviemul morþii lor inutile. Mãcar internetul areavantajul de a nu consuma hârtie.

nInterviu realizat de I. MAXIM DANCIU

Emil Dobriban Compoziþie

Page 10: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

10 TRIBUNA • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003

ªtefan Manasia: Stimate domnule AdrianPopescu, fiindcã tocmai aþi acceptat acest interviu în cali-tate de redactor-ºef al revistei Steaua, dar ºi de poet,fireºte, permiteþi-mi sã vã întreb: cum se împacã funcþia,rigoarea vieþii redacþionale cu visãtoria poetului?

Adrian Popescu: Dragã ªtefan Manasia, îþi rãspund foarte direct: sunt douã lucruridiferite. Poezia este o afacere personalã, atuncicând o scrii o scrii într-o anumitã intimitate,acasã. Redacþia, pe de altã parte, cere o activitateorganizatã, are rigorile sale, existã termene depredare, termene de apariþie, tot ceea ce pre-supune de fapt un flux al continuitãþii uneireviste. Sunt, deci, chestiuni distincte, care nutrebuie amestecate, ba, cu o butadã, aº spune cã“nimeni nu trebuie sã fie poet în redacþia lui”, aºacum nimeni nu poate fi – s-a spus în Biblie –profet în þara sa.

– La ora actualã, numeroasse reviste de culturã, înCapitalã sau Provincie, sunt conduse de poeþi:Observator cultural ºi Ion Bogdan Lefter, Poesis ºiGeorge Vulturescu, Familia ºi Ion Moldovan, Steaua ºiAdrian Popescu, Discobolul ºi Aurel Pantea, Timpulºi Liviu Antonesei… E bine, e rãu? S-a modificatstatutul poetului dupã 1989?

– Cred cã da. Poetul s-a confruntat cu anu-mite rigori, economice în primul rând, ºi cu odisciplinã a muncii, încât cei amintiþi, dar ºi alþii,sunt în stare sã respecte un ritm de apariþie, sã fieºi niºte conducãtori organizaþi ºi eficienþi ai unorinstituþii. Pot sã practice, deci, ºi aceastã funcþiede organizare a colegilor lor.

– Putem vorbi, pe piaþa revistelor culturale, despreun “rãzboi” între Provincie ºi Centru, despre un “pactde neagresiune”? Funcþioneazã “piaþa” corect?

– S-ar putea sã existe o (mare) parte de adevãrîn ceea ce spui, în sensul cã o anumitã solidaritateîntre revistele din Transilvania se poate constata.Mã refer la o linie nu gânditã, ci subînþeleasãîntre, sã spunem, revista Vatra, revista Familia,revista Arca ºi revista Steaua. Nu este vorba de unrãzboi cu capitala, ci, dimpotrivã, de impunereaunei linii în consens cu colegii de peste munþi,însã în formele noastre specifice, cu anumiteculori regionale, dar ºi cu deschiderea aceastanaþionalã. Nu este vorba de o “tacticã”, maidegrabã de o înþelegere tacitã cã ºi în provincieexistã valori la nivelul acelora din Capitalã, cãînchiderea într-o zonã culturalã “provincialã” este dãunãtoare culturii per ansamblu (ºi auto-rilor care trãiesc altundeva decât în Capitalã, deasemenea).

– De ce credeþi cã majoritatea revistelor din provincieapar lunar, trimestrial, bianual etc.?

– Probabil cã ritmul acesta este cel mai potriv-it – amintesc aici ºi revista sãtmãreanã Poesis, orevistã prin excelenþã de poezie, un curaj aproapenebun de a scrie în vremea noastrã numai despreacest gen, hulit de unii, dispreþuit de alþii. Credcã este mai convenabil evenimentului din provin-cie, nu atât de frecvent precum în capitalã, încâtritmul lunar este cel mai adecvat. Nu înseamnãcã la Cluj, la Târgu Mureº, la Oradea, la Arad, saula Timiºoara – trebuie sã-i amintim neapãrat ºi pecolegii timiºoreni de la Orizont, pe Cornel

Ungureanu, Adriana Babeþi, Mircea Mihãieº ºiceilalþi. Întâlnim mai puþin aici aceste exploziispectaculoase ale unor evenimente, întâlniri, dez-bateri, dar ele nu lipsesc.

– În încheiere, un cuvânt despre Cluj. Dupã cumºtiþi, revistelor clujene “istorice”, Tribuna, Steaua ºiEchinox , li s-au adãugat, dupã 1989 altele (de laPhillosophy & Stuff la Cetatea culturalã ) – dintrecare Apostrof mai rezistã, dupã ce ºi-a gãsit, în doarcâþiva ani, o þinutã inconfundabilã.

– Eu cred cã revista Steaua a avut întotdeaunabune relaþii cu cele amintite, în sensul cã uniiredactori care sunt astãzi la Apostrof sau la Tribunaau avut bune colaborãri ºi la Steaua: Marta Petreua stat câteva luni în redacþia noastrã, ca ºi, de alt-fel, Alexandru Vlad, un prozator remarcabil,acum redactor la Vatra. De asemenea, au trecutcumva prin revista aceasta mai clasicã, mai acade-micã, însã deschisã în ultima vreme cãtre con-temporaneitate într-un mod mai direct, mulþidintre cei care semneazã în Apostrof ºi chiar laEchinox (sau la Caietele Echinox): Corin Braga,Horea Poenar, Cãlin Teutiºan, Mihaela Ursa-Pop,Ovidiu Mircean. Dupã aceea, avem o bunã relaþiecu Universitatea, cu Facultatea de Litere, prinRuxandra Cesereanu, membrã marcantã aredacþiei, care aduce mereu colaborãri ale tiner-ilor universitari ºi ale studenþilor. Prin urmare,lucrurile sunt într-un fel de dialog între generaþii,nu existã nici un fel de rupturã nici între revisteºi nici între conducerile revistelor.

n

„Nimeni nu trebuie sã fiepoet în redacþia lui”

n Adrian PopescuRedactor-ºef al revistei „Steaua“, Cluj

Interviu realizat de ªTEFAN MANASIA

D in punct de vedere geografic, Transilvaniaºi þinutul numit Banat (cum ne place sãspunem) sunt douã regiuni (entitãþi) dis-

tincte, dar mai mereu, atunci când se vorbeºte deuna este resimþitã ºi cealaltã. O rudenie denecontestat. Nu altceva sugereazã titlul ºi spunecântecul lui Ion Vidu: “Peste deal, la nana-nvale”. Spiritual, Transilvania ºi Banatul rodescaceeaºi culturã: românã, întregitã de cea anumeroaselor minoritãþi existente aici. Nu degea-ba Banatului i se mai spune ºi Kleine Europe .Existã, deci, o micã Europã în Europa, chiar dacãea, cum spune criticul Cornel Ungureanu,denumeºte periferiile Mitteleuropei, cu specificulºi trãsãturile proprii ºi inconfundabile.

Mi se cere deci sã spun care este locul revisteiReflex între revistele din Transilvania. Dupã decem-brie 1989, în Banat, ca sã mã limitez doar la el, pelângã consacratul Orizont timiºorean, azi revistã “detop”, au apãrut, în mai multe locuri, publicaþii cul-turale: tot la Timiºoara, Dreptul la timp , MeridianulTimiºoara, Banatul (azi, din pãcate, dispãrute), dar ºiOrient latin, Anotimpuri literare ºi un supliment încotidianul Renaºterea, Paralela 45 - acestea rezistândºi existând, frumos, ºi astãzi; apoi, la Oraviþa,Confluenþe, la Caransebeº, Interferenþe, la Lugoj,Cuvinte româneºti ºi nu în ultimul rând Semeniculreºiþean, reapãrut în mai multe serii.

Majoritatea acestora însã, pentru cei care lecunosc, sunt aproape integral literare. Raþiuneacare ne-a condus sã editãm o nouã revistã laReºiþa a fost aceea, justificatã, de a se cunoaºtemai bine, a se promova ºi a se impune arta, culturaºi civilizaþia Banatului de ieri ºi de azi. De fapt,revista noastrã, Reflex (editatã de ConsiliulJudeþean Caraº-Severin prin Centrul Judeþean deCulturã ºi Civilizaþie Tradiþionalã, apãrând subegida Uniunii Scriitorilor din România, cu spri-jinul Direcþiei pentru Culturã, Culte ºi Patrimo-niu Cultural Naþional a judeþului Caraº-Severin),are chiar acest subtitlu (artã-culturã-civilizaþie),iar pe frontispiciul ei, numãr de numãr, îndem-nul ultimului mare cronicar al românilor,Nicolae Stoica de Haþeg, protopop al Mehadiei însecolul al XIX-lea, ºi þine-te de Banat!. Nu pentru aarãta ºi demonstra desuetul, de acum, “TotBanatu-i fruncea” am impus revistei un asemeneaprogram, ci dintr-o realitate resimþitã dureros (ºinu de azi, de ieri): Banatul are o istorie ignoratã!Dacã raþiunea aceasta a fost, modelul l-am luatdin perioada interbelicã, el fiind nu altul decâtrevista trilingvã (românã-maghiarã-germanã)Banatul . Este suficient sã amintim cã la aceasta, pelângã bãnãþeni, au colaborat ºi Lucian Blaga,George Cãlinescu, Aron Cotruº (care a ºi condusun timp revista). De altminteri, revista reºiþeanã

Reflex (intratã în al patrulea an de existenþã, con-tinuând, în serie, format ºi program noi, celecâteva numere ale publicaþiei omonime editateînainte de 1989 de forurile culturale de atunci alejudeþului) face parte dintr-un proiect mai vast ºicomplex cu acelaºi nume, cuprinzând ºi ColocviileNaþionale “Reflex” (ajunse, anul acesta, la ediþia aIII-a) ºi Biblioteca “Reflex”. Cea din urmã publicã,în seriile “Poezie”, “Prozã”, “Dramaturgie”,“Criticã, istorie ºi teorie literarã”, “Istoria ºi teoriaculturii”, “Memorii”, “Studii ºi cercetãri” º.a.,lucrãri care vizeazã, cu precãdere, þinutulBanatului .

Suntem de pãrere cã o revistã îºi impunefizionomia proprie prin ritmul constant alapariþiei, respectarea programului, atragerea câtmai multor colaboratori valoroºi - care sã susþinã,profesionist, programul - ºi, desigur, prin rubricipermanente, dar ºi o dinamicã adecvatã fiecãruimoment al apariþiei ei. Este ceea ce încercãm sãfacem la revista Reflex. Fiindcã rãspundem uneianchete a revistei Tribuna, într-o “hainã” nouã -care ne place din ce în ce mai mult -, nu putemsã nu menþionãm cã am avut, în paginileReflexului, ºi semnãturi clujene - Nicolae Bocºan(cãrãºanul nostru, totuºi!), Marcel Mureºeanu,Mircea Popa, Adrian Popescu ºi tânãrul poet EmilMircea Neºiu (revista i-a acordat un premiu),care ne-au onorat ºi sperãm sã o mai facã. Unfapt ce aratã cã nu ne cantonãm doar înperimetrul strict al Banatului care nu-i aºa?, re-simte Transilvania ca pe... “nana din vale”.

n

O revistã a Banatuluin Octavian Doclin

Redactor-ºef al revistei „Reflex“, Reºiþa

Page 11: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

TRIBUNA • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003 11

Se pare cã dogoarea verii n-a fost strãinã deincandescenþa anchetelor literare din ultimavreme: „criza” poeziei, „criza” revistelor lite -

rare. Viaþa Româneascã, Contemporanul – ideeaeuropeanã au avut asemenea teme pe rol. Mai decurând, Familia orãdeanã a dedicat un numãr spe-cial „Clujului cultural”. Steauaa publicat o masarotundã (preluatã parcã de la o emisiune a unuistudio local realizatã de Ruxandra Cesereanu)despre revistele literare ale Clujului. Iatã cãTribuna, ca o veche revistã a Ardealului cultural,extinde tema… Amintesc cã despre „rolul revistelorliterare din Transilvania au fost organizate, înultimii ani, colocvii cu o largã participare a realiza-torilor lor la Oradea („Festivalul Internaþional dePoezie”) la Satu Mare („Zilele Culturale Poesis”) laMediaº („Zilele revistelor culturale dinTransilvania ºi Banat”). ªi spun cã nu intâmplãtor:faþã de celelalte regiuni ale provinciilor culturaleromâneºti, Transilvania vine cu cea mai mare salbã:Apostrof (Cluj), Al cincilea anotimp (Oradea), Arca(Arad), Astra (Braºov), Ardealul literar, Arhipelag(Deva), Discobolul (Alba Iulia), Echinox (Cluj)Euphorion (Sibiu), Familia (Oradea), Interval(Braºov) Minerva, Miºcarea literarã (Bistriþa),Nord literar (Baia Mare), Oglinzi paralele/Rovnobezne zrkadla (Nãdlac, Arad), Poesis (SatuMare), Provincia Corvina(Hunedoara), Steaua(Cluj), Semne (Deva), Târnava (Tg. Mureº),Tribuna (Cluj), Transilvania (Braºov), Unu(Oradea), Vatra (Tg. Mureº). Sunt de adaugat câte-va reviste speciale (trimestriale sau anuale): StudiaUniversitas „Babes Bolyai”, Caietele Echinox

(Cluj), Aleteia, Aurora (Oradea), Grai (Bistriþa).Dupã o astfel de numãrare a steagurilor (rog

sã fiu scuzat, am semnalat reviste la care am accesdin Satu Mare) ne putem întreba: existã un spe-cific / o particularitate a revistelor literare dinTransilvania? În fond este o dinamicã a ieºirii pepiaþã care îºi pune pecetea în revuisticã: într-unsãptãmânalva domina evenimentul, fragmentul,recenzia, semnalul. De aici „vioiciunea” unorreviste bucureºtene. Parcã pentru a ilustra unritm specific istoriei Transilvaniei, revistele lite-rare din acest spaþiu uzeazã de un ritm (impus?ales?) de apariþie mai lent – „lunare”, „trimestri-ale”. De aceea în paginile noastre predominãanaliticul, nuanþele ºi conexiunile largi, sintezele(a se vedea numerele tematice ale unor revisteprecum Vatra, Familia, Apostrof, Echinox,Tribuna – adevarate opuri critice). Cu siguranþãacestea nu pot fi citite între douã staþii de tramvai.Este însã asta un inconvenient?

Spiritul polemic al unor reviste din Bucureºtivine ºi pe un atu administrativ – „preajma” pu-terii (sediile principalelor structuri politico –administrative, sociale, ale unor uniuni ºi organi-zaþii, redacþii ºi studiouri mass-media). Iluziasuperioritãþii þine încã de o concentrare dirijistã ainformaþiei – din care se face, pe nedrept, ierarhieºi valorizare. Este de meditat dacã Transilvania nuar merita un sãptãmânal de informaþie culturalã.Nu cred în impedimentul financiar. Cel al cura-jului, al iniþiativei lipseºte.

Despre Poesis, în încheiere. În aceste zilelucrez la definitivarea numãrului 150. El va fi în

mapele celor care vor fi invitaþi la „ZileleCulturale Poesis” (ediþia a XIII-a). Mult? Puþin?Important sau nu pentru… Transilvania? Nu ºtiu.Dar oraºul meu Satu Mare merita o revistã lite-rarã (ultimele apãruserã in 1923/24 – Icoanemaramureºene, realizatã de G.M. Zamfirescu ºiîn 1936/40 – Afirmarea, iniþiativã a profesorilorConstantin Gh. Popescu ºi Octavian Ruleanu),cum meritã monografii, dicþionar al personali-tãþilor culturale, instituþii de invãþãmânt superiorºi o conectare la valorile culturii naþionale. Cuaceste deziderate, „provinciale” daca vreþi – caremi s-au fixat in conºtiinþã în anii de studenþie dela Cluj – proiectul meu cultural „Poesis” a prinscontur. Am avut ºansa ca acest proiect (revistã –Festival literar Poesis – cafenea literarã – editurã –sãli de expoziþie) sã se intersecteze cu viziuneaculturalã a unui trust de presã, Informaþia zilei(director general – poetul Dumitru Pãcuraru,director adj. - prozatorul Ilie Sãlceanu) care adevenit editorul revistei. Conjugat cu efortulinstituþiilor de culturã sãtmãrene, proiectul„Poesis” este un focar de culturã, de bunã cul-turã, zic, în spaþiul nordic.

Despre locul ei între celelalte reviste transil-vane, las altora cuvantul. Întotdeauna vor gãsipietre de lapidare cei de pe margine. Privitã ca ociudãþenie („o revistã de poezie?”) Poesis are,totuºi, ciudãþeniile ei: invitã toate revistele transil-vane‚ (ºi nu numai) la ea acasã, la zilele culturalesãtmãrene, acordã premii anuale (din sponsorizãriprimite cu greutãþi) pentru revistele literare carepromoveazã poezia, invitã (pe cheltuiala revistei)scriitorii la CafeneauaPoesis sã-ºi prezinte cãrþilela Satu Mare; publicã poeþi, critici, traducãtoridin spaþiul transilvan. Dar nu ne facem iluzii: inRomânia sunt acceptate doar revistele de grup, depresiune. O revistã singuraticã este o ciudãþenie.Însã sunt un încãpãþânat: Poesis este o relaþie per-sonalã cu poezia contemporanã. Nici mai mult,nici mai puþin.

n

n George VulturescuRedactor-ºef al revistei „Poesis“, Satu Mare

O revistã singuraticã este o ciudãþenie

– De ce Geografie, de ce Geografia literarã aRomâniei?

– Unde sã fugim de-acasa, se înteaba poetul.Pe vremea lui Marin Sorescu nu prea aveam cumfugi, acum fugim de ne scapãra cãlcâiele. Fugimrepede ºi fãra sã ºtim unde. Scriu Geografia lite-rara... pentru ca fugarii sã ºtie cã pot sã se întoarcãºi au unde sã se întoarcã. Ca-n povestea pe care oºtii, un bãieþel a lãsat boabe sau cenuºã ca sã gã-seascã drumul înapoi. Pe lãnga cãrþile foarte deº-tepte pe care le scriem, le proiectãm singuri sauîmpreunã cu prietenii noºtri, poftim ºi o cartecare nu-i prea greu de înþeles ºi nici inaccesibilãcititorului obiºnuit, bãieþelului furat de drum saude Baba Cloanþa. Dacã are cu el punga cu cenuºãdin care sã lase, mãcar din când în când, urme, arputea sã se întoarcã. Precum în poezia lui VaskoPopa: uite un toiag cu care desenez drumul. Dealtfel, fiecare istorie a literaturii conþine, mai binesau mai prost desenatã, o Geografie a literaturii.

– E cu literaturã moldoveanã, ardeleanã, mara-mureºeanã...?

– Sigur, sunt ºase volume – dacã vrei, cu des-chiderile spre sud, est, vest, nord, ale culturii ro-mâne. N-ai idee ce vecini buni avem ºi ce extra-ordinar funcþioneazã relaþiile noaste cu turcii,grecii, ruºii, polonezii, cehii, slovacii, maghiarii,sârbii, bulgarii. Ne-am anatemizat vecinii fiindcã

românii, naþie tânãrã, se teme de rapt ºi de adul-ter. Sau: se temea. Sau: era naþie paþitã. Acum,când intrãm într-o Europã în care toþi vorbimenglezeºte, nu-i vorba de rapt. De-aia ne-amînchis între hotare zdravene ºi am huiduit tot ceera legat de vecini. Când am fãcut, cu Babeþi ºiMihãieº (ºi cu junii Lazurcã, Branea, Kohn) Atreia Europã, cu intenþia de a vedea mai bine cumfuncþioneazã relaþiile din Mitteleuropa noastrã(adica relaþiile cu austriecii, polonezii, cehii,ungurii, slovacii º.c.l.) au început bãnuielile:voiam federalizare, secesiune ºi altele. Ideea cãsoarele românilor numai la Bucureºti rãsare eparalizantã pentru cãrturarul, dar ºi pentru omulpolitic român. Un centralism primitiv îi dominãgesturile, chiar într-un timp în care vrea Europa,vrea America, vrea NATO.

– Pãi cum, NATO ºi litere bãnãþene?

– Dacã îþi spun ca bãnãþenii au luptat cuNapoleon ºi Napoleon i-a þinut minte, parcã n-arfi chiar atât de greu sã pricepi de ce e nevoie de oGeografie literarã. Dar despre grãnicerii bãnãþeni,despre care nepotul din Caransebeº al generaluluiMoise Groza publicã în fiecare an trei broºuri ºidouã cãrþi cu ordine, regulamente, forme deinstrucþie, plus albume cu zeci de generali,colonei (ºi alþi ofiþeri superiori) bãnãþeni care auslujit în armata imperialã? ªtii ce frumoase paginiau scris clasicii noºtri despre Bãile Herculane,

pagini care ar sluji de minune instruirii soldaþiilorNATO dacã le-ar veni cheful sã se aºeze nu-npustietatea de la Kogãlniceanu, ci la Herculane?Te anunþ cã în volumul consacrat Banatului evorba de generali ºi colonei ai armatei imperialecare au scris în nemþeºte ºi româneste poezii,aforisme, memorii. Dacã despre Aurel C. Po-povici, bãrbatul cu Statele Unite ale Austriei Marise vorbeºte tot mai mult, despre generalii-poeþi ai

Despre „cãrþile impuse“ n Cornel UngureanuCoordonator la revista „A treia Europã“,Timiºoara

Marius Ghenescu Arhanghelul Mihail

à

Page 12: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

12 TRIBUNA • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003

imperiului numai eu ºi domnul Groza avem ºtire.Dupã ce intrãm în NATO, vor afla ºi alþii.

– Primul volum din Geografie a apãrut deja...

– N-a apãrut, va apare la Editura Paralela 45,se intituleazã O Geografie literarã a României .Volumul I, Muntenia. Ceea ce a apãrut anul tre-cut la editura Universitãþii de Vest era un suportde curs, cu studii oarecum “geografice” despreEminescu, Caragiale, Creangã º.a. Cele ºase volu-me au o structurã aparte: fiecare volum va dez-volta idei din precedentul. Al doilea, la carelucrez acum, se sprijinã (ºi) pe “deschiderile spresud” realizate de Cantemir, Eminescu, Iorga,Hasdeu, dar ºi pe acel fabulos triunghi alBermudelor- Pârvan-Sadoveanu-Vasile Lovinescu.O zonã abisalã care înghite tot ce vrei, de la lite-raturã la politicã ºi de la istorie la ezoterie. ªi altreilea volum va sublinia alte deschideri spre sudrealizate de un ºir de autori fundamentali, de laSlavici la Blaga. Volumul al ºaselea va fi obiografie comentatã a cãrþilor de geografie lite-rarã.

– Geografia continuã “Mitteleuropa Periferiilor”?

– Se dezvoltã paralel cu ea. În mod normal, ºidacã o sã descopãr editorul convenabil, ar trebuisã tipãresc partea complementarã a“Mitteleuropei...”, “Europa centralã - geometriaunei iluzii”. Mari pãrþi din ea de altfel am publi-cat atât în Orizont cât ºi (prin 1992-1993) înLuceafãrul. Restul e în calculator, în aºteptare.

– În aºteptare... de ce?

– Pãi, ca sã reiau o vorbã a dumitale, am expli-cat mai înainte. Editorul nu te plãteºte dacât...simbolic, pentru cunoscuþi, prieteni, colegicumperi tu cãrþi. Iarã cãrtiile costã. Azi stãteam devorbã cu dl. Livius Ciocârlie despre onorariile pecare le-a primit de la Polirom: era fericit cã peultima carte primise douã milioane! Ei, ºi exclamaradios dl. Ciocârlie, pe o prefaþã mi-au plãtit cincisute de mii! Când lui Livius Ciocarlie îi dai douãmilioane pe o carte, deci cinzeci de Euro, maibine sã ne lãsãm. Vorba lui Bogza: nu se plãtie.Mai bine aºteptãm vremi mai bune când o sã fienevoie de cãrþile noastre.

Deocamdatã cred cã e nevoie de Geografia li-terarã, aºa cã tipãresc Geografia... , dar altele...când gãsesc edituri dispuse mãcar sã facã reclamacuviincioasã. Tema o voi dezvolta cu altã ocazie.

– Sã vã dãm ºansa sã vã faceþi reclamã la numitaGeografie. Ce-i cu primul volum?

– Sã vã dau ºansã sã povestiþi în premierã pu-blicului Dvs. despre el. În primul volum e vorbadepsre niºte spaþii ale sudului românesc pe care ledescopãr un pic altfel decât contemporanii. Mãînchin în faþa lui Ghica, bey de Samos ºi a luiNicolae Filimon, genial protector al eroilor “tim-pului nostru”. Sigur cã, pãrãsind vremurile filo-greceºti, trebuia sã o trimitã pe Kera Duduca însud. Sã o pedepseascã cu o cruzime nedeamnã deun critic muzical. Nu mai vorbesc despreIsarlâkul lui Pann, Ion Barbu, Ion Vinea, LeonidDimov ºi ªerban Foarþã sau de ArhipelagulCaragiale, cu evident, toþi Caragialii dar ºi cuUrmuz, Paul Georgescu, vreo trei optezeciºti ºicât alþii, mari navigatori prin Balcaniideziluzionãrii noastre.

Sunt câteva refugii ale scriitorilor – unul ar ficel oltenesc, al lui Pandrea ºi al lui Sorescu, alBãrãganului, în care se ascund sau se refugiazãeroii lui Panait Istrati, Vintilã Horia, ªtefanBãnulescu, Vasile Bãncilã.

– Sã înþeleg cã veþi þine în sertar cãrþi care vor aparedoar dacã se ivesc ofertanþii pe mãsura lor?

– Da-da-da-da-da. Pãi, vorba dumitale, aºa-i.Am în sertar partea a doua a jurnalului Despreregi, saltimbaci ºi maimuþe, în care mã ocup descriitori: e vorba acolo despre (ca sã-l citez peistoricul I.D. Suciu) cea mai mare escrocherie asecolului XX. Pe care nimeni nu s-a strãduit sã opovesteascã. De dragul poveºtii - aºa, ca sã mãaflu în treabã - n-o s-o povestesc nici eu, deºisunt legat de personajele care au fost in centrul eifiindcã... au fost scriitori.

– Câteva nume?

– Aºi. Pot sã spun cã dacã au reuºit cea maimare... pot intra în Cartea recordurilor. Iar dacãpot intra în Cartea Recordurilor, se poate spunecã sunt mari. Mari de tot.

– Bãnãþenii?

– Nooooooor-mal

– Contemporanii?

– Ulici, Dumnezeu sã-l ierte, era as la jocurileastea. Sã nu-i tulburãm somnul. A fost un bãrbatbrav.

– Sã ne întoarcem la jurnalele dvs. Unii spun cãdivulgaþi prea multe, alþii cã inventaþi.

– Normal cã divulg, normal cã inventez. Uncititor normal – un ins care nu a învãþat româ-neºte la treizeci de ani ºi citeºte frazã dupã frazãar observa cã în jurnalele mele bolnavii bat dinaripioare, zboarã deasupra spitalului, cã Timiºoaraorganizeazã campionate mondiale de sumo, cã seîntemeieazã societatea graselor care cere, reclamã,pretinde drepturi, cã morþii se întorc ºi þin conci-liabule cu vii. Cel care citeºte cu atenþie va puteadecupa adevãrata istorie din parabolele pe care lestrecor în paginã. Jurnalele mele sunt pentru oame-nii deºtepþi. Pentru cei care au exerciþiul lecturii.

Propun o nouã formulã de jurnal, în care iro-nia, autoironia, umorul au un spaþiu ceva mai largdecât în jurnalele sau antijurnalele pe care le ºti.

– Puteþi sã spuneþi mãcar cu cine semãnaþi? Cu ceautor de jurnal (sau anitjurnal) vã înþelegeþi?

– Cu nici unul, patentul meu rãmâne al meu.Fragmente despre teatru, A muri în Tibet, De-spre regi, saltimbaci ºi maimuþe sunt niºte cãrþicare au iniþiativele ºi spectacolul lor. Nu seamãnã.

– A scris cineva despre ele?

– Sigur, Iulia Popovici, prietenul meu TituPopescu la o revistã din Danemarca, un fost emi-nent director de teatru la un ziar din Baia-Mare,Anemarie Sorescu la Orizont. Dar, repet, ar tre-bui aºteptat volumul urmãtor. Dar repet, mãintereseazã mai puþin cine ºi cum scrie desprecãrþile mele. Trãim într-un timp al ”cãrþilor sin-gure”.

– Aþi tipãrit corespondenþa lui Ovidiu Cotruº. ªimi se pare, interviurile lui.

– O parte din corespondenþa lui Ovidiu Cotruººi a Deliei Cotruº. Fiindcã dacã vorbim despreOvidiu Cotruº ºi ceilalþi, ar trebui sã scriem: Deliaºi Ovidiu Cotruº. Greu de imaginat Cercul Literarde la Sibiu farã a te opri asupra Doamnelor, întru-totul deosebite. Nu cred cã vreun grup literar(Sburãtorul sau Cenaclu) a avut parte de aceastãparticipare beneficã. Erau, fiecare personalitãþi put-ernice, subliniat complementare.

Delia Cotruº a continuat sã primeascã scrisoriºi cãrþi de la iluºtrii prieteni ai lui Ovidiu, sã lescrie, sã adauge ideii de trecere nuanþe. Ce-amtipãrit sub titlul de „Corespondenþa lui I.D. Sîrbucu Ovidiu ºi Delia Cotruº” sunt scrisorile lui I.D. Sîrbu cãtre Delia; cât trãia Ovidiu n-au co-respondat, deºi au fost apropiaþi. Deºi au fost pri-eteni. În ciuda vastei corespondenþe cu atâþiastrãini, Ovidiu Cotruº e un „rãu epistolier”, ecomod ºi scrie rar. Extraordinar epistolier estesoþia lui, Delia, ºi e uimitor sã observi cum co-respondenþa celorlalþi e ispititã de ea. Cu acestescrisori, care reconstituie, mereu ºi mereu, imagi-nile lui Cotruº ºi ale lui Doinaº.

Cred cã ar mai trebui sã editez încã o serie dinceea ce se cheamã „corespondenþa lui I.D. Sîrbu”– n-am tipãrit, de pilda, scrisorile cãtre SuzanaFântânaru sau cãtre Doina Popa: prima, o plasti-cianã uluitoare, odinioarã la Craiova, cea de adoua, secretar literar al Naþionalului timiºoreanîn anii optzeci. Seducãtorul I.D. Sîrbu ºi-ar com-pleta, ºi astfel, imaginea. Aº mai edita, împreunãcu Eugen Beltechi, un volum despre Paul Miron.

– A treia Europã?

– Sunt lucruri care îºi au timpul lor, sunt acþi-uni pe care pot ºi alþii sã le împlineascã. Cu volu-mul Europa Centralã – geometria unei iluzii, pecare îl am în sertar, cu antologia Europa centralã– Rasã ºi clasã am spus ceea ce am avut de spus ºicred cã am spus destule. De lucrul echipei pot sãse îngrijeascã, în continuare, Adriana Babeþi,Smaranda Vultur, Valeriu Leu. Trebuie sã ºtii sã tedesparþi la timpul potrivit de iubirile de odinioa-rã. La ºaizeci de ani, e timpul despãrþirilor. ªi derevistã, ºi poate de filiala scriitorilor. Rãmân cuUniversitatea, cu doctoranzii – cu cãrþile pe caremai trebuie sã le închei. Dupã cum vezi, rãmândestule.

– Copii? Discipolii?

– Despre ultimii, nu poate fi vorba. Desprecopiii mei, fiecare cu adecvarea ºi inadecvarea lalumea de azi. Mã bucur de succesele lor, chiardacã acestea se întâmplã sau se vor întâmpla la odistanþã un pic prea mare de mine ºi de ideilemele.

n

Interviu realizat de ªTEFANIA POPESCU

à

Marius Ghenescu Inocenþa

Page 13: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

TRIBUNA • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003 13

- Care este povestea revistei ARCA?

– În februarie 1990 – cum eram împins în faþãde revoluþionari drept ºeful culturii la judeþ – asosit, mi-am zis, ceasul unei reviste de culturãprofesioniste (cu corp redacþional calificat, plãtitºi stabil, cu un program centrat pe valori – ziceameu, exclusiv – literare, cu o difuzare naþionalã, cuo deschidere problematicã ºi prin colaborãriaºijderea) la Arad. Privind înapoi, vãd acum ºi câtde naiv ºi “aprins” eram. Nu sesizam deloc atuncicã nu e, pentru marele public, un ceas al revis-telor de culturã. Dimpotrivã, acestea au fost cucruzime sacrificate (dupã ce cinci decenii erausingurele locuri în care se mai scria ºi se mai citearomâneºte, se mai lansau, uneori, nume ºi opereliterare, numai Dumnezeu ºtie cum) în favoareapuzderiei incredibile de ziare politice, senzaþiona-liste, paranormale, pornografice etc. etc. (acesteaaveau isteria de a spune, de a arãta, dintr-o datã,tot ceea ce fusese pus sub obloc atâtea decenii).Stãteau alãturi de mine Romulus Bucur,Gheorghe Schwartz, Dorel Sibii, GheorgheMocuþa, Onisim Colta ºi alþii – cam toþi aceia deacum, cu, regretabile, douã-trei excepþii. Revistas-a impus greu într-o piaþã a presei culturalesupraofertate. Dar s-a impus, totuºi.

– De ce o revistã a Uniunii Scriitorilor la Arad?

– La Arad existã o filialã a Uniunii Scriitorilordin România. Una dintre cele 9-10 câte fiinþeazã(socotesc aici ºi pe cea din Chiºinãu). E firesc sãfie sub egida profesionistã a Uniunii Scriitorilor.Aceastã emblemã o ºi apãrã împotriva a douã

pericole care nu au dispãrut nici astãzi: diletanþiilocali agresivi ºi harnici ºi, apoi, nu întotdeauna,bunãvoinþa, înþelegerea, corecta apreciere a edi-torului nostru: Consiliul Judeþean Arad, respectivComisia de Culturã. Aceasta trebuie tot timpulconvinsã, fermecatã, curtatã. Pânã acum ne-aþinut figura, fãrã sã facem, în schimb, concesii.

– Care socoteºti cã este specificul revistei în raport cu“colegele” ei?

– Arca a ajuns la o formulã publicisticã, cred,proprie. Este un “magazin cultural”, în sensulsuperior al cuvântului, în tradiþia bunã a revis-telor noastre interbelice dar ºi al unora dinregimul comunist (Vatra, Familia, ViaþaRomâneascã, România literarã etc.).

Miezul ei este receptarea criticã a fenomenu-lui cultural (literar, editorial), prin spirite, aº zice,intransigente ºi inabordabile altfel decît prin ofer-tã culturalã autenticã: Romulus Bucur, GheorgheMocuþa, Ovidiu Pecican, Viorel Gheorghiþã,Gheorghe Lazea-Postelnicu, Petru M. Haº. Apoiliteratura însãºi: poezie, prozã, eseu (literar,filosofic, religios), traduceri semnificative dinautori strãini importanþi actuali (sau traducerea înlimbi de circulaþie a unor nume bune româneºti– ultimul exemplu: Gellu Naum în italianã). Arca– ºi asta o singularizeazã în peisajul revuistic actu-al – publicã în fiecare ediþie (numere triple, for-mat A5, peste 230 de pagini) câte un album deartã din pictori, scenografi, sculptori, graficieni,fotografi de artã contemporanã. Penultimulnumãr – 1, 2, 3/ 2003 – a fost dedicat clujeanuluiTeodor Botiº.

– Existã un program la care obligã condiþia derevistã de culturã transilvãneanã?

– Revistele de culturã ardeleneºti – nu cã lelaud eu – au ºtaif, au faþã. Dar ºi substanþã. Nusunt toate, sub acest ultim aspect, egale, dar uneledau clasã celor de peste munþi: Vatra, Apostrof,Familia, Interval, Steaua, Tribuna (mai nou) ºi ulti-ma pe listã, cu voia dumneavoastrã, Arca. Suntreviste, poate, mai conservatoare, mai puþin dis-puse la experiment, dar întotdeauna cu mizã.Poate mai greoaie publicistic, mai puþin ironice,mai puþin dispuse spre polemicã conþinînd, une-ori, mai puþinã informaþie culturalã. Dar, în oricecaz, sînt, indiscutabil, cel puþin cele menþionate,inevitabile pentru un cititor exigent.

– Care sunt dificultãþile cele mai mari întâmpinatede un constructor de revistã?

– Dificultãþile sunt atât de numeroase, atât destresante, de sâcâitoare încât nici nu ºtiu cu ce sãîncep. Întîi: finanþarea revistei (la noi de cãtreConsiliul Judeþean Arad, care, uneori, are suspici-unea cã aruncã banii pe apa Mureºului cu o astfelde revistã). Apoi e problema pieþei, mereuincertã, mereu de descoperit. O reþea de difuzarea revistelor de culturã a fost clamatã de toatãlumea. Apoi noul context cultural în care revistaliterarã supravieþuieºte: cu sentimentul de insti-tuþie vetustã, trãind doar în virtutea inerþiei. Astaîn pofida noii ei performanþe tehnice, grafice,tipografice etc. etc. Revista este un avanpost alcãrþii. Un laborator de încercare al acesteia.Soarta ei este legatã de carte. Este cartea o insti-tuþie în crizã? Este doar lectura ei? Poate nici,nici. Ci e vorba doar de o redimensionare ainteresului pentru ea (revistã/ carte). În sensulrestrîngerii. Dar ºi al calificãrii intelectuale supe-rioare reciproce: revistã (carte) ºi cititor.

n

„Receptarea criticã a fenomenului cultural prin spirite intransigente ºi inabordabile”

n Vasile DanRedactor-ºef al revistei „Arca“, Arad

Marius Ghenescu Portretul Fecioarei

Emil Dobriban CompoziþieInterviu realizat de OVIDIU PECICAN

Page 14: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

14 TRIBUNA • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003

Î ntr-o istorie scurtã, de nici trei ani de zile (dinprimãvara lui 2000 pânã în finalul lui 2002),lunarul clujean Provincia, editat de Fundaþia

pentru o Societate Deschisã, dar iniþiat degeopoliticianul Gusztáv Molnár ºi de criticul literarAl. Cistelecan a izbutit mai multe performanþe.Prima dintre ele a fost chiar formula apariþiei:conþinutul era tipãrit în douã ediþii paralele, integralidentice – românã ºi maghiarã – ºi având douãgrupuri þintã lingvistic-cultural ºi etnic diferite. Adoua a fost componenþa redacþiei, care nu includeadoar intelectuali umaniºti români ºi maghiari, dor-nici sã lucreze împreunã, ci ºi oameni care trãiau înlocuri diferite. Astfel, dacã Gusztáv Molnár fãceanaveta între Budapesta, Oradea ºi Cluj, iar Al.Cistelecan adãuga miºcãrii lui profesionale întreTârgu Mureº ºi Braºov încã un tronson, cel clujean,Agoston Hugo, de pildã, rãmânea un bucureºtean,iar Traian ªtef un orãdean, Daniel Vighi regãsindu-se integral în spaþiul Banatului, la Timiºoara.Exemplele s-ar putea înmulþi, dar nu insist. Celedouã trãsãturi menþionate aici au conferit un spe-cific marcat vieþii redacþionale a revistei, carecuprindea, astfel, un nucleu de redactori perma-nent prezenþi, o redacþie difuzã, unitã permanentde existenþa unei liste de corespondenþã electronicã,ºi un grup de colaboratori foarte apropiaþi, ceincludea scriitori, jurnaliºti, analiºti socio-umani oriexperþi în informaticã, dar nu în ultimul rând exce-lenþi traducãtori (o menþionez special pe doamnaFlorica Perian, decana lor de vârstã ºi admirabilãcunoscãtoare a celor douã limbi redacþionale).

De la un moment dat încolo, nu mult dupãinaugurarea revistei, s-a întâmplat sã devin secre-tarul de redacþie al versiunii româneºti a revistei,în timp ce Hadházy Zsuzsa a îndeplinit aceeaºifuncþie pentru ediþia maghiarã. ªtiu astfel cu pre-cizie cã unul dintre obiectivele asumate – ºi atinse– de Provincia a fost instituirea unui spaþiu comunpentru toate limbile ºi culturile Transilvaniei. ªi,într-adevãr, printre colaboratori s-au regãsit ºiistorici germani, precum Harald Roth ºi PaulPhilippi, ºi autori evrei, ºi sârbi.

În scurt timp, la Provincia dezbaterile – gân-dite, probabil, iniþial în maniera celor care fãceauodinioarã gloria revistelor 22 sau Dilema– auavansat rapid pe un fãgaº original, antrenând po-ziþionãri pasionate în jurul unor subiecte precum:identitatea regionalã a Transilvaniei, raportul din-tre centru ºi provincie, relaþiile majoritate – mi-noritate (etnic, dar ºi confesional), solidaritateaetnicã ºi cea transetnicã, eventualitatea organizãriiunui partid regional ºi transetnic, raporturile din-tre naþional ºi ceea ce îl precede sau îi urmeazã,ameliorarea organizãrii statului român (reformastructurilor statale), adicã, integrarea europeanã aRomâniei etc. Pentru nici 30 de numere efectivede revistã, recolta este substanþialã. Dacã voiadãuga ºi faptul cã toate aceste subiecte seregãseau puþin sau deloc în revuistica main streama momentului se va înþelege mai bine de ceProvincia a reprezentat un eveniment al acestorani din urmã ºi, poate, chiar un semnal pe caredemocraþia de la noi înþelegea sã îl dea tocmai laun nou început de mileniu ºi de secol.

Fãrã a deveni un succes de public – datoritãproastei distribuiri în teritoriu, eternã poveste,dar ºi pentru cã dezbaterile ei atingeau adeseori ocotã intelectualã destul de înaltã ºi de specializatã,ca sã nu mai vorbesc de suspiciunile stârnite de oasemenea aliere româno-maghiarã de ambelepãrþi -, Provincia s-a impus atenþiei aproape îndatã.Reviste prestigioase precum Observator cultural îicomentau conþinutul, ziarul Cotidianul a merschiar pânã la a prelua selectiv materiale dinfiecare numãr o perioadã de timp.

Graþie vehiculului care a fost revista, redac-torii ºi colaboratorii lor cei mai apropiaþi auevoluat cãtre agregarea unui grup vãzut ca unadevãrat think tank independent, invidiat pe faþã de alte grupuri similare (notorii rãmânreacþiile Societãþii Academice Române exprimate cu iritare de Alina Mungiu-Pippidi ºi cele, numai puþin vehemente, ale scriitorului EugenUricariu, preºedintele Uniunii Scriitorilor dinRomânia).

Considerând cã nu este destul sã gândeºtisoluþii în borcan, ci se cuvine sã le deschizi ºicãtre restul semenilor, membrii grupului Provinciaa lansat, la 8 decembrie 2001, o invitaþie la dez-batere democraticã pe tema reformei insti-tuþionale la nivelul statului nostru, redactând unmemorandum cu privire la organizarea Românieica stat regional. Preluat imediat de agenþiile depresã ºi intrat instantaneu în atenþia marilor coti-diene naþionale, textul a iscat un val de reacþii,mai ales din partea politicienilor care îºi simþeauameninþat monopolul. Totuºi, târâº-grãpiº, dez-baterea publicã a avut loc, iar ecourile ei nu s-austins nici acum.

Pe moment, revista aºteaptã fonduri pentru a-ºi reîncepe apariþia. Între timp, portofoliul inte-gral al articolelor publicate în paginile ei seregãseºte la Liga Pro Europa din Târgu Mureº, înfruntea cãreia se gãsesc doi dintre membriicolegiului redacþional al Provinciei, SmarandaEnache ºi Szokoly Elek, care au editat dejaprimele douã volume ale antologiei Provincia(anii 2000 ºi 2001).

Practic, revista Provincia este, prin iniþiativeleamintite, un periodic de un specific ºi, dacã mi seîngãduie, de o anvergurã care o particularizeazãnu numai în peisajul revuistic al Transilvaniei.Pentru întreaga Românie publicaþia rãmânememorabilã prin tentativa de a extinde, în sensulunei implicãri superioare a societãþii civile ºi înacela al evoluþiei cetãþii înspre o democraþie par-ticipativã, exerciþiul civic din vremurile noastre.

n

n Ovidiu PecicanRevista „Provincia“, Cluj

„Provincia a fost un eveniment al anilor din urmã”

De o vreme, în perioada postrevoluþionarã,se vorbeºte pe un ton melancolic-decepþionant cã nu se (prea) citeºte, cã

scriitorii n-au cum sã-ºi (mai) publice cãrþile, cãnu sunt bani pentru culturã, pentru cãrþi, pentrureviste… Adevãrul pare sã fie la mijloc. Cãrþiapar, apar reviste (literare), se fac traduceri extra-ordinare, debuteazã scriitori foarte buni, se pro-duce o mai accentuatã sincronizare a literaturiiromâne cu literaturile lumii. Existã ºi bani, atâtavreme cât mulþi se risipesc în proiectileletunurilor financiare, pe înãlþarea de pagode sau pepantofii amantelor… Desigur, veleitarii sufocãadesea piaþa cãrþii, mai ales „piaþa localã”, ºi stricãgustul cititorului. Dar, dincolo de astea, apariþia

de cãrþi ºi de reviste este reflexul sau expresiamanifestãrii omului ca fiinþã culturalã, o fiinþãcare se leagã de trecut ºi înainteazã spre viitorrespirând ºi cu ajutorul unui plãmân cultural.Geografia prezentului îºi întregeºte relieful ºi cuajutorul componentelor culturale. Revistele lite-rare dau consistenþã acestei geografie, rãspundvital aºteptãrilor scriitorului ºi cititoruluideopotrivã. Ele asigurã un orizont de manifestaremai larg ideilor (nu doar literare) care construiescºi vitalizeazã un anume prezent. Ele configureazãºi dau consistenþã specificului unui anume timpcultural, dar ºi istoric.

Revista Miºcarea literarã de la Bistriþa a apãrutanul trecut (2002) din iniþiativa unui numãr foarte

restrâns de scriitori care trãiesc aici (Ioan Pintea,Ion Moise, Virgil Raþiu ºi subsemnatul) ºi care auconsiderat necesar sã punã bazele unui publicaþiiliterare. Numãrul restrâns de realizatori era gânditastfel pentru a face echipa redacþionalã mai dinam-icã, mai feritã de a cãdea în controverse nefertilesau în situaþii ireconciliabile, mai omogenã ºi maicoerentã. Grupul nostru a beneficiat de sprijinul d-lui Alexandru Câþcãuan, care a pus la dispoziþiarevistei un spaþiu pentru redacþie la Casa deCulturã a Sindicatelor ºi s-a declarat dispus sã facãmanagementul financiar, dar ºi de amabilitatea d-nei Cornelia Tuþã, director al S. C. Aletheia, dis-pusã sã realizeze tiparul fãrã ca banii pentru acestasã fie puºi … jos de la început. Ne-au fost alãturi, ºifinanciar ºi prieteneºte, Consiliul Judeþean Bistriþa-Nãsãud, Primãria municipiului Bistriþa, Direcþiapentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural,Biblioteca Judeþeanã º.a. Ne-a bucurat sã-i aflãmalãturi de noi pe o serie de scriitori din Bistriþa saudin þarã, unii deveniþi repede colaboratori ai revis-tei, dar ºi pe oameni de diverse profesii ºi chiar ori-entãri (politice), care au apreciat ºi încurajat debu-tul proiectului nostru publicistic.

Emil Dobriban Compoziþie

n Olimpiu NuºfeleanDirector la revista „Miºcarea literarã“, Bistriþa

O nouã revistã literarã la Bistriþa

Page 15: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

TRIBUNA • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003 15

n Romulus Ioan Joca

***

Ploua în luna septembrie în Eleusina.Un canton pãrãsit, un rodiu stingher…Rodia, feminina,Zâmbeºte, pleznitã de soare –2480 de sâmburi sângereazã pe buzeDinþii sparþi ai Iranului.Hoplitul îngândurat, puþin crispat,κi dezleagã sandaua,κi ºterge sudoarea ºi sângele;Surâsul sever, melancolic,Ce mult seamãnã cu cel de dupãÎmbrãþiºarea ta, Orestia:Aceeaºi victorie obositã –Parc-ar spune: “s-a fãcut ºi asta”Eschil la Salamina.

***

Dacã vrei sã ai liniºte cu alþii, taci.Dacã vrei pace, pleacã.Vei ajunge aºaCa înainte de a te naºteSau ca dupã moarte;Fãrã o vorbã, fãrã o luptãEºti nimeni.

***

Floare de cactus,Bucurie a deºertului,Profeþi îþi sunt spinii,Dintre ei te iveºti purpurie. Har al nisipului,ªiroaie de lacrimi vibreazã-n luminã,Amar þi-e nectarulMelifer al speranþei.

***

Bora, nebuna, pe ape, desculþãκi sfâºie tãlpileÎn ciulinii de sare ai valurilor;Dinspre Elbrus, un vaiet.Din orga spartã de vânt cad cioburi,Psalmi se sting în mare.

***

La Bosfor,Vocea ta cu intonaþii contabile,Telefonul neînþeles dinspre avionul aproape aruncat înaerÎn luna cea mai neagrã a anului, noiembrie.Amintirea unei zile de 13Pe un vapor care ia apã(Din fericire doar în sinea mea)În drum spre Pontul, pe drept numit, Euxin.

***

Îmi ºterg ochii în primii nori ai rãsãritului.Luna peste umãrul meu stâng trece în mare.Aplaud,Trezesc delfinii.

***

Privesc îngânduratGroapa în ceaþã dar placatã cu aur,Agavele falice, de import, de pe pante,Atavism priapic de la greci la cei noi.Zidul ciclopic al lui Cimon,Cu bufniþe, ochi de pisicã,Vaet îndurerat.Peste toate templul zeiþei fecioareDespuiat de frize,Atena melancolicã.

15 ianuarie 2001

***

Nu-mi cere sã-þi explic nedumeririle,Nu-mi certa neliniºtile,O datã cu mineToate sunt ale tale.

n

poezia

Revista, credem, rãspunde necesitãþii de areflecta ºi, mai ales, de a exprima miºcarea literarãdin judeþ, dar ºi din þarã, de a acoperi un gol publi-cistic, de a stimula, cât e posibil, profesionalismulîn abordarea vieþii literare, câtã e, de acum ºi deaici. O vreme, dupã Revoluþia, la Bistriþa a apãrut orevistã literarã, Minerva, care s-a fãcut remarcatãde-a lungul câtorva ani. Încetarea apariþiei ei a lãsatºi aceasta un gol publicistic în plus. La Bistriþaexistã o grupare de scriitori care meritã atenþie ºiapariþia unei reviste a acestora era necesarã ºi justifi-catã. Existã o grupare remarcabilã de artiºti plastici,care dau consistenþã vieþii culturale de aici. Pictorii,însã, au mai multe cãi de ieºire spre/în lume dinBistriþa. Existenþa unei reviste faciliteazã ºi alteforme de manifestare scriitoriceºti decât „simpla”semnare a unor cãrþi. Dar o asemenea revistã nuintenþioneazã sã rãspundã doar „doleanþelor” scrii-torilor, ci ºi ale celorlalte categorii de creatori, deagenþi culturali, în mãsura în care aceºtia gãsescforme adecvate, specifice de manifestare publicis-ticã. Ea, însã, este deschisã, dupã cum ne exprimamîncã din primul editorial, tuturor scriitorilor,indiferent de generaþie, tuturor experienþelor litera-re, câte pot fi adunate, fireºte, între copertele uneipublicaþii cu pagini ºi apariþii limitate, fiind însãatentã sã-i exprime pe scriitorii care trãiesc aici.Desigur, profilul ei încã nu e format, iar atât cât e, îlsocotim încã mult perfectibil. Trebuie sã întãrimsectorul critic ºi sper sã reuºim cu oameni de aici,pentru cã „judeþul” are resurse ºi în acest domeniu.Alãturi de poeþi precum Gavril Moldovan, IoanPintea, Sorin Gârjan, Ion Urcan, Emil Dreptate,Victor ªtir, David Dorian, Mircea Mãluþ, AdrianaRodica Barna, Nicolae Bosbiciu, AlexandruCristian Miloº, Ioan Cioba, Florica Dura, Ion RaduZãgrean, Vasile Ciherean, Melania Cuc sau DorinaManu, de prozatori precum Cornel Cotuþiu, IonMoise, Aurel Podaru, Virgil Raþiu, AlexandruUiuiu, Camelia Toma, Ileana Urcan, MihaiLitinschi, existã pene critice sau eseistice sigure

precum Andrei Moldovan, Daniela Fulga, SorinaCostea, Icu Crãciun sau istorici ai literaturiibistriþene precum Sever Ursa, George Vasile Raþiu,apoi câþiva traducãtori, enumeraþi, toþi cei de maisus, într-o listã foarte restrânsã, incompletã.Travaliului lor literar i se poate da o mai mare con-sistenþã în paginile unei reviste „de specialitate”,într-o geografie unde tradiþia literarã aºteaptã ºi eaîncã multe pagini de valorificare, de revalorizare.Colaborarea ºi sprijinul prietenesc de care benefi-ciem din partea d-lui Niculae Gheran, mai mult

decât un specialist în opera lui Rebreanu, ne sunt ºiele de mare folos.

Dupã ce proiectul a fost pus pe picioare, dupãce Miºcarea literarã s-a vãzut tipãritã, cu baniadunaþi cu greu, desigur, a fost pentru noi recon-fortant ºi, sperãm, de bun augur, ca o instituþieprecum Consiliul Judeþean Bistriþa-Nãsãud (prinpreºedintele consiliului, d-l GheorgheMarinescu, prin comisia de culturã al cãruipreºedinte este d-l Vasile Greluº) sã-ºi asumerolul de editor. În acelaºi timp, faptul cã UniuneaScriitorilor a acceptat sã punem revista sub egidaei ne onoreazã, dar, mai ales, ne obligã la cât maimult. În aceastã perioadã, pe care o socotim oare-cum ºi semiexperimentalã, tirajul de câteva sutede exemplare (sub o mie) nu ne permite sãaspirãm la un public (prea) numeros, însã încer-cãm sã mergem spre un cititor „interesat”, scri-itori ºi lectori obiºnuiþi, oameni de culturã dinjudeþ ºi din þarã, elevi ºi profesori, studenþi, inte-lectuali de diverse profesii. În aceastã situaþie,difuzarea o facem, deocamdatã, prin distribuiredirectã, cvasinominalã ºi prin corespondenþã indi-vidualã, fãrã sã apelãm la o formã oficializatã,abonament, Rodipet atc. Desigur, ca în cazuloricãrui proiect care începe sã meargã în Româniade totdeauna, ºi la o asemenea apariþie publicisticãunii încep sã se uite ca la capra vecinului… Darrolul unei reviste (chiar … literare) este ºi sãschimbe (în bine) mentalitãþile.

Marius Ghenescu Feminitate

eviste de culturã din TransilvaniaR

Page 16: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

16 TRIBUNA • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003

R eîntoarcerea la locurile copilãriei ascultã,desigur, de chemarea trecutului, în apelecãruia insul îºi cautã chipul. Imaginea este

întotdeauna tulbure sau fugoasã, iatã de ce revi-zitarea lor este o reîntâlnire cu tine ºi cu ceilalþi,împreunã cu care ai vieþuit o vreme, împãrþind ºipâinea ºi vinul, în absenþa lor, o zãbavã înîmpãrãþia umbrelor. A umbrelor ºi a urmelor cãciîn decorul cât se poate de viu descoperi mereusemne ale trecerii, timpul ºi intemperiile nureuºesc sã le ºteargã întru totul. Invocarea ºi evo-carea celor absenþi – aceasta este o pricinã! În cechip reuºesc cuvintele sã aducã la lumina zileiaceastã lume scufundatã, aceastã Atlantidã pier-dutã în memoria plantelor subacvatice, aceastaeste altã pricinã! Jocurile identitãþii cu ea însãºi,mai întâi, ºi cu alteritatea, oferã un spectacoldemn de toatã atenþia dar contemplarea golului încare toate se resorb este o constantã de adâncime.A nu se pierde din vedere nici prezenþa noilorsemne care atestã o anume evoluþie, schimbarea,devenirea!

Toate acestea ºi câte altele mi-au trecut princap iarna aceasta când, rãspunzãnd unei mai vechiinvitaþii, m-am reîntors în comuna natalã. Nu amfãcut-o singur cãci, prilejul fiind inaugurareanoului sediu al Bibliotecii comunale, prieteniinoºtri de la Biblioteca Judeþeanã, care au girataceastã sãrbãtoare organizatã de forurile locale, auþinut, pe bunã dreptate, sã îi invite, înainte detoate, pe cei patru scriitori nãscuþi sau care îºi auobârºia acolo, dupã mamã, dupã tatã… Este vorbadespre Marta Petreu, nãscutã în Jucu de Jos,despre Mariana Bojan, a cãrei mamã provine dinneamul Mureºenilor, din Jucu de Mijloc, de IonMureºan, care pe linie maternã este de os pete-nesc ºi de mine, care, de felul meu sunt jucannobil, nãscut vasãzicã în Jucu de Mijloc. Dinpãcate, dintre cei patru, n-am rãspuns la apeldecât doi, eu ºi Ion Mureºan. În schimb, ni s-aalãturat un al treilea – Marcel Mureºeanu, strãinde loc dar prietenul amândurora.

Noul sediu al Bibliotecii a fost amenajat învechiul sediu al poºtei. Sunt trei sãliþe undecãrþile, numerotate atent (sunt în jur de zece mii,deocamdatã), odihnesc frumos aranjate pe rafturicurate. Pe pereþi atârnã mostre de costume popu-lare ºi blide þãrãneºti; mirosul de var este exaltantde-a dreptul. Ei bine, incinta a fost sfinþitã depreoþii din Jucu de Sus ºi din Jucu de Jos, n-amînþeles de ce a lipsit cel din Jucu de Mijloc, poaten-o fi fost invitat… Dupã sfeºtanie primarul aþinut un discurs care s-a dorit ºi care a fost real-mente scurt. Ideea era cã toþi cei circa patru miide locuitori ai comunei se mândresc cu cei patruscriitori care îºi au sorgintiþa (ah, ce bine rimeazãcu jintiþa!) în Jucu, devenit Nobil graþie genero-zitãþii unuia dintre ei, care a dorit cu tot dinadin-sul sã-i adune numele pe-o carte.

Apoi ne-am îndreptat cu toþii spre locaºulºcolii unde ne aºteptau copiii împreunã cu direc-torul (profesor de istorie precum dl. Ciuruº,retor înrãit, care conducea ºcoala în vremea mea)ºi câþiva dascãli. Se adunaserã cu toþii în sala degimnasticã, acolo unde, pe vremuri, în urmã cuvreo patruzeci de ani, ne rostogoleam înainte ºiînapoi, sãream capra, fãceam roata þiganului ºicâte altele, sub ochiul atent al domnului Alexei,acelaºi care a amenajat un teren de handbal ºi areamenajat terenul de fotbal, soþul profesoarei demuzicã, cea care ne introdusese în teoria muzicii,ne punea sã solfegiem ºi sã transcriem pe notefragmente auzite la picup sau cântate de ea însãºidar, mai ales, ne aducea discuri cu muzica unoruriaºi ca Vivaldi, Grieg, Mozart ori Beethoven,cerându-ne sã ne concentrãm ºi sã notãm impre-siile, ceea ce, pe unul ca mine, mã obliga sã coborîn adâncurile fiinþei unde râcâiam nãmolulurcând degrabã în cerul reveriei, ceva mai senin;era o implicare totalã, dacã nu chiar dramaticã, otrãire paroxisticã, aproape, încât nu e de mirare cãmi se pãreau cuvintele sãrace ºi puþine însã perse-veram ºi de aceea cred cã, alãturi de “scrierile”trecute pe curat într-un caiet studenþesc, com-puse în clipe de mare tainã ºi în singurãtate, ace-lea au fost primele mele texte literare, cel puþin înintenþie dacã nu ca valoare. Pierdute, din pãcateori din fericire!?

ªcoala funcþiona în incinta unui vechi castel.Noi, cei din Jucu Nobil, aveam de strãbãtut vreotrei km. pânã la ºcoalã. Dar nu ne plângeam dinpricina asta, ba chiar cred cã, de-ar fi sã fiu drept,ar trebui sã vorbesc despre avantajele depãrtãrii;astfel, noi, cei din Jucu Nobil, mergeam la ªcoaladin Juc cu ambiþia unui celebru personaj balza-cian de-a cuceri Parisul; astfel, noi, cei din JucuNobil, mergeam la ªcoala din Juc cu mândriaunor sorbonarzi. De aceea n-am putut pricepeniciodatã raþiunea pentru care unii pãrinþi îºitrimiteau copiii printre strãini, la ºcoli înalte dinGherla, din Dej sau din Cluj… Drumul urca spreºcoalã prin dreptul morii; ne sculam dimineaþadevreme, ca sã plecãm înainte de 7, aºa încâtmereu soseam primii, cu trupºoarele împovãratede haine, rechizite ºi cãrþi dar cu mintea uºoarã;înaintam pe vale sau chiar pe Someº, care îngheþabocnã iarna, iar noi alunecam pe mãþe, un soi depatine primitive fãcute din picioare de sobescoase din uz, ºi ne întorceam prin Jucu de Sus,coborând Dealul lui Boroº. Soseam acasã pe lapatru dupã-amiaza, rupt de foame dar fãrã sã simtoboseala cãci mã apucam imediat de teme, ca sã

isprãvesc repede cu ele ºi sã am timp de citit. Prinurmare, realizam zilnic aceastã buclã într-unspaþiu care devenise teritoriul nostru, al puilor dejucani nobili. Existau câteva repere foarte impor-tante pe acest traseu. ªi ele nu erau mai multe detrei. Era biblioteca comunalã care, pe vremeaaceea, îºi avea sediul în clãdirea Primãriei, una ºiaceeaºi, probabil, cu cea în care bunicul dinspretata îºi efectuase mandatele – ca primar liberal –între cele douã rãzboaie ºi chiar în timpul celuide-al doilea. În anii de gimnaziu devorasem toatecãrþile, romane staliniste ºi de spionaj, sovietice,inclusiv. Într-o iarnã am citit Monte Cristo înparalel cu unchiul Ion, care locuia peste drum.Pânã sã fi terminat el un volum, eu am amepuizat tot fondul Dumas al bibliotecii, aºa încâtomul s-a lãsat pãgubaº preferând sã ascultepovestea lui… din gura mea. Celãlalt reperimportant era casa mãtuºii Ana, o sorã de-a tateimãritatã în Jucu de Sus. A suferit enorm la viaþaei – de altfel, s-a ºi prãpãdit repede – ºi niciodatãn-am ºtiut dacã îi plãcea cum povestesc eu despreuna, despre alta, despre oameni ºi cãrþi sau mãpunea sã-i povestesc doar ca sã mai uite denecazuri. Iar la o azvârlitã de casa mãtuºii, pebuza unei râpi nãpãditã de arbuºti ºi de o vege-taþie abundentã, sãlbaticã, se afla casa ei, casaiubitei mele din vremea aceea, de dragul cãreiafãceam toate nãzbâtiile – contrariindu-mi dascãlii,care mã ºtiau de elev eminent – numai ca sã fiudat afarã de la ore ºi eu, în trecere prin clasadumneaei, sã defilez cu ochii þintã înspre bancaunde ea ºedea fãrã a bãnui câtuºi de puþin furtunadin pieptul meu. Încetineam paºii când mãapropiam, apoi întorceam capul ºi mã uitaDumnezeu astfel – rãsucit ºi pieziº – sperând cãdoar, doar am s-o zãresc apãrând în târnaþ.Rareori se întâmpla minunea dar ºi atunci mãinunda aºa o emoþie încât e de mirare cã nu mi s-a întâmplat o nenorocire. De mãrturisit n-ammãrturisit nimãnui nimic, nici mãcar în faþaMarii Adunãri Naþionale, abia mult mai târziu,scriind eu Jucu Nobil I, am compus un poem încare ea e personaj principal iar anii de ºcoalã suntdecorul acestei idile imposibile.

Sã fi fost din pricina ei, sã fi fost din pricinalecturilor, sã fi fost din pricina dascãlilor – unulmai vrednic decât altul, mai încape vorbã – sã fifost din pricina faptului cã mã simþeam liber ºistãpân peste un teritoriu care sporea mereu,împrumutând aparenþele unui mic imperiu, sã fifost din toate aceste pricini, nu ºtiu, dar cert e unlucru ºi anume cã nicicând înainte ºi nicicânddupã aceea n-am mai învãþat cu atâta uºurinþã.Niciodatã înainte ºi niciodatã dupã aceea n-amavut dreptul sã vorbesc despre uºurinþa învãþãriicu atâta îndreptãþire. Iar faptul acesta a ºters pen-tru mine graniþele dintre joc ºi muncã. Mã impli-cam în joc cu toatã seriozitatea, cu pasiune,osârdie ºi perseverenþã ºi, invers, corvezile la caremã angajam sau în care eram implicat de alþii leîndeplineam râzând ºi cântând.

EpilogPeste ani, numãrându-mã eu printre membrii

unei delegaþii de editori români aflaþi într-unschimb de experienþã pe ruta Paris – Montpellier– Barcelona, ºi adãstând noi, la un moment dat,în centrul de distribuþie al Editurii Gallimard, s-aîntâmplat sã trecem prin dreptul unei incinteasemãnãtoare cu o serã. “Qu-est-ce qui se passeici?” a întrebat careva. “Ici on arrose les livres”, asunat rãspunsul ghiduºei noastre. “Et les livresfleurissent!”, a adãugat visãtor Nicanor…

n

blocnotes

n Mircea Petean

Reîntoarcerea

Emil Dobriban Nud

Page 17: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

TRIBUNA • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003 17

E ste bine cunoscut faptul cã societatea lati-no-americanã se aflã sub semnul transfor-mãrii, cãutând sã se defineascã pe ea însãºi.

Este o lume în care miturile ºi vechiul folclor alamerindienilor sunt încã vii în memoria colec-tivã. Inspirându-se din bogatul patrimoniu spiri-tual al noului continent – descoperit ºi colonizatde europeni –, mulþi scriitori cautã sã dea o nouãdimensiune literaturii, dezvãluind fapte, întâm-plãri ce par inexplicabile în lumea în care trãim.

În proza scrisã în a doua jumãtate a secoluluiXX, existã destule exemple în care imaginaruleste considerat o faþã ascunsã a realitãþii încon-jurãtoare. De fapt, ochiul este cel ce percepe oaltã faþã a acestei realitãþi. Se cautã misterul ce seaflã ascuns în obiectele, fenomenele care neînconjoarã, realizându-se trecerea de la aparenþãla esenþã, scoþându-se la suprafaþã neobiºnuituldin lucruri.

Acest tip de realitate recreatã este ilustrat deadevãraþi maeºtri ai cuvintelor, ei reuºind sã con-struiascã prin limbaj un alt univers în scrierile lor.În Romanul latino-american scriitorul guatemalezMiguel Angel Asturias afirma cã “fiecare cuvântdobândeºte o valoare atât de mare, încât nudepinde de celelalte cuvinte, ci de forþa expresivãpe care o închide în el.” Un exemplu elocventeste chiar romanul aceluiaºi scriitor, Oameni deporumb – tradus în limba românã de Liliana PleºaIacob. Aici, obiºnuitul din mediul ambiant setransformã prin puterea limbajului. Cuvinteledobândesc alte semnificaþii faþã de cele pe care lecunoaºtem. Sunt sugerate imagini prin asociaþiiinedite de cuvinte: licuricii – despre care ºtim cãsunt insecte nocturne ce emit luminã fosfores-centã – devin “lumânãri în întuneric”; ninsorileabundente cad pe pãmânt din “ceruri de friºcã”;în incendiul izbucnit în craterul “El Tembladero”,flãcãrile iau forma unor “mâini însângerate pic-tate pe pereþii aerului”.

În universul imaginat de M. A. Asturias, natu-ra nu este încremenitã. Dimpotrivã, ea “fiinþea-zã”, se miºcã asemeni unei fiinþe umane: în “pã-durile alunecau de parcã ar fi fost ele însele niºtefugare”, valoarea conþinutului semantic al verbu-lui a aluneca se schimbã. În acest context, a alunecanu denotã acþiunea de deplasare a unui corp so-lid, ci se referã la vântul puternic ce miºca ºi clãti-na crengile copacilor. De asemenea, natura însãºitrãieºte prin vieþuitoarele care populeazã munþiiîmpãduriþi, prin trilurile pãsãrilor cu “penestrãlucitoare, albastre, albe, roºii, verzi, galbene”.

Omul latino-american se aflã pe un continentimens, înconjurat de un peisaj fascinant, dar înacelaºi timp ameninþãtor. Nu de puþine ori, cel cestrãbate aceste locuri simte prezenþa unei atmos-fere stranii, a nefirescului, a ceva ce depãºeºtelimita normalului. Imagini precum “cheagul desânge de pe luna roºie”, “veveriþe ce nu pãreau sãroadã, ci sã râdã” sau frunzele care iau formaunor “pumnale însângerate” nu pot aduce decâtîngrijorare ºi o teamã lãuntricã. Ele sunt semneleunui pericol iminent; sunt semnele ce prevestescincendiul din “El Tembladero”, unde colonelulChalo Godoy ºi oamenii sãi, principalii vinovaþide moartea lui Gaspar Ilom, îºi gãsesc sfârºitul.

Natura reprezintã lumea cu tot ceea ce neînconjoarã: forme de relief, ape, regnurile vegetal,

animal ºi mineral; însãºi fiinþa umanã este parteintegrantã a naturii în mijlocul cãreia s-a nãscut.Trãind în mijlocul acestei naturi, fiinþei umane îisunt asociate elemente aparþinând regnului ani-mal. Astfel, oamenii de încredere ai rãzboiniculuiindian Gaspar Ilom sunt “iepurii galbeni”; eiluptã alãturi de conducãtorul lor împotriva celorce defriºeazã pãdurile pentru a cultiva porumb,cu scopul de a-l comercializa. În mitologia unorvechi popoare, iepurele este chiar gardianul altoranimale sãlbatice. În Oameni de porumb, “iepuriigalbeni” devin pãzitorii comunitãþii indiene dinþinutul Ilomului ºi sunt omniprezenþi, gata sã-iînfrunte pe cei ce vor sã le calce teritoriile ºi sã ledistrugã pãdurile: “Iepuri galbeni în cer, iepurigalbeni în munþi, iepuri galbeni în apã vor pornirãzboi împreunã cu Gaspar”. Semnificativ este ºiepisodul în care Goyo Yic ºi Maria Tecun seîntorc în satul Pisiguilito pentru a construi o casãmai mare pentru fiii ºi nepoþii lor ºi pentru alucra pãmântul. Aici, fiinþei umane îi esteatribuitã o altã conotaþie: ea este asociatã furnicii.Aºa cum furnica este simbolul hãrniciei ºi omul,la rândul lui, trudeºte din greu pentru a-ºi asiguraexistenþa de zi cu zi: “Bãtrâni, copii, bãrbaþi ºifemei se prefãceau în furnici dupã cules, pentru acãra porumbul: furnici, furnici, furnici…”

Departe de civilizaþia marelui oraº, indieniitrãiesc aparent în afara prezentului. “Locul matri-cial” (Paul Georgescu) al comunitãþii indiene dinþinutul Ilomului este satul Pisiguilito “protejat”de munþii împãduriþi. Este un spaþiu în careoamenii cred în existenþa unui timp mitic. În plinsecol XX, America Latinã pãstreazã în memoriemituri, întâmplãri primordiale relatate de indi-geni din generaþie în generaþie. Astfel, dinmitologia civilizaþiei maya – localizatã odatã înAmerica Centralã – s-a perpetuat credinþa con-form cãreia omul s-a nãscut din porumb, alimen-tul sacru al indienilor.

Întâmplãri petrecute într-un timp îndepãrtatsunt reactualizate. Imaginea lui Gaspar Ilomdescinde parcã dintr-un timp mitic, atemporal.Oamenii relateazã poveºti despre puterilesupranaturale pe care rãzboinicul le avea: prinforþa gândului, el reuºea sã smulgã un copac dinrãdãcini, cu ajutorul cãruia sã-i alunge pe strãiniice veneau sã defriºeze munþii împãduriþi. În Artanarativã a lui Miguel Angel Asturias, Paul Georgescuafirma cã în timpul ºi spaþiul creat “metamorfozamiticã e mai concretã decât transfigurarea oniricã.În domeniul creãrii personajelor, acest lucru sereferã la faptul cã legãturile personajelor miticecu natura sunt mult mai precise ºi mai adânci…toate personajele mitice trãiesc într-o comunicareconsubstanþialã cu puterile firii”. Gaspar Ilom seidentificã cu natura în mijlocul cãreia îºi duceexistenþa. El pare a fi zãmislit chiar din ele-mentele acestei naturi: “scoarþã de mamey estepielea lui Gaspar ºi aur, sângele lui ºi dinþii lui,piatrã ponce când râde ºi cremene când muºcãsau scrâºneºte”. Odatã cu metamorfozarea luiGaspar Ilom în fiinþã miticã ºi spaþiul în careacesta se miºcã se schimbã: se antropomorfizeazã.În momentul trecerii lui pe potecile munþilor,spinii cactuºilor “plâng”, iar papagalii “gem” învãgãuni. Natura însãºi e însufleþitã, e înzestratãcu însuºiri ºi sentimente umane.

Tot de credinþa în mit aparþine ºi nahualismul.Aºa cum religia creºtinã susþine cã fiecare om areun înger pãzitor, indianul crede cã are un animalcare îl protejeazã; iar fiinþa umanã se poate prefa-ce în animalul sãu protector, care este alter ego-ulsãu, pentru ca apoi sã redevinã om. Locuitorii sa-tului Pisiguilito bãnuiesc cã poºtaºul NichoAquino duce atât de repede corespondenþa încapitalã fiindcã se metamorfozeazã în coyot.Deoarece poate redeveni om, Nicho Aquino“exemplificã reversibilitatea ºi deci secreta comu-nicare dintre mit ºi realitate.” (Paul Georgescu)

Chiar dacã coloniºtii spanioli au adus religiacreºtinã în þinuturi îndepãrtate, indigenii nu auputut uita de strãvechile credinþe. Biserica – prinvocea presbiterului Valentin Urdanez – este dejaprezentã în locuri izolate, însã populaþia au-tohtonã încã trãieºte în mit; ea readuce în prezen-tul actual un timp ancestral, iar imensitateanaturii ajutã la pãstrarea acestuia.

Ceea ce caracterizeazã romanul Oameni deporumb este cã relevã o lume plinã de contraste,aflatã în continuã cãutare, întrebându-se de pro-pria-i existenþã. Departe de marele oraº, comuni-tatea satului Pisiguilito – formatã în mare parte dinindieni – nu constituie un spaþiu închis, în care ele-mentele noii civilizaþii sã nu pãtrundã. Indienii nusunt organizaþi dupã vechi structuri tribale, cicomunitatea lor este orânduitã dupã modelul tipical unei localitãþi europene, model adus ºi impus deconchistadorii spanioli. Reprezentanþii puterii cen-trale în teritoriu sunt prezenþi ºi în locuri izolate: înmica localitate existã primãrie ºi organe poliþieneºtice asigurã ordinea publicã.

Meditaþie asupra existenþei umane localizatãîn geografia latino-americanã, Oameni de porumbeste relevabil în aceeaºi mãsurã mitului ºi obser-vaþiei sociale a unui scriitor de care se leagã unveritabil univers romanesc. Satul ce ocupã un locnuclear în destinul comunitãþii recreatã prin lim-bajul epic circumscrie cele trei situaþii paradig-matice: rezistenþa indigenilor ce trãiesc încã într-un timp ºi spaþiu mitic, statutul metiºilor cureflexe în schimbarea mentalitãþii tradiþionale ºiintruziunea adeseori dramaticã a civilizaþieioraºului. Prin toate aceste elemente, romanul luiM. A. Asturias, al cãrui titlu trimite la mitulnaºterii omului din porumb, fixeazã într-odimensiune epopeicã imaginea acestui continentaflat la confruntarea lui illo tempore cu prezentuldemitizant, pe fundalul unei naturi suverane.

n

eseu

n Liana Muthu

Naturã ºi element mitic la Miguel Angel Asturias

Marius Ghenescu Portret II

Page 18: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

18 TRIBUNA • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003

Tradiþia învãþãmântului universitar europeande istoria artei îºi revendicã începuturile încontextul reformativ ºcolar promovat în

epoca iluministã. Leagãnul acestei discipline îlaflãm într-una dintre celebrele universitãþi aletimpului, la Gottingen, un “Prolegomena” la isto-ria artei datorat lui Dieze ºi Sanmartino. JohannDomenico Fiorillo (1748-1821) inaugura la 1785primele cursmi ºi seminarii în acest domeniu. Înparalel cu organizarea unor muzee ºi a unorgalerii publice, se cerea prezenþa în cadrul acestorinstituþii culturale a unor specialiºti în istoriaartei. Ca urmare a acestei stringente necesitãþi,rând pe rând, ºi în cadrul altor universitãþi vor ficreate catedre ºi seminarii ale acestei materii deînvãþãmânt: la Berlin (1829), la Konigsberg(1831), la Viena (1847), la Berlin ºi Leipzig(1873), la Paris (1889) ºi la Roma (1901). Înregatul român dinainte de Unirea din anul 1918,atât la Universitatea din Bucureºti, cât ºi laUniversitatea din Iaºi, Al. Odobescu, în cursulanului 1874/75 ºi Teohari Antonescu vor consacracâteva capitole mai mici (Arta creºtinã,Renaºterea) din cursul lor general de arheologieºi istoria artei. Oficial, cursul de istoria artei a fostconsacrat în anul 1911 la Universitatea dinBucureºti ºi în 1912 la Universitatea din Iaºi.

De necesitatea fiinþãrii unei catedre ºi a unuiSeminar de Istoria artei în cadrul nouluiaºezãmânt de învãþãmânt superior din Cluj a fostconvinsã ºi Comisia universitarã condusã deSextil Puºcariu. Dupã un Prolegomena de bunaugur propus prin conferinþele lui V. Pârvan(Sculptura greacã ºi Sculptura italianã aRenaºterii), la 2 septembrie 1919 avea sã fienumit conferenþiar la Istoria artei CoriolanPetranu, primul spcislist transilvãnean de origineromânã a acestei discipline încoronat cu un doc-torat susþinut la Viena pe lângã Alma MaterRodolphina, cu profesorii Josef Strzygowski, MaxDvorak ºi Alphons Dopsch.

Nãscut în 23 ianuarie 1893 în comuna ªiria(Arad) ca fiu al lui Ioan Petranu, profesor de teo-logie la Preparandia ortodoxã românã din Arad,Coriolan ºi-a fãcut liceul în oraºul de pe Mureº,dupã care în anul 1911 începe studiile de juris-prudenþã ºi de istoria artei la Universitatea dinBudapesta de unde se va transfera pentru anii1912/1913 la Universitatea Friedrich-Wilhelm dinBerlin, unde învaþã cu reputatul profesor AdolfGoldschmied (1863-1944), o eminentã personali-tate ce fãcea parte din generaþia lui Emil Mâle,Wilhelm Voge, Bernard Berenson, Roger Fry, AbyWarburg ºi Heinrich Wolfflin, generaþie care a datimpulsuri hotãrâtoare exegezei de artã din secolulXX.

Între 1913 ºi 1916, Coriolan Petranu frecven-teazã cursurile de specialitate ale profesorilorJozef Strzygowski (1862-1941) ºi Max Dvorak(1874-1921). Strzygowski, o personalitate debor-dantã, poate chiar “recalcitrantã” dupã opiniaadversarilor sãi (discipolii din ºcoala lui Juliusvon Schlosser) a obþinut recunoaºterea ºtiinþificãºi chiar o reconsiderare echitabilã din partea con-testatarilor, care i-au apreciat efortul extraordinarîn extinderea conþinutului disciplinei prin înglo-barea culturii Asiei Mici (Siria, Mesopotamia,Armenia, Persia) ºi punerea în valoare a influenþeiacesteia asupra artei vechi creºtine (interesantasintezã Orient oder Rome, 1901), iar ceva maitârziu a artei din nordul Europei. Cel de-al doileadascãl, M. Dvorak, este socotit unul dintre ascen-denþii spirituali ai expresionismului, care prinlucrãrile sale, Kunstgeschichte als Geistgeschichte ºiIdealismus und Naturalismus in der gotischen Malereiund Plastik, a conferit o expresie durabilã re-voluþiei vieþii spirituale de la începutul secoluluinostru.

Dupã depãºirea cu succes a examenelor finale,aºa-numitele “riguroase” (8-9 martie 1917), C.Petranu a susþinut cu succes teza de doctoratInhaltsproblem und Kunstgeshichte , obþinând verdic-tul pozitiv ºi titlul de doctor în filosofie (l2 martie1920). Lucrarea în varianta finalã îºi va gãsi loculîntr-o apreciatã serie editatã de Institutul de isto-ria artei al Universitãþii din Viena, în numãruldin anul 1921.

Traseul ºtiinþific al tânãrului istoric de artã secontinuã cu activitatea desfãºuratã între anii1917-1918 în cadrul Muzeului de Arte Frumoasedin Budapesta, iar apoi, începând cu anul 1919,cu aceea de conferenþiar ºi apoi de titular (1928)al catedrei de Istoria artei a Universitãþii din Clujpânã la stingerea sa prematurã din viaþã, la Arad,în 17 iulie 1945.

Fãrã a avea o biografie spectaculoasã sau tumul-toasã ca aceea a maestrului sãu Strzygowski, C.Petranu a fãcut dovada unor temeinice calitãþi dedeschizãtor de drumuri, de iniþiator ºi promotor alistoriei artei, în principal al arhitecturii vernacularea românilor transilvãneni. Fãrã a fi exclusivist, C.Petranu a fost singurul istoric de artã din perioadainterbelicã care în preocupãrile sale a inclus ºistudiul manifestãrilor culturale-artistice ale saºilorºi ale ungurilor din Transilvania.

Activitatea lui C. Petranu pe parcursul a douãdecenii ºi jumãtate s-a concretizat în trei direcþiiprincipale, esenþiale în contextul istoric spiritualal fãuririi instituþiilor de culturã dupã Unirea din1918: prima ar fi aceea a învãþãmântului universi-tar ºi a întemeierii Seminarului clujean de istoriaartei, cea de a doua este exprimatã de recu-

perearea tezaurului transilvan ajuns la Budapestaºi de organizare a Muzeelor din Transilvania; atreia este aceea a cercetãrii artei transilvãnene îngeneral, a arhitecturii bisericilor de lemn în spe-cial ºi a introducerii acesteia în circuitul valoriloreuropene ºi nu în ultimul rând al reaºezãrii încadre ºtiinþifice adecvate, o adevãratã restitutio, aartei românilor transilvãneni necunoscutã saueronat interpretatã, ºi a combaterii ipotezelorirelevante asupra arhitecturii vernaculare de lemnsusþinute de cãtre unii istorici de artã strãini, pre-cum Moller Istvan, Divald Kornel, GerevichTibor, Szonyi O., Hermann Phleps, FritzHolztrager ºi Domanovszky Otto. Lucrãrile careau rãspuns acestui deziderat (DieKunstgeschichtliche Stellung der rumanischenDenkmuler Siebenbürgens, Braºov, 1926; NeueForschungen auf dem Gebiete der HolzbaukunstSiebenburgens, Stockholm 1933; Der Anteil der dreiNationen Siebenburgens an der Ausgestaltung seinesKunstcharakters, Warschau 1933; Noi cercetãri ºiaprecieri asupra arhitecturii din lemn din Ardeal, NeueLintersuchungen und Ullerdingen der HolzbaukunstSiebenburgens, Bukarest, 1936, º.a.

Activitatea lui C. Petranu la catedrã debuteazãprin seria conferinþelor despre Critica artisticã ºiistoria operelor de artã ºi Introducere în istoriaartelor, cea din urmã un manual al acestei disci-pline care s-a pãstrat doar în manuscris. Faþã desobrietatea puþin glacialã a profesorului ºi limba-jului uneori destul de vetust folosit la orele deseminar, adevãrata personalitate a istoricului deartã se dezvãluia în scris. S-a spus despre C.Petranu cã a fost un profesor lipsit de discipoli.Afirmaþia este doar parþial valabilã. O anumitãnepãsare ºi informaþia incompletã nu ne permitsã facem destulã luminã asupra acestui capitol.Virgil Nistor, unul dintre studenþii lui C.Petranu, prezent la cursuri în perioada 1943-1945, remarca cu nostalgie: “cursurile..., în salacufundatã în întuneric aveau ceva din fervoareaoficierii unui ritual. Calm ºi total detaºat de oricecontact exterior, cu sobrietate, dar ºi cu aceatransparenþã a spiritului necesarã oricãrei comu-nicãri, magistrul izbutea întotdeauna sã netranspunã în acele zone rarefiate ale artei sec-olelor, mereu inedite generaþiilor de studenþi”.

În privinþa metodei aplicate în activitateaºtiinþificã de la cursuri ºi seminarii, aceasta era

Coriolan Petranucercetãtor al artei transilvane

n Nicolae Sabãu

Uºa bisericii din Brãdet

Page 19: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

TRIBUNA • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003 19

oarecum “eclecticã”, reprezentând o adaptare cre-atoare ºi o îmbinare a metodologiei strzy-gowskiene cu aceea a lui Hans Tietze (1880-1954), autorul mai multor tratate referitoare laproblemele de metodicã ºi de istorie a disciplinei(Die Methode der Kunstgeschichte , Leipzig, 1913).

O prezenþã majoritarã la cursuri a studenþilorde la istorie a impus desfãºurarea unor activitãþide adunare a izvoarelor indirecte referitoare lamonumente, cu o selecþie criticã fãcutã funcþie demetoda Tietze, în schimb lucrãrile de concepþie,adicã cu conþinutul de esenþã ºi de evoluþie artis-ticã se realizau potrivit principiilor luiStrzygowski. Dealtminteri acest mod de abordarea materiei fusese dezbãtut cu numai câþiva aniînaintea morþii sale în broºura intitulatã Necesitãþi,îndrumãri, idealuri ºi realizãri în istoriografia arteiromâneºti din Transilvania, de fapt un scurt bilanþ adouã decenii de activitate a Catedrei ºi aSeminarului de istoria artei a Universitãþii clu-jene, dar ºi în expozeul L‘Insegnamento della Storiadell Arte presso I Universita di Cluj (Romania) , apãrutîn 1944.

Pentru buna desfãºurare a învãþãmântuluiuniversitar ºi de cercetare, C. Petranu ºi conduc-erea de atunci a universitãþii au depus eforturiconsiderabile pentru crearea unui Cabinet deistoria artei ºi echiparea lui cu toate mijloacelenecesare scopului urmãrit. Cabinetul a fost înfi-inþat în anul 1920, când profesorul Petranu adonat universitãþii biblioteca personalã constânddin 1.000 de volume. În continuare s-au fãcutalte donaþii ºi achiziþii, astfel cã în anul 1944zestrea Cabinetului însuma 3.833 de cãrþi, 11.689diapozitive ºi 6.180 fotografii.

Experienþa ºi cunoºtinþele de muzeografie alelui C. Petranu au fost puse în slujba reorganizãriiºi funcþionãrii pe baza unor principii moderne amuzeelor din Transilvania. Argumentând reti-cenþa lui faþã de concepþiile învechite, de simplãcolecþionare de dragul colecþionãrii a obiectelorde artã din iniþiativa diferiþilor amatori ºi spre sat-isfacþia personalã a acestora, profesorul clujean, înspiritul eticii culturale a veacului al XIX-lea,acrediteazã ºi promoveazã noua concepþie democ-raticã despre funcþia educativã a muzeelor, “pen-tru redarea disproporþiilor culturale ale diverselorstraturi sociale, pentru dezvoltarea gustului estet-ic ºi completarea cunoºtinþelor”. LucrãrileMuzeele din Transilvania, Banat, Criºana ºiMaramureº. Trecutul, prezentul ºi administrarea lor,Bucureºti, 1922; Museum Activities in Transylvania1919-1929 ºi Recent Art Events in Transylvania1929-1930, concretizeazã acest travaliu dovedin-du-ne nu numai un profund devotament patriot-ic ci ºi capacitatea sa organizatoricã ºi creatoarepentru conservarea tezaurului naþional. În conex-iune directã cu punerea în valoare a acestui patri-moniu trebuie remarcatã activitatea sa ca membrual comisiei înfiinþate de Consiliul Dirigent pentruinventarierea, verificarea ºi recuperarea obiectelordepozitate în timpul primului rãzboi mondial laMuzeul Naþional Ungar. Materialul documentarpãstrat în Arhiva Seminarului de istoria artei dinCluj certificã aceastã uriaºã ºi responsabilã trudãdepusã de C. Petranu pe parcursul a trei ani ºi,apoi, readucerea tezaurului ºi reintegrarea lui înmuzeele de stat ºi în colecþiile particulare dinþarã. Acþiunile acestei perioade sunt reflectate înlucrarea Revendicãrile artistice ale Transilvaniei , Arad(1925), axatã pe ideea cã obiectele de artã createde-a lungul secolelor constituie zestrea spiritualãa popoarelor fãrã de care patria lor se pierde înuitare ºi nefiinþã.

Iniþiator ºi îndrumãtor în variate domenii aleconservãrii - activitatea sa în cadrul ComisieiMonumentelor Istorice. Secþiunea pentru

Transilvania -, valorificãrii ºi popularizãrii arteitransilvãnene, C. Petranu a avut vocaþia unuideschizãtor de drum ºi în domeniul cercetãriiºtiinþifice a arhitecturii vernaculare româneºti dinTransilvania. Cele douã lucrãri de bazã, Bisericilede lemn din judeþul Arad (1927) ºi Monumenteleistorice ale judeþului Bihor. I. The Wooden Churches inthe County of Bihor (1931) sunt primele din bibli-ografia româneascã a problemei bazate pe o cerc-etare de teren ºi observaþii concrete ale specialis-tului. Lucrãrile reprezintã ºi o Introducere la atâtde necesarul Repertoriu al monumentelor artistice dinTransilvania sau a unei Topografii patrimonialemoderne.

Ataºamentul lui C. Petranu faþã de arhitecturavernacularã din lemn a reprezentat o fericitã ºiconºtientã opþiune. Dincolo de lecþia profesoruluiStrzygowski, care a fundamentat studiul arhitec-turii de lemn din estul ºi din nordul Europei dincele mai vechi timpuri (secolul V d. Ch.), com-bãtând teoriile despre o aºa-zisã“Kleinearchitektur”, C. Petranu a demonstrat închip convingãtor originea, valoarea ºi caracterulnaþional ale arhitecturii vernaculare a românilordin Transilvania, cât ºi influenþa pe care au exerci-tat-o în arta popoarelor învecinate. Adept al uneimetodologii moderne, bun cunoscãtor al teoriilorcontemporane angajate uneori politic(Kunstgeographie), Coriolan Petranu a militatfarã întrerupere ºi cu obstinaþie la cercetareaforþelor autohtone (Beharrung) ºi a valorilor pro-prii din artele plastice ale poporului din care fãceaparte, aceasta într-un context cultural european încare fiecare din ºcolile naþionale de istoria arteiale statelor mai mici se aflau în cãutarearãdãcinilor, a izvoarelor etnogenetice.

Cercetãrile ºtiinþifice ºi monografice - aproapeinexistente, iar cele publicate cu lipsuri ºi erori

fundamentale - introduse de profesorul clujeanau stimulat pe foºtii sãi studenþi ºi pe alþi cercetã-tori în domeniu (V. Vãtãºianu, I. Muºlea, I. D.ªtefãnescu, B. Slãtineanu etc.).

Atât în þarã, cât ºi în strãinãtate, cu prilejulconferinþelor sau la congresele de specialitate(Varºovia, 1933; Stockholm, 1933; Sofia, 1934;Berna, 1936; Paris, 1937), C. Petranu a susþinut ºia argumentat ideea cã arta româneascã includeatât creaþia cultã, cât ºi cea þãrãneascã. De alt-minteri, studiile de sintezã în limbile germanã,francezã, englezã ºi italianã au demonstrat viabili-tatea concluziilor sale prin interesul viu al unorsavanþi din toatã lumea faþã de teoriile sale, uniidintre ei asumându-ºi chiar aceste puncte devedere. Hermann Weidhaas scria în anul 1940:“Situaþia politicã a românilor ardeleni pânã în1848 nu a fost favorabilã dezvoltãrii artei propriu-zise. Toatã arta româneascã rãmâne din aceastãcauzã mai mult ori mai puþin sãteascã, chiar dacãapare la oraºe, în schimb arta popularã se ridicã lao superioritate remarcabilã [...]. Deosebitã atenþiemeritã expunerea convingãtoare a stiluluiabstract, ca o însuºire fundamentalã a artei popu-lare româneºti ºi derivarea, începutã de Iorga, dinsubstratul traco-illir al românilor”.

Henri Focillon, profesor de istoria artei laSorbona, îl felicitã într-o scrisoare din 2.XI.1934pentru modul fericit în care a pus în luminãtrãsãturile originale ale arhitecturii din lemn aromânilor ardeleni. Jean Alazard, profesor laUniversitatea din Alger, îi scria în douã rânduri(1935, 1938) opiniile sale: “Je crois que vous avezetabli vraiment d’une facon definitive et abssolutela personnalite des oeuvres d’art roumain enTransylvanie (...). Vous avez tres bien demonstre

Hãjmaº (Bihor)

à

Page 20: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

20 TRIBUNA • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003

que les Roumains de Transylvanie ont joue lerole d’intermediares entre les artistes byzantins etles artistes d’Occident: cela prouve bien l’origi-nalite de leur art, faite d’un charme tres perso-nnel”. Charles Lalo, profesor la Sorbonna,Raymond Bayer, Paul Clemen, profesor universi-tar la Bonn, Charles van den Borren, profesor laUniversitatea din Liege, Sigurd Erixon de laNordisk Museet din Stockholm, Karl Crinhart,profesor la Technische Hochschule din Vienasunt doar câþiva dintre specialiºtii care exprimãaprecieri pozirive faþã de creaþia lui C. Petranu.Alte prestigioase personalitãþi din perioada inter-belicã (J. Strzygowski, Kenneth Conant, KarlGinhart, Paul Henry, William Anderson etc.)includ în circuitul general de idei cercetãrile saleoriginale ºi valoroase pentru cultura româneascãdar ºi pentru cultura europeanã. De altfel, C.Petranu a fost un european prin excelenþã, atât îngândire, culturã ºi comportament, cât ºi în opþiu-nile social-politice.

Lucrarea de maturitate a lui C. Petranu a fostL‘Art Roumain de Transylvanie , în “La Transylvanie”(1938), o amplã sintezã ce învedereazã existenþa ºiperenitatea raporturilor culturale între toþiromânii de-a lungul timpurilor, precum ºi relie-

farea continuitãþii spiritului de artã popularã peun plan superior în arta cultã. Arta popularã estedezbãtutã în întregul ei variat de manifestare:arhitecturã, picturã religioasã, mobilier liturgicsau laic, ceramicã, port, broderii, þesãturi, fer-onerie, iar din suma concluziilor profesorul clu-jean precizeazã o serie de trãsãturi ce o particular-izeazã fãcând-o inconfundabilã, aceasta ºi fiindcãinfluenþele exterioare au fost topite într-o viziuneunitarã, profund originalã ºi specificã poporuluiromân. Aceastã trãsãturã a artei româneºti a fostprofund înþeleasã ºi de profesorul Richard Csakide la Universitatea din Tubingen, care într-unarticol intitulat “Quellendes Leben in der ruman-ischen Volkskunst” nota: “Aus dieser Kunst, ausder Fulle, dem Reichtum und der Schonheit allder ausgestellten, Gegenstande spricht dasrumanisches Volk selbst in lebendigster Weise zuuns. Seine kunstlerische Begabung, sein herrlich-er unverbildeter Formensinn, seine immer in denMassen eines fast unfaltbar vollendeten undvornehmen Geschmacks sich bewegendeFarbenfreunde, sein tief verwurzelterVolksglaube, seine innige Heimatverbundenheit -all das spricht zu uns in Stickerein undVolkstrachten, in den Teppichen und Keramiken,den Ikonen und Holzkreuzen, den wunderbarenHolzarbeiten, den Spindeln, Spinmrocken,Holzgefajen und den vielen Ziergegenstanden,die so oft das Sonnenrad als Symbol aufweisen.Eine uber tausendjahrige, eingenstandige undbodenstandig mit dem rumanischen Volksraumverflochtene Kultur steigt vor uns auf. Es ist dieKultur eines eigenbewusten, in seltener Weise insich geschlossenen Volkes”.

C. Petranu a dezbãtut în studiile sale ºi rapor-tul autelor plastice româneºti, în principal artabisericeascã din perioada medievalã ºi pre-mod-ernã cu artele ºi cultura bizantinã ºi postbizantinã,scoþând în relief influenþele benefice ale acesteiaîn procesul de conservare a unei tradiþii ºi a unuispirit de o profundã religiozitate. ªtiinþa are doarde câºtigat atunci când patroneazã discupi obiec-tive. Acestea pot îndrepta punctele de vedere uni-laterale ºi pot deschide noi orizonturi.Dimpotrivã, discuþiile (recenziile) subiective ali-mentate de pasiuni sau de un naþionalism exager-at îi sunt dãunãtoare ºi pot duce în eroare pe citi-torul de bunã credinþã. Aceste consideraþii au statîntotdeauna ºi la baza intervenþiilor sau a recenzi-ilor cercetãtorului C. Petranu. Putea fi bãnuit desubiectivism; nu, deoarece ideile ºi intervenþiile

sale nu au fost rodul unor compromisuri moralecare ar fi avut drept scop obþinerea unor anumiteavantaje. C. Petranu a fost un consecvent în opþi-unile sale la fel cu alþi cãrturari din perioadainterbelicã credincioºi unor principii despre careaveau convingerea cã sprijinã însuºi adevãrul.Dacã în prelegerile lui demonstra întotdeauna oatitudine stãpânitã, în scrisul sãu - mai ales înrecenzii - avea un temperament combativ,polemic am spune; se lupta fiind convins dedreptatea lui ºi a ideilor sale. Polemica sa erabazatã pe argumente ºtiinþifice ºi morale care înbunã parte ºi astãzi îºi pãstreazã valabilitatea.

În privinta metodologiei cercetãrii, remarcãm- lucrãrile sale o dovedesc - ataºamentul faþã deprincipiile ºcolii strzygowskiene de istoria arteipentru care rolul hotãrâtor în activitatea istoricu-lui de artã este dat realmente de cercetarea esenþeiºi a evoluþiei artistice, de cel al personalitãþii artis-tului, a analizelor precise formale ºi iconograficeºi mai puþin acela al cercetãrii arhivistice aizvoarelor ce poate fi realizat mult mai bine decãtre istorici ºi filologi.

Pe scurt, metoda de cercetare a lui C. Petranuîºi gãseºte expresia în observaþia unui reputatistoric de artã german, Otto Pacht - de asemenea,discipol al ºcolii de istoria artei - care în culegereasa de studii, Melodisches zur krunsthistorischesPraxis (l986) sublinia importanþa observaþiei, ainvestigaþiei vizuale în practica istoricului de artã:“... meiner uberzeugung nach gilt fur dieGeschichte der Kunst: Am Anfang was das Auge,nicht das Wort”.

O istorie a istoriei artei româneºti, dar ºi isto-riografia europeanã vor trebui sã-i consacre lui C.Petranu un capitol aparte în care sã fie precizatrolul sãu de iniþiator al studiului arhitecturii delemn din Transilvania, de promotor a uneimetodologii ºtiinþifice moderne bazatã pe obser-vaþii concrete pe teren ºi pe lucrãri de specialitatede ultimã orã ale cercetãtorilor români ºi strãinidar ºi acela de programator al artei româneþti ºide integrare a acesteia în circuitul valorilor cul-tural-ºtiinþifice europene ºi universale. Afirmaþianoastrã întãreºte remarca Dr. M. Block, fãcutã cuaproape ºapte decenii în urmã: “Petranu hatseinem Tolk einen grossen Dienst erufasen undrins Mitteleuropiern neue Erkenntnisse vermit-telt”.

n

Sulighete-Ilia (Hunedoara)

Brãdet (Bihor) Roºcani (Hunedoara) Vãliºoara-Brad (Hunedoara)

à

Page 21: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

S -au scris multe despre rromii din EuropaCentralã ºi de Est ºi despre dificultãþile pecare le întâmpinã ei în timpul tranziþiei.

S-au scris multe în ce priveºte violenþa, abuzurile,nerespectarea drepturilor omului, despre discri-minarea publicã. Totuºi, problema educaþieirromilor este un domeniu care acum începe sa sedeschidã. Tot mai multe organizaþii, programe ºiîntruniri oficiale sunt dedicate acestei teme.Numeroase finanþãri se îndreaptã spre sectoruleducaþiei copiilor rromi. Asigurarea dreptuluiacestora la educaþie devine un subiect tot maigeneros. Totuºi, diferenþa dintre teorie ºi practicãe de multe ori descurajantã…

În primul rând, în Europa Centralã ºi de Estnu existã date certe în ceea ce priveºte numãrulrromilor. Statisticile sunt de foarte multe oriinfluenþate de interesele celor care finanþeazãobþinerea lor sau de cãtre cei care le folosesc.Datele oficiale publicate de agenþiile guverna-mentale diferã de estimãrile agenþiilor oficiale, deale cercetãrilor din universitãþi ºi de cele ale orga-nizaþiilor non-guvernamentale.

Estimãri independente (Druker, 1997) aratã cãpopulaþia rromã reprezintã între 8 ºi 10% dinpopulaþia Bulgariei, a Macedoniei, a României ºia Slovaciei, între 5 ºi 6% din populaþia Ungariei ºia Iugoslaviei ºi între 2-3% din populaþia Cehiei.

Rata mare a natalitãþii populaþiilor rrome,comparatã cu rata natalitãþii la populaþiile

majoritare, pune problema educaþiei ca una din-tre cele mai importante. Deºi existã multe pro-grame pentru ºcolarizarea copiilor rromi, foartepuþini sunt cei interesaþi de ºcoalã.

De cele mai multe ori când este abordatãproblema educaþiei, se discutã sãrãcia ca princi-palã cauzã a eºecului ºcolar. Urmând aceastãopinie, numai rezolvarea problemelor economiceale rromilor ar rezolva ºi problema ºcolarizãriiacestora. Condiþiile de viaþã ale majoritãþiirromilor sunt de cele mai multe ori mai greledecât ale populaþiilor majoritare. Cu toate acestea,este sãrãcia singura ‘vinovatã’ pentru lipsa de edu-caþie ºcolarã a rromilor? Cum se explicã faptul cãnici familiile rrome foarte bogate nu îºi încura-jeazã copiii sã urmeze mai mult de opt clase?Excepþiile sunt rare ºi de multe ori ele se asociazãcu dezicerea de identitatea rromã.

Chiar dacã sunã ciudat, educaþia (în modul instituþional în care este ea conceputãpentru majoritatea populaþiei), nu este o valoareimportantã pentru rromi. Ei valorizeazã înþelepci-unea, dar dobânditã ºi împãrtãºitã într-un modtradiþional. Cultura rromã este exclusiv una oralã. Are la bazã povestiri, legende ºi experienþede viaþã nescrise, transferate de la un membru al comunitãþii la altul. ªcoala e departe de a fi o prioritate. Mult mai importante sunt considerate a fi dexteritatea, abilitãþile artistice ºi pecuniare.

Este evident cã în asemenea împrejurãri estefoarte dificilã “adaptarea” copiilor rromi la o unsistem ºcolar în care ei nu se regãsesc. Atâtavreme cât învãþãmântul de masã nu va încerca sãreconcilieze valorile culturii rrome cu cele aledisciplinelor academice, situaþia copiilor rromi vafi la fi la fel ca pânã acum: cu o ratã mare a eºecu-lui ºi a abandonului ºcolar. Dreptul lor la identi-tate culturalã în educaþie continuã sã fie încãlcat.

Un exemplu de incompatibilitate întreînvãþarea în ºcoalã ºi cea din comunitãþile rrome,este dat de stilurile de învãþare diferite. În modtradiþional, rromii valorizeazã experienþele deînvãþare în comun, formarea deprinderilor însituaþii practice de viaþã. Modelul dupã carefuncþionezã aceastã învãþare este relaþia directãdintre cel/cea care învaþã ºi cel/cea de la care seînvaþã. Aceastã practicã este în conflict cu formatipicã a învãþãrii din ºcoalã, unde o singurã per-soanã se adreseazã simultan unui grup de pânã la30 de elevi. Un alt exemplu de invizibilitate aculturii rrome e dat de absenþa totalã din manualea conþinuturilor care sã reflecte aspecte legate demodul de viaþã ºi valorile rromilor.

Ce poate fi facut pentru a respecta dreptulcopiilor rromi la educaþie ºi la identitate culturalãîn ºcoalã?

Ar putea fi un început ca elevii – rromi sauaparþinând populaþiei majoritare, sã admitã exis-tenþa unor valori diferite pentru comunitãþidiferite. Aºa cum apreciazã Umberto Eco, e inutila persista în negarea diferenþelor dintre oameni.Copiii - atât rromi, cât ºi din populaþia majoritarãîºi dau perfect seama cã diferenþe existã. Insã dacãele sunt întâi cunoscute, apoi acceptate ºi respec-tate, pot deveni o sursã de armonie ºi de bogãþiespiritualã.

Este nevoie ca ºcoala sã îºi regândeascã practi-cile astfel încât sã þinã seama de caracteristicietnice, culturale ºi sociale diferite. Un sistemeducaþional eºueazã dacã nu valorificã potenþialulelevilor sãi. Deocamdatã potenþialul copiilorproveniþi din comunitãþile rrome nu este valorifi-cat. O ºcoalã care sã reconcilieze valorileminoritãþii cu ansamblul disciplinelor academicear putea fi un rãspuns.

n

TRIBUNA • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003 21

„Blanche“Franþa, 2003. Regia: Bernie Bonvoisin. Cu: Lou

Doillon, Roschdy Zem, Antoine de Caunes, JeanRochefort, Jose Garcia, Gerard Depardieu.

În mod normal, un film de capã ºi spadã ar tre-bui sã fie binevenit. Chiar dacã genul nu mai esteîn vogã azi, are farmecul lui ºi, în general, poveºtilesunt agreabile. Din pãcate, Blancheeste departe decanoanele genului, fiind doar un melange nereuºitîntre o poveste de epocã ºi tare ale societãþii con-temporane: traficul de droguri ºi de copii. De altfel,regizorul Bernie Bonvoisin declarã cu o dezarman-tã candoare: “Am plasat acþiunea în secolul al XVII-

lea folosindu-mã de personaje ca Mazarin, Ana deAustria ºi Ludovic al XIV-lea, fãrã a intenþiona sãfac un film istoric. Am utilizat unele trimiteri isto-rice, cum ar fi servilismul lui Mazarin faþã de Anade Austria, trimiteri la care am adãugat propiile me-le ingrediente. Dupã asta am recurs la o schemãcontemporanã: Iran Gate, vânzarea de arme dinStatele Unite cãtre Iran, profitul fiind folosit la fi-nanþarea opozanþilor din America de Sud. Mazarinface trafic cu “praful diavolului” cu niºte columbi-eni pentru a închiria vase pentru comerþul cu co-pii.” Absolut nãucitoare asociaþii de care spectorulnu se prinde însã nici picat cu cearã. Altfel, scena-riul urmeazã, oarecum, regulile clasice: o crimãcare atrage dpã ea, la un numãr de ani, o rãzbunare,Blanche (Lou Doillon) e un fel de haiduc(ã) ce serãzboieºte cu cei rãi, ba are chiar puterea ºi timpulde a se îndrãgosti, existã douã tabere clare - una de

buni ºi alta de rãi º.a.m.d. Aparent, nimic rãu. Atâtadoar cã totul e povestit într-un stil anost, lipsit deritm, plictisitor pânã la cãscat, actorii îºi urlã repli-cile cu ºi fãrã rost, câþi mai mulþi decibeli la fiecarereplicã pãrând a fi singura raþiune a jocului lor.Dacã filmul s-ar fi dorit o parodie, ar fi avut ºansesã iasã ceva. Lipsitã de cea mai elementarã motivaþiedramaturgicã e prezenþa lui Gerard Depardieu înrolul lui D’Artagnan: personajul apare, de nimenichemat, intrã într-o încãpere, se dueleazã fãrã nici ofinalitate cu un alt personaj (care nici ãla nu ºtiiprea bine cine e!), dupã care pleacã pentru a nu semai arãta defel! Tot ce poþi remarca în film este fru-museþea mai aparte a lui Lou Doillon, jocul vãditparodic al lui Jean Rochefort, decorurile ºi, cupuþinã bunãvoinþã, costumele.

n

n Ioan-Pavel Azap

film

Educaþia copiilor rromiîntre valorile ºcolii ºi ale comunitãþiin Maria-Carmen Boariu

Estimãri independente Estimãri ONG Estimãri oficiale

Bulgaria 500 000 – 800 000 800 000 –1 000

000 600 000

Cehia 150 000 – 300 000 32 000 Iugoslavia 400 000 – 600 000 600 000 138 645 Macedonia 110 000 –260 000 150 000 – 200 000 43 707 România 1 410 000 – 2 500 000 430 000 Slovacia 458 000 – 520 000 260 000

Ungaria 550 000 – 800 000 400 000

Estimãri ale populaþiei rrome din câteva þãri din Europa Centralã ºi de Est

atitudini

Page 22: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

Mai deunãzi fãcând un tur de telecomandãobiºnuit am vãzut pe MTV o veche „cunoºtiinþã”de-a mea din tinereþe, grupul de rap Snap, carecântau una dintre melodiile tinereþii mele, omelodie se înþelege tot reprezentantã a genului rap(pe vremea ceea nu eram încã un intelectual ºiaveam voie sã fiu fan al unui astfel de gen de mu-zicã). Solistul formaþiei, un bãrbat înalt de culoareºi bine fãcut cânta de zor „I got the power!”, darvideoclipul nu era filmat în suburbiile unei marimetropole americane, ci masa de mixaj era subconducerea unui indian care la prima vedere pãreasã fii venit dintr-un reportaj de pe DiscoveryChannel despre yoghinii din Himalaya. O grãmadãde indieni dansau în jurul unui casetofon portabil(care poartã numele de ghetoblaster în americana demahala). Pentru mine acest videoclip a fost cea maimare dovadã a globalizãrii culturale ºi a ceea ceManuel Castells, un sociolog în mare vogã în vest,numeºte conlucrarea celor excluºi. Atât locuitoriisuburbiilor americane, cât ºi indienii din satelesãrace sunt consideraþi a fi excluºi de la avantajeleglobalizãrii. Unirea lor se face aºadar prin muzicã.Iar piesa adolescenþei mele se numeºte acum „ThePower of Bhangra”. Prezenþa muzicii indiene întopurile internaþionale este, cel puþin de la succesullui DJ Panjabi , clarã. Ba chiar ai noºtrii, formaþiaCassa Locco au introdus motive indiene în noua lorpiesã, în a cãrei videoclip sunt scene din filmele depe subcontinentul miliardar în numãr de locuitori.De fapt la aceste filme am vrut sã ajung.

Filmele indiene sunt în ultima vreme„prezenþe vii” în grilele de programe ale unorteleviziuni din România. Nu existã weekend alultimelor sãptãmâni fãrã un film indian.Experimentul introducerii în oferta TV dinRomânia a fost demarat, cu timiditate, de cãtrepostul Antena 1. Se pare cã a înregistrat cevaaudienþã de vreme ce se continuã, cel puþin atâtatimp cât þine moda proindianã. Cine ºtie poatevom asista în curând la deschiderea unui canal(cu un public þintã, tot de sex femin) care în locsã prezinte mai tot timpul telenovele va prezentafilme indiene. La drept vorbind, muzica

indianã nu mai trebuie prezentatã separat ci vineinclusã în ofertã cu film cu tot, iar numãrul defilme difuzate pe zi nu trebuie sã fie mare, cu 3-4filme pe zi prezentate ºi în reluare se acoperã 24de ore de program zilnic.

Într-adevãr filmele indiene sunt foarte lungi, demulte ori dupã ce termin duminica de vizionatdupã orele 21 un film artistic ºi chiar ºi un serial,tot mai prind finalul filmului indian. Este foarteinteresant de analizat publicul þintã al acestor pro-ducþii exhaustive, cu atât mai mult cu cât telespec-tatorii de azi, mai ales cei tineri nu mai au rãbdareºi preferã producþii scurte (una dintre explicaþiileposibile pentru succesul serialelor). Pentru a dez-volta fidelitatea unui grup þintã, s-au difuzat, proba-bil nu întâmplãtor, succesiv mai multe filme avân-du-l în rolul principal pe actorul Salman Khan, unfel de Jean Claude Van Damme, Patrick Schwarze(în performanþa sa din Dirty Dancing) ºi FrankSinatra, se înþelege toþi la un loc. La drept vorbindîn labirintul de foarte lung metraj trebuie sã fie ºiceva elemente ce pot fi identificate mai târziu cuuºurinþã, aºa mãcar un actor.

Chiar dacã la prima vedere nu pare a fi aºa,existã multe puncte comune între filmele indieneºi cele de la Hollywood. Chiar dacã publiculromân nu a avut pânã acum ocazia sã se bucurede prea multe producþii indiene (se exceptã deaici clasicele „Lanþul amintirilor”, „O floare ºi doigrãdinari”, º. a. m.d., filme la care fetele din gene-raþia mea erau adesea, în lipsa unei oferte cine-matografiece mai bune, invitate), trebuiemenþionat faptul cã în ceea ce priveºte volumulproducþiilor cinematografice la ora actualã existãpe glob douã mari fabrici de vise, una în statulCalifornia ºi cealaltã undeva în India. Au existat ºipoate vor mai exista ani în care numãrul de filmeproduse în India îl va depãºi pe acela a celor pro-duse în America. Chiar dacã India este o þarã maipuþin bogatã, sumele investite în astfel de pro-ducþii pot stârni fãrã doar ºi poate invidia unorproducãtori europeni de tradiþie, care din pãcategãsesc cu greu fondurile necesare unor producþiiartistice complexe, care meritã pe deplin numele

de cinematografie de artã. Dacã filmele holly-woodiene se vând cu precãdere în sfera culturalãoccidentalã (aici intrãm ºi noi cei din estul conti-nentului european), clienþii fideli ai producþiilorindiene se gãsesc cu precãdere în sud-estul glo-bului (poziþionare geograficã din perspectivanoastrã europocentristã).

Despre filmele indiene s-au scris multe studiicomparative. Asemãnarea cu producþiile holly-woodiene este mai clarã decât pare la primavedere, cel puþin dacã ne aducem aminte demusicalurile din anii cincizeci cu tot fastul derigoare. Americanii, la fel ca ºi indienii, preferãproducþiile somptuase cu dans ºi muzicã. Astãzimusicalurile americane sunt produse într-unnumãr redus (Evita, Moulin Rouge sau Chicago,sunt doar câteva din titlurile care îmi vin înminte). Preferinþa pentru introducerea de dansuriîn producþiile americane se reflectã cel mai bineîn filmele de lung metraj de desene animate, caresunt produse cu frecveþã de circa un an. Dacãuneori în filmele indiene intriga este complexã,finalul este întotdeauna clar: binele învingeasupra rãului. Rãu la fel ca ºi binele suntreprezentate de personaje jucate de actori, care auintrat la fel ca ºi colegii lor de la Hollywood, într-o steriotipie clarã. Filmele indiene combinã ele-mente culturale autohtone cu cele vestice. Unelereplici scurte sunt rostite în limba englezã. Chiardacã femeile ºi bãrbaþii danseazã unul cu celãlat,scenele intime sunt în multe filme tabu. Sãruturilungi sunt rar întâlnite. Nu este de mirare acestlucru, pentru o þarã unde în zona ruralã bãieþii nuau voie sã atingã fetele nici mãcar la dans cumâinile, ci doar cu beþiºoare de santal.

Uneori scenariile unor telenovele cu copiipierduþi ºi regãsiþi, cu fata sau bãiatul sãrac caredevine la final bogat ºi rãmâne totuºi bun(ã) lasuflet, se reporduc cu fidelitate în cadrul indian.Povestea aici poate fi mai „palpitantã” pentru cãmai intervine ºi elementul reîncarnare, parte inte-grantã a tradiþiei indiene.

Dincolo de orice ton ironic, este de remarcattalentul multidirecþionat al actorilor, care potdansa, cânta (aici se mai poate folosi ºi o dublurã)ºi care port chiar sã se lupte. Rãmâne de vãzutdacã inflaþia de producþi media indiene este doaro modã trecãtoare sau dacã vom avea de-a face cucutumizarea consumului anumitor genuri la noi,precum în cazul telenovelelor.

n

22 TRIBUNA • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003

media

Inflaþia de culturã media indianãn Delia Cristina Balaban

Emil Dobriban Compoziþie

Marius Ghenescu Profetul Solomon

Page 23: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

TRIBUNA • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003 23

teledependenþa

Stazã estivalã a ºopârlelor artei ºi tehniciicomunicãrii a ºerpilor plictisiþi sã maiispiteascã cu merele ºi bananele cunoaºterii,

demult expuse, fermentînd la soare în nepãsareageneralã. Atât de goi se vãzurã ei, oamenii cãzuþidin Eden în caniculã, de nimic nu-i mai mira ºinu-i speria. Însã diavolul, defel ºomer în faþaimaginilor nude, coace precis o diversiune; exactca atunci când l-a sfãtuit pe Anatole France sãarunce un ºal ori o draperie peste formeleunduitoare ºi ignorate ale femelelor pinguin,preschimbate în multiplicãrile Evei – efecteledevastatoare nu s-au lãsat aºteptate…(Cf. Insulapinguinilor).

Dupã ce a bâzâit somnolent pe toate cablurileTV, curentul electric – purtãtor de veºti, a tresãritla CNN spre a ne înºtiinþa cã iar pun teroriºtii lacale un atac. Tot pe faimoasa Coastã de Est. Separe, cã pânã ºi imaginaþia necrofilã suferã deestivaþii. Mi-a trecut prin minte sã li se reco-mande un duº rece însoþit de meditaþii, uitând cãzona germinaþiilor belicos-fundamentaliste ducelipsã de asemenea facilitãþi. Propun în schimb oafacere reciproc avantajoasã: exporturi masive aleîngheþatei Napolact în deºerturi – cu mari profi-turi pentru firma clujeanã, ºi calmarea spiritelorîn lume. Vã imaginaþi integriºtii pãmântului, maipuþin obiºnuiþi cu tehnica linsului, fascinaþi debãtaia cu globuri de îngheþatã. Dintr-o datã

rãcoriþi ºi încleiaþi. Ce mai triumf pentru þarã ºiClujului cu atât mai bine…

Între timp, n-ar strica sã închidem toateaparatele de “recepþie-emisie” pentru a zburdanestingheriþi pe nipipuri ºi a ne zbengui în ape –pânã la iarnã – ºtiindu-se bine de la un delegat alînþelepciunii populare cã “iarna nu-i ca vara” – s-ar putea sã ne amintim, îndemnaþi de frig, cãtrãim în secolul 21, ºi ar fi multe de cârpit ºi dresla bunãstarea naþionalã. Vreau sã spun cã e posibilsã le vinã abia atunci realizatorilor TV ºi parla -mentarilor idei mai “constructive” decît dezbate-rile încinse pe tema Big Brother sau a legalizãriiprostituþiei. Despre Big Brother ar fi putut vorbiconvingãtor Alex. Leo ªerban, dacã ar fi fost invi-tat, însã Naºul moderator de pe B1 nu citeºtepresa culturalã, iar înfierbântata consternare a luiPruteanu, mereu împotrivã (nu s-a sãturat?) nuserveºte opiniei domniei sale. Era mult mai sim-patic pe vremea lecþiilor de limbã românã, zãuaºa…

Despre prostituþie eu credeam cã e demultlegalizatã… A, dacã este vorba doar de sfera“restrînsã” a cuvîntului care acoperã “cea mai vechemeserie”, nu e prea mult de spus, acum, în arºiþaverii. Sã-ncercãm argumente pro: 1-(raþional): con-trolul sanitar al afacerii plus bani la buget (care nuvor ajunge la noi). 2-(raþional-subiectiv): pãi cinealtcineva decît “profesionistele” (feminine ºi mas-

culine!) sã se mai uite la bieþii legiuitori? Nu-ivedeþi? La majoritatea (95%) n-ar veni nici o pisicãsã le toarcã în poale. 3 - egalitatea în drepturi asexelor nu e un impediment: distinse doamne s-arputea adresa unor stabilimente de procurat gigolo(ºi)gata igienizaþi. Contra: - n-are nici o importanþã –“meseria” se va practica. Vacanþã plãcutã!

n

Estivaþii (1)n Monica Gheþ

salonul defavorizatului

Î n multicolora noastrã lume existã, într-ade-vãr, ºi aºa ceva, o cârciumã modestã purtândtandrul nume ‘’La patru mãgari’’; de ce nu au

fost selectaþi trei, cinci, doi - nu se ºtie, nu suntde gãsit referinþe, destul cã ‘’mãgarii’’ de con-sumatori din cartierul aferent stabilimentului -vreo douã blocuri, ceva case, chiar ºi o piaþã cucâteva ‘’buticuri’’ - nu înºelau aºteptãrile, indife-rent de vreme, cald sau frig, respectivii se prezen-tau la tejghea, sã-ºi serveascã porþiile tradiþionalede rachiu, bere sau lichioruri terminatoare.Oameni în general blânzi, liniºtiþi, rar câte obãtaie de amploare, câte o înjurãturã deosebit deapãsatã sau un schimb de palme rãsunãtoare; olume benignã în general, acomodatã cu sãrãcia detoate felurile, cum destul de benign ºi de împãcatcu soarta se aratã ºi mãgarul, aproape în toateprivinþele. Se pune problema (este, într-adevãr oproblemã majorã) cum le este ºi cum le va fi con-sumatorilor pomeniþi ceva mai sus de când vorlua dânºii la cunoºtinþã cã nu va mai fi ce a fost,cã se vor ‘’instala microcipurile la ecvine’’, adicãla cai, catâri ºi mãgari. Se poate bãnui o imensãfericire printre numitele patrupede astfel dotate,vom vedea cu câtã graþie ºi eleganþã îºi vor plimbaele prin grajduri, pe pãºuni ºi uliþe minunatele lor

microcipuri. Mai puþini ºtiu cã numita mãsurã necatapulteazã hãt mult deasupra întregii Europe,asta þinând cont cã acolo numai caii de cursesunt, la ora actualã, prevãzuþi ºi înzestraþi cuasemenea ustensile delicate de detectare ºi con-trol.

Dacã ecvinele se vor bucura de un tratamentpreferenþial, nu acelaºi lucru e valabil la porcine,au ajuns la vânzare pe preþuri de nimic, vai decapul lor, nu mai au nici o trecere; la cârciuma‘’La patru mãgari’’ discuþiile converg în a sublinianoul ºi privilegiatul statut al mãgarului, compara -tiv cu tot mai depreciatul porc. ªi când conver-saþia nu graviteazã în aceastã zonã, ea se mutã înzona tulbure a curentului electric (i se va majorapreþul) ºi a carburanþilor, un sector ºi mai enig-matic, din moment ce poliþiºti calificaþi seîndeletnicesc serios cu paza hoþilor din con-ductele cu benzinã, sã poatã oamenii lucra efi-cient ºi de nimeni deranjaþi; ºi tot ‘’La patrumãgari’’ nimeni nu e în stare sã spunã precis care,când ºi cât serveºte patria când dupã, când dinco-lo de gratii.

Tot de un succes deosebit se bucurã ieºireadintr-o capitalã de judeþ transilvan; ieºirea încauzã presupune urcarea unui deal nu abrupt, dar

lung cât o zi de post. La un moment dat, într-ocurte mare, se gãsesc mai multe clãdiri, pãrþicomponente ale unei intreprinderi cu siguranþãprofitabilã; pe cea mai apropiatã clãdire dinspreºosea figureazã, uºor deterioratã de intemperii,dar încã viguroasã, inscripþia ‘’Ceauºescu-Pace’’;iar dupã ce omul trece pe lângã vibrantulîndemn, tot el dã cu ochii de un cartier de vile,cartier, nu unul-douã imobile ceva mai pricop-site; forme, culori detalii arhitectonice de marerafinament, zeci ºi zeci de imobile parcãdesprinse din cele mai sofisticate reviste ale ge-niului. Ei, Ceauºescu s-a dus, dar e pace întrehotarele patriei, pace bunã pentru cuminþii buge-tari ºi funcþionari construind ‘’locaþii’’ pentru caren-ar ajunge bugetul oficial al unei prefecturi sauprimãrii.

n

Microcipuri, cârciuma „Lapatru mãgari“ ºi alte lozincin Mihai Dragolea

Emil Dobriban Compoziþie

Marius Ghenescu Portret III

Page 24: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · cum Stan Pãþitu ori Dãnilã Prepeleac, povestirile lui A.P. Bãnuþ, ba chiar istoria soldatului Svejk ºi anecdotele lui Nastratin

24 TRIBUNA • nr. 24 • 1-15 septembrie 2003

consemnãriClaudiu Groza: Ceauºescu în Maramureº • 2

editorialI. Maxim Danciu: Jurnalismul cultural ca mediu alschimbãrii • 3carteMarcel ªtirban: „Naºterea unei Biserici“ • 4Marcel ªtirban: Istorie ºi etnicitate • 5

agenda pignastylªtefan Manasia: O istorie a rãului personal • 7

R E V I S T E D E C U L T U R Ã D I NT R A N S I L V A N I A

Al. Cistelecan • 8Ioan Moldovan • 8Adrian Popescu • 10Octavian Doclin• 10George Vulturescu • 11Cornel Ungureanu • 11Vasile Dan • 13Ovidiu Pecican • 14Olimpiu Nuºfelean • 14

poeziaRomulus Ioan Joca • 15

blocnotesMircea Petean: Reîntoarcerea • 16

eseuLiana Muthu: Naturã ºi element mitic la MiguelAngel Asturias • 17Nicolae Sabãu: Coriolan Petranu, cercetãtor al arteitransilvane • 18

atitudiniMaria-Carmen Boariu: Educaþia copiilor rromi • 21

filmIoan-Pavel Azap: „Blanche“ • 21

mediaDelia Cristina Balaban: Inflaþia de culturã media indianã • 22

salonul defavorizatuluiMihai Dragolea: Microcipuri, cârciuma „La patrumãgari“ ºi alte lozinci • 23

teledependenþaMonica Gheþ: Estivaþii (1) • 23

arteGheorghe Vida: Pictura ca „opus“ • 24ªtefan Angi: Artiºti complementari • 24

arteSUMAR

Pictura ca „opus“n Gheorghe Vida

La Casa de culturã „Friederich Schiller“,întru-un spaþiu de expunere neconvenþionaldeci, cei doi artiºti clujeni, Emil Dobriban ºi

Marius Ghenescu aduc pânze de mari dimensiuni,vaste ansambluri compoziþionale, alternate contra-punctic cu lucrãri mai mici dar cu acelaºi impact,toate puse sub semnul „Opusului“, al Operei,metaforic vãzutã ca opoziþie la tot ce este ºi înseam-nã cliºeu, rutinã ºi poncif vizual.

Emil Dobriban este în primul rând un colorist(pe care îl remarcãm deja cu ocazia celebreiexpoziþii a tinerilor artiºti români, „Aºteptare ºiizbucnire“ din 1990 la Szombathely-Ungaria) desubstanþã, cu o vervã deosebitã în articulareastrãlucitoarelor sale sintagme cromatice, cãrorareuºeºte sã le imprime o energie luminoasã, fos-forescentã ºi o aurã magneticã fascinantã. Dinpunct de vedere al structurilor imagistice el esteadeptul unor ritmuri dinamice, cu creºteri ºi rup-turi de discurs surprinzãtoare, solid ancorate însãîn realitate, punct de referinþã mereu recognosci-bil. Atunci când abordeazã peisajul sau naturamoartã, Emil Dobriban regândeºte, reinventeazãmotivele, conform unei logici infailibile a ochiu-lui, transcriindu-le printr-o grilã a colorismuluiatotdominator, cu tensiuni rafinat alãturate unorzone de liniºtire tonalã ºi neîncetat dãdãtoare deprospeþime ºi stare auroralã a spiritului.

Marius Ghenescu este un artist meditativ, careîncearcã ºi reuºeºte sã contureze în creaþiile sale, oproblemã dificilã, ce þine de dezbaterile asupralocului ocupat în lumea contemporanea de dimen-siunea sacrului, a unei tradiþii ilustre de puritate ºireculegere, în conflict aparent cu haosul postmo-dern. El aduce în câmpul imaginilor sale, într-ocheie cromaticã sobrã, în chip de fundal maiestos, oiconografie prestigioasã, bizantinã dar ºi medievaloccidentalã (apostoli, profeþi, sfinþi militari), ce ve-gheazã parcã, de neclintit, din depãrtare, o agitaþie,sugeratã pictural de un gestualism „studiat“, aflat încontrast dar nu neapãrat într-o relaþie de respin-gere, cu aceste modele strivitoare. O sintezãaproape imposibilã, un drum „dificultuos“ (cumavea obiceiul sã spunã profesorul Eugen Schileru),un ambiþios program estetic, cu orizonturi nebãnu-ite, propune Marius Ghenescu. Cei doi artiºti audevenit la vernisaj ºi actanþii unei “performanþe”sui generis denumitã „Curãþenie“, când au distrussub ochii publicului o serie de schiþe de atelier, vagacademice, agãþate la întâmplare ºi nepotrivit prin-tre lucrãri, nedezminþindu-ºi astfel nici vocaþiapedagogicã, cãreia i se consacra cu fervoare.

Artiºti complementarin ªtefan Angi

Butada lui Goethe – culoarea este chinul luminii –ar putea sã fie motto-ul poeticii picturale alui Emil Dobriban; bunãoarã modul în care

culorile de pe paleta lui subjugã lumina transfor-mând-o în emanaþie dinamicã a motivelor plasti-cizante reprezintã în adevãr devenirile întru picturãa ideilor ºi emoþiilor sale. Creaþia lui se bazeazã petransfigurarea expresivã a lumii evocând-o, drama-tizând-o ºi cântând-o aidoma mesajului baladelor

populare care întrunesc în sinea lor triada sincreticãa dramaticului, epicului ºi liricului deopotrivã.

Secretul creator în coloristica picturii lui EmilDobriban constã în retrãirea „chinului luminii“printr-o tandrã iradiere a lumii sufleteºti, pictura sadevenind sursã fosforescentã a mesajului învederat:nu stârneºte rezonanþa lumii înconjurãtoare, ci eaînsãºi devine o lume a rezonanþei înconjurãtoare.Iatã pentru ce la baza picturii lui se aflã o pronunþa-tã muzicalitate, cu intenþii de creare a raporturilorarmonioase. Nu ºi-a ales la întâmplare, credem,drept tezã de doctorat corelaþia dintre picturã ºimuzicã cu titlul Muzicalitatea picturii – picturalitateamuzicii.

Tânãrul Marius Ghenescu, este reprezentan-tul unui stil pictural care prin complementarea sacu viziunea dobribanã asigurã oricând o fericitãcombinaþie integrantã pentru spectatorul devotatcomprehensiunii artei moderne autohtone. Dacãîn tablourile lui Emil Dobriban dominã retoricacomparaþiei artã în artã în corelaþie dintre picturãºi arhitecturã, respectiv dintre picturã ºi muzicã,în creaþia lui Marius Ghenescu aceeaºi retoricãdevine, precum ar spune Lucian Blaga, plasticiza-tã în comparaþia sculpturã în picturã cu similarevibraþii ale unei muzicalitãþi subînþelese. Picturasa bazatã în bunã mãsurã pe un figurativportretistic când mai voalat când mai pronunþat,poartã amprenta creatoare a unor stileme scul-pturale moderne evocând uneori chiar amintirilemereu vii ale portretisticii brâncuºiene. „Cele omie ºi una de feþe“ ale frumuseþii feminine suntredate aproape tridimensional în picturile saleapelând la o coloroisticã pe cât de nuanþatã pe atâtde expresivã. Ea îndeamnã la o involuntarã inte-riorizare a experienþei estetice care ne cucereºtede la tablou la tablou. Aceastã interiorizare sedatoreazã, fãrã doar ºi poate, pronunþatului lirismpictural ce atotcuprinde creaþia lui Ghenescu.

n

Emil Dobriban ºi MariusGhenescu la Bucureºti

CU RIDICARE DE LA REDACÞIE:60.000 lei – trimestru120.000 lei – semestru

240.000 lei – un an

CU EXPEDIERE LA DOMICILIU:90.000 lei – trimestru

180.000 lei – semestru360.000 lei – un an

Persoanele interesate sunt rugate sã achitesuma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau são expedieze prin mandat poºtal la adresa:

Revista de Culturã Tribuna, cont nr.5010.9575597 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

A B O N A M E N T E

Marius Ghenescu Trepte spre albastru