Alchimia-chineza-si-indiana.pdf

boîes (1052) ; Le Yoga. Immorialite et limfti (1954) ; Vai gerons et alchirnisics (135*) ; Das Hâi-lige ur:<î das Profane, lt>57 (Le sacre et le profane, HK$5) ; Myfft.es. rcrcs et mţ/steres (15157) ; Birth aud Rebirth, 1938 (A'«j*-saîwe* mystiques, 1938) ; MepWstOpfietes et l'Am-ifrefyne (1962) ; Patatijfcli ef le Yoga (1962) ; Aspecis dn mythe (1963) ; From Frimitivcs to Zeu (1967) ; The Quest, 1969 (La Nostalgie des origines, 1970) ; De Zatmoxis â Gengis-Kh-aii (1970) ; Religions austruîiennes (1972) ; OccuXtism, Witchcraft and Cultural Fashions (1976) ; Hiatoire des croyanceset des idee? religieuses, I—III (1976—1933) ; Bri-ser le toii de la maison (1936).

Prezenta ediţie reuneşte pentru prima oară într-un singur volum cele două fascicule apărute separat — fascicula l : Alchimia chineză şi indiană. Editura „Cultura Poporului'', Bucureşti, 1933 ; fascicula a Ii-a : Cosmologie şi al-chimic babiloniană, Editura „Vremea", Bucureşti.1937.Transcrierea testelor s-a tăcut conform normelor actuale ale ortografiei, corectîndu-se tacit unele greşeli de. tipar. Din lipsa semnelor diacritice, ortografia numelor orientale şi a ter-^ nmhi română a rămasneas imitaţi in limtfelfabatâ.română aSi\

MIRCtp iA

t ©fj !\

«■*'

JA JUDEŢEANĂ!6Î6890U*HUMANITASBUCUREŞTI. 1991

•!! ;

-Ă%&

■'■:■■ -

Si

* - a' «&fc|7':

z >^-

cm

**m ^

.***

i ^

ui o.

•ţs.-Sîfc

i1

r.-r,..-■& *i^wa !

P K E F A Ţ ALucrarea pe care o prezint astăzi publicului românesc este numai prima parte dintr-o monografie de proporţii mai mari, asupra alchimiei asiatice. împrejurări independente de voinţa mea m-au silit să ti-păresc această monografie — ca şi monografiile care vor urma (asupra fizicii şi ştiinţelor naturale orient ■— în fascicule separate. Gîndul meu a fost să prezint toate aceste studii într-un singur volum, pentru a face mai evidentă structura specifică a ceea ce se numeşte „ştiinţa" orientală. Nu este vina autorului dacă această dorinţă n-a putut fi realizată.Fasciculei de faţă îi va urma, nădăjduiesc într-un răstimp destul de scurt, o lucrare închinată alchimiei babiloniene care, prin controversele ce le-a iscat din 1925 încoace, pune o serie de probleme ce nu puteau fi discutate într-un singur capitol. Prin influenţele probabile exercitate de alchimia babiloniană în Egipt, se începe istoria alchimiei europene (alexandrine, iraniene, arabe, medievale). Deosebirile structurale di--prechimie şi alchimie încep a fi acum evidente. A urmări istoria conflictului subteran dintre experimentarea „mistică" şi experimentarea „ştiinţifică'' înseamnă a da seama de toate transformările care au condus la naşterea lumii moderne. Problemă fascinantă şi pri'mejdioasă, care nu poale fi atacată decît eu un arsenal' întreg de japte şi documente, şi cu mult spirit critic.Pentru aceste Japte şi documente sint dator să aduc mulţumirile mele profesorilor G. Sarton (Harvard University), Aldo Mieii (Comite International d'Histo-ire des Sciences), Eămund von Lippmann (Halle), Sir Praphulla Chandra Ray (Calcutla University) şi Nae Ionescu ■ (Bucureşti), care în decurs de zece ani n-au obosit să mă ajute cu cărţi, reviste şi informaţii. O Iu-crare de acest fel nu putea fi dusă la bun sfîrşit decît într-o bibliotecă specială. Se cuvine deci să mulţumesc d-lui Johan Van Manen, secretarul Societăţii Asiatice din Bengal, care mi-a pus la dispoziţie bogatele colecţii ale Bibliotecii din Calcutta şi mi-a încurajat cercetările.Termenii orientali sînt transcrişi cu o ortografie aproximativă, pe care ne-au impus-o mijloacele tipo-grafice de care dispunem. ţg^Ul * ~\t .';:

M poate latră îft ks$Ui&sre»il istoricilor ştiinţelor, şi al Intelectualilorgeneral pentru alchimic a fost concentrat mai alesporţiunilor ..ştiinţifice" din literatura alchimică.limia a fost cercetată numai întrucît se dovedea■echimie. Erau stimaţi numai acei autori care ară-:n scrierile lor că sînt înzestraţi cu însuşirilelui de ştiinţă modern : capacitate de observaţie,^^\{\ si mit. oarecare putere deJPHrmai multe rînduri am menea criteriu de juifitificat : că alchimia nu o prechimie ; că da1

h desprins la un moment di■cat să dovedesc căeste întotdeaunajtindeni şi tot-tehnicile alchimice^^^^^^^^^ nouă ştiinţificăprin care s-a constituit chimia modernă — aceasta nu înseamnă eă toate tehnicile alchimice erau pragmatice. In studiul de faţă voi limita investigaţiile numai în domeniul alchimiei asiatice propriu-zise, adică afară ele chimia arabă, care nu face clocii să continue alchimia alexandrină. Inutil să adaug

că în paginile care urmează n-am intenţionat să epui'/.ez materialii! do imentar ele care dispunenmureinit să schiţez mima 0f'•&#rien tarte.

Nădăjduiesc ci, pentru justtfi^.te,^,,-). „,.' în China, primul text alchimic propriu-zis se găseşte în Han Shu XXV, 12 recto, linia 8, text pe care Waley1 îl datează secolul I d. Hr. ; dar care se mai în-tîlneşte şi în Shih Chi, opera faimosului istoric al Chinei Se-Ma-Ts'ien (circa 163—85 î. Hr.) şi are deci o vechime mai mare 2. Din traducerea acestui text (pe care o dau după Chavannes şi Waley) se poate observa foarte precis caracterul „sacru" şi ritual al alchimiei chineze.Magicianul Li Chao-Kn:i împăratului Wu-Ti(dinastia Han) : „Adu sacrificii cazanului (tsao) şi -vei putea să conjuri fiinţe (supranaturale). Conjură fiinţele (supranaturale) şi vei fi în stare să schimbi praful de cinabru în aur galben. Din acest aur galben vei putea face vase din care să mănînci şi să bei. îţi vei prelungi atunci viaţa. Prelungindu-ţi viaţa, vei fi în stare să vezi pe «fericiţii» (hsien) din insula P'ong-lai, care se află în mijlocul mării. Atunci vei putea împlini «ajap-ficiile jong şi shan, şi nu vei mai muri".Din textul de mai sus trebuie să reţinem trei amănunte : 1) operaţia alchimică (transformarea dnabrului1 A. Waley, Notes on Chine se Alchemy, în ,,Buletin at #fo .. Oriental School of Londoiv', voi. VI. fasc. 1, 1930, p. 3. ify2 Se întîlneşte, anume, în .,Tratatul despre sacrificiile Fong şi Shan". Vezi K. Chavannes, Les Memoires historiqueTWe Se-Ma-Ts'ien, voi. III, partea II (Paris, 1899), p. 405. Despre inaugurarea acestor sacrificii, vezi nota lui Chavanr"33"' paginile 413—41.; si Marcel Granet, La civilisatic (Paris, 1929), p. 451.10■

în aur) implică anumite acte religioase (sacrificii e 2) aurul obţinut se asimilează prin mâncare, şi lungeşte viaţa (motivul „elixirului vieţii"); 3) « această viaţă nouă şi sacră, se poate intra în legătuirâ \ directă cu „fericiţii". Vom reveni mai tîrziu asupra ■fi^tor ..fericiţi" din insula P'ong-lai, de care se leagă numărate legende alchimice şi religioase. Să adău-m însă că aurul alchimic se bucură de cea mai mare imă în toată literatura chineză. „Dacă din acest aur firimie faci farfurii şi vase, şi dacă mănînci şi bei ele, vei trăi mult timp", spune cel mai renumit himist chinez; Pao P'u Tzu^ pseudonimul lui Ko Acelaşi autor precizează virtuţile magice ale alchimic : „Omul adevărat face aur pentru că ca, folosindu-1 medicinal (adică, asimilîndu-1 re), să ajungă un nemuritor" "'. Aurul pregă-..făcut", era superior aurului natural ; ndată, se bucură şi el de virtuţi ma-anfele sînt impure cînd să fie „gătite"5

— Ie — ca Ei asimilate de organismul

t-pi jpra aurului alchimic, în care cepţionale ale acestui „elixir". . Asupra lui Ko Hung vom reveni. '• Pao

Pu Tzu, Nei P'icn, cap. XVI, tradus în OS. Johnson, tttăy o; Chuiese Alchemy (Shanghai, 1928), p. 71. Cartea lui Johnson — singura care există pînă azi asupra alchimiei • nu erte lipsita de greşeli şi confuzii. Vezi re-.v«.»«ic UK iumpioyer, Uree____._ .......«*».> . „Description des Arts de l'Em-pire'- et traduite par M.C. Landresse) care mî-a fost inaccesibil şi de cane aflu din bibliografia lui H. Cordier, Biblioteca Si" nica (t. I, Paris, 1331), coloana 708. 5 A. Waley, op. cit:, p H8

Iiitul este tradus din Ts'an T'ung Ch'i'\ pcpulârş carte alchimică a lui Wei-Po-Yang (120—50 î. Hr.), ş care înseamnă ceva asemănător cu „Unirea corespondenţelor comparate".„Daca chiar iarba chii-sheng poate prelungi viaDe ce nu încerci să pui Elixirul în gură ?Aurul prin firea lui nu se strică ; v&rrifompnDe aceea este, dintre toate lucrurile, cel mai preţios. Cînd artistul (alchimistul) îl include în dieta sa Durata vieţii sale ajunge eternă.,.~| IM*/*>*. -. Cînd pudra aurie intră în cele 5 măruntaie, Ceaţa e risipită, ca norii de ploaie prin vînt. Părul alb ajunge din nou negru ; Dinţii căzuţi cresc din nou la locul lor. îîăl rinul ramolit e din nou un tînăr lubric ;tînără. ""•JlE%?Z,.-*.,^i,- ■.■■■■, şi a scăpat de naSt-z. EiBătrîna ruţnată Cel a cărui 1 ej'diile vieţii Are ca titlu (Este limpede, deci, scopu nu caută aurul ca să se îmbogăţească. Nici măcuijfflm aută o maro cantitate de metal.

Se mulţumeşte numai cu cîicva grăunţe? — pe care să le transforme în „elixir"', adică într-un lichid pe care să-1 asimileze şi prin care să obţină nemurirea. După cum scrie cel mai informat şi mai lucid sinolog, Berthold Laufer, „chinezii credeau că aurul produs prin procesele sublimării şi trans-mutării alchimiceînzestrat cu o vitalitate şi efi-<; O traducere completă a acestui tratat anunţă Lu—Ch'iang \Vu ; vezi Di: Tenney \>. Davis şi lAi-Ch'iang Wu, Chinese Alchemy („The Scientific Monthly" New-York, 3 030, voi. 31, p. 235—235). p. 229 şi urmare, unde se citează mai m'ulte texte din Ts'an T'ung Ch'i. Fragmentul pe care îl reproducem este tradus de Waley, op. cit., p. 11. J'

ii. caritate sUp^c^^ii^^-.peaţr^:;aJ»|gei«ftmî»tLiirii şi nemuririi ; nu era aurul ca metal ceea ce pofteau 1 ei, ci aurul de o calitate transcendentală care ar putea tfiromova spiritualizarea corpului"7. iuA:,,';ftte©Tj..-Alchimia era numai una din numeroasele teniei prin care chinezii — şi mai ales taoiştii — căutau nemurirea. Şi nu se poale înţelege nimic din alchimia chineză clacă nu se integrează şi această tehnică în concepţiile lor fundamentale despre lume şi suflet, pă credinţa lor, toate substanţele care se găsesc pe pămînt şi în cosmos sînt infuzate cu unul sau altul din cele două „elemente" esenţiale : yin (feminin) şi yang (masculin). To( ce exislă participă, într-un grad marc sau mai mic. la aceste elemente bazice8. în orpurj predomină clementul masculin (yang), înanu-tificat____________________________________ julteibţiun ..principiu universal", „normă", „ade-olc.) Cu cit o substanţă cuprinde o mai mare „can-e' de yang (deci de fao). cu atît este mai nobilă, incoruptibilă, mai ..absolută". Transmutarea me-lor - din inferioare şi obscure, în aur nobil şi luminos - se face oliminînd porţiunea yin (feminină) mentind elementul nanei U). Aurul sintetic, al-imentul feminin (yin). Cu timpul'MP ||clementul yang a fost ic lermen intraductibil, cuprinzînd foarttaiyang■ Liti Principii" oslo imensa.Maspero, La Chine antique (Paris, 1027), p. 482 s<|. : ivi. Grauet, La pensie chinoisc (Paris. 1934), p. 115—140 : Pere Wieger. Histoires des croyances reliaicuses el de* opinions philosophiques en Chine (Hien-hien, ed. II, 1D22), passim; Forkc. Die Gedankenweli der chinesischen Kid-turUreisea (Berlin. 1027). IHMHIMIMr'■' O.S. Johnson, op. cit., p. Sli-Mto/ffâ'faţ?}^10 Idem, p. 74.chimic, este superior aurului brut tocmai pentru că operaţiile alchimice l-au purificat de orice urmă deyin.Toate substanţele care cuprind elementul yang posedă, într-o măsură mai mică sau mai mare, şi virtuţile acestui Principiu cosmic. Cine participă la yang — adică pe planul vieţii biologice, îşi asimilează substanţe bogate în yang — participă la toate virtuţile care sînt legate de acest Principiu : limpezime, sănătate, forţă, longevitate, nemurire etc. Virtuţi, cum se vede, de mai multe ordine : biologice, sociale, spirituale. Din foarte vechi timpuri, deci, chinezii se înconjurau de asemenea substanţe infuzate cu yang. Purtate alături de corp, îi asigurau forţă, sănătate, longevitate. Prezenţa lor făcea să participe şi omul la cereasca ierarhie pe care o reprezentau. Căci substanţele infuzate cu yang, în afară de virtuţile magice corespunzătoare, erau şi emblemele Principiului ceresc şi solar ; în timp ce substanţele yin erau emblemele Principiului teluric, ale pămîntului fertil, matrice a metalelor şi a plantelor.' Aurul, jadul şi celelalte substanţe bogate în yang nu dăruiau omului care le purta (sau le asimila prin alimentaţie) numai longevitate şi sănătate perfectă. Ele ii ajutau să intre în armonie cu însuşi Principiul a cărui emblemă erau, să se „împace" (cu întreg Cosmosul, să ajungă organic şi viaţa să curgă în stilul desăvîrşit al celui care comunică direct cu normele. De aceea asimilarea substanţelor cuprinzătoare de lao (adică, de yang) juca un rol atît de important în viaţa chineză ; nu era numai igienă, medicină sau alchimie — ci" era şi virtute socială, familială, rcligi-'•&M.. Funcţiunea asimilării ace0Sfilibstanţe — prinembleme, prin alimentaţie, prin riti complexă. Alchimia nu se poate îaţ ţinem seama de această funcţiune -^-,fcHfe%i ffijaK l^ pf ica mentalităţii chineze — prin care insul se trudeşte necontenit să obţină comuniunea cu Principiile, armonia, cu normele. îngăduind astfel vieţii să curgă fără nici un obstacol prin el. _ LStă~sTItemnţeror infuzate cu yang este destul de lungă. Asemenea substanţe se recoltează din toate regnurile. Anumite animale posedă calităţi de „elixir'" ; dintre ele, cele mai

renumite sînt broasca ţestoasă u, cocoşul şi cocorul12. Broasca ţestoasă şi cocorul sînt emblemele favorite ale nemuririi. Din carapacea celei dintîi şi din ouăle celui din urmă, se fac băuturi care servesc pentru augmentarea vitalităţii 1:'\ De asemenea,11 Despre simbolismui broaştei ţestoase, v. M. Granet, Danses et Ic-ricndes de la Chine aneienne (Paris, 1926), voi. II, p. 411, 558, 603 etc.1- Cocorul e considerat, în China, ca o pasăre, ce trăieşte sute şi chiar mii de ani. Autorii chinezi îl descriu întotdeauna în tovărăşia ..nemuritorilor" (sien) cărora le serveşte de vehicul. (J. De Groot, The Religious System of China, Leide, voi. IV, p. 232—233, 295). Pe dricuri se pictează cocori, pentru a simboliza trei ■ tre nemurire : în general, cocorul personifică geniul nemuririi (J. De Groot, op. cit., voi. IV. p. 359). In tablourile care reprezintă pe cei opt mitici „nemuritori" în drum spre insula fericirii, cocorul poartă barca prin văzduh (Werner, Myths ană l<egends of China, Londra, 1924, p. 302). Asupra analogiilor iraniene cu asemenea legende, v. Sir C. Coyajee, Bahrain Yastht, Analogues and Origins („Journal Asiatic Society oî Bengal^. 1923, p. 203—221). Despre dansul cocorilor, vezi Granet. op. cit., p. 21G sq.13 Pao Pu Tzu, citat de Johnson, op. cit., p. 61. Marea enciclopedie medicală chineză, Pen Ts'ao Kang Mu, dă următoarea reţetă : „Foloseşte sîngele din creasta unui cocoş de trei ani, şi vei avea din belşug esenţă Yang". Un obicei vechi chinez era ca în ziua Anului Nou să se înghită un ou de găină, ca să se obţină vitalitatea necesară unui an întreg (J. De Groot, ep, cit,, voi. IV, p. 361).

15'.__.._........_._....._..._...._._.tre vegetale care conţin î»tr-o mare cantitate yang i servesc pentru obţinerea longevităţii, trebuie amin-ite planta chih („iarba fericită" sau „iarba nemuririi" din literatura chineză) '•'•, pinul l5 şi piers ica l(i. Pao Pu Tzu scrie : „Cea mai bună doctorie a nemuritorilor este cinabrul, apoi vine aurul, apoi argintul, apoi feluritele specii ale plantei chih, şi apoi cele cinci specii de jad'' l7. Toate aceste substanţe se luau intern în nenumărate decocţii sau se păstrau aproape de corp.

li Planta chih a fost identificată de Matsumura cu Sesa-mwt indicum (v. Johnson, op. cit., p. 00, nota 38, unde se'găsesc si referinţele din Botanicon Sinicum al lui E. Brelsehnei-der).''■' Pinul si cipresut erau consideraşi arbori cu nesfîrş cantităţi de Yang (J. De Groot, op cit, voi. IV, p. 294—324). Hung, ilustrul alchimist, spune că dacă cineva îşi unge că cîiele cu sevă de cipres, ..poate umbla pe apă fără să se SC funde". Iar dacă se unge pe tot corpul, ajunge invizibil. Fruc cipresului, pisat şi pus în torţă, luminează cu o putere neot nuitâ ; iar dacă se află aur sau jad în pămînt, flacăra devine albastră şi se pleacă în jos. Aceeaşi pudră, înghiţită, ,-,face pe om să trăiască o mie de ani-' (text tradus de J. De Groot, op.voi. IV. p. 237). ,UjJ.^. kjdfftttfcffH^I'ţ VŞi în cartea persană Bunătihişh se găseşte descrierea unu' pom, gokard, care posedă virtutea de a face nemuritor, pe cine mănîncă din el (cap. XXVII, vers 4 ; Pahlavi Texts, I, în .rSacrcd Books of the East", voi. V. p. 100).J,i Prin răşină de piersic, trupul omului ajunge lumir spune Pao Pu Tzu.Pentru tot ce priveşte plantele şi pomii fructiferi cultive in China, eu referinţe la istoria migrai iilor lor, vezi în afară }iotanicon Sinicum. voluminoasa monografic a lui Bertbold Lau-i'er, Sino-lranica (Field Museum, Chicago, 1919). Pentru referinţe sumare asupra migraţiei plantelor indiene în Iran şi China, vezi Mircea Eliado, Cunoştinţele botanice în vechea Indie („Buletinul Societăţii de Ştiinţe din Cluj", voi. V, 1931, p. 221-237). Chinezii au scris de timpuriu monografii botanice ; Tchou p'ou [„Tratat asupra bambuşilor") a fost compus în sec. IV—V d. Ilr. iar Tch'a King („Cartea Ceaiului") a fost redactată de Lu Yu în a doua jumătate a secolului VIII. în timpul dinastiei Song, însă, s-a scris un număr considerabil ele asemenea rnono-Srofli botanice. Printre ele se remarcă Han Yen Chih („Tratatul asupra portocalelor'') al lui Chii Lu (1178), tradus de M.J. Hagerty în .T'oung Pao". voi. XXII, 1929, p. 63—96, cu o erudită introducere de Paul Pelliot.17 Nai P'ien. citat de Johnson, 4p. cit/prME1 •

11...,;.:k,M.^_Virtutea magică a aurit:ui şi jadului se aplic dincolo de viaţa biologică. Aurul şi jadul — cel dintî: tal incoruptibil şi perfect, celălalt „hrană a spirf-')"" — sînt chemate să conserve cadavrul, să-j ransmită forţa lor emblematică, să-1 păstreze nealte-% raf şi intact, asemenea Principiului pe care îl reprezintă. „Dacă se pune aur şi jad în cele nouă deschizături ale cadavrului, el va fi ferit de putrefacţie", spune aşi Pao Pu Tzu L8. Iar în tratatul T'ao Hung-Ching V) se află următoarea precizare : „Cînd la deschi-i unui vechi mormînt cadavrul pare înăuntru ca .ci .să ştiţi că se află înăuntrul şi în afara cor-mare cantitate de aur .şi de jad. Conform cu dinastiei Han, principii şi lorzii erau îngro-mpodobite cu perle si cu cutii de iad, corpul de descompunere .nt.ului ya i elemen eterna■.ui la ţărînăolului). Klemenlul yin din corp'ui feminin — antrena, în clipaud. tot ceea ce putea servi;i'.he. In faţa acestei acţiuni de desfa-jadul opune întreaga virtute ele coeziunenouţului yang. Jadul era luat intern încă dindinastiei Chu. Iar în taoismul tardiv se răs-

R. Lnufer, Jade II Study in Chinese Archeologiţ and Reli-.IIII.I (Field Museum. Chicago. 1913), p. 299, notă. Notiţele scris,>peni asupra jadului, pînă la sfirşitul secolului trecut,ic în vasta bibliografie a lui H. Cordier. Jubliothecâ■a (Paris, 1884), t. I. coloana 207—203. Vezi şi Giseler Lassymboles de jade daiis. le Taoisme („Tîevue d'his'toirc des'reli-'ons", 1932, ni'. 2—3). jaM^ o«<i ■" ^at!" B. Laufer, op. cil., p. 299.17pîndeşte ideea că jadul e hrana spiritelor şi asigură nemurirea M.Toate aceste simboluri şi embleme nu sînt izolate ; ele se confundă cu întreaga viaţă socială şi spirituală a Chinei. Jadul joacă un rol esenţial în societatea chineză antică. îi formulează simbolica, îi alimentează psihologia. Nu numai pentru a participa la elementul yang şi a realiza „nemurirea" se întrebuinţează jadul. Brăţări le şi ornamentele de jad, purtate de anumiţi oameni sau în anumite împrejurări, exprimă ele singure — prin culoarea lor, prin forma, prin sunetul pe care îl scot lovindu-se — situaţia socială a celor care le poartă-1. Ornamentul de jad era în acelaşi timp emblema vocaţiei spirituale a omului, cît şi marca clasei suie sociale sau a funcţiei oficiale pe care o împlinea. Pan Ku, autorul lui Pai hv. t'wng, scrie : ..Obiectele care poartă suspendate de centură arată intenţiile omului şi îi dovedesc abilităţile. De aceea, cel care cultivă condui; i (tao, «calea» în sensul şcolii confuci-îte) Eără sfîrşit poartă un inel. Cel care îşi face din raţiune şi virtute (tao teh în sensul lui Lao tse) bazele ;le poartă bijuteriile hun. Cel care este în cidă (kueh) asupra chestiunilor repulsive sau aartă o jumătate de inel. Asta infern! ornamentelor sale vizibile la cen-leduce lucrurile în care e priceput" —. rwss;i)re *°ţi erou ?* împăraţii Chinei antice se povestesc legende asupra pietrelor lor de jad23. Despre marele Huang-ti —cel dintîi Suveran — se spune că a mîn-30 J. De Groot, op cit., voi. I, p. 271—273 ; voi. II, p. 395.21 B. Laufer, op. cit., p. 197.22 Idem, p. 211. ^BS^WP1' '"•^'^.■Pţjt23 în gura morţilor se pnn jad şi scoici cf. M Granet, op. cit., voi. I, p. 132, notă. ' "'W ^''•'^•4*W':W^^«cat jad lichid -"'. Am stăruit asupra rolului univewfc* jMBt de jad în viaţa colectivă şi spirituală („nemurirea" individuală) a Chinei tocmai pentru a lumina mai precis funcţia jadului în alchimie ; pentru a dovedi că alchimia se leagă organic de întreaga tradiţie chineză, că nu e o ştiinţă importată (cel puţin sub această formă) lai ales, că trebuie judecată cu documente de acest iar nu cu documente prechimice. Textul din T'ao Hung-Ching menţionează însă şi ele ca un element care ..fereşte corpul de descom--15. în istoria legendară a Chinei, adesea regii roii apar ..împodobiţi cu jaduri şi perle"2i'. Piatra la scumpă se află în legătură cu balaurul — ani-ic atît de specific Chinei. întreg simbolis-minin şi trădează o tradiţie maritimă, itinentale a jadului. Perla, ima-îin, simbolizează viaţaj^ql^s.'■' i.-tură cu scoicile şi nemu-în credinţa vechi- / ic o dată cu Luna -■'. ; < ■ perlei să aparţină tr '■ .'- împărtăşite, de altfel, de grujftiH lasiatice şi mieronesiene, cu - şi să fi constituit mul$i§' simbolism paralel celui al jadului. în oriei' dispunem, peria are aceleaşiotă.11 •

' '<''''"■ i> ElSr' Vezi Smith. The Evolutibft of the Dragon (Man-019), p. 192—206, cu bibliografia necesară. Concluzi tiot Smith trebuie primite cu prudenţă. Despre industrial or artificiale în China, vezi Cnrdier, Blbliothecn Shucti, i oloana 7(30—709. '< M. Granet, op. cit., voi. II, p. MO, notă.19

Viţi magice ca şi jadul — deşi simbolica ei e femi-< L (Să fie oare o puternică reminiscenţă din timpurile matriarhatului şi a descendenţei uterine ?). Alchimiştii fac mai puţin uz de ea decît de aur şi jad, dar şi perla se integrează în aceeaşi vastă construcţie a '„reţetelor nemuririi" din care face parte alchimia. / Chinezii, care puneau toate lucrurile în legătură unele cu altele, au descoperit afinităţi între organele Corpului uman şi anumite substanţe minerale. „Focul din inimă e roş ca cinabrul. iar apa din rinichi e neagră ca plumbul'1 spune un biograf

al faimosului alchimist Lii Teu (sec. VI11 d. Hr.) '"J. Universalul quintct um-hsing (apa, focul, lemnul, aurul şi pămîntul) şi-a găsit cu timpul aplicarea în toate ordinele existenţei. Se vorbeşte de cele cinci relaţii sociale, cinci virtuţi, cinci gusturi, cinci culori, cinci tonuri etc.:;". Organele corpului uman sînt şi ele în corespondenţă cu quintetul wu-hsing : inima are natura focului, ficatul natura lemnului, plămînii a metalului, rinichii a apoi şi sto-macul a pămîntului:;1.-'< Citat de \V. A. Martin. The Lfire o] Vatfuuj (New York. 1901), p. 60, «flHL'L* Di'. T. L. Davis şi Lu-Ch'iang Wu, op. cit., p. 226. Dup;"; savantul Chinez Liang. cea mai fantastică schiţă a coresponden-ţelor vni-ha\ng a fost combinată de Lii Pu-wei (mort 23Ş i. Hr.). Y. Chavannes, Le cyele turc den ăouze animaux (..T'oung Pao", voi. VII, 1906, p. 96—98. susţmîncl că teoria celor cinci «jfe-mente a tos! împrumutată de chinezi de la popoarele turco-mongole.) ; L. de Saussure, Les origine* de l'ăstronomie chi' noisc (.,T'oung Pao". seria I, voi. XI, p. 20SJ—2fit!) : Forke, The Thcory of the Five Elements and the Clasifications Bascii Thereon (Apendice, voi. II al traduceri lui Lu Heng, ..Eeibiindc 7-u den Mitteilungen des Scminars fiir Orientalische Sprachen", 1911). Cîteva texte, extrase din mai multe izvoare, publi< G. Tucci. La Scicnza nella Cina Antica (apendice II, la Mi di Storia delta Scienza, Antichita al lui Aldo Mieii, Kom p. fi 17—550). jfaţr:;l O.S. Johnson, op cit., p. 102, după J.B. Du Hakt:**£tâZM&â.<

Prin simpla funcţionare perfectă a acestor organe, ^jtfnul se află în corespondenţă cu întreg Cosmosul. Cor-uman cuprinde în el Universul întreg, este nutrit aceleaşi forţe care însufleţesc Universul şi suferă aaşi conflicte structurale (yang şi yin, de pildă) de suferă Universul. Medicina chineză —■ ca şi alchimia, ca şi celelalte tehnici pentru obţinerea „nemuririi" — este clădită pe asemenea „corespondenţe''. Nu se poate înţelege nimic din alchimia chineză dacă inem seama de întreg sistemul lor de gîndire ; care inc ..cosmic" şi emblematic, chiar atunci cînd se iupra realităţilor ce cad sub simţuri.■«wmpmmm»

iiH_^M■ ■ -...

2*!,' ii;

Din textele reproduse pînă acum, am putut constata că alchimia chineză se integrează în tehnicile spirituale, iar nu în cele ştiinţifice. Observaţiile exacte şi inducţiile ştiinţifice care se înîlnesc întîmplător în lucrările alchimiştilor sînt prea rare şi prea sporadice ca să poată constitui o prechimie. Chinezii erau un popor foarte lucid, foarte răbdător, care a descoperit şi adunat o sumedenie de fapte precise, privind toate fenomenele fizice şi biologice — dar alchimia nu face parte din ştiinţele care s-au constituit pe baza acestor fapte. Alchimia a fost şi a rămas o tehnică spirituală, prin care omul îşi asimila virtuţile normative ale Vieţii şi-şi căuta nemurirea. „Elixirul vieţii" nu este altceva decît Nemurirea, scopul tuturor tehnicilor mistice, din toate vremurile şi ţările. Alchimistul, căutînd „elfp^ rul", se apropie mai mult de mistic — care îşi caută calea către nemurire — decît de omul de ştiinţă. Iar aurul, „piatra filozofală", am văzut că avea o funcţiune pur spirituală (aceea de a infuza în om elementul yang, nepieritor). Cîteodată, aceeaşi formulă prin care se obţinea „elixirul vieţii" slujea şi la facerea aurului alchimic 1. Încă o dovadă că „aurul" de care vorbesc1 Acesta e cazul unui preparat foarte răspîndit, numit pa Ch'iang tan, „medicamentul celor opt substanţe excelente" (în

88»textele noastre avea o valoare „mistică", în sensul eă asimilarea lui dăruia nemurirea. După nemurire erau însetaţi alchimiştii chinezi cînd căutau piatra filozofală, nu după metalul aur. Aur se găsea din belşug în China 2. De altfel, metalul acesta n-a fost întotdeauna socotit preţios şi talismanic3, aşa cum a fost socotit cinabrul încă din timpurile preistorice chineze.Se pare că originile istorice ale alchimiei chineze se leagă de pregătirea artificială a cinabrului K (Originile „organice" am văzut care sînt : căutarea nemuririi). Cinabrul a fost întotdeauna socotit în China ca o substanţă talismanică şi preţuit enorm pentru calităţile sale „dătătoare de viaţă". Culoarea roşie a acestei substanţe era bogată în virtuţi vitale, căci era emblema sîngelui, principiul vieţii, şi avea deci un rol hotărîtor în susţinerea „nemuririi". încă din timpurile preistorice, ci-nabrul era folosit în China în mormintele nobililor lentru a-i promova în nemurire 5. Nu numai Făcut din această substanţă un ve-i, pus în foc — „în focul care transformă pomii şi plantele în cenuşă" ° —, cinabrul producea mercurul, adică metalul considellf| ca „sufletul tuturor metalelor"7. De aceea cinabrtK:^care se punea cinabru, realgar, sulfur, orpiment, borax ele.) şi care servea în acelaşi timp ea „elixir" şi ca „piatră filozofală", tohnson, op. cit., p. 8.4.2 B. Laufer, „Isis", 1929, voi. 12, p. 331.

3 A. Waley, op. cit., p. 17.4 F. de Mely, în studiul său L'alchimie chez Ies chinois („Journal Asialique", 1895, voi. II, p. 314—340) crede că orpi-mentul e baza adevărată a alchimiei chineze. Am menţionat opinia aceasta pentru că F. de Mely este încă citat în lucrările de istoria ştiinţelor. De fapt, însă, studiul său nu mai are, acum, niei o valoare.5 Dr. Black, The Prehistoric Kansu Race, citat de Waley, Op. cit., p. 15.6 Pao Pu Tzu, Nei P'ien; text reprodus de Johnson, op. cit., p. 80, nota 21.'' Ed. von Lippmann, Bnstchung ună Auslreitung der Al-tliemic (Berlin, 1919), p 459, folosind pe Berthelot şi Ehrenfeldt.23era considerat ca purtător de yung, în timp ce mercurul era asociat cu yin 8. Pao Pu Tzu asigură că dacă se ames-tecă trei pfunzi de einabru cu un pfund de miere, şi dacă acest amestec se usucă la soare şi se preface în pilule de mărimea unei grăunţe de cînepă — zece din asemenea pilule, luate timp de un an de zile, fac ca părul alb să devină negru, dinţii căzuţî să^etească din nou etc. Iar- dacă se ia continuu, se obţine nemurirea r. Dar nu numai căutarea einabrului artificial a contribuit, după părerea noastră, la crearea alchimici. Descoperirea metalurgiei a avui şi ea un rol hotărîtor, prin riturile şi miturile pe care le-a provocat. Metalurgia era considerată o activitate sacră şi cazanelc de topit erau asimilate Principiilor l0 ; Yu, eroul legendar şi primuri rege al Chint-i. aşază cinci topitorii în legătura cu yanţu şi patru în legătură cu yin M. Metalurgia nu era. pentru vechii chinezi, o activitate laică, pragmatic-;, ei un aci încărcat ele sacralitate, la care nu puteau lua parte decît anumiţi oameni, cunoscători ai riturilor. Ca/anele de topit au devenit un soi de judecători, prin simplul fapt că înlăuntrul lor se săvîrşea o taină saţfă, un act de creaţie, de „naştere" a metalelor. CazanKle puteau recunoaşte virtulea '-, şi existau ordalîţ|€|lg|fe cereau ea bănuitul să fie zvîrlit într-un cazan de topit.aea un act sacru, pe care nu-! putea săvîrşi decît băi'bal curat, un şei cunoscător al ,,riturilor'". In asemenea medii metalurgice s-au plămădit mituri care au alimentat apoi veacuri de-a rîndul folclorul şi viata sufletească a poporului chinez. LcgătutăpŞ e între oameni şi meiale, misterul „învierii" unui melal din minereu (fenomen care, ca şi cinabrul pro-utor de mercur, a dat prilej obscurei intuiţii a trans-m lai iei. a învierii, a nemuririi), corespondenţele înflora unui loc şi subsolul metalurgic1'1 — toate au alimentat de timpuriu viaţa sufletească a nui popor care a descoperit mai tîrziu alchimia,»n ti mistică, nu ca o ştiinţă chimică. AeccnrqP originilor sacre ale alchimiei chineze tocmai ■ limpezi caracterul ei iraţional, mitic şt 1,1 mir-un asemenea mediu saturat ele fan-

al clemei Uele din experienţa fan-•m r< •găsi deci şi în alchimie

notiv al armo-i nemuririi. HJ**

mn fericirilor'

, care apare adesea în

leiihineze. trebuie judecat în legăturănemuririi, dintre care cea mai ilustră aM limptil alchimia. Despre aceste insule vorbeştelocuri, pe larg, istoricul Se-Ma-Ts'ien. Prunaii.i '■ in capitolul închina! lui Ts'in Che-Hoang T-.•' 210 i. llr.). cel care a clădit Marele Zid Chinezesc, şifoarte doritor să capete ..iarba nemuririi'', iarbăly, op. cit., p. 325 Traducere Erî. Chavnnne t's'ieu (lume II, Paris.istor■

ce se găseşte pe cei trei munţi suprafireşti, P'ong-laf, Fang-tchang şi Yng-tchen. împăratul trimite pe Sin-Che, împreună cu mai multe mii de tineri şi fecioare, ca să afle pe nemuritorii din cele trei insule iG

% Al doilea pasaj din Se-Ma-Ts'ien se găseşte în capitolul XXVII (tratatul despre sacrificiile fong şi chan) ". Aflăm eă împăratul Hoang-Ti a trimis misiunea, însă oamenii s-au întors fără nici un rezultat, spunînd că au văzut insulele, dar nu s-au putut apropia de ele. în sfârşit, al treilea text din Se-Ma-Ts'ien (capitolul ÎIS^J»revelează sfârşitul acestei aventuri în căutarea ierburilor nemuririi.Sin-Fu, un alt mesager al lui Hoang-Ti, porneşte către munţii suprafireşti, întovărăşit de trei mii de fecioare şi trei mii de tineri, luînd cu el „seminţe din cele cinci cereale şi lucrători de tot felul". Misiunea întîlneşte, însă, în dram un Ioc liniştit şi fertil; Sin-Fu se opri acolo şi se făcu rege. Pămîntul

acesta, ca şi cele trei „insule minunate din mijlocul oceanului" au fost identificate (de Klaproth şi, în urmă, de Schlegel) cu Japonia. Chavannes recunoaşte că o asemenea ipoteză nu e improbabilă. Totuşi, nu e nimic mai mult decât o ipoteză.Noi credem că legendele acestea ale unor insule suprafireşti — în căutarea cărora s-au trimis mesageri16 Tradiţia aceasta o reproduce şi P. Albert Tscheppe, Hi$-toire du Royaume de Ts'ien (Shanghai, 1909 ; formează voi. 27 din „Varietes Sinologiques"), p. 267, 271, după materialele adunate de P. Pierre Hoang într-o erudită monografie în limba chineză. In nota 1 de la pagina 267 a lucrării lui P. Tscheppe se dau şi surse mai noi asupra „insulelor".17 Ed. Chavannes, Mimoires historiques, tome III (Il-eroe pârtie. Paris, 1399), p. 436—438.18 Tradus de Chavannes în op. cit, voi. II, p. 152—153, nota.încă din timpul dinastiei Wei (378—348 î. Hr.)i9 — tre~ ie considerate mai degrabă ca o tradiţie mitică, a unor ri paradiziace, în care ajung sfinţii sau magicienii ; iar nu ca amintirea vaporoasă a unor aventuri geografice. Chiar dacă la baza lor s-ar afla naviga fii reale20 — structura legendelor este pur mitică. Aceste trei insule — locuite de ..nemuritori", în palate păzite e oameni-balauri, şi unde cresc ierburile dătătoare de emurire —- se aseamănă foarte mult cu ţările mitice Sâkadvîpa şi Svetadvîpa 21

ale tradiţiilor hinduiste altfel, dvîpa înseamnă în sanskrită o „insulă") şi lacul miraculos Anavatapta al legendelor budiste 22. itoriile acestea mitice erau locuite de nemuritori şi putea ajunge la ele numai prin sacrificii, asceză sau evlavie (în cazul Svetadvipei şi Sâkadvîpei) sau prin puteri magice (în cazul lacului Anavatapta). Bud-dha ca şi sfinţii budişti erau purtaţi prin aer, cît'TjiJr clipi din ochi, în Anavatapta. întocmai cum cocorii, în legendele chineze, purtau aerian barca cu cei opt nemuritori 23

către „insulele suprafireşti din mijlocul oceanului". Ne aflăm în faţa unor legende similare : Ie-19 Cel puţin aşa ne asigură Se-Ma-Ts'ien, voi. III (partea a Ii-a), p. 436 ; P. Tscheppe (op, cit, p, 267, nota 1) pare a accepta (ca şi Chavannes) această tradiţie,20 Studiile recente de etnografie ne asigură că navigaţiile în epoca preculturală a Asiei au atins adevărate recorduri. Vom reveni în curînd, într-o lucrare specială, asupra migra-ţiunilor în lumea austro-asiatică. • 'iefa&îitişf itUf fiuki21 Vezi asupra tradiţiilor indiene studiul lui W. E. Clark. Sâkadvîpa and Svetadvîpa (în „Journal of American Oriental Society", voi. 39, 1919, p. 209—242). Clark respinge ipoteza (iui Weber) că mitul acestor ţări miraculoase de la Word s-ar datora influenţelor creştinismului în India. O expunere şi critică a problemei, în Hemchandra Raychaudhuri, Early History o] ihe Vaishnava Sect (Calcutta, 1920), p. 08, 78—84.23 Texte şi referinţe în Watters. On Tuan Chwang's TraveU in India (London, 1904), voi. I, p. 35.i;i Cu timpul s-a creat un mit întreg asupra acestor „opj nemuritori", alimentat nu numai de credinţa în nemurire, ci fi27a unor regiuni miracu3oa.se, în care nu pot pânde deeit sfinţii sau magicienii, şi unde viaţa e fără d^mâg^te şi tinereţea iară de bălrineţe. ÎN'u este locuî, aici, să analizăm toate variantele acestei legende — cunoscută în multe părţi ale lumii, Să observăm numai că ea se leagă de eternul izvor al aventurilor umane : căutarea nemuririi şi a tinereţii veşnice. Prin acgpfi-unghi de vedere, legenda insulelor locuite de „nemuri-' tori" şi de ,,fericiţi'" a fost folosită de alchimişti şi asimilată alchimiei. '<ţ&lift/fflfti>'/fVl* '•!.'' i'MiExpediţii şi investigaţii pentru găsirea .,drogului nemuririi•" au mai făcut şi alţi împăraţi ai Chine}. Cele pe care le vom aminti mai la vale sînt perfect istorice, şi ele -se integrează în. istoria alchimiei chineze. Nu mai e vorba, acunl, despre legendara plantă a nemuririi din ..insulele fericiţilor"' — ci de preparate alchimice prin care s-ar putea prelungi viaţa. Aşa, bunăoară, 3§§j^ paratul T'ai Tsung (sec. VII, d.Hr.) avea la curte un brahmin numit Nârâyanasvamin, adus din India 648 de către Wang Ilsuants'e '■-''. Acest brahmin era alchimist specializat în arta de a prelungi viaţa, şi ni s-au păstrat aventurile sale în China. în 6(i4—063, ca-lugărul budist ITsiian-Chao primi ordin ele la Kao Tsung să aducă din Kashmir un magician indian, numit Lokîditya, despre care se spunea că posedă ciixjjjŞşfâ-vieţii'-"'. Gengiz-Khan porunci în 1222 alchimistului tapisl Ch'ang-ch'un să vină în Samarkand. A' ch'un a fost un ascet foarte ex.eentrfde 'i serie de superstiţii ale taoismuZui în epoo; denia. V©zi W. P. Yetts, The Eight Immorlals (în . RoyaJ Asiatic Society', 1910, 43, p. 773—(107) ; p. 238—304.-'' A. Waley. op. cit., p. 23.-'' Ed. Chavannes,- Metnoi^e religie•lutrcher la lai dam îs tl'Occide

p- 3i- wmwtoh,*

Şgcţei Chuan-chen (fondată de Wang Che îftţfttgjŞft ||j|îătale a secolului XII), sectă fanatică, în care asce-:mul era dus pînă la limitele extreme (sectarii nulîncau nici măcar fructe, nu beau ceai, iar unii nusrmeau de loc), Discipolul lui Ch'ang-ch'un, numitChih-Ch'ang, a scris povestea călătoriei maestruluiiu spre Samarkand-'1. Ajuns în fala lui Gengiz-Khan1 şi întrebat fiind dacă are elixirul vieţii-7, Ch'ang-ch'un

răspunde franc : „Am mijloace de a proteja viaţa (ta-lismane contra influenţelor rele), dar nu şi elixirulnemuririi". Ni se spune că Gengiz-Khan a fostde sinceritatea alchimistului...Nimic nu clasifică mai precis alchimia chineză printre tehnicile „mistice" decîl preliminariile ascetice şi rituale pe care trebuia să le împlinească un alchimist. Orice operaţie trebuia precedată de posturi, sacrificii şi purificări-8. Actele acestea, fireşte, priveau mai mult corpul şi sufletul alchimistului decît laboratorul Izolanea operantului de profani era indispensabilă : tul alchimic — fiind un act sacru, o luptă pentru ne-[ murire — trebuia împlinit într-o puritate perfectă, în afara oricărei zone impure. Chiar şi ritmarca res-iraţiei — practică specifică tehnicii indiene yoga"20,% Tradusă de A. Waley : The Travels of an Alchemist (U>n-1931). In introducere, p. 11 SCJ., se află o scurtă expunera chimiei chineze. Despic secta Ch'uan-ehen, vezi p. 19.27 The Travels ol an Alchemist, p. 121 a textului tradus28 Texte din Ts'ah T'ung Ch'i a lui Wei Po-Yang şi din Pac r Pu T/.u (trad. Edkins) asupra preliminariilor ascetice necesare | operaţiilor alchimice se găsesc în T. L. Da vis şi Lu-Ch'iang Wu.bp. cit., p. 230, 231. 234. Mf #l|Mjj-' Despre toate tehnicile respiratorii indiene, vezi studiuliostru Contribuţii la psihologia Yoga (..Revista de filosofi PS1. nr. 1) şi li'rituale ;7^ndM.A-^^^II^P^Mm^chc'

mk" »aP<«BW<Ui'dar răspîndită şi în mediile taoiste — era necesară ţinui alchimist chine/. iPao Pu Tzu serie : „începînd să înveţe adevărata întrebuinţare a respiraţiei, practicantul trebuie să aspire aerul prin nas, să închidă nasul (strîngîndu-1 cu două degete) şi sa numere mental bătăile inimii. Cînd a a^p mărat 120 bătăi de inimă, trebuie să expire aerul pe gură. în această metodă a respiraţiei scopul este ca u-rechile să nu audă zgomotul nici al inhalaţiei, nici al exalaţiei...Prin practică gradată, trebuie să mărească intervalul suspendării respiraţiei... pînă la o mie de bătăi de inimă. Cînd un bătrîn a ajuns la acest stadiu, atunci se va transforma într-un om tînăr..."30.Despre respiraţia metodică (lien ch'i, termen care literal înseamnă „transmutarea respiraţiei") vorbeşte şi Lao-Tse în al 6-lea capitol din Tao-Te-King precum şi Ciuang-Tse:il. „Anuarul" marelui taoist Lu Puh-wei spune că respiraţia metodică susţine o viaţă proaspătă şi dinamică32 ; iar Tung Chun-shu3:i vorbeşte de -MS*piraţie ca o regulare a lui rcu-wei:'/l („acţiunea fp macţiune", concept chinez de mare însemnătate). Lu Pu-wei:::' precizează chiar că respiraţia trebuie ritmwjK' îuîndu-se o poziţie corporală anumită (tso kun'g, lit. .jlucrînd stind"), ceea ce ne aminteşte de poziţia asanaligiose", voi. VIII, 1932, p. 486—504). Oasupra ideilor şi practicilor yoga va apărei V'icn, cap. VIII, trarl. Johnson,:i) Vezi J. De Groot, R<?Ii . m in Chp. 136. 157.32 Idem, p. 159. ■__________33 Idem, p. 160.■wei vezi M. ris, l!).;r•ografie completă cursul acestui an..). 47-43. New York, 1912;chima asceţilor indieni, poziţie în care se împlinea ritmarea şi suspendarea respiraţiei (prânâyâma).Marcel Granet sintetizează admirabil funcţiunea organică şi în acelaşi timp spirituală a tehnicii respiraţiei în China;îr'. Respiraţie ,,â la maniere d'un embryon'5, caracteristică atît plenitudinii organice, cît şi extazului. „Cel care vrea să evite pasiuni şi vertij uri trebuie să se înveţe să respire nu numai din gît, ci din tot trupul, începînd de la călcîie. Numai această respiraţie, profundă şi tăcută, afinează şi îmbogăţeşte substanţa. Este, de altfel, respira!ia care se impune atît în timpul hibernării, cît şi în timpul extazului.Respirînd astfel se ajunge, dacă mi se îngăduie expresia, la o laminare a Suflului şi se chintesenţiază puterea sa vivifiantă. Scopul suprem este de a stabili un fel de circulaţie interioară a principiilor vitale, în aşa fel încît individul să ajungă perfect ermetic şi să poată trece fără risc proba scufundării în apă. Se ajunge, astfel, impermeabil, autonom, invulnerabil, îndată ce se stăpîneşte arta de a se hrăni şi de a respira în circuit închis, asemenea embrionului"..In afară de tehnica respiraţiei, asceza preliminară, purificările rituale — alchimistul, ca şi toţi* ceilalţi „spirituali"

în căutarea echilibrului perfect şi a nemuririi (sau, în orice caz, a longevităţii), îşi fixase o anumită dietă. în privinţa aceasta, îşi extrăgea şi el reţetele >m\nn*>a* Materia Medica" chi-ao, voluminoasa „Materia Medica'!H81,3(3 Granet, op. cit, p. 514—515.37 Informaţii sumare despre feluritele lucrări de medicină şi farmacopee care alcătuiesc colecţiile de Pen Ts'ao se găsesc în G. Sarton, Introâuction to the Hisîory of Science, voi. I, (Bal -timore, 1927), p. 436, 498, 539. Este fatal ca într-o operă atît de vastă ca a lui Sarton, să se strecoare greşeli. îndeosebi asupra ştiinţei chineze, informaţiile sale nu'aînt totdeauna exacte. La31De' altfel, substanţele cu care lucF^^^spţgţfc-^Şţj ieseori identice cu cele folosite de medicină38. A-ceasta mai ales în timpul cînd alchimia se depărtase de scopul ei iniţial •— purificarea sufletului prin as rea lui tao şi obţinerea nemuririi — şi se mulţisă asigure numai longevitatea.O istorie, cît de sumară, a literaturii alchimice chineze nu intră în cadrul acestui studiu. De altfel, lucrările preliminare de erudiţie şi critică lipsesc aproape cu totul. în afară de Johnson şi Waley, nu dispunem, decît de notiţe risipite întîmplător în revistele şi orientălistice.Vom menţiona, totuşi, cîţiva mari alchimişti Cel mai ilustru este. şi pe drept cuvînt, Tzu !:', pseudonimul lui Ko Hung (249—330). Acesta, după propria lui mărturisire, a învăţat arta alchimică de ]a Tso Tzu (cam 220 d. Hr.), a cărui învăţătură s-a transmis prin mai mulţi adepţi''0. Tratatul lui Pao Pu Tzu nu se ocupă numai de alchimie. Autorul trădează şi alte preocupări în legătură cu ştiinţa suflet u „ştiinţele naturale". Aşa, de pildă, Ko Hung e mul scriitor chinez care acceptă originea animap. 355 Sarton ci'ede că pseudonimul lui Ko Hung, Pao Pu este titlul unei cărfi' a acestuia. Un interesant studiu asupra teticei chineze a publicat .T. T. Chang, Chia Ming's i:iem, of Dietetics („Iste", voi. XX, 1934, p. 325—334). Chia Ming a între 1268—1374, dar opera sa se bazează pe Pen Ts'ao ii___ţională. ^BKjmEP^r W"38 Science Papers, p. 211—228, de Hanbury, citat-de John-son, op. cit., p. 103. tgm«j|Kfl .B^Wr!»?/:! *a Despre Ko Hung, vezi P. Wieger, Histoire des cro;jreliqieuses et des opinions philoaophiques en Chine (Hien hien,ed. II, 1922), p. 335—406 ; Johnson, op. cit, p. 133—134 ; Waley,bestului, contribuind astfel enorm la răsi gendej occidentale a salamandrei în China41,E interesant de remarcat că, în a patra carte din capitolul esoteric al lucrării sale, Ko Hung vorbeşte de Huang Po (galben şi alb ; adică arta de a transmuta metalele în aur şi argint) ca o tehnică deosebită de aceea a „elixirului vieţii" şi a pietrei filozofale'•--. Aceasta ar însemna că existau două practici perfect opuse — una privind sufletul şi nemurirea ; cealaltă căutmw^Bwţ mutarea pur şi simplu — purtînd amîndouă numele de „alchimie". De fapt, se pare că — datorită unor influenţe exterioare, începute încă din secolul II î. Hpr'grs a luat fiinţă în China şi o alchimie propriu-zisă, ocupîn-du-se mai puţin cu sufletul şi mai mult cu tiJHRţ tarea metalelor. ^ uo%iahVom reveni asupra acestei probleme. Deoc„„ „ să constatăm că „piatra filozofală" avea în limba chineză nai multe denumiri, şi că s-ar putea împărţi aceste lenumirj în două clase,43. Cea dinţii ar fi arta transn tăiii, căreia îi corespund trei termeni : lien ian („dro; transmutaţiei"), urni lan („drogul exoteric"), chin („drogul de aur"). A doua clasă de termeni ar expri partea „mistică" a alchimiei ; hsien ian (*drogul muritorilor") şi shen ian („drogul divin"). S-ar putea spune, deci, că ne aflăm în faţa a două tehnici structural deosebite ; cea dinţii pui- spirituală (şi îndu-şi rădăcinile în însăşi viaţa sufletească a porului chinez), cealaltă tinzînd către practica pragm; ică (aşa cum erau şi anumite porţiuni din alchi alexandrină). KPI 5»W^F*w^ *r>i^*n V.B. Laufer Asbestos ană Salamander („T'oung Pa *WL XVI, 1914, p. 299—373), p. 332—333. « Waley, op. cit., p. 12. " « Johnson, op. cit, p. 64, 73. , .Wr

mPeng Hsiao, care a trăit la sfîrşitul secolului IX' şi în prima jumătate a secolului X, face şi el distincţia (pe care o mai făcuse, de altfel, şi Huissu4'1) între •Igbimia „exoterică" şi alchimia „ezoterică"15. Cea dinţii, numită wai tari, se foloseşte de substanţele tangibile (mercur, plumb, einabru etc.) ; în timp ce alchimia „ezoterică" sau net tan se foloseşte numai de „sufletele" acestor substanţe 's. De acum, din secolul X, alchimia taoistă ajunge tot mai „spirituală". Metalele acestea transcendentale, „sufletele metalelor'" cum li se spune, sînt identificate cu

anumite părţi ale corpului uman ; iar experienţele alchimice, în loc să se facă cu instrumentele şi substanţele de laborator, se fac de~a dreptul asupra corpului. Cu alte cuvinte, chimia se identifică cu tehnica meditaţiei, a purii iilor mentale, a educaţiei psihice. Wtăj^jSt^f^i.ti^t,1

Această idee este autentic chineză, crescută mediile taoiste, căci întotdeauna alchimia a fost cnp siderată o tehnică spirituală, prin care sufletU|MŞ purifică şi-şi cucereşte nemurirea. In loc ca să -ţttşţ gătească aurul alchimic, ca altădată, şi apoi să ffi*ţ asimileze, asimilîndu-şi în acelaşi timp virtuţile lui mistice (yang, tao) — alchimistul taoist din secolul X renunţă la pregătirea aurului, şi îşi concentrează atenţia asupra posibilităţilor spirituale ale operaţiiloi"§pS chimice. Socotind propriul său timp şi propria sa vlfiţlfc sufletească un metal impur şi inferior să-1 „transmuteze" în „aur", adică să obţ pur, autonom, şi o viaţă fără de moarte. aplice operaţiile alchimice (de purificare nare etc.) asupra metalelor inferioare —«Ş(§Scriitor budist, născut 515. mort 577. SxfLj£$l Waley. Notes, p. 15. -'' ■■' ''fee Ti-avels of an Alcfiemist, pîncearcăWMÎI

dreptul asupra corpului şi sufletului său. Operaţiile alchimice erau şi ele însufleţite de o puternică voinţă de sfinţenie (asimilarea virtuţilor iao, prin care se obţine nemurirea). Dar aceste operaţii spirituale, pe tifl£ţ$; le folosesc alchimiştii chinezi începînd din secolul X, sînt şi mai accentuat ..mistice" ; de fapt, acum, chimia s-a transformat în asceză şi rugăciune.Concepţia aceasta este perfect ilustrat:! în Tr, tul despre Balaur şi Tigru (adică plumb şi mereu: lui Su Tung-p'o, scris pe la 1 100 d. Hr. Iată un ment''7 : „Balaurul este mercurul. El este (i. e. co punde în corpul omenesc cu) sperma şi sîngeîe. Vine din rinichi şi e depozitat în ficat. Semt grama K'lm ~ ~;. Tigrul e plumbul, punde în corpul omenesc cu) răsufl; trupească. Se naşte din minte şi e păst Semnul său e trigrama li ~ - . Cînd mi .ilunci răsuflarea şi puterea activează nichii se umflă, atunci sperma şi sîngele curg cu ei".Transformarea alchimiei într-o tehnică ascetică şi meditativă este desăvîrşită în taoismul budi/.ant din secolul XIII, cînd practicile şcolii Zen'8 sînt la modă. Exponentul principal al acestei alchimii laioste-zen este Ko Ch'ang-Keng, cunoscut şi sub numele de Po Yu-chuan. El descrie astfel cele tr.i metode ale alchimiei ezoterice40. în cea dinţii, trupul suplineşte sau joacă rolul elementului plumb şi inima alNotes. p. 13 i /( n un <"' fina, insemnîrtd ..medmistică") a luai naştere în Chiria, prin secofui vi. unde Bodfai-dh'arma a introdus-o din India în 527 d. Hr. Zen a avut un mal mare succes în Japonia, unde a fost introdusă la sfir.şitul secolului Kll. Tehnicile meditative şi ascetice care alcătuiau budis-mul zen erau de origine lantrică. Vezi texte, dîstu«ţie şi bibliografie în cartea noastră despre J'Oga, de apropiam apariţie. « Waley, Notes, p. 16 sq. |g/*ti .jpfţercME. „Coneelichidul necesar, iar scîr" Ko Ch'ang adăugii•ile de inteligenţă focul „Prin această metodă,> adaugă : ,,Prin această metodă, o gestaţie care cere de obicei zece luni poate fi perfectată cit ai clipi din ochi'' 5I. A doua metodă : răsuflarea suplineşte elementul plumb şi sufletul eleO*^g^, tul mercur. Semnul ciclic ,,cal" suplineşte focul ; semnul ciclic „guzgan" suplineşte apa. A treia metodă : sperma suplineşte elementul plumb şi sîngele elementul mercur"'-. Rinichii suplinesc elementul apă; şi mintea elementul foc. W^ttt^SB^tă&l^mSincretismul mistic şi influenţele tantrice ale ace tor metode alchimice sînt evidente. De altfel, chiar autorul tratatului o recunoaşte. „Dacă ni se obiectează că aceasta este de fapt întocmai metoda budiş-tilor zen. răspundem că sub Cer nu există două Căi şj că înţelepţii sînt întotdeauna din aceeaşi inin "m mm.Am men dinte „natura chimie numita d probabil ca aceas

™^$JSi5iwunezitehnica-Mica (Wm '= iie o îrifluf•uupci cum se vprip „H„ , HKsvrfMl'>« literatura .IchtaSS STfL *'."' si"»°l»vi ad«« V„m„'S ««ele cit.,,, k' p. sg'„ *S" <M'™. AnhctoS '„„?63 Waley, Notes, p 16 ' <U"sprc! ^PSa.oară; venită fie prin iran55, fie prin relaţiile maritime cu arabii'5. în orice caz, acest fel de alchimie nu era specific ; chinez, nu se integra în spiritualitatea lor, în concepţiile lor despre lume. Era o tehnică

nouă, pe care au. asimilat-o; cu destul profit, de altminteri, căci asemenea cunoştinţe alchimice au ajutat mult industria chineză'1. Influenţele externe (fie ale unei al--ni'jiki \!l 'iai'tffrs titkmmt-, ,j,iM Astrologia iraniană influenţează astrologia şi alchimia chineză (v. L. de Saussure, Les origines de Vastronomic cj}i-nolse, nouv, ed. Paris, 1930, passim). Nenumărate plante din vestul Asiei au fost introduse în China prin Iran, încă din a două jumătate a secolului IV î. Hr. (B. Laufer, Sino-lranica, Chicago, Field Museum, 1919, p. 1.19). An Shih-Kao, faimosul traducător al scripturilor budiste, a venit din Parthia în China în secolul II, şi se pricepea în magia şi astrologia ţării sale de baştină) H. Maspero, Communaiites et moines bouddhistes chi-nois au H-e et IH-e siecles. Bulletin de l'Ecole Francaise d'Ex-treme Orient •', 1910, p. 222 sq. ; Prabodh Chandra Bagchi, Le Canon Bouddhique en Chine : Les traducteurs et les traduc tions, voi. I, Paris, 1927, p. 3, 23 ; P. Pelliot în „T'oung Pao", voi. 19, 1919—1920 p. 64 sq.). într-un dicţionar de termeni alchimici. Shih Yao Erh Ya, alcătuit de Mei Piao (sec. VIII—IX) se găsesc foarte mulţi termeni străini, chiar sanscriţi. De asemenea, avem ştiri despre o carte alchimică numită .,Tratatul regelui Hu (adică central asiatic) Yakat" (Waley, Notes on. Chi-nese Alchemy, p. 14). Acest „Yakat" are o pronunţată formă ira-

niană. Rolul Parthiei în comerţul sino-roman este evidenţiat după mărturiile istoricilor chinezi, de F. Hirth, China and the Roman Orient fShanghai, 1885 ; operă capitală), p. 42, 70,'-1 Rolul arabilor în crearea comerţului dintre China şi Occident este ilustrat de Fr. Hirth şi W. W. Rockhill în traducerea lor din Chan Ju Kua. Bis Work an the Chine.se and Arab Trade... Entitled Chu-fan-chi (Petersburg, 1911), p. 2—15.10 B. Laufer arată în opera sa The Beginnings of PorcelainÎn China (Chicago, 1917, Field Museum) că alît pasta liu li (care olosea la facerea vitraliilor). cît şi caolinul au fost întîi expe-rimentate de către alchimiştii taoişti (op. cit., p. 112, 113). Sărurile de arsenic, cu ca au alchimitşii, şi-au găsit apli-care în felurite industrii şi în agricultură ; vezi M Muccioli, h'Arsenico presso i cinesi („Archivio di storia della scienza", voi. VIII, p. 65—76), în special p. 70—71. Despre aplicaţiile ceramice şi metalurgice ale observaţiilor alchimice, v. Ed. Lippmann. Enstehung und Ausbreitung der Alchemie, voi.

S*x&a*tePI \agr-i JK9Hâi* *k ■

dimii premahomedane din Asia Centrală67; fie ale alchimiei greceşti, prin intermediul arabilor) ar ex-plica, astfel, prezenţa de la o anumită dată a unei alchimii „naturale".Dar se mai poate susţine o ipoteză pentru explicarea celor două specii de alchimie. S-ar putea ca fjjl* să corespundă unor structuri mentale diverse; '«a» dinţii mistică şi transcendentă (cu rădăcini în preis-toria Chinei), cealaltă laică şi naturistă. In acest ofc " Lienţele externe ar fi alimentat tendinţa către pţfHE^ i empiric a structurii laice.

mViltm Şw34i%z%

<m&w.~.. **w,("t«KŞ--fi ■ 4^4H ■ titiu itali — au observat că unii di; indieni cunoşteau şi aplicau an mice pentru „prelungirea vieţii" macopeea tradiţională a sch t-ele nutritive sau medicinal din generaţie în generaţieV4Vuropeasceţii e prep u e vi indieni, erite şi trans ediile ascetice. Ciarii străini se referă precis la o băutură alchir ori vegetală, alteori minerală (cu baza mercur) remarcăm de la început că prezenţa alchimiei în diile ascetice şi religioase indiene este semnificat Alchimia indiană se leagă astfel — ca şi alchimia neză — de magie şi religie ; mai precis, ea se 1 grează tehnicilor spirituale, iar nu tehnicilor empir Să cităm, însă, cîteva texte din călătorii străini. Marco Polo1 vorbeşte despre chimghi (yoghii care „trăiesc 150 sau 200 de ani" şi spune : „Ace folosesc o foarte stranie băutură ; căci fac o poţiir1 Vulo, Travels of Marco Polo (edited by H. H. Cord 1903), voi. III, p. 365 sq.2 Alte desereiri de yoghini so găsesc în Reinaud, Eelatior, voyages faits par Ies arabes et Ies persans dans Vinde et <i Chine (tom. I, Paris, 1045, trad. din Abu-zeyd-Al-Hassan Syraf), p. 133—134 ; Geo. Phillips, Calicut and Aden („Jour ef Royal Asiatic Society", April, 1896), p. 343, traducîndde sulfur sţ nap/fiur amestPratp fmnrfHi»na si cT beau d« două ori pe lună. Asta, spun ei, le dă o viaţă foarte lungă ; şi e o poţiune pe care obişnuiesc s-o ia din copilărie'-. Marco Polo este un observator destul de pre-JSs,' deşi din cele ce spune în general despre yoghini, a nu se fi interesat prea mult de ei. Cineva care îteresat într-

adevăr a fost Francois Bernier, doc-în medicină de la Facultatea din Montpellier, care dedică vieţii ascetice şi obiceiurilor cenobitice cîteva pagini pline de pătrundere. Bernier pare a fi observat multilateralitatea sectelor ascetice şi notează şi el cunoştinţele alchimice ale unor anumiţi yoghini''. „Sint alţii, personaje foarte ciudate, umblînd încontinuu dintr-o parte într-alta ; sint oameni care îşi bat joc tot, cărora nu le pasă de nimic ; oameni cu secre care. după cîte spune poporul, ştiu a face aurul şi,ra prepara atît de admirabil mercurul încît imul sau doK§^. boabe luate in fiecare dimineaţă readuc trupul în perfectă sănătate, şi fortifică într-atît stomacul încît di-geră foarte ^'^rt^yftftijLIA■'^ «MM»**- ^JMfififlRmfr Documentele sint precise ; o anumită clasă de as-, ceti rătăcitori indieni cunosc reţetele alchimice. E seni-

um^i în China şi în India se ialchimic, fie ar-r-sf-i .,,,„ 1 ~&~* > ■"<- ciccsm aur alchimicnai. E semnificativ, de asemenea,.nificatiy faptul intern preparaţi sau un derivatŞaje din călato Notes on the R, chipelago and—a Huan în Cochin ; W. W. Rockhili.and Trade of China ivith the Eastern Ar-___ ...- Joasts of the Indian Ocean. Part IV („T'oungPao", 1915, voi. XVI, p. 450—451 ; unde se găsesc trimiterile Ia Ibn Bătuta, Nicolo di Conţi şi Duarte Barbosa despre yoghi-nii djn Malabar) ; Fryer, A New Account of fiasi India and Persia (Ed. W. Crooke, 1912 etc), voi. I, p. 188 : vot'. II, pJWţ' 77. 104.; Pentru texte şi bibliografie asupra acestei probleme, vezi monografia noastră asupra Yogei. .\ ţ«|Mtâ$3 Voyages de Francois Bernier, Doctcvr en Medicine de la<*,!.'faptul,.t^it^P^k^m^fW^M1^ S^j^^ă^Upn^^anumite secte ascetice : ..oameni ciu^ţj care j,.,. j©C de tot, cărora nu le pasă de nimiţ,«_ yom Vf>d *3

dată că aceste secte sînt tantrice, ac}jca anartj,-> ' , ..-'■,,. pdl|,in aceluicurent de sinteza mistica de la mcţApUtLl] evuj .«Şfejpare a asimilat toate tehnicile sp}rituale ale ™e.~ chiar şi pe cele ,,primitive-'^^aMiAjMjL^gji Y .""itTradiţia că asceţii indieni cunosc secretul vităţii prin droguri o mtîlnim şi în .,m, rfocu „Am citit într-o carţ^ij^. şpumiţi. şef i aj Turkest- -avi trimis ambasadori cu scrisori cătr-e reo^ Ind" • U' următoarea misiune : că ei, şefii, au fosl jnr(n.r in India se pot procura droguri care c\u proprie i prelungi viaţa omenească, şt prin ajutorul regele Indiei atinge'il(^||il|^WM^Pvîrstă.. Turkestanului cer ca puţin din acest ■fni fie trimis şi lor, şi do asemenea inforrrw rishii îşi păstrează s^n^ rtriilt":\ Legenda unei pi eşt;e

se poale obţini i t..,,,încă din timpul regelui Chc băutura cjViftii i în Jaiaqp (colecţiile de D, cedente ale lui Buddha), qar

* Nil putem scrie în limitele acestui stuj:,. ■ expune) fiilor şi praţ.n'.-sumare se găsesc în orice manuali

se ct.x sosesciri *«Upra iobubu că

istorie cri). . I^Sln!= nuumii aeiînri h,i^;"v' *n_

•;i'i Cele mai i tratat^ ,";' U"-Smului(>!'{'e|^m|^mAsuŢir:iyoga | rafia noastră. <*"«" w*mi-,srv| şj0 Ti ■ Elliot, The HistOfp Of India „ ■>• < / ,Historians (voi. II, London, 18S8, p. ! u Its Own0 Reinaud, Memoires sur l'Inăe ant^r*^nremeni ai '-...' sieclc d'apres Ies ecrivains arabe*. jJeYs„ns ei milicii

P 130.Tem. Acad Inscrip/', voi. 1!!, p. 1—399 (,'.'■• * ai i

cestea se leagă mai mtrii de legenda ambrodei âetfit alchimie7.Longevitatea se poate obţine în India, după Emir Khusru, şi prin ritmarea lentă a respiraţiei (prânâyama), tehnică pur yoghistă. „... Prin arta lor, brahmanii îşi pot procura longevitatea diminuînd numărul respiraţiilor zilnice. Un jogi (yoghin) care a izbutit să-şi in-frîneze astfel respiraţia a trăit mai mult de 350 ani"8. Emir Khushru dă şi alte amănunte asupra „puterilor" asceţilor indieni, şi tot ce spune el concordă cu legendele şi folclorul indian asupra yoghinilor, ,,.' pot prezice evenimentele viitoare prin răsuflare iese pe nări, după cum nara dreaptă sau stingă e mult sau mai puţin deschisă. Ei pot de asemene umfle alt trup prin propria lor răsuflare. în rnunţ la frontierele Kashmirului sînt mulţi oameni de tia... Ei pot zbura ca găinile prin aer, cit de ir bil ar părea aceasta. Pot chiar să se facă nevăzi

voie, punîndu-şi antimoniu în ochi. Numai ace le-au văzut cu ochii lor pot crede toate aceste minuni". Toate aceste legende ne introduc în mediul firesc unde s-a dezvoltat alchimia indiană. Puteri magice, căutarea longevităţii şi a nemuririi — iată scopul urmărit de asceţii alchimişti indieni. Nu întîlnim, deoca dată, preocupări „ştiinţifice", dorinţa sinceră de '< noaştere a naturii şi a legilor ci. întîlnim eternul mo al misticii de pretutindeni : nemurirea. Întîlnim te nici magico, prin care se încearcă potenţarea vieţii ore ne$ti ; şi aceasta este tocmai scopul iniţial al7 CI. G. Dumezil, Le Festin d'immortalHe (Paris, Wunsehe, Die Sage vom Lebembaum and Lebenswasser i 11)05), pentru legendele ambiwiace,8 Nuli Sipihr (Cele nouă Ceruri, sau Sfere) de Emir u.-rj tradus în Elliot, The History of India. voi. III, Lond p. 563—564.m^i/ifee^iare „pot zbura prin aer" şi posedă „puteri" magice cunoaşte şi folclorul chinez creat în jurul „insulelor nefireşti" şi alchimiei. De altfel, procesul yogic prin care se poate zbura prin aer (numit de-:;?veădha) este menţionat şi în tratatul alchimic Ra~ s enuu a *. Ceea ce dovedeşte încă o dată cît de strînse ;;r.t legăturile între tehnicile yoghiste şi alchimie.Textul cel mai clar asupra longevităţii prin alchimie îl avem în cartea lui Albiruni despre India*0. Al-nj (P?;; -1048) a vizitat de mai multe ori India (în-tre 1017 şi 1030), a învăţat destul de bine limba san-fpftă ca să poată traduce mai multe lucrări în limbaaabă şi cîteva tratate ştiinţifice europene (Elementele i Euciid. Almageste a lui Ptolemeu etc.) în sanscrită. Albiruni este un sceptic, dar un om uluitor de informat pentru timpul său11. După ce ne spune că indienii poseda o alchimie propriu-zisă (despre care n-a aflat ic precis, pentru că e păstrată secretă, dar despre că e o alchimie minerală), adaugă : „Ei au o ştiinţă similară alchimici, care le e specifică. O numesc răsayâna, un cuvînt compus cu rasa, «entr»12. eamnă o artă restrînsă la anumite operaţii, droguri medicamente compuse, majoritatea cărora sînt luate plante. Principiile lor restaurează sănătatea ace-a care erau bolnavi fără speranţă şi reînapoiază ti-hula Chandra Rar, A History o/ Hinău ChemistTt) î, ed. II, Calcutta, 1903), p. 7<i a Introduceri..10 Ed. C. Sachau. Albcruni's India (New edition, Lopdon, voi. I, p. 188—180.11 Un scurt rezumat al operei sale asupra alchimiei, în A!rîo Mieii, Pagine di storia delta chimica (Roma, 1922), p. 217—23,1. ^ ■*. Aceasta este fără îndoială o greşeală, căci rasa înseamnăMifei^riwrcMtă ,, ,#lâlŞ'MP*' cur" (şi acesta este sensul său ■ , iunie) iar înţelesul de ..aur- nu-1 găsi,, deeît în lexicografiincrcţea celor bătrîni, aşa că oamenii ajung din nou ceea ce erau în vîrsta imediat după pubertate ; părul alb ajunge din nou negru, ascuţimea simţurilor e restaurată precum şi agilitatea tinerească şi aceasta chiar pentru relaţiile sexuale — iar viaţa oamenilor pe această lume e prelungită la o foarte mare perioadă. Şi de ce nu ? Nu am menţionat noi, întemeiaţi***&ui Pantajali, că una din metodele ce serare este răsayânaj?^fâjty*[lf£$$jlfc mientul lui Albiruni se poate cor prezenţa unei alchimii „specifice", alături obişnuită, minerală, care consta în felurite iblimarc, calcinare, analiză ; despre care Albiruni a auzit în India şi pe care le menţionează). Este foarte probabil că Albiruni, care avea o cultură enciclopedică, aflase despre alchimia arabă (adică, cea de sursă alexandrină) încă din oraşul său natal, Khwa-rizm. Aşa că „ştiinţa specifică", numită de indieni râsayâna, se deosebea complet de alchimia comună, deoarece însuşi Albiruni o descrie după ce menţionase existenţa acestei alchimii în India. Această ştiinţă „specifică"' nu se ocupa de lumea fizico-chimică, ej^Ap întinerire, longevitate şi nemurire. Adică se integra printre tehnicile magico-mistice. ;, \iţ'"a&Mărturia lui Albiruni este întărită şi de capitolul pe care Madhava îl închină alchimiei în tratatul său despre sistemele filozofice indiene (Sarva-darsana-sam-graha)1*. Madhava a scris acest tratat prin 1350, şi include între sistemele de filozofie şi mistică şi aşa-nu-mita „ştiinţă a mercurului"' (rasesvara-darsana). Liberarea, după această darsana, depinde de ..stabilita-13 Ediţie sanscri p. 73—83 ; traducere don, 1904, p. 137—344.andâshrama Series (Benares), ed. să de Cowell şi Gough, ed. IV, Le,tea trupului omenesc" şi de aceea mercurul, care poate fortifica şi prelungi viaţa, e şi el un mijloc de liberare. Un text citat în Sarva-ăarsana-samgrab.a spune că „liberarea rezultă din cunoaştere, cunoaşterea din studiu şi studiul e posibil numai pentru acela care posedă un corp sănătos". Ascetul care aspiră la liberarea sufletului în această viaţă trebuie să-şi facă mai întîi, spune Madhava, un corp ..glorios". Şi pentru că mercurul e produs prin unirea creatoare dintre Hara şi Găuri, iar mica e produsă de Găuri — mercurul şi mica sînt identificate cu zeul suprem al hinduismului şi cu soţia lui (Hara şi Găuri), devenind astfel principii cosmice. '„Corpul glorios", divin, poate fi realizat chiar de

către oameni, cu ajutorul mercurului. Printre acei care au obţinut „corpul mercurial" şi au cucerit liberarea chiar în această viaţă, sînt menţionaţi Charvaţi, Kapila, Vyâli. Kâpâli, Kandalâyana. (Cîteva din aceste personaje legendare, ca de pildă^/yâli şi Kâpâli, aparţin tra-ăsesc pe lista celor 84 de „ma-Madhava evidenţiază funcţiunea soterică a alchimiei. ..Sistemul mercurial nu trebuie privit ca» o simplă Iftudă adusă acestui metal, el fiind un mijloc imediat - prin conservarea trupului — pentru atingerea celui mai înalt scop, liberarea". Obţinerea liberării este unicul scop al filozofiei şi misticii indiene ; ni se confirmă deci prezenţa alchimiei alături de aceste tehnici spirituale. In tratatul alchimic Rasasidăhcmta, citat depune : T-ihArm-pg ^iflptyl-ui vit.-il (jiljol

IVstele acestea sînt destul de «WPperaţinViiP*" chimici cuprinse sub numele de rasayana se ret erS^MP*, un principiu spiritual, iar nu la experienţe de laborator : Se urmăreşte, pe de o parte, purificarea sufletului, iar pe de altă parte transsubstanţializarca corpului. Amîndouă aceste operaţii sînt de natură lantr; aparţin deci unei tehnici spirituale iar nu unei ştii prechimice.Se mai crede şi astăzi în India că unii yoghinl^^ nosc secretul longevităţii şi al transmutării metal William Crooke, într-una din anchetele sale antn logice1'' spune : „Yogii pretind de asemenea că schît arama în aur, putere pe care o au, spun ei, ele Ia ui din ordinele lor ascetice din timpul sultanului Al mish". Şi Oman, bun cunoscător al Indici dinainte de ra/.boi. menţionează un saddhu-alchimisf1-'.■*TJ 'Ml .?**/!&

Influenţa islamică nu a jucat un rol prea m răspîndirea alchimiei în mediile ascetice indie homedanii au introdus în India o parte din alchiij^p alexandrină, pe care au cunoscut-o prin inlermâjj||tf traducătorilor sirieni. Dar alchimia aceasta, greco-egip-teană, este mult deosebită de rusayâna asceţilor indieni. Cea dintîi era, sau tindea să fie, p pred ii mie, o şti in cealaltă a rămas o tehnică spirituală, în legătură dire"" şi organică artă magicătantrismul.ca o so precădere în mediile t sînt — cel puţin după twm*iW,*'' Tribes and Casies oj th voi. III, p. 81.13 J.C. Oman, The Mysti (London, 1903), p. 59 sqia — înţeleasă ca a fost răspîndiij eroşi autori tanti şi autori de trotil*V. Provinces (Calcutta, 12(30),&ââătâ^':Wi®âfâă$â& găsesc Tantra#$tl4ltiftri§%$> re-^iftile unjfe^isaamjgmul a pătruns, mai puţin, adicŞIgj Nepal şi în Sudul Indiei, printre siitarl tamuli. Aceşti sittari nu sînt decît siddhas ai limbii sanscrite, adică „magicienii"' tradiţiilor tantrice1C. Sittarii împărţeau ..substanţele" (sarakku) în substanţe masculine (ân-rakku) şi feminine (pen-sarakku)1'1', ceea ce ne aminteşte de „principiile"' yin-*yang ale speculaţiei chineze,Din biografiile legendare care ni s-au păstrat asupra celor 84 de siddhasis, aflăm că unii din ei s#î lehimişti. practicau, ar ta sexîau „elixirul vieţii". Aşa, idha CarpatiJ0 menţionează lari20 obţine elixirul vieţii di forma cuprul în argint iar a: cunoaşte tinctura prin care se f încearcă să facă aurul din arg aceşti siddhas posedau ..puterile maeştri tantrici; mai precis, budiste, Vajrayâna. Alchimia mite cărţi tantrice, ca una dint: de pildă, Sâdhanamâla menţio rhimifl mercurului) ca a cincea siddhi23,textalchimice ; "Kar-şi poate trahs-aur; Capari 2J

1; Guru VyâlProguri etc. Toţi" (siddhi) şi eraui şcolii tantricensiderată, în anu-opt siddhi; aşa,'4al-112 ; ci-carte peedel, Diebetischen 137—223 ;m A. Barth, Ocuvres (Paris, 1914), voi. I, p. 1

17 J. Filliozat în „Journal Asiatique". 1934. p d VaUtiyarmdhjagarădi (atribuită celor 18 'sitcare n-am putut-o consulta.18 Cf. Waddell, Lamaism, p. 42 ; Albert G; schichten der 84 Zauberer (Mahasiddhas), aus disetz (Baessler Archiv, voi. V, Leipzig, 1916), Tucci, Animadvei-siones Indicae („Journal of Asiatic Society Bengal", voi. XXVI, 1930), p. 138—155.,c Reprodus de Tucci, op. cit, p. 137.20 Grunwedel, op. cit., p. 165—167.21 Idem, p. 205—206.22 Idem, p. 221—222.23 Ed. Benoytosh Bhaltacharya (Gaekvard 6rie 1928), text sanscrit, p, 350 ; Introducere, p,, 85~r;86.• ." 47;■

^h&dujtâ&M*cll^%u^ f<*>YhA

■ntrează cu predilecţie tradiţia alchimică este juna. Este foarte probabil că alchimistul Nâgâr» juna nu e acelaşi cu metafizicianul şi logicianul Nâgârjuna24 ; dar în studiul de faţă nu ne interesează această problemă, ci numai legendele asupra alchimistului tan-tric. Din matorioini" „,4,,.-..-*trie. Din materialele adunate şi culese aflăm cum Nâeăriunn_oMne sicialleser23

::• pe cereale aduse din ţări depui .^.^. uunumcni ue magician şi alchimist al :Iui Nâgârjuna a trecut şi dincolo de hotarele tradiţiei lantrico. în KathamritHăgara1^ a lui Somadeva (sec. XI) se spune că Nâgârjuna, ministrul lui Chirâyus, izbuteşte să prepare elixirul nemuririi, dar îndra îi porunceşte să nu fie întrebuinţat de nimeni. Prahcmdliachitâmam. p ovesteşte curii a butit Nâgârjuna sa găsoaw :ful" prin caxs pulzbtira în aer 27 . 'KndalJ, extras din ..Museon", Ne-----„^^, cAuas ain ..iviuseon", Nouv. Serie, voi. IV—V, Lou-vain, 1905, p. 40), strofa începînd cu rasaghrstam yathâ..., und« rolul mercurului e sugestiv indicat.31 CI. Tucci, Animaăversiones Indicae, p. 139. P Max Waileser, The Life of Nâgârjuna from Tibetan ai Chinese Sources. (Hirth Anniversary volume, London, 1923 p. 421—155, <•!'. de asemenea A. Grihiwedel, Taranatha's Ede xteinminne (Berlin, 1914), p. 14 sq. ; G. Tucci, Di una legge daria biografia cinese di Nâgârjuna („Bilychnis", 1923 ; se de extrase din Chuan-fa-cheng-i,aung-M). Vezi şi legendele păstra de Hien Tsiang (Samuel Beai, Buddhist Records of the Vv'cstern World, voi. II, p. 211—217).30 Trad. Tawney ediţie nouă Pcnzer, Ocean < III, 257 sq. ^^^mrttWHpM^ŢMp." Trad. Tawney (Calcutta, 1901). p. 195—198......(%.'voi.'-A.,,,,

Fî43¥% ■ t,

'tiM\Evident, toate aceste xntysrwnsă reconstituim biografia lui Nâgârjuna. Ele sînt înş "emnificative şi preţioase întrueît integrează alchimiaIintre puterile magica (siddhi). De altfel, nu este exis ca legenda facerii aurului să aibă felurite observa-metalurgifîfl.rirapţn Biifostriit, rc;»i. în Rasopanishad se spunea că Nâgârjuna a văzul în regatul Malabar cum se scoate aur din pietrele aurifere'*-. S-ar putea ca anumite îndeletniciri metalurgice ale iui Nâgârjuna (sau ^|.unui personaj cu acelaşi mane) să fi ^0St^mmKKt^lfi şţiggfndă. Dai-, pe de altă o^^^mt^uSmA^iO^^^^ " duna tantrieul >i magico, de îbimicepreiontale hJiUel, nu numai tratatei.- tanw« rea asceţilor de a face Ir V°rbeSC de

jiiuiuj poaLc. ixa )rice metal ordinar în aun frecîiidu-1 cu p_ . ile excremente şi urină. Yogatattva-Upanishai menţionează alchimia ca unul din obstacolele pe care le întîtoeşte practicantul îttrflKJgpple stadii ale practicii yoga, dar în urmă notează printre siddhi şi puterea de •altaşansmuta fierul în aur l^^^fSf^VSâ^^h^ i'df-^ .uafl.--In literatura indiană legendară şi folclorică se găsesc repetate aluzii la puterea asceţilor do a face a S. Levi, Un nouveau aocuntent sur le bondahisme sse epoque dans Vinde („Buletin of Oriental School of T^o n-\ 1931). p. 421. Vezi Bârnett in ..Journ. Roy. Asiat. Soc. I), p. 445—146', despre ediţia din Rasopanishad pe care a ... K. S. Sastri. BLS BST-° Amănunte în cele două volume ale lui P.C. Ray. " Shiva-SamhUă (III 54), ediţie sanscrită şi traducere en-gleză de Ray Bahadur Gris Chandra Vidyarnava (Allahabad. ed. II, 1923).

Jl Yogatattva-Upanishad (30 etc.) ed. sanscrită a Upanisha-MM

din bronz sau alte metale printr-o anumită decocţie vegetală. ,,Cînd eram băiat, spune ilustrul călugăr jâi-nist Hemacandra lui Devacandra, o bucată de cupru, unsă fiincLeii instrucţiile vo Ie aceluinecesare de legendedin ce atingearbust,., transform caracteri lătură cp. ăm de un tele Eaiy_aj ur33..t-r**

te%iiConstatăm, aşadar, o strînsă legătură între mie şi tantrism34. Cunoştinţe de chimie minerală duse de islamism, fie descoperite în India — ! nesc în literatura sanscrită şi înainte de tantrism, r nu aceste rudimente ştiinţifice au interesat pe lânii, ci ...mistica" alchimică, valoarea cosmică sau, mi-letalelor, roluL,.snt.&rk.. al .operaţiilor alchi-MittJfcfTliiSpîiil II im i inii ii ii ii1l)fij|fl^||j|i||ftii ii i se apropia de mistica şi de oricare altă tehnică spirituală indiană prin care se realiza nejnur.irea : cu atîj mai mult de tan-trismjjLHal '■' âcseep obţinerea unuicorn sănătos şi nrmnrîtnr—•* 1%8xB#Hb'<-Cum am spus. influenţele alchimiei islamice asu-ra celei indien&»tm?J^bui»;'^agerate. Cîtevafi«roifoftlor de Vasudev Laks1925), p. 256—257.'- Prabandhacintâmi13 Idem, p. 17'^Sţk;a (sec. XIV), carealchimic Rasădhyăy,rature, p. 512). DesprShâstri Panshikar (ed. III, Bom-trad. C. H. Tawney, p. 147. cărţii este călugărul jainist Meru-s şi lin comentariu asupra tratatu-B. Keith, A History of Sanslcrit Lini de aur" vezi Prabanăhacintâ-ni, p. 8 : Hertel, Inăische Mărchen (Jena, 1921), p. 235. IJe-da pietrei filozofale în India se găseşte şi în Aîn-i-Akbari i Abul Fadhl' Allâmî (1551—1602), traducere engleză dechmann si Jarrett (Calcutta. 1873), voi. IE. p. 197.**SAi.i*i.ft. Ray. A History of Hindu CKemlstry, voi. I.ed. II, Calcutta, 1903ed. II,50

ţrinţe alchimice din scripturile budiste dovedesc că această tehnică era cunoscută în India mult înainte de orice influenţă islamică. Avatamsaka Sulra, care poate fi plasată aproximativ între 150 şi 350 d. Hr. (a fost tradusă în limba chineză de Sikshânanda în 695—699), spune : „Există o licoare vegetală numita Haiaka. fljjft îiang din aceasta licoare poate transforma o mie de ""Tjb de bronz în aur curat". Iar Mahâprajnâ-pâramilopa-desha (tradusă în chineză de Kumarajiva în 402—4fî|| este şi mai precisă : „prin droguri şi prin incantaţii se poate schimba bronzul ia~aw~Prin pricepută întreb^ inţare a drogurilor, argintul poate fi schimbat-în aur şi aurul în argint. Prin putere spirituală un om schimba îutiil sau'piatra în aur". Aceste „puteriinttrfjtgntWlfeleii ţi a trage două con cista si înainte de in i legătură cu tehnicileputeri sp inţifice.Tnfluiarale yoghiniL udist sîntem îalchimia indian mice ; 2) şijcă ei igui-i. uTcantaţii prechimicei probabilă a alchimiei islamice (adică alexandrină) asupra celei indiene a fost argumentată prin prezenţa mercurului în India numai după i nv£ 4 «iifffrl nedană"''. Dar lucrurile- nu sînt chiar aşa de simple.

------- Mm?~ A. Walcv, Ref< resces to Alchemy in Buădhist Scriptu-res („Bull. Orient. Sehool London". 1932, voi. VI, part. 4, p. 1102-1103). Waley mai citează din Mahâyăn-a-sangraha-bhâsliiio (tradusă în chineză do Hsuan-tsang, circa 650 d. Ilr.) şi Abbid-harma Mahâvibhâshâ (traducere de acelaşi în 630—

(>39 d. Hr.). 36 Vezi referinţe în Kd. v. Lippmann, EnUehung usul Ausbreitung der Alchemie, voi. II, p. 179.51Chiar dacă alchimia indconstffcujţjă. «xisţ f ică" %jj^jffw»Jt fi influenţată de uncţiune mistica nia. adică, lun-i-vii dacă. într-adevăr meneniuxicea. Să vedem, curul — şi rolul jucat de el în procesele chimice -f^ fost introdus în India de către alchimia mahomedană.Mercurul e cunoscut Hi\, data a.şa-numitului , vechi tratat de medicin; sanscrită. E interesantndia încă din secolul IV d. ower Manuscript"3'', cel mai re ni s-a păstrat în limba iut că un capitol din acest tratat conţine reţete pentru a trăi „o mie de ani"*iH, iar altul se ocupă de virtutea pe care o are usturoiul de a prelungi viaţa. I.iidcrs .şi Reinh,. MiUler cred că termenul rasa din i Manuscript" nu s-ar referi la mercur ; problema. în orice caz, nu e soluţionată. Unii%u afirmat* existenţa mercurului în India încă din secolul III î. Hr., data cărţii de politică ArthashastraP'0, dar e probabil ca pasajul respectiv a fost interpolat*0. Cu toate acestea, opinia majorităţii .orientaliştilor şi a istoricilor .ştiinţei (A.B. Keith, Luders. Ruska, Stapleton, R. Miiller, Lippmann) că mercurul şi practicile alchimice în legătură cu el au fost introduse în India de homedani trebuie revizuită în urma ultime ţări. Mercuru37 Ci. Hoernle. The Ha ir 1912), p. 107.•i;i «ceasta nu trebi mie de ani" înseamnă — ca şi de ani" — longevitatea perfectă.39 R. V. Patvardhan, în „R of Poona". 1919. voi. I, p. CLV',n Discuţia în Winlerm'lz. iurc (Calcutla, 1925), p. 101.înţeleasă literal, resia vedică „a

Pk.<;,, ,..-, ,......., î««riaii,^^Wtfi*^,,i ... r.

pentru a m însă data ect»"Wb'*f " ■' i IITM v- ţes -L*:*-is''*?'.■ i.JWBHK' + '''■* ■■":'» WWW*'

să se descopere ca multe?i, câ atare, că uzul „sacru ' al mercurului it-a fost văţat de indieni prin intermediul alchimiei arabe. în Kubjika-Tanlra, a cărei vechime nu mai poate fi pusă Ia îndoială'1-', Shiva vorbeşte de parada (mercur)13 caipiul său xăt" de sas4'citatea lui cîndîtroducerii. Rudrayamala Tantra numeşte pe Shiva „Dumnezeul Mercurului" (Ray, Hindu Chemistry, voi. II, p. 19). Rasardind-imuchchaya (cartea VI) spune că discipolul alchimist trebuie i adore pe Shiva şi să-şi respecte învăţătorii? ; între altele, el ebuie să facă un phallus din mercur, şi să-1 adore, căci alelii-ia a fost comunicată de însuşi Shiva. Acelaşi te.vl prescrie .imite rituri obscene, ceea ce dovedeşte încă o dată legătura .-ître tantrism şi alchimie (cf. Ray, op, cit., x'ol. I, p. 115—116). Rasaratnakara, atribuită lui Nâgârjuna, descrie astfel discipo- * Iul : „inteligent, devotat muncii sale, fără păcat şi stăpân pe pasiunile sale" (Ray, op. cit., voi. II, p. 8). Iar Ramratnasamuch-chaya (VII, 30) este şi mai precisă : „Aceia care iubesc adevărul, au în-frînt ispitele, adoră pe Devas şi Bruhmanas. sînt perfect stăpîni pe sine şi s-au învăţat să trăiască cu o dietă şi un regim propriu — numai ei se pot angaja în operaţii chim;. (Ray, op. cit., I, p. 117).Este aceeaşi listă de virtuţi pe care o întîlnira în- descrie: < oricărui devot religios şi a oricărui ascet. Se înţelege de aici ea alchimia era înainte de orice o activitate sacru ; practica ei implica o prealabilă puritate, solitudine şi asceză. Laboratorul se afla în pădure, !u adăpost: de orice prezenţă impură (cf Rasaratnasamuchchaya, în P. C. Ray, op. cit, voi. I, p. 115). In mai toate textele alchimice, de altfel, se aduc laude lui Shiva. " Cf. analiza în Haraprasad Shastri, Â catalogue of Pahn-leaf and Selected Paper Manuscripte Belonging to fhe Dut Librarii, Nepal (Calcutta, 1905), voi I, p. L XXX.43 în lexicul lui Maheshvara.(scris în 1111 : Ray, op, voi. I, p. LXXIX, indică greşit daia de 1133), se găseşte peni;

'tfcmi$m&{sau „omoxîreyşijtftofan sens cK-mic propriu-zis, evident naai ales în textele tîrzii, c&f(i funcţiunea metafizică a alchimiei începe a lăsa lonaH experienţelor de laborator; ea înseamnă calcinatdâi mercurului, cunoscută şi în alchimia europeană sub TMjf* mele de ..fixare" sau „coagulare"44. Sensul ..mistic" al fixării itşyatgjkţjlui se poate totuşi descifra în unei» texte; reducerea volatilităţii acestui metal sacru >ăt!p o valoare „spirituală" : principiul dinamic, mobil, este transformat într-un principiu static, divin. Mobilitatea experienţei psihomentaîe este „redusă", suprimată; sufletul liberat este tot atît de static ca şi mercurul „fixat". Operaţia alchimică are deci şi o funcţiune so-terică. Voinţa de sfinţenie a devotului, dorinţa lui de a suprima mobilitatea vieţii sufleteşti normale şi de a rea-omia perfectă, statică, a sufletului liberat imă prin operaţii şi simboluri alchimice.

Caut curului ..fixat" este, deci, aceeaşi căutare a „1 jB|,.sufletului prin care se obţine nemv0h$fc$i sta, soteric, este mai ales evident în Tantrele aToate textele laudă rulai fixat. Suvarnalant „ucis" (na: clin acest mii de cretia .mercur si termenul de harabîja (lit. Brihatsamhila, lucrarea enciclopedică a lui Varâhamihira (se în 587), se menţionează mercurul şi uzul său tonic şi afrodiziac (Ray, op. cit,, voi. I, p, L.XXXI). *f Şfeta'•'• Vezi, de pildă, Marcel in Berthelot, La Chimie au moyen âge (Paris. 1893), voi. I, p. 154. Despre purificarea şi fix|M* mercurului, vezi Ray, op cit,, voi. I, p. ISO, 131 sq. »4j#(£ „omorîrea" metalelor în general, cf, iă„ p. 216 sq.* P. C. Ray. op. cit., voi. II. p. 28—29.

pa„mistică" a mecă mi!g|p^

mtransforma ai*ama în aur. Rudrayamala TanimiG afirmă eă procesul „omorîrii" metalelor a fost relevat de Siliva şi transmis prin generaţii succesive de adepţi. Sbiva este zeul tantric prin excelenţă ; tehnicile pe carer^fi revelează el sînt întotdeauna tehnici mistice, soterice1,7. Rasaratnasamuchchaya (1,26) spune că, asimilînd mercur, omul scapă de bolile ce se datoresc păcatelor vieţilor sale precedente13. Rasaralnahara, atribuită lui Nâgârjuna, menţionează un elixir din mercur pentru aJ*§psforma corpul uman în corp divin ''''. (Să ne amintim eă acelaşi scop îl aveau tehnicile tantrice şi hathayogi.Jppcelaşi text, Nâgârjuna spune că va da remedii pi tru îndepărtarea „zbîrciturilor, părului alb şi a al semae ale bătrîneţii"30. Este încă o dovadă de strîa legătură între tantrism şi alchimie. „Preparatele mim rale acţionează cu o eficacitate egală asupra meta lor, ca şi asupra corpului uman", afirmă Rasarainu-kara. (Această metaforă favorită a alchimiştilor indieni :,i trădează o concepţie „mistică" ; metalele, ca şi trupul omenesc pot fi „purificate" şi „divinizate" prin preparatele mercuriale, care le inhibă virtutea sacră a lui Shiva. Cf. virtutea inhibitivă o sacralităţii jadul în China). Nâgârjuna obţine secretul după 12 ani asceză şi după ce a adorat zeiţa Yakshinî, „care dom-46 Idem, voi II, p. 21. Vezi si Hasendracintamam despr* nashlapishta (voi. II, p. 10), Rasamava (XI, 24, 197—193 ; în Ray, op. cit., voi. I., p. 74—73).47 Rudrayamala Tantra (1,40) descrie mercurul „ucis" ca fiind lipsit de luciu metalic şi de fluiditate, nu atît de greu, colorat etc.48 Cf. Kay, op. cil, voi. I. p. 70. Data acestui text o fixează Ray la 1300 (id., voi. II, p. 222-223) ; cf. Joii}' în Festsehrift Wittdisch CLeîpzig, 1912), p. 192, nota 1.49 Rasaratnakara, IU, 30—32 ; Ray, op. cit, voi. II, p. #. f Idem, voi. II, p. 7.31 Rasamava sfătuieşte ca mercurul să fie aplicat feit» asupra metalelor, şi apoi asupra corpului uman ; cf. text citat de Madhava în Sarva-darsana-samaraha (ed. tî.-lsiirama Series, p. 80).■«**•?*» -wPPHa^Hp^55neşte asupra arborelui Ficus religiosa" 5J. Te; nrezintă o deosebită importantă. Verifică încă o dat ire sînt adevăratele rădăcini ale alchimiei : asceza ieditaţia, tehnicile mistice. Apoi, aruncă o foarte pa lidă lumină asupra relaţiilor obscure care există între cultele vegetaţiei (YakshhiiXi sînt demonii feminini i vegetaţiei) şi alchimie. Tantrismul, în marea sa operă e sinteză, a asimilat nenumărate culte aborigene, rămase pînă atunci în afara graniţelor hinduismului"'''. Multe din ele aparţineau cultului vegetaţiei, răspîndit pretutindeni în India, şi de structură nonariană. Elementele de cultură aborigenă care au fost absorbite de tantrism au fost îndeosebi culese din regiunile hi-malayene5". Alchimia indiană, atît de organic legată de tantrism — şi ca structură, şi ca istoric — a primit printre practicile şi simbolurile sale nenumărate elemente de cultura aborigenă, de cele mai multe ori himalayană. Astfel se explică prezenţa zeiţei Yakshini în tratatul alchimic Rasarainakara. De altfel, alchimia a pătruns de timpuriu în Tibet, introdusă fiind de călugării budişti din şcolile tan'trice. si autorul unui tratai alchimie. R'ăsasar'a (probabil clin soc. XIM). mărturiseşte că a aflai multe lucruri de Ia budistii tibetarir*. Rasahridaya afirmă că alchimia po£ ace pelMriSSNtWlfĂcelaşi motivKay. op. cit, rol II. p. 7. i Ahanda Coomaraswa'mi, Yaksas (Srhi "eellaneous Collections, voi. 80, n. 6, WashingloM Pentru toate aceste probleme, care prive. alchimia, vezi monografia noastră asupra yogei.6r' CI'. Malw-Cina-Kramacâra, în care se chineză a unor anumite rituale tantrice (Şylv Nepal, voi. I, p. 346—347) : Tucci, Animadversiones p. 155,156. Influenţele populaţiilor aoan vădite în tantrele existente astăzi încf P. C. Ray, 67 Idem-, v

SC'ffcit.,p. 12.

.*#« .q\*smm i^fcfflaWtefit»'reţii fără Kakachanproduce d aramă obătrînete.şi al vieţii fără de moar >urimala-Tantra r'8 ştitf că mercurul „ucis" mie de ori atîta aur, iar amestecat cu tirmă în aur. Cel mai complet text asupra eficacităţii -mercurului „ucis" (fixat) 11 întilaiajb în Rasendrachhilămani. „Cînd mercurul e omorîtaBMSr o cantitate egala defeulf purificat, ajunge de o sută de cînd e omorît cu o cantitate dublă H|i||iFri e omorîtf^Ş^păntitate Secă oboseala mentală ; cînd e omori mai mare, înlătură pă-omorît cu o cantitate de vindecă oftica : şi dacă e onn

immori mai eficie de sulf, vind triplă de sulf, rît cu o canti rul alb şi zbîrei cinci ori maipentruştiinţifi părţi dekiiii-osi îs eeste un panac ăloarea chimic ăci, se ştie, 25 ia cu 4 părţi si :ombinat. Text rată începuturi- i- ^.....■ ~*-v "^i*v^ *»*x-^^wturiiesrlmentale" ale alchimiei indiene : arată pierde-tradiţional, „mistic", al alchimiei si înecca rea de a o transforma într-o ştiinţă .■naturala.'î^jfli^pffit fost capabili să facă anumite descoperi. .ştiinţifice; nu e nici o îndoială Wl. îndată ce s-a pierdutensul originar al operaţiilor alchimice — sens care.ipă cum dovedesc toate textele citate, n-avea nimicface cu lumea fizic —, aceste operaţii şi-au doveditf'8 Idem. vui. 1 textele publica rmare pe careiai pe ti Uor moderni le-6:1 Ray. voi. II, '■ f* Aşa. bunăca •ii pentru analiz XII13 (Tjpate trimiterile la Ray se refer;. rele două volume ale sale. Fiecare an în acest studiu este întemeiata ite. Comentariile şi interpretările au-sat la o parte.)•56. Wmidienii cunoşteau valoarea culorii finalelor (Ray, voi. I. p. 68) încă din Se-«■■Pftlurgicv erau *jjjiiij 'nouă logică şi o nouă raţiune de a fi. Ceea ce încer-im a lămuri este faptul că alchimia indiană, în ade-văratul său înţeles, n-a fost o prechimie, ci o tehnică „mistică"61. Elemente obscure ştiinţifice, rudimente de prechimie au existat din foarte vechi timpuri In India ; ele au existat paralel cu tehnicile alchimice propriu-zise. Chimia nu se naşte din alchimie. Chimia există de la început, separată, dar paralel, alături de alchimie. Sînt două structuri mentale complet diverse, Numai acela care pierde sensul alchimiei o poate lega de chimie. Alchimia participă la o anumită funcţiunesecole înainte de Agrippa şi Paracelsius. mult mai exact declt Ia aceşti mari chimişti europeni. In farmacopee, indienii ajun-seseră la rezultate impresionante; ci cunoşteau uzul intern al metalelor calcinate cu mult timp înaintea europenilor. Pa-racelsius, fondatorul iatrochimiei, este cel dinţii care luptă pentru introducerea uzului intern al sulfurii de mercur. Me-dicamentul acesta era cunoscut în India încă din sec. X d. Hr. (Ray, voi. I, p. 59; text din Siddha Yoga a medicului Vrinda). Este incontestabil că ştiinţa propriu-zisă era cultivată cu succes în India. Faptul că ea a fost atît de mulbAfe} trecută de ştiinţa europeană din sec. XVIII încoace se dato-reşte pe de o parte invaziei musulmane, pe de altă pprtB dezvoltării extraordinare a ştiinţei europene în urma exjMfcv siunii industriale. ',"'01 Numai aşa se explică marele număr de alchimişti';^) căror nume este terminat în. bhairava (termen indicînd adept taritric, sau un ascet shivait în general). Istoria noaste astfel un Manthânabbairava, un Svachchandabhai un Gahanânandanâtha etc. (Terminaţia nâtha indică de _ menea originea tantrică.) De altfel, printre autorii mai iffOf sau mai puţin mitici ai diverselor tratate alchimice, sînt cît care fac parte din cei 84 de siddhas (magicieni tantrici). * de pildă, fiii Carpati i se atribuie o lucrare numită Cart siddhanta, lui Gorakshanatha (personaj obscur, revendicat o sectă medievală ca iniţiator şi autor ; considerat cîteoda în Nepal mai ales, drept divinitate ; cf. monografia noa despre yoga) i se atribuie GorakshasamhAla, iar Kapâli (nu generic ; Kwpulikas sînt cei mai imorali tantrici) este cor derat ca autor al tratatului alchimic Rasarâjamaho^UmM Printre autorii alchimici sînt şi alte nume cunoscute literaturii tantrice: Mallâri, Siddha Bhaskara. Siddha Prânanatha, Srînatha etc. Probabil că numele acestea erau sacre, iniţiatice, adică exprimau tradiţia mistică la care aparţineau asceţii care'«Şlspirituală : aceea de a obţine nemurirea sau liberarea (căci e acelaşi lucru) prin orice mijloace. Chimia este cu totul altceva. Este o tehnică pentru cunoaşterea şi stăpînirea lumii substanţiale, fizico-chirru*!!^ agj^urul şi perlele — în India, ca şi în China — posedă virtuţi sacre încă din Vede 62. Aurul este luat intern 63, şi alchimiştii indieni lasă să se înţeleagă —- deşi nu atît de clar ca cei chinezi — virtutea

sacră pe care omul o asimilează prin acest metal nobil. Influenţa alchimiei — fireşte, a unei alchimii laice, pragmatice — se observă şi în medicina indiană. Incepînd cu Vâgbhata (al treilea mare medic indian, după Caraka şi Susruta) preparatele metalice sînt folosite cu precădere în medicină m. Se începe acum epoca aşa-numită tranziţio-nală, avînd ca şefi pe Vrinda şi Chakrapam, care stabilesc tradiţia minerală în medicină, împotriva diţiei vegetale care stăpîruse pînă atunci. E interes de remarcat, totuşi, influenţele tantrice dează atît Vrinda, cît şi Chakrapani. formulele şi gesturile care se întrebuinţ tantric 65.le purtau (cf. Tucci, Animadversiones Indicae, Este interesant de observat că Yogatattva-V pa afirmă că unul din obstacolele yoghinului ar fi

metale", adică practica alchimică. Intr-a după tratatele de asceză indiene, cea rnejdioasă ispită a neofitului este aceea .puterilor magice" (siddhi) pe care le ob02 Atharva-Veda păstrează încă tra gine maritimă) a perlei „de viaţă pr „osul zeilor" şi „locuieşte în ape". Un ~ tejează viaţa şi o prelungeşte pînă la 100 de ani63 Despre uzul intern al aurului şi al alto Vâgbhata (text în Ray, op. cit., voi. I, p. 55). medicul Susruta recomandă uzul intern şi ext lui şi cositorului (Sutrashănam, cap. XXX op. cit, voi. I. p. 45). «tdfc.;>l*(..Journal AsiatiQue^i^9iHWP«M»."- Idem, p. LVI. -Ml'A .* .**/ . «'* -^ .•'f.if *

m .ii de ori-Perla esteierte pro-fale. vezite de el,plumbu-Ray,epoca imediat următoare epocii tanteice — şi 1WN§£'P. C. Ray epoca Yatrochimică — încep să vădească preocupări mai ştiinţifice, adică mai empirice. Căutarea elixirului nemuririi şi celelalte sco-puri „mistice" încep a dispărea, lăsînd loc reţetelor termice, de laborator™. Rasaratnasamuchchaya (sec. 13—14) este o producţie tipică a acestei epoci. Totuşi. şi în această carte se păstrează, oricît de tulbure, tra-diţia alchimiei ca „mistica"., iar nu ca tehnică empirică. Textul începe printr-o salutare zeului, care salvează pe oameni de bătrîneţe, boală şi moarte*". Urn^jjtta apoi o listă de alchimişti, printre care se întîlnesc aceleaşi nume de maeştri tantrici03. R.asarainasamşch-cliaya tratează şi despre Eoi .D uleie mistice prin care. sş, „purifică- metalele69, vorbeşte despre diamant („cel are biruie moartea")70, despre uzul intern al aurului7* te. — preocupări care trădează iniţiala funcţiune so-*fPkca a alchimiei. |HMH|^ităm că preocupările acestea le întîluim într-un tratat tardiv, scris într-o efNMft pozitivistă, cînd observaţiile şi experimentele în IU-eraţie apar hchaya o numără prin'« Idem, p. XCI.0)7 Ray, op. Cit , v08 Idem, p. 77.B9 Aceste formulecare Rasaratnasacare le expune.70 DiamanUtl, prin aparenţa sa indestructibilă, joacă rol important în întreaga mistică indiană. Vajra înseamnă acelaşi timp .jdiamant" şi „te&znet , şi este numele tiantric lui Buddha. Acelaşi cuvînt are. de asemenea, nenumărate sensuri ascunse : erotice, magice, rituale. Cf. Shahidullah, Les Chants mystiques de kanha et de Voha-Kosa (Paris, 1928) şi lucrarea noastră despre yoga, asupra simbologiei diamantului şi lexicului secret. Despre diamantul în tradiţiile helc-nistice şi asiatice, cf. B. Laufer, Diamond (Field Museum, Chicago, 1915), cf. P. S. Iyengar. The Diamonds of South Indiaty", voi. UT, 1914. p. 113 SCJ).71 Ray, op. cit,, voi. I, p. 105.irală ajunseseră foarte preţuite, Rasaratnasa-ya cuprinde destule observaţii precise, care numea^naţuralămuchchaya _stau mai prejos de cele obţinute de alchimiştii europeni. Aşa sînt, bunăoară, notele asupra amoniacului72, sare clebră în toate alchimiile, care s-a bucurat de o atenţie excepţională în Asia.în metalurgie, indienii s-au dovedit excelenţi teh-nicieni, Coloana de fier de la Kutab, veche de cel pu-ţin 1500 de ani, este cea mai groasă coloană care s-a putut obţine în toată lumea pînă în secolul XVIII d. Hr. Analizele chimice au arătat că fierul era pur, ne-amestecat,;i. Metalurgia a fost una din gloriile Indiei vechi. Textele metalurgice de care dispunem ne prezintă o tehnică bine evoluată, empirică,

aproape industrială. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm eă la în-cşi^^metalurgia a fost şi în India, <®i&& <J$*kjft$jL o activitate „sacră"-. Este drept că nu ni s-au păstrai'- Numele sanscrit al amoniacului este navasâra. H. E. Sta-pieton, într-un erudit memoriu, Sal-Ammoniac : A Study in Primitive Chemistry („Mernoirs ol the Asiatic Societv of Bengal", Voi. I, JNIr. 2. p. 25—42, Calcutta, 1905), încearcă să ex-plice atît acest cuvînt, cît şi termenul persan nushadur, prin cuvîntul chinez nau-sha. Cît de nejustiîicate sînt aproprierile acestea a arătat ii. 1 .aulei- în Sino-lranica (Chicago, 1919), p. 505 ; ct. Stapleton şi R. F. Azo, Chemistry in Iran and Dersia in the lOth Century A, D. (..Mernoirs of the Asiat. Soc. Bengal", voi, VIII, nr. til), p. 346, nota 1. Amoniacul a fost cunoscut şi întrebuinţai mai ini ii în Persia, de unde l-au luat şi chinezii şi indienii. Un studiu aprofundat asupra acestei probleme a publicat Oulius Ruska, Sal ammoniaeus, Nusădir und Salmiak („Sitzungsberichte der lleidelberger Akademie der Vvissenschalten". Heidelberg. 1923). In afară de această monografie, Ruska a mai tipărit citeva articole de chimie, inaccesibile unui istoric, şi pe care Lippmann în Enstehung und Ausbrettang der vot. II, p. li'.S—187.7"' Vezi opiniile lui Fergusson şi ale ci tor va cliir Ray, op. cii., voi. I, p. 154 sq. Pentru o expunere chimiei indiene, cf, Lippmann. EnsieHvng und Ava1

llo texte ; totuşi Rig Vecia păstrează tradiţiaanumite droguri vegetale pe care le aveau fie-fŞvGCVy*, şi care ne lasă să întrevedem legăturile obscureîntre magie, mistică şi metalurgie. In China şi, dupăcum vom vedea, în Babilonia — legăturile acestea pre-^Jgke ni s-au păstrat mai clare.Ga şi în China, alchimia indiană a influenţat domenii variate de activitate. Dar, toate aceste influenţe no interesează mai puţin : căci toate sînt mai mult sau mai puţin recente, şi se referă mai mult la o tehnică chimică, pragmatică, decît la acea „ştiinţă specifică (râsayăna) de care vorbea Albiruni.Nu stă în intenţia noastră să scriem aici un studiu complet asupra alchimiei indiene. Subiectul ar depăşi cu mult limitele impuse acestei introduceri în alchimia iiaticâ. De altfel, în coca ce priveşte aspectul ştiinţificilehimiei indiene, materiale abundente au fost adu-nici paralele, caro poartă amindouă numele de alcţjjta mie ; cea dinţii, râsayăna, este „alchimia specif|f|E)ele cari' VOJ

cupa mai ai fi numită o fi făcută>eşte Albiruni, este adică o tehnică miegătură cu t.antrismul şi alte şcccealaltă, în legătură cu medicinhnicile empirico-industriale, se pre<1 aspectul concret al obiectelor, şi poahimie. Nici m^US^0ltlM0t^Vvt poccorespuraceste două tehnici diferiRig Vcda, X, 73, 2 (jaratibh : iul ace.siui vers in studiul lui M< and Steri iu the Rigvedic Age (.,\r voi. V, nr. 3, sept 192!), p. 432— Metals and Metalurgy in Aucient 133, 793-802).shadhihhih), Cement ra Nath Banerjee, IroHistorical Quarterlj De aceiaşi autor : (idem. 1827, p. 121—zînd imor structuri mentale deosebite, avînd preocupări deosebite. Râsayâna f?ropfiu-zisă este o tehnică prin care se urmăreşte „transmutarea" sufletului75; viaţa veşnică, deci, şi libertatea spirituală. Cealaltă alchimia ale cărei rudimente încep să se facă văzute Iii evul mediu, se ocupă cu pregătirea reţetelor medicinale sau industriale. Cea dinţii este o tehnică me cealaltă o tehnică pragmatică. Nici sensul obiectele lor, nici lexicul lor nu coincid. Această pre-chimie care se poate descifra cîteodată în India — unde, orice s-ar spune, n-a avut niciodată succesul pe care prechimia 1-a avut în Iran, Siria şi Europa — ar putea fi influenţată de alchimia islamică.Problema aceasta o vom discuta altă dată70.ft Există ftică Sa India modernă oameni care concep astfel alchimia. Bunăoară, Narayanaswami Aiyar, Ancient Indian Chemistry and Alchemy of the Chemico-Philosophical Siddân-iasystem of the Indian Mystics (Madras, I National Orienta! Congress, 1925) şi Mookerji, Rasa-jala-nidhi, Ocean of Indian Medicine, Chemistry and Alchemy (text sanscrit şi traducere engleză, mai multe volume, Calcutta, 1926 sq). Valoarea acestor lucrări este însă extrem de dubioasă.58 Există o întinsă bibliografie asupra acestui subiect. Ne propunem s-o discutăm într-un studiu special. Deocamdată, să reţinem că influenţele externe nu s-au exercitat asupra concepţiei alchimiei ca fi tehnică mistică, ci asupra practicilor empirice. Concepţia alchimiei ca tehnică mistică este proprie Indiei, este o creaţie a spiritului indian — după cum este şi o creaţie a spiritului chinez. De altfel, sînt semnificative interpolările de

natură „ştiinţifică" pe care le descifrăm în textele alchimice indiene. întîlnim adesea mărturisiri de felul acesta : „Voi lămuri numai acele procese pe care le-am putut verifica prin propriile mele experimente" (cf. Rasendrachin-tamani. în Kay, op. cit., voi. II, p. LXIV etc). Se trădează în asemenea interpolări spiritul critic, pragmatic, experimentat — apărut mai tîrziu — care încearcă să salveze o ştiinţă tradiţională transpunînd-o în ritmul vremii ; ritm care cerea experienţă personală, verificare ştiinţifică. Asemenea interpolări, avîndu-şi o explicaţie similară, se întîlnesc şi în literatura alchimică europeană, cf. Berthelot, ha chimie au Moyen-A&e, voi. I, p. 33*.63pe &_ cţ«>:>n? ulK'-jmi&in mea efc'^scn■ ■■ '5 ■ i^ • ' '. -fi î" ■ ' j '• .''■'''■ f- s'"' ' 'f jâ ''I ; r-'S j ■■■'■; ■* î'?"^ fe,'-jl' t'Jpi-4:**

:: f#^IŞP8»para|P^wî ■*» uptxm apt .'tot rjiatos.'CKsm,\<ţ ,Î >-*.3'* " * '

!g

IICOSMOLOGIE ŞI ALCHIMIE BABILONIANĂ!«'

Om tipări*»** m ,'« ţâri* fnm'-, ■*> <&w «f0 '<>?«« ^ 4**1-,.#,

II'«-■'"'■

3IMIHJJA I£ MOOJQMSmhXU Afi '■■

ţ^pw

<

^41O

gftît<^ii»»M%#» fam «iU poate ohm noi, îrt oîte. timpuri, cartea aceasta n-ar fi avut nevoie de atîtea lămuriri preliminare. Rostul ei ar fi fost de la sine înţeles. Noutatea ei,ar fi fost înregistrată, controlată şi discutată de competenţi. Nu de „specialişti", ci de „competenţi'1; adică de oameni care se interesează de asemenea încercări de sinteză şi-şi pot lua truda sa controleze argumentele şi documentarea. Ar fi fost, fireşte, mult mai simplu ca lucrarea de faţă să apară de-a dreptul într-o limbă străină —r- aşa cum. ne propunem s-o facem cînd ne vor îngădui împrejurările. Dar tipărirea unei cărţi ştiinţifice depinde foarte puţin de autorul ei. Şi pînă să avem posibilitatea să pre-ităm rezultatul cercetărilor noastre de istoria ştiin-2lor orientale într-o limbă străină — aşa cum am fă" ut cu alte lucrări, de istoria religiilor şi folclor — rt^ nulţumim să le publicăm în româneşte, resemnînău-1 comunicăm străinătăţii numai rezumatele lor (c Ircheion, Paris, 1935, p. 462-—464, despre Alchimia asi atică, fasc. Ikjj^gSjgDar nu lipsa „specialiştilor" români în asemen ştiinţe ne silesc să scriem prefaţa cărţii de faţă.este atît de gravspecialişti. Este §n*S îngrijorătoare panica mai mult sau mai puţin mărturisită în faţa unor lucruri care ies din preocupările impuse de o cultură didactică sau un diletantism iresponsabil. O cultură mică — aşa cum este cultura românească — încercînd să-şi realizeze un destin istoric altul decît culturile mici scandinave; îşi poate permite luxul de a nu avea specialişti în asi-riologie sau îndianlstică. Ea mi-şl poate permite însă luxul de a se dezinteresa automat de orice scriere ro-mânească în care se menţionează documente şi metode care depăşesc istoria balcanică şi filologia romanică. Dezinteresare este, de altfel, un termen plin de bunăvoinţă. Lucrurile sînt uneori mult mai grave. Bunăoară, în cazul cercetărilor noastre de istoria ştiinţelor orientale, cam tot ce-am publicat pînă acum a fost considerat drept operă de „erudiţie", cînd o simplă lectură putea convinge pe un

om cu mintea bine organizată că este vorba de cu totul altceva : de o nouă metodă în filozofia culturii. A demonstra — cum am încercat noi în Alchimia asiatică, fascicula I — că alchimia indiană şi chineză mi sînt ştiinţe empirice, nu sînt prechimii, ci tehnici mistice, soteriologice — nu înseamnă a face operă de erudiţie, ci de a aplica o metodă oarecum revoluţionară în cercetarea culturilor orientate, metodă care se poate dovedi extrem de fertilă în filozofia culturii Este drept, caracterul „revoluţionar" al interpretării noastre ne-a silit să păstrăm Un bogat parter de note, tocmai pentru a dovedi pînă ta saturaţie validitatea afirmaţiilor pe care le făceam. A judeca însă o carte după aspectul ei grafic, a crede ca Un număr strict de note înseamnă „cultură", iar un număr mai mare de note devin „erudiţie", a trece cu vederea conţinutul cărţii sau a refuza să judeci validitatea unei anumite afirmaţii pentru că se referă lataUiâţii nefamiliare — atitudinea aceasta ni se pare erilă şi primejdioasă unei culturi. Nu poţi cere ciurului nici să te creadă pe cuvînt, nici să te verifice tr-un domeniu în care el nu e competent. îi poţi cere însă efortul minim de a lua în consideraţie argumentarea pe care o aduci, de a urmări, adică, validitatea judecăţii tale. Nu e nevoie să fii un „specialist" în cul-rile arctice ca să judeci concluziile unei cărţi despre ni, căci aceste concluzii sînt derivate dintr-un anu-it număr de documente, pe care autorul ţi le pune b ochi, şi judecata pe care el o face o poţi verifica singur. *J^SS^MăKÂEvident, autorul îţi poate cita anumite documente e convin tezei sale şi poate trece cu vederea altele, care o infirmă. Nu ţi se cere, însă, cînd nu eşti cowr petent, să-ţi dai părerea asupra problemei generale, ci numai să ghideşti asupra soluţiei autorului a cărui carte citit-o. Este lesne pentru un om cu mintea bine or-lizată să judece metoda şi stringenţa de care dă ăo-idă un autor, chiar dacă acesta scrie asupra unui

vmfWmupra" ne-în cer-destinelemai mult şop-ibiect nef amili Primele rc'z Hginilor ştiinţ icrederc, da/r ş irile care dis< ilturii române.ale cercetărilorau fost primite n: o anumită ciudă,cu mai multă p<'na din obiecţiile*ite, decît răspicat mărturisite — care au întîmpinattima fasciculă din Alchimia asiatică a fost lipsa ei de teres pentru cultura românească. O critică similară ni s-a făcut-şi cu prilejul altor cărţi ale noastre. Bu-fiară, cînd a apărut Yoga, Essai sur Ies origines de mystique indienne (Paris-Bucuraştî, 1936), ceea ce >marcat — fără îndoială, înainte de a o fi citit — i publicişti naţionalişti a fost inaderenta ei la

9

:inşi unanim ît rîndurile de faţă. Ar lor şi judecata de maisă credem că opiniile şoptite s privesc anumite publi Yoga, reprezintă într ora pentru care problet ti es^ţ)$jffM$ţtîă pasim Uminteri, logica? Per roblematica actuala a a, adică rezistenţa ele} cultură străină. cerea" la Scrieri %P. Haşdeu),, asemenea fe de rezistenţă şi chiar insurecţie a spirilualtiuţii tone îjnpoirim formelor unificatoare venite din îniilnesc destul de des în istorie. Chiar în tînăra cultum modernă, formula lui Lucian Blaga — _ fondului autohton" — a fost pusă întâi în circ pe la 1860, de către Haşdeu, cu al său studiu Pi Bacii ?, deşi la întrebarea accasla n-a răspuns tiv dccîi Pârvan, şaizeci de ani în urmă. Or, unul din rezultatele precise la care ajungem în Yoga este tocmai această rezistenţă a fondului autohton, prearian, şi surparea lentă a formelor spirituale impuse de către nmulaorii hido-europcnLCu alte cuvinte, verificăm în cultura indiană ceea ce Haşdeu a încercat să demonstreze, cu privire la istoria şi cultura românească, în studiul său Pcrit-au Dacii ? Evident, noi n-wn urmărit demonstrarea acestei teze, nici măcar n-am fost conştienţi de prezenţa ei în timp ce medM&m asupra problemelor dicne Cu atît mai preţioasă ni se par

1verificare. Ea dovedeşte, în orice caz, organica apartenenţă a autorului la momentul spiritual românesc contemporan. Pentru că, inutil să adăugăm, nu materialul cu care este ilustrată o teorie ne indică structura ei intimă — ci metoda, orientarea spirituală de care dă dovadă autorul. Durkheim a clădit o teorie specifică spiritualităţii franceze din secolul XX, pe documente australiene. Şi, pentru a ne înălţa pe un nivel într-adevăr european, fazele culturii germane şi engleze sînt caracterizate prin felul în care asimilează, judecă sau respinge cultura greco-latină şi spiritualitatea iu-Îaică a Vechiului Testament. Un fenomen atît de ger-lanic, ca reforma lui Luther, se precizează în istorie jcmai printr-o nouă interpretare a Testamentului iv daic; aşadar, plecînd de la un mesaj şi de la o tradiţ nu numai extragermanicâ, dar şi extraeuropeană.Faptul că nimeni, după cîte ştim, n-a remarcat „aSalitatea" cărţii noastre Yoga, integrarea ei în mo-entuî spiritual românesc de astăzi — ni se pare în-grijorător. Ne este teamă că destinele culturii româ-t neşti sînt judecate de prea mulţi conformişti, şi de ea puţini creatori şi organizatori de cultură. Şi dacă deschis o atît de lungă paranteză, privind o carte i veche a noastră, am făcut-o pentru exemplul pre-pe care ni-l pune la îndemînă în dezbaterea problemei care ne interesează. Conformismul sau noncon-formismul unui om nu se poate verifica în faţa unor realităţi familiare, asupra cărora s-au emis de mult opinii şi judecăţi, ci cu prilejul unei forme noi de senilitate şi gîndire. Numai cel care ştie să pătrundă nificaţia unui fenomen, trecînd dincolo de aspecte şi de automatisme, lucrează efectiv la creşterea unei Toţi ceilalţi, masa compactă a conformiştilar,Wîn orice tabără ideologica s-arlungească tirania formelor moarte...într-adevăr, confuziile pe care Ic creează conformista în cultura românească pot fi, în morncntuV&i faţă, mai grave ca altădată. Astăzi, cind isiorisynul este depăşit, şi în cultura europeană încep să-şi recapete prestigiul formele de sensibilitate prealfabelică, şi să se înţeleagă aşa cum trebuie gîndirea simbolică— cultura românească poate să-şi valorifice zone rămase pînă acum inerte şi obscure. Ni se pare, de aceea, de-a dreptul îngrijorător faptul că nu acordăm importanţa cuvenită tocmai acelor ştiinţe care ne aşază pe picioregalitate cu marile culturi europene. Poporul român, care nu a avut un ev mediu glorios (în sens occiden-il), şi nici Renaştere, şi deci n-a participat la istoria :â la crearea culturii europene — are o preistorie şi protoistorie de egală valoare cu a oricărei naţii cur pene importante, şi are un folclor incontestabil siq vior tuturora. Astăzi, ştiinţa românească întîlneşie ţjfjjfr lejul unic de a valorifica spiritualitatea şi istoria secretă a neamului nostru. Pentru că, după cum ; neam, istorismul a apus pretutindeni. Se pune preţ pe preistorie şi exiraistoric ; sînt cercetate şi promovate formele colective ale vieţii, simbolurile, tradiţiile orale etc. Ori, în acest domeniu, poporul nostruConformista, însă, nu simt noua orientare spirituala. Nu înţeleg că, în cîteva zeci de ani, o monografie istorică va fi mult mai puţin interesantă decît o pagina de exegeză simbolica sau interpretare folcloristşşţ

Cartea de faţă reia, în capitolul ultim, proble originii şi funcţiunii alchimiei, pe care am dezbaţi în Alchimia asiatică. Pe de altă parte, se deschid mai multe probleme, care nu-şi pot găsi, fireşte, un răspuns îndestulător înir-o sută de pagini. Cartt fost gîndită şi scrisă ca un capitol preliminar dini operă mai întinsă, privind evoluţia mentală a omenirii. Două lucrări de apropiată apariţie — La Mandragore şi Legenda Meşterului Manole — vor contribui, nădăjduim, la lămurirea acestor probleme, pe care le vom dezbate pe larg într-o carte de mari proporţii: Symboîe, Mythe, Culture. De pe acum, însă, cititorul atent poate întrev>edea noutatea metodei noastre şi revoluţia pe care e chemată s~o introducă ea în înţelegerea evoluţiei mentale omeneşti. S-a observat, desigur, că marile descoperiri ■— metalurgia, agricultura,, calendarul. „legea" etc. — au modificat simţitor condiţia umană. Nu s-a înţeles însă dinamica intimă a acestei modificări şi implicaţiile sale cosmice. într-adevăr, prin fiecare nouă descoperire fundamentală, omul ftu-şi lărgeşte numai sfera cunoaşterii empirice şi-şi reîmprospătează mijloacele de trai — ci descoperă un nou nivel cosmic, experimentează un alt ordin al realităţii. Nn scoperirea metalelor, ca atare, este faptul care a tvoeat

saltul mental —- ci „prezenţa" metalelor, prin re omul descoperă un alt nivel cosmic, adică ia contact cu realităţi necunoscute sau rămase nesemnificative pmă atunci Cu alte cuvinte, metalurgia --- ca şi agricultura ele. — provoacă sinteze mentale care modifica radical condiţia umană, modificând a i imaginea sa despre Cosmos. Sintezele acestea mentale, depăşite sau adulicraic de descoperirile ulterioare, sînt adevăraţii73factori ai Evoluţiei psikfadtşi spirituale omeneşti. Şi lucrul e cu atît mai important de subliniat cu cît ştiinţa modernă a neglijat cu desăvîrşire semnificaţia cosmologică şi valoarea de experienţă a acestor descoperiri. Nu e vorba numai de un nou instrument în lupta pere-tru existenţă (metalul, agricultura etc.\ — ci de revelarea unui alt Cosmos, ale cărui niveluri şi ritmuri erau pînă alunei inaccesibile omuh(4,o'ittiWwi(iiBiiliişii^ trebuie înţeleasă în sensul etimologic al cuvîntuhti. Omului i se „deschide" un, nou nivel cosmic, în cai pătrunde în mod concret, experimental. Prin „prezer, metalelor alături de om, bunăoară, omul descoperă mijlocul magic de a stabili corespondenţe cu „carurile metalice" sau cu „matricea pămîntulur', în care au „crescut*' minareurile. Simpla intervenţie a metalului în experienţa umană îi modifică radical structura ma-difietndu-i întreaga sa sinteză mentală privitoare la Cosmos. tţjţflfâţqfpvffiljfctfthfifâ* ^-4-'i'vhi'râţAm revenit de cîteva ori în cartea de faţă pra acestei metode pe care, după ştiinţa noastră, mai folosit-o nimeni. Rezultatele ei se prevăd de acum incalculabile. Trebuie să precizăm însă că, scrise mai sus nu sînl decît noţiuni fugare asupra i strumentelor de lucru pe care încercăm să le aplic în cercetaren originilor culturilor şi ştiinţelor. în car de faţă, ca şi în alte lucrări publicate sau de apropiată apariţie, am îniilnit necontenit eterna pasiune a SB-. fletului omenesc : unificarea Realului despicat prin Creaţie. Nădăjduim că am izbutit să aruncăm o lumina mai clară asupra acestui gest spiritual atît de obsc care precede orice simbol, orice mit, orice cultură. Do am stăruit prea mult pe alocuri asupra unor conceţ sau simboluri care nu par, la prima vedere, înt organică legătură cu subiectul nostru — am făcut^tocmai pentru a introduce pe cititor în adevăratul climat spiritual care a dat naştere atît cosmologiilor asiatice, cît şi alchimiei orientale.Este o bucurie pentru noi că putem mulţumi şi aici profesorului Nae Ionescu, care ne-a urmărit întotdeauna cercetările cu viu interes şi nu s-a intimidat de nonconformismul lor. De asemenea, trebuie să mulţumi prietenilor Vladimir şi Constantin Donescu, prin în ţelegerea cărora a putut apărea cartea de faţă. Amintim ză o dată cititorilor că, din lipsa semnelor diacritice, tografia numelor orientale este aproximativă.A ELIADE

. armii osmos ş» mistoricii ştiinţei, eînd au Licc^cat sa ordor evalueze documentele babiloniene şi asiriene refer îa „ştiinţele naturii", au făcut aceeaşi greşeală todă de care ne-am ocupat în prima fascicolă a vitei asiatice. Şi anume, ei au căutat să pună în cît mare lumină frînturile de „adevăr ştiinţific" care întîmpină pe ici, pe colo în textele asiro-babiloniene — -:.:ordînd acestor sporadice observaţii empirice, acestor tehnici metalurgice sau ceramice o importanţă pe care * Ie n-au avut-o niciodată în cadrele civilizaţiei meso-pol amiena Este drept că acei dintre istoxicii ştiinţei carei ocupat de textele asiro-babiloniene au menţionattotodată şi concepţiile magico-religioase care se află îna-telmicilor empirice şi a unor „adevăruri ştiinţi-". Cei mai mulţi dintre aceşti cercetători, însă, au ţinut să sublinieze că asemenea concepţii magico-re-ligioase aparţin unei faze înapoiate din evoluţia mentală a omenirii, că ele sînt rămăşiţe dintr-un corp monstruos de superstiţii, pe care aurora ştiinţei greceşti îl va alunga pentru totdeauna din gîndirea mediteraneană. Se întlmplă astfel o răsturnare a „punctului de vedere" prin care trebuie judecate aceste documente mesopo-tamlene, similară aceleia pe care am întîlnit-o ocupîn-76ză şi indiană, Acte", pe „observaţi numai acele textilp^^^eratura alchimică centul căzînd pe „adevărul exactă" şi.„experimen care dovedesc asemenea

calităţi se bucură de atenţia cricului ştiinţei; sau, în orice caz, numai ele trec pe mul plan. Dar această înţelegere a „ştiinţei naturii" te o cucerire recentă a spiritului omenesc. Ea nu este nici absolută, nici universală. Voim să spunem că au 'stat şi altfel de „ştiinţe ale naturii" care nu s-ati lat pe criteriul cantităţii şi al măsurătorii. în 1 multor culturi istorice s-a elaborat o „ştiinţă a care nu are decît incidentale întîlniri cu conştiinţei europene. : ^ f 'Mj^Mmrăfifc pornim de la premisa că întregul corp de valori acordate naturii de către culturile extraeuropene „superstiţii", şi ne interesăm cu precădere de ai fragmente care coincid întîmplător cu seria adevărurilor noastre ştiinţifice (adică, justificate experimental) facem o grava greşeală de optică istorică. întocmai d cum un istoric al plasticii, uitînd că perspectiva este < descoperire a Renaşterii, s-ar apuca să cerceteze şi să evalueze pictura medievală sau asiatică prin acest cri-* riu al perspectivei, apreciind deci o lucrare fără nici ) \Ta!oare artistică în care se presimte perspectiva şi Jnorînd lucrări excepţionale pe motivul că au o vMune alsă a spaţiului. O asemenea greşeală de metodă & îcut, de altfel, după cum am arătat în Alchimia asia tica (fascicula I, Bucureşti, 1935), în domeniul alchimiei indiene şi chineze. Pentru că anumite texte tardive dovedeau virtuţi ..ştiinţifice" — adică, menţionau expc rienţe precise- şi un perfect spirit de observaţi au fost considerate ca o glorie a Indie.; sau De fapt, asemenea documente dovecleÎnciiuî^^hdamentdi%iWilordială a alchimitiftlMP inţă cosmologică şi soteriologică — începuse a se al-ra, devenind pe nesimţite o ştiinţă empirică, de Iabo-or. Una din concluziile cele mai semnificative ale cercetării noastre este, de altfel, tocmai această descompunere a vechilor „ştiinţe ale naturii" — care erau, în acelaşi timp, tehnici soteriologice şi ştinţe cosmologice — şi transformarea lor în tehnici empirice. Cînd sensul tradiţional al unei ştiinţe sau tehnici se pierde, omul dă altă întrebuinţare şi alte valori materialului acestei ştiinţe. Există o lege a conservării materialului care nu e decît corolarul legii degradării sensului înţe-legînd prin aceasta orice alterare, orice pierdere sau uitare a unei semnificaţii originare. Legea aceasta, care se verifică mai ales în folclor — unde anumite gesturi şi formule orale se conservă şi după ce funcţiunea lor primordială şi înţelesul originar s-au pierdut — va forma obiectul unui studiu special, în care ne vom strădui să demonstrăm legea descompunerii fantasticului. Vom încerca să dovedim că istoria vieţii mentale a omenirii, departe de a însemna o necontenită evoluţie, e străbătută şi de un ritm al degradării şi al morţii intuiţiilor fundamentale; şi că această descompunere lentă a unor sinteze mentale întru nimic inferioarq sintezelor care au urmat poate fi reconstituită în etapele ei mai importante. £Mtfj§>£tfttM|£to|^iMrik^| Consideraţiile de mai sus nu sînt fără directă legătură cu subiectul nostru. Punînd la îndoială validitatea metodei folosite de istoricii ştiinţei în cercetarea docu- .f.entelor asiatice — noi nu infirmăm dreptul aceste torici de a se ocupa de asemenea documente. Le ceren isă, să caute un criteriu obiectiv în cercetarea loi După cum pictura universală nu poate fi judecată pri: legile picturii moderne (care implică prespectiva), toaşa „ştiinţele naturii" nu pot fi judecate ] inţei europene. A continua pe o astfel de cale înseamnă IJBfcccepta riscurile unui criteriu subiectiv ; căci ce este altceva criteriul pe care îl aplică istoricii ştiinţei în judecarea documentelor extraeuropene, decît proiectarea unui fel de a \Tedea lumea (cantitativ, măsurabil) drept lege universală ? Este drept că ideea de „lege ştiinţifică" este un bun cîştigat şi că istoria eforturilor moderne către cunoaşterea ştiinţifică trebuie scrisă pe temeiul acestei idei. Dar nu putem aplica aceeaşi măsură şi în alte culturi, unde preocuparea de cunoaştere ştiinţifică a fost minimă sau, în orice caz, ea a apărut după ce vechile concepţii cosmologice şi magice se de-gradaseră. Ca să luăm o pildă chiar din zona pe care ne propunem s-o străbatem în paginile ce urmează — este cu desăvîrşire neştiinţific să considerăm anumite „descoperiri" empirice babiloniene ca o dovadă de inteligenţa acestui popor, şi să aruncăm restul concepţiilor lor asupra naturii în grămada dispreţuită a „superstiţiilor" sau „absurdităţilor magice". O asemenea evaluare a materialului este, în orice caz, lipsită de obiec- < tivilate. Or, pentru a înţelege spiritul unor culturi atît de diverse de a noastră, ni se cer în primul rînd criterii obiective de cercetare şi evaluare.Ni se poate răspunde că istoricul ştiinţei nu c dator . să ţină seama decît de acele documente în care se întrezăreşte sau chiar se realizează fragmentai* aurora ştiinţei greceşti, adică fundamentul cunoaşterii ştiinţifice. O asemenea observaţie, dacă ar fi întemeiată, ar infirma chiar validitatea disciplinei istoriei ştiinţei în domeniile extraeuropene. întocmai după cum n-arÎvea nici o valoare obiectivă o istoric a ştiinţei euro-ene — scrisă de un asiatic — în care nu s-ar ţine seama decît de acei savanţi care dovedesc în acelaşi^y^^dMfteN^mo: aia, fundamentul «o» al adevăratei cunoaşteri, din punctul de ere oriental. Din

nefericire, întîmpinarea de mai fjfmi e justificată. Pentru că în culturile extraeuro-pene pot fi descifrate destule „ştiinţe ale naturii" care, deşi fundamental deosebite de concepţiile noastre moderne, au totuşi legile lor de creştere, criteriile lor de validitate eţe. Istoricul ştiinţei trebuie să le cerceteze a;le înţeleagă — bineînţeles, cu alte criterii decît cele de astăzi —, tot aşa după cum istoricul artelor cer-■ ază şi îffiţflafofMffrele artistice cr<*^gfafl|$ )&iv scuîpturii^mgti sau alo perspeci^Si

„ştiinţele natur WWpMîWltu: lUMf^acă destă cosme ită — nu eaîumai întâmplător exprimate alfabetic. nulte, şi cele mai semnificative, sînt formulate simbol, arhitectonică, cosmografie etc. Am greşi i n-ara acorda acestor documente aceeaşi imp i pe care sîntem înclinaţi ş-o dăm documente] alfabetice. Ele exprimă tot atît do clar ret — concepţia unei anumite

fliittl^îesopoţailâi^Hkte mai mult ca în aităjfflj|j|B§f arhaică, concepţia fundamentală poate fi astfel definită : omologia totală între Cer şi Lume. Asta înseamnă mţ numai eă tot ce există pe pămînt există într-un anumit fel şi în Cer — dar că fiecărui lucru de pe pămînt îi corespunde eu precizie un lucru identic în Cer, al.cărui model ideal s-a realizat. Ţările, fluviiletemplele — acestea din urmă fiind, /edea, imaginea însăşi a Cosmosului istă real în anumite niveluri cosmice. Bunăc •nul oraşului Ninive a fost desemnat, în timpi; haice, după scrierea cerească; adică, după semnele „grafice" pe care le făceau stelele pe bolta cerului'. Fluviul Tigru se afla în steaua Anunît. Eufratul, în Steaua Rîndunicii: oraşul Sippar, în constelaţia Cancerului ; oraşul Nippur în Carul Mare 2. Ele existau în: aceste niveluri siderale — pe pămînt aflîndu-sc iginea lor, palidă şi imperfectă. cografia babiloniană a fost la început o „geog rafie stică", Ixarta lumii, aşa cum şi-o închipuiau babilo-2nii, fiind doar o imagine a hărţii lumilor cereşti. Ea era rodul observaţiilor şi al măsurătorilor — ci readucerea, în termeni de geografie terestră, a hărţii iturilor cereşti şi a Paradisului. în „harta lumii'' ttă de Thompson3, Babilon se află aşezat la cen-în mijlocul unui vast teritoriu în formă de cerc. jur împrejurul acestei lumi circulare —■ în care se5 J Bruno Meissner, Babylonien und Assyrien, voi. II (Hei-1925), p. 110.3 Referinţele la teslele asiro-babiloniene, în Charles Jeş.n,Le milieu bibliqtis avânt Jâsus-Christ, voi. III (Paris, 1&3C),367. iHiFw?jmM%ltaj»«^H^&BH3 Cuneiform Texts in the Brtţişh Museum, XX.H, 48, de S. Langdom, Le Poame sumenen du Paradis (Pan

P. îMHHo-?

olcuprind toate regiunile şi popoarele cunoscute babilonienilor — curge Fluviul Amar, Nâr-Marratum. Este întocmai imaginea pe care sumerienii şi-o făceau despre Paradis. Imagine care se regăseşte şi în tradiţia biblică a Raiului (Facerea, II, 10) : „Un fluviu ieşea din Raiu ca să ude grădina, şi apoi se despărţea în patru ape" 4. Fluviul care străbate şi înconjoară paradisul «'-îero-babilonian are şi el „patru guri"; de. altfel resia „la gurile fluviului" înseamnă, în cultura W-stamiană, locul pe unde se intră în paradis, pragul .^Şi care-1 trec nuiapiyi|6uritorii Şi eroii5. O apă suprafirească înconjoară Paradisul, întocmai după cum un fluviu înconjoară pămîntul: aceasta este o tradiţie universală a culturilor semitice. Uneori e vorba de un fluviu, alteori de un ocean. Iar credinţa aceasta într-un ocean ceresc şi un ocean care înconjoară pămîntul se regăseşte la un foarte mare număr de neamuri P. fe> Există un Ierusalim tTrc.^"^a^fi^^|Mt*»ii înainte ca cetatea Ierusalimului să fie zidită de mîna omului. La acest Ierusalim ceresc se referă profetul, în cartea lui Baruch, II, 42, 2—7 : „Crezi tu că asta e cetatea despre care,:am spus : In palma mUnilor mele

iSum,^ Comentariul cel mai erudit al tradiţiilor biblice în legătură cu Eden, din cîte s-au scris în ultimul timp, în Giu-seppe Ricciotti, La Cosmologia della Biblia e la sua transmis-sione fino a Danie (Brescia, 1932), p. 73 şi urm.e W. F. Albright, The Mouth of the Rivers („The American Journal of the Semitic Languages and Literatures", voi. 35, 1919, p. 161—195), în special p. 188 sq. Egiptenii de asemenea credeau că apa cerească — şi deci şi cea de pe pămînt — se împarte în patru fluvii. Vishnu Purana păstrează o tradiţie indiană similară, destul de veche : Gangele izvorăşte din muntele Meni (munte cosmic) şi se împarte în patru fluvii, ca să poată uda întreg pămîntul.G A. J. Wensînck. The Ocean in the literaiurc of the Western Scmites (Verhandelingen der Koninkligke Akademie van Wettenschappen te Amsterdam, Amsterdam, 1919), în special p. 15 sq, PSMMttlft'

82-am zidit ? Clădirea care stă acum în mijlocul vostru este cea revelată în Mine, cea care a fost gata încă i îmea cînd m-am hotărît să fac Raiul, şi pe care i-ar rătat-o lui Adarft înainte de a păcătui..." 7 Vom vede îdată că valoarea mistică a unui oraş ca Ierusal stă numai în faptul că e imaginea unui oraş ceres ci pentru că este considerat centrul Lumii. Ierusalimul ceresc a incendiat imaginaţia tuturor feţilor evrei; Tobia, XIII, 16, Isaia, LIV, 11, sq., zekiel, LX etc. Ca să-i arate cetatea Ierusalimului inezeu răpeşte într-o viziune extatică pe Ezekiel silică pe un munte foarte înalt (Ezek. LX, 2 sq.). într-ur pasaj (LXVII, 1 şi urm.), Ezekiel vede cum apele rorăsc de sub Templu, străbat multe ţinuturi şi se irsă în mare : şi „unde ajung aceste ape, duc sănă-te şî bogăţie", şi totul va trăi „pe unde trece toren-acesta". Nu e greu de recunoscut în aceste ape ale amplului străvechea tradiţie a „Apei Vieţii", de ori-le mesopotamiană, şi pe care o vom mai întîlni în rcetarea de faţă. Şi Oracolele Sibiline păstrează amin-tirea noului Ierusalim, în mijlocul căruia străluceşte „uii templu cu un turn uriaş care atinge norii şi e văzut de toţi" 8. Dar cea mai frumoasă descriere a» Ierusalimului ceresc se găseşte în Apocalips (XXI, 2 sq.) : ,.Şi am văzut cetatea sfîntă, noul Ierusalim, pogorîn-du-se din cer de la Dumnezeu, gătită, ca o mireasă împodobită pentru mirele eL.. (2). Şi m-a dus pe mine (îngerul), cu duhul, într-un munte mare şi înalt, şi mi-a arătat cetatea cea sfîntă, Ierusalimul, pogorin-du-se din cer, de la Dumnezeu (10)... Şi avea zid mare şi înalt şi avea douăsprezece porţi, iar la porţi doispre-7 Charles, Apocrypha and Pseudepigrapha of the Old Testament, voi. II, Oxford, 1913, p. 482, notă. Idem, p. 405 ; Alberto Pinedaici (Roma, 1922), p. 95-

nSTc«rJţ; mşt S6K

-96 ^'JSIKI^RMWOracoli Sibillini givr

amm9*H> •

:e îngeri şi nume scrise deasupra, care sînî numele or douăsprezece seminţii, ale fiilor lui Israel (12)..: v* zidăria zidului ei este de iaspis, iar cetatea este de aur curat, ca sticla cea curată (18). Temeliile cetăţii sînt împodobite cu tot felul de pietre scumpe: întîia piatră de temelie este de iaspis, a doua de safir, a treia de caleedoniu, a patra de smaragd, a cincea de sardo* nix, a şasea de eornalină, a şaptea de hrisolity a opta de berii, a noua de topaz, a zecea de hrisopras^jESEL sprezecea de iachint, a douăsprezecea de ametistă (19—20). Iar cele douăsprezece porţi sînt douăsprezece mărgăritare ; fiecare din porţi este dintr-un mărgă ritar. Şi căile cetăţii sînt de aur curat, şi străvezii ca sticla (21).,. Şi cetatea nu are trebuinţă de soare, nici ele lună, ca să o lumineze, căci mărirea lui Dumnezeii a luminat-o şi făclia ei este Mielul (23)... Mi-a arate* apoi, rîul şi apa vieţii, limpede cum e cleştarul şi ca izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al Mielul

(XXII, jlfHHSL. -ksMf&lBJHmwmVom avea prilejul, în capitolul următor, să cercetăm sensul simbolic al pietrelor preţioase care alcătu-iesc zidurile Ierusalimului ceresc. Deocamdată să o" servăm că acest model ceresc al cetăţii Ierusali seamănă foarte mult cu prototipul tot ceresc, al Babi-lonului9. Un text babilonian tradus de Meissner10

pr~ eizează că .,Steaua bucata de cîmp este Babilon". Steai aceasta era situată în constelaţia Berbecului (Arie care, se ştie, „conduce" sau ..domină" zodiacul — înto mai după cum Babilonul „conduce" lumea, fiind ce trul cosmosului. Burkitt a dovedit că atunci cînd Pe a luat, politiceşte, locul Babiloniei — Pers a fost aşezată în constelaţia Aries. A fost învesti9 Hugo Gressmann The Toweţ o.fRciigioa, New York. 1028), p. 6° r.q. truno Meissner, op. cit., p. 410.*■■:&& ||li

<!m0m00'Sim im^mt^fviTemplulOmologia Cer-Lume este ir strucţie babiloniană. Simbolismul atît de plelor (zigurat) nu poate fi înţeles decît pe „teorie cosmică". într-adevăr ziguratul era zidit" ea-Lume : etajele simbolizau diviziunile Universului, lumea subterană, pămîntul, firmamentulil. Ziguratul este de fapt Lumea, întrucit el simbolizează muntele Cosmic. ilil'iJlpri'nlwiifcitţiilIMiliilliI pMii vedea îndată — itâMiHr decît o perfectă imago munâi. Cercetările lui Dombart au dovedit definitiv că zigurat eraii--' „Kunstliche

Berge" t2, avînd ca model material muntele sacru i3. Numeroase scene pictografice chaldeene reprezintă pe Zeu înălţîndu-se între doi munţi **, ca un adevărat zeu arelui. Muntele sacru este adevăratul tron, căci domneşte zeul, siâpînuTşi creatorul Universului, .n", „templu%^|Mli|ii osmic", nu 0r§ţUi^t W$ .sinonimice ale aceluiaşi simbolis le vom întîlni necontenit în cos ira mesopotamiană.r nume le templelor si turnurilor sacre dintză identitatea dintre muntele cosmic şi r Î :iMuntele Casă". ..Casa Muntelui tuturor■*»

identitatea dintre muntele : -^Muntele Casă", ,,Casa Muntelut,s (traci franceză, P,HMMley... l.es SujnerietMrobârt, Der Săkr*'22'; fh. bombap. !'.DCT Sahro.ltmurm,habylonismim.85ţărilor", „Muntele Furtunilor", „Casa Hotărîrilor" (oracolele), „Casa Mormîntuiui"', „Legătura între Cer şi Pămînt" etc.I5. Termenul sumerian pentru zigurat este U—Nir (munte), pe care Jastrow îl interpretează ca : „vizibil de foarte departe" 16. Analiza numelor pe care mesopotamienii le dădeau oraşelor de frunte revelează hotărît funcţia simbolică a oraşului. Larsa era numită, între altele, „Casa legăturii între Cer -şi Pămînt". Bnbi-lon avea foarte multe nume, printre care : „Casa temeliei Cerului şi Pămîntului", „Legătura între Pămînt", „Casa Muntelui Strălucitor", ..Casa S lui Vieţii" 17. Pretutindeni, simbolul centrului.Templul, aşadar, participa la un altfel de „E spaţiul consacrat, singurul pe care culturile arisiderau „real". întocmai după cum timpul era decît „anul liturgic", adică timpul consacraţidin ..sărbători", care se desfăşurau înlăuntrul saujurul templului. Aici, în templu, în „centrul" Uni-rsului, se afla tronul zeului. Un cilindrii din timpul2lui Gudea ne spune că „iatacul (zeului) pe care el (regele) 1-a zidit era (asemenea) muntelui cosmic" 18. Monumentele mexicane, Teocalli, erau şi tronurile zeilor. Funcţia lor sacră şi simbolică corespundea rolului pe care îl aveau turnurile Ha şi Ta în China, şi siupa în India19. în ceea ce priveşte simbolismul unui templu indian, am cercetat această problemă, folosindu-mă de rezultatele la care a ajuns Paul Mus, în studiul: Bara-b'iiăur. templul simbolic. Reichel a arătat că importanţacare o avea la prehelenici şi greci muntele, stînca,. »? Idem, p. 34. .vA^trfi akarakKtf&K,10 Morris Jastrow, Sumerian and Ahhaălan VI ngs („Journal ol tlie American Oriental Sivoi. 36, p. 274—299), p. 289.11 Dombart, Ver Sakralturm, p. 35. 18 Albright. The Mouth of the Rivers, iP Dombart, op. cit, p. 15. &tf»2Î ŞBtTŞBRt%piatra se explică prin idei similare20. Aeelaşi „sistem" explică — după cum vom vedea, mai pe îndelete, în paginile ce urmează — şi betk-el din Cartea Facerii (28, 12), şi tronul lui Soîomon (I Regi, 10, 18 şi urm.), şi de-voţia preislamică faţă de piatra sacră, Ka'aba. Chiar în religii relativ recente, ca mithraismul, sanctuarul era, la origine, cu desăvîrşire închis în munte 21.Vom avea necontenit prilejul să verificăm polivalenţa simbolurilor care stau la baza culturilor arhaice» De altfel, ceea ce caracterizează simbolul şi-1 deosebeşte dC celelalte forme de cunoaştere este tocmai această coexistenţă a sensurilor. Structura sintetică a gîndirii „primitive" îşi găseşte un excelent instrument de exprimare în simbol, care unifică niveluri felurite de realitate cosmică, fără ca, prin aceasta, să le „neutralizeze". Polivalenţa simbolului face posibilă coexistenţa sensurilor şi, în acelaşi timp, păstrează „diversul", „eterogenul", aşa cum va încerca să dovedească lucrarea de faţă. Reîntorcîndu-ne la exemplul nostru, muntele are, în culturile mesopotamiene, şi înţelesul de „pragul Tărîmului celălalt". Pe acolo, prin munte, trec sufletele în lumea morţilor. Expresia obişnuită, în limba asir;

pentru verbul „a muri" este : „a se agăţa de munţi De asemenea, în limba egipteană, myny, „a agăţa", es un eufemism pentru „a muri" *. Soarele apune înt munţi, şi tot pe-acolo trebuie să fie drumul mortul către lumea cealaltă. Dar alături de această valenţă funerară, simbolul muntelui are şi un sens metafizic, cu mult mai important. Muntele este, am văzut, cen30 Vezi şi Eisler, Weltemnantel und Eimmelszelt (Miin-cben, 1910), voi. II, p. 502. a Mpitha tţmiM^BB ■*21 Franz Cumont, Textes et monumerd^ figures reUîifs aux mysteres de Mithra (Bruxelles, 1896—1399), voi. I, p. 57.22 H. Zimmern, Zwn babylQnischen Neujahrsfest, H

(Leipzig, m8)mmwBmt WnWmK^MmMmf ^»-*v

lumii, şi de aceea, după moarte, sufletul este a^g^q esc către acest „centru". Să ne amintim că pentru niturile tradiţionale real era numai ceea ce era sacru ; spaţiul 00mşA (templu, oraş etc.) era singurul „real", deoarece Universul întreg se concentra acolo. Singi^g^' timp real era timpul liturgic, consacrat şi omul p&r-. ticipa la acest timp absolut (formulă obscură a elpŞ» nităţii) numai luînd parte la sărbători sau fiind prezent in rituale. Atras, cît timp era în viaţă, către „centru", este foarte firesc ca, după moarte, omul să asculte aceleaşi chemări către absolut, către real, şi să se „apropie de munţi". întrucît moartea este o trecere dincolo, într-o zonă mai „reală" deext nivelurile profane ale acestei lumi — iar muntele simbolizînd centrul, adică iatea absolută — formula „apropierea de munţi". jş< capătă şi o justificare metafizică. ■.:.., • ■-—• centrul lumiiăfiguratul înfăţişează cosmosul. Virfui lui este „centrul" suprem, asimilat mai, tîrziu cu Polul. Regele, ur cind etajele unui zigurat, ajunge în centrul Universului, identiiieffidu-se astfel cu Zeul care locuieşte la Pol2s. Oraşul sacru, care cuprinde templul între zidurile sale crenelate, devine şi el un centru, vîrful muntelui cosmic (adică, de fapt, al Lumii). Locuitorii săi sînt identificaţi, magic, cu stăpînii divini ai „centrului", cu zeii. Astfel se întîmplă în anumite oraşe indiene ?/' şi foarte multe cetăţi orientale 25.r'3 Paul Mus, Barabuăur. Esquisse ă'unc hist< âăhismc fondee sur la critique archâologique de ris, 1935), voi I, p. 238 etc,24 Mem, p. 352.. Jeremias, Handbuch ăer aUorientalis kultuf (ed. li. Berlin, 192»), p 113, 142 etc.Toate limbile au păstradui: „buricul pămîntului'-. în anumite tradiţii .se? ite, asta nu înseamnă numai că acolo este adevăratulutru al lumii, ci şi că de acolo a început creaţia lumii.2l prea Sfînt a creat Lumea ca un embrion. întocmai ipă cum embrionul creşte de la buric în afară, tot aşannnezeu a început să creeze Lumea de la buric şi îOlo s-a răspînclit în toate direcţiile"26. Iar „buric imîntului", pentru evrei, este Ierusalimul şi, în ge-f:ral, ţara sfîntă. De aceea, Yema afirmă : „Lumea a st creată începînd de la Sion" 27. Palestina fiind cen-ml creaţiei, buricul pămîntului, se află în vîrful numelui cosmic, într-adevăr, după un text rabinic : „ţara Israel n-a fost înecată de potop" 28. Tradiţiile isla-lice au păstrat aceeaşi cosmologie mistică, învestind. lecea şi Ka'aba cu virtuţile Ierusalimului. în Kisu'î Isim următoarea afirmaţie : „Tradiţia spune : Steaua jlară dovedeşte că cel mai înalt loc este Ka'aba, pentru se află în dreptul centrului Cerului" -^ în toate tradiţiile semite, ccninil („buricul pămîntului") era imaginat ea vîrful muntelui cosmic Ue^^p importanţa munţilor in cosmologia şi metafizica semită, lunţii au fost creaţi cei clintii, îndată după Ap%le p iordiale (Tehom) m ; ei sînt temeliile pănuntuluibgL tradiţia arabă „stupii păîttîiatului" ; munţii unesc lu-leclesubt ; din munţi izvorăsc pămîntul. iar norii de ploaie Icătuiosc. Cele mai sacre io-lea de deasupraj, care facoraA. J. Wen rning ihc Idem p. 16dear. of the Western arth (Amsterdam, 1916)Idem P' 15ibidem. tfyjiq a9^mele simbolizează pretutindeni haosul, devenirea itricea tuturor vii-Uialiluţilor, Apariţia munţilor bolizeâză începutul Creaţiei, al manifestării, a,l formelor.

incuri erau înălţimile : muntele &nai la evrei, Gerizim şi Ebal Ia samariteni ; Mecca se afla între doi munţi, Paradisul, „buricul pămîntului", era aşezat, după tradiţia siriană, pe un munte mai mare decît toţi munţii de pe pămînt31. Să ne amintim că idei asemănătoare se întîlnesc la babilonieni, la egipteni, precum şi în anumite tradiţii indiene. Drumul spre Paradis, drumul spre tărîmul morţilor (la egipteni, chaldeeni), drumul spre lăcaşul Zeului — toate se aseamănă : este acelaşi drum spre munte, aceeaşi „ascensiune", care de cele mai multe ori se face în mod simbolic, urcînd etajele unui zigurat sau terasele unui templu indian *2. Sensul tuturor acestor formule nu e greu de descifrat: drumul spre munte înseamnă apropierea de sacru, de real, de absolut ; într-un cuvînt, este o consacrare (învestirea regelui cu virtuţile zeului se face urcînd treptele tronului sau etajele ziguratului, adică muntele cosmic; itinerarul sufletelor morţilor, ca şi drumul eroilor în căutarea nemuririi — Ghilgameş, Heracles etc. — străbate şi urcă nenumăraţi munţi). „Buricul pămîntului", muntele cosmic, este singura zonă sacră din toată întinderea care înconjoară pe om ; şi de aceea Creaţia a început de aici, Haosul a fost întîi aici alungat. Apele potopului (reactualizarea Haosului, adică a oceanului primordial, âpsu) n-au putut înghiţi vîrful muntelui, centrul static, de unde a început a doua creaţie.După cartea siriană Peştera comorilor, Adam a fost creat în centrul pămîntului, în acelaşi loc unde mai tîr-ziu s-a ridicat crucea lui Iisus33. Tradiţia aceasta este extrem de preţioasă ; pe de o parte se descifrează aici•----------->ifrtem, !>/■*&«!«'*, rMltj»*OpiW°l>'<Jii' iiiS "1"31 Wensinck, op. cit. p. 14. *fciU!AE«<j 4MlpfcMŞf$~32 „Un temple indien est bâti en plerre, un voyage â Taxe du monde. et l'entree processionnelle de ses portes un rlte d'entree..." (P. Mus, Barabudur, p. 315). ■■>•.4***13 Wensinck, op cit., p, 22. ^i^tMmfiWJumq9m^l tssmasite'jv Munascuns alsntificatcu microcosmos^MHHMffiNIIP2^ sînt făcuft*t' „buricul pămîntului"). Pe de altă parte, se afirmă precis că mîntuirea omului — prin patimile lui Hristos —-a fost posibilă printr-*? întoarcere la „centru", întocmai cuaa afirmă toate tradiţiile. Iisus, pătimind în vîrful muntelui cosmic, pe locul unde a fost creat Adam, în centrul existenţei — răscumpără, prin sîngele Său, păcatele întregului neam omenesc, şi-1 mînluie. Patimile Iui Iisus Hristos s-au desfăşurat peste tot Pămîntul, căci Golgota, fiind vîrful muntelui cosmic, cuprinde magic planeta întreagă. Agonia a început şi a sfîrşit în reali-'stenţei (orice altă zonă, articipă ţa devenirea nc-la ontologie, la „cveni-lolismul crucii ar^c aceste idei, dar ne-ani propus să nu ne ocupăm tît de motive arhaice şi să nu di^ional prin forme recentes4.în orice caz, pretutindeni în lunu legătura aceasta între, „centru", „r „primul om", „moarte". Ierusali punctul de legătură al pămîntulu:m simcui pe unde se poate pătrunde în lumea celalitradiţie siriană ne ispune că Adam, după potop, a fost îngropat, ,.la poarta pămîntului" 36, adică acolo unde în-Sî Documentele ebraice relative la Templu, şl cele creştine relative la Golgota, care pun în lumină identitatea Ierusalimului cu „buricul pămîntului", au fost adunate de Brawer, Patăstina nach ăer Agada (Berlin, 1920, Gesel. fur Palost Porschung VI), p. 7—21. La Şechem, pe muntela Gerizim (Judecători, 9 36, sq.) pare a fi fost un sanctuar numit „buricul pămîntului" : cf. Albright, The Locatwn of the Gardcn of Eden („American Journal of Semitic Languages". voi. 39, 1922, p. 15—31), p. 28. gfi^_,35 Textul în Wensinck, op cit., p. 25 şi urm. texte evreieşti,

'Sare*01 în Wensinck> op cit' p-27, '"JWMM^tea morţilor. Islamul a asimilat ereumţae» »ă care mormîntul lui Adam se află la Ierusalim io asemenea, tradiţiile islamice afirmă că toţi profe[ii sînt îngropaţi la Ierusalim37. La Mecca se găseşte şi

astăzi un puţ în care se pun ofrande pentru morţi. Nu este vorba de superstiţia, destul de răspîndită, că morţii tocuiesc sub pămînt şi li se pot, deci, trimite ofrande prin gi'opi sau puţuri — ci de ideea tradiţionaIMpI Mecca, fiind centrul pământului, este singurul punwfiif legătură cu Cerul şi cu celălalt tărîm. fL8*??!Prin centrul lumii — după cum vom vedea în graful următor — trece axa Universului, şi a înalţă arborele Vieţii. Ritmurile cosmice şi viaţa s< făşoară începînd de la „centru". De aceea se spu: Ieursalimul e „bogat în ape" şi că norii de ploaie j^ux-nesc în cele patru colţuri ale lumii de deasupra cetăţii ■ te33. Ploile aduc fertilitatea şi bogăţia, fac posibilă viaţa şi armonia, dirijează anotimpurile. „Apele" >ditoare numai întrucîfc ritmul lor e regulat de entru". Tradiţii similare s~au păstrat în Islam, îirî mărturiseşte : „Abiî Huraira a spus, întemei autoritatea Profetului : toate rîurile, şi norii, şi a şi vînturile vin de sub stînca sfîntă a Ierusalimului Kascwîni repetă aceeaşi tradiţie, cu privire la Mec „Dacă ploaia bate într-o parte a Ka'abei, în anul acela fertilitatea) se va întinde în acea direcţie ; cînd ploaia bate în toate părţile, fertilitatea va fi universală" m. în India, „locul sacrificiului" este adesea numit „buricul pământului1'', pentru că prin „sacrificiu" se susţine Universul, există ritmurile, viaţa,

armonia. Altarul, „locul sacrificiului", este numit de asemenea ,,pîntecul (matri-y idem, I aa^SSijK'*^^™ Idem, p. 00—31 M Idem, p. 33. w Idem,, p. 35.-.?■- ■■):■/.

cea) ordinii cosmice" 4i. Indienii au identificat încă din timpurile vedice altarul sacrificial cu „burieu]" 43. Aceeaşi „teorie" se întâlneşte- la eruditul Clement Alexandrinul : „altarul pe care arde tămîia este un simbol ai pămîntului zăcînd în central Universului" &. 0§b tradiţie semită foarte răspîndită îl face pe Adam să locuiască într-un cort pe locul „Casei lui Allah", adică în „buricul pămîntului". Agni, zeul indic al focului, stă şi el în „buricul lumii"fA. Omologia între Cer şi Pămînt este tot atât de riguroasă şi în India. „Centrul", Pămîntului se identifică magic cu „centrul" Cerului, m&iimn din Rig Veda afirmă : „în buricul cerului s-a aşezat preotul care pregăteşte sacrificiul" K. Simbolul centrului explică toate aceste formule; „buricul cerului" înseamnă „buricul sacrificiului", căci numai zona consacrată a altarului există real, într-un chip absolut, cum există „Cerul". Integrarea omului în realitate face prin întoarcerea sa la „centru". Ritualul con-:ră pe om, îl face „asemenea zeilor", pentru că îl ace în „centru", în realitate, în absolut. Mistica indiană este întemeiată pe această restau-rare a omului în propriul său centru m.Tehnicile ascetice indiene acordjl o mare importanţă„buricului" ; răsuflarea (aerul, „fluidul vital") trebuiedusă de la „buric" la inimă ; concentrarea yogistă seface de cele mai multe ori în „buric" i7. Practici ase-41 Expresia din Rig Vcda : ritasya yonih.« Rig Veda, II, 3, 7 ; IX, 72, 7 ; IX, 62, 39 etc,43 Siromata, V. 6, citat do Wcnsincfc, cp. cit, p. 40.44 „Agni şi-a aşezat puterea sa în buricul lumii", Rig Vcda, II, 76 etc.45 Rig Veda, III, 4, 4 etc.40 Vezi studiul nostru Homology ană Toga, care stă s8 apară în volumul omagial al lui Ananda Coomarasiyamy (Cal-' cutia şi Londra, 1937).47 Texte şi comentarii în cartea noastră Topa, Essai sur Ies origines de la mystiqitc irtMcnnc (Paris, 1930). p. 123. 149.216, 220*2 mimqUC indîCm* (PariS' 1930)« P W 1*

'iiascetică extrem se întîlnesc şi în anumite forme de misticăştină, bunăoară în hesichasm48. Aceeaşi identitate „buric" = centru ne întîmpină în culturi mult depărtate între ele. în limba gaelică imleag sau iamlag (buric) are sensul de centru. Capitala incaşilor, Cuzco, era denumită ,.buric" 49. în anumite legende europene, studiate de Hartland 50, se spune că Iisus a fost conceput prin ureche ; urechea este o formulă a simbolismului spiralei, care are acelaşi sens metafizic de centru. ,i Am putea culege la nesfîrşit documente, din toate culturile tradiţionale, asupra simbolismului „centrului" 3t. Nădăjduim s-o putem face, pe-ndelete, altădată.Deocamdată să adăugăm că „buricul" este identificat cu „tronul", locul tinde stă regulatorul Universului, obicei, în mitologiile şi arhitectura sacră semită, „tronv este înconjurat de un şarpe53. Tronul lui Solomor

colăeit în jurul său un astfel de şarpe. în legendele tuturor popoarelor, şarpele morile şi mormintele funerare53. Dacă tro simbol al centrului lumii şi deci al Pămîntului simbolizează, aici, Oceanul, întinderea haoti lor, care înconjoară din toate părţile, după celor vechi, Pămîntul, şi încearcă să-1 îngh:m areLa Methada d'Oraison loma4â Irene Hausherr, S. Y, cha&se (Orientalia Chri 164—165 etc. ^^^j*49 Donald A. Maefce: don, 1925), p. 116.50 Legond of Perseus,51 Documentele seri: studiate de Roscher în cele două moni Otnphalos. . 'Vr^-ka^; 1 nit « 3A -Jj/fţ52 Wensinck, op. cit, p. 60 sq.53 Sensul acestor leeende şi si cartea noastră La Mandragore.35 A. J. Wensinck, The Ocean in thc Literature of the jRpern Semites (Amsterdam, 1919), p. 15 sq., Pi9*1927), p. 102,of Symbols (Lon-1394), p. 131. lumea greacă, sînt ii celebre asupra luieste discutat laatfltemH - pomul ri^eSP^SS^a templulii Univorsu-,rul lumii °'mîntese st;a aceasta îrCentrul>sopotam5&'Jatemeiazăifj|:Omologiatimml i seli -ird ischen Pa-Heine-Geldern —Am văzut că oraşul în mijlo palatul era considerat el îns i. După cum Suveranul ceresc >ale (adică, la Pol)y tot aşa „oraşul sacru". în Capitală; •o Suveran, Capitală etc. ii etc. nu se întîlneşte nu ntologiile semite. Cultura chineză bună parte pe o aStifilliţBfeoncepţic Tectă între Cer şi rallelismus", cumîntîlneşte şi în sim^iBH^B|f|||psiati<'; deşi î probabil, rădăcinele în străvechea cultură b£' aţfrfftm' anul «ft insul* a> |p*ntfţMpiguratul este d^Mlj|^l)fr<Ţj||r'^ Şi locul mKte Cerul cu i'amimul. Turnul cel mure din apă cuîn am văzut, nu se numea numai Poarta »— pentru că Cerul se deschidea deasupra sa —, emelia Cerului şi a Pămîntului57. Etimologia populară a cuvintelor Babilon şi Babei era tocmai aceasta : Bab îlu, adică „poarta lui Dumno&u'Ş Pe aici, prin oraşele sacre şi mai ales prin Templu („buricul pămîntului") — se putea ajunge la Cer. Legendele babi-loniene care ne vorbesc despre „călătoria în Cer" auB:' Sc-Ma-Ts'icn, Les Mcnioires, trad. par. E. Chavanncş, Voi. I (Paris, 1893), p. 212, 243 ; M. Grauet, La Pcnsec chinoise ţPariş 1934) p 93 şi urm., p. 104 sq., 323 sq ;. II. Maspero, Ln Chine' antiqiie (Paris, 1927), p. «05 sq. ; P. Mus, Barabudur, 'Esquisse ă'unc hlstdîre du boudhisme foniec sur la Critiqw archeologique des textes (Paris, 1935), voi. I, p. 117 şi urm., p. 243 422 ni urni, ^^P*^^^^^^^^Q* Von Heine-CcMern, XVeitlnld und VMuform in Sudo-Sîasten („Wiener Beitrag zur Ivunst und Kulturgcschiclv «ns», voi. IV, 1930), p. 48.57 Jeremias, HondliucJ», p. 141 sq.W%-<:'

■HMHHIItfel destulă asemănare cu credinţele altor popoare .drumul spre Ceruri" se desface muritorului prin •oprierea „Stîlpului Cerului" m, mt&a&kNe-am depărta prea mult de hotarele studiului de faţă dacă am cerceta cum se cuvine acest simbol al „Stâlpului Cerului", care nu este altceva decît Axa Universului, „Pomul Vieţii" care creşte în centrul Lumii, în „buricul Pămîntului". Foarte multe tradiţii vor-. ***** de un Pom uriaş, care cuprinde sau susţine în-: pămîntul. Arborele cosmic, Ygdrassil, din mito-scandinavă nu este decît o formă a acestui simbolism universal. Ne propunem să dezbatem problema „Pomului Vieţii" într-o lucrare specială. Deocamdată să amintim că popoarele siberiene şi ugro-finiee, au păstrat foarte limpede mitul pomului „stîlp al Cerului". Uno Holmerg a adunat în două monografii bo-e 59 tot materialul de

care dispunem astăzi cu privire Ia această credinţă. Este semnificativ de .remarcat că ugrienii îşi închipuie „Stîîpul Cerului" ca o coloană cu şapte caturi60, întocmai după cum ziguratul are şapte etaje, iar templul Barabudur şapte terase. Credinţa în acest „Stîlp al Cerului" se confundă, uneori, cu credinţa într-un munte cosmic, pe care mongolii şi nucii îl numesc Sumur sau Sumer, iar buriaţii Sum-53 Uno Holmerg, Der Baum des Lebens (Annaîes Aca-le Sciemiarum Fenicae), Helsinki, 1923, în special {>itdlul „Die Weltsaule", p. 9 şi urm.s'} Der Baum des Lebens; Finno-Ugric and Siberia hology (Boston, 1927, voi. IV din seria „Mythoiogy Eaces").60 Finno-Vgric Mythoiogy, p, 333 sg.61 Idem, p. 341. Numele acestor „munţi cosmici" tră jnea lor indiană. Despre Meru, vezi W. Foy,Kultbauten als Symbole des Golterberges (Leipzig,

-l06*muntele, stil, ^fcşînt în cent-t \e& absolută ; -toaa osie cei cer de patru f,urile în gîodirei primată în patri arborele şi Giganţii Cosmosului ; toatecoincide perfect cucosmologie a inşi pe autorul Apoca-

STpenal pe puncte iimmt, po-Jînaîe sau ;e.pendantele" ş\ „armoniile" — structura însăşi a unei viziuni magice a Lumii — se răsfrîng pretutindeni. Tot ce e cunoscut, tot ce e concret — participă la acea-î', Mus, Barabudar, p. 117 sq. *jS |n£yH''' idem, p. HO sq, 438 sq.■ coincidenţe în P. M«s, Bambrulur, în i 292 şi. thm, p. fi51 şi urm., p. 383 şi urm. dte. Cf. W. Andrae, Die Jonische Saule. Bauform oder Symbol ? (Berlin, 1938), p. 50 sq. ; Jean Przyluski, Les sept terrasses du Barabudur („llarvard Journal of Asiatic Studies". July, 1936, p. 251—256) ; A Coomaraswamy, Elements of Buddhist Icono-graphy (Oxford University Press, 1935), passim.* L. de Şaussure, Le Cadre astronamique des iiislons ăe VApocalypse („Âctes du Congres International d'Histoire des97lege magică a corespo7iacui,<it. cosmosul e împărţit regiuni, stăpînite de zei, dirijate de planete. Intre anumită zonă cerească, planetă care o domină, zeuJ care o reprezintă există relaţii magice, de „corespondentă" SI .înfliiAntă" TV.* ~~şi „influenţă". Tot ce se întîmplă într-o ase-enea regiune cerească se va întîmplă, într-un anumit fel, şi în viaţa care, pe pămînt, cade sub „influenţa" eî. Evident, aceste „influenţe" nu se exercită întodeauna direct. Există nenumărate raporturi, nenumărate niveluri între Cer şi Pămînt. Numai într-un Centru, şi numai în condiţii speciale, Pămîntul poate fi legat de Ger direct. în celelalte zone de realitate, influenţele se exercită oarecum prin ..proximi".Bunăoară, se ştie că fiecărei planete îi corespunci un metal şi o anumită culoare co. Tot ce era colorat — animal, plantă, piatră — cădea sub influenţa unei planete. O „corespondenţă" similară întîlnim în China, unde fiecare regiune siderală era reprezentată printr-o anume culoare. Evident, cum fiecare planetă — la babilonieni — era stăpînită de un zeu, fiecărui metal îi corespundea o divinitate. Enlil, care „stăpînea" prima lună a anului — deci îşi exercita influenţa şi asupra unui anumit timp, consacrat lui — era „reprezentat", în ierarhia metalelor, prin aur. Cînd zeul Shamash JUH locul lui Enlil, deveni el stăpînul celui mai nobil şi mai preţios metal, aurul. Un text neobabilonian ind astfel raporturile diţître zei şi metale : Enlil — aur.tligions", Paris, 1935. voi. I, p. 48Î sq.) : La cosmologic ieuse en Chine, dans Viran ct chez Ies Prophetes hebre , voi. II, p. 79 sq. Cf. opera de sinteză a aceluiaşi ani Les origines de Vastronomie chinoise, nouv. ed. Paris, 1930. 66 Bruno Meissner, Babylonien und Assyrien, voi. II,

Î argint, Ea — bronz, Ninidni — „piatră" C7. Re: e acestea magice între planetă, zeu şi metal — ca ează, ta rîndul lor, corespondenţe între culoare, timp al naşterii, soartă etc. — se regăsesc pînă şi în

credinţele populare medievale.în Grecia, ele au fost în orişice caz primite din Me-sopotamia. Arabii, fie că le-au luat de la grecii epoca helenistică, fie că le-au asimilat încă înainte convertirea lor la islamism — le-au dus mai departe în ftiinţa medievală, mai ales în alchunie m,Omologia dintre Cer şi Lume implică, aşadar, inită serie de corespondenţe magice între toate pp-îele existenţei. Nu e greu de înţeles de ce o anumită doare exercită o influenţă fastă sau nefastă, de ce un anumit metal exaltă sau deprimă, de ce un anumit „timp" este de bun augur sau nociv. Aceeaşi forţă mr gică avîndu-şi centrul într-una din regiunile sideral dirijată de o planetă sau subsumată unui zeu — se di: tribuie în toate nivelurile realităţii, prin „proximi prin corespondenţe.Anevoie am putea preciza dacă, în cele mai vec!îpuri ale culturilor mesopotamiene, această cosmjie, întemeiată pe omologia dintre Cer şi Pămînaborase deja noţiunea precisă a destinului omulu:rijat de astre. în orice caz, aflăm această concepţidar în miezul istoric al culturii mesopotamiene.------------ .w!fmaj|§c7 Meissner, op cit., p. 254 ; G. Furlani, La religione ba-onese-assira, voi. I (Bologna, 1928), p. 314 ; id., p. 121, , 168.•** Julius Ruska, "Das Şteinbuch des Aristoteles (Heidel-bei-g, 1912), p. 89* sq. Fritz Saxl, în studiul său Beitragen zu einer Geschichte der Planetendarstellungen im Orient und im Okzident („Der Islam", 112, p. 151—177) încearcă să explice credinţele astrologice ale arabilor din Harrân prin străvechile dogme babiloniene. Ii răspunde Ruska, în erudita sa monografie Griechishe Planetendarstellungen in arabischen einbuchern (Heidelberg, l"^^575n« î» «Ml <Wf

».>1«thr**fu, âmm v*** ** *:

I iRRt, de altfel, decît o consecinţă directă a cosracH WjL Dacă a trecut timp pînă s-a impus conştiinţe»tuturor oamenilor, timpul a fost luat de descoperireaacestor consecinţe, iar nu de crearea lor.Vom reveni asupra acestei fundamentale concepţiitind vom discuta metalurgia babiloniană. Deocamdată,t notăm importanţa pe care a avut-o viziunea magicii apra naşterii astrologiei mesopotamiene, şi covîrşi-toarea ei influenţă în lumea vest-asiatică şi mediteraneană. Noţiunea destinului implacabil a fost fundamentată prin această viziune magică. Ideea de „libertate" avea o cu totul altă valoare într-un Cosmos închis, străbătut de forţa magică a astrelor. Tot ce cădea xperienţa omului venea încărcat cu o energie ma-( văzută, care altera voinţa omenească. Născut sub puterea unei anumite stele, participînd fără la un anumit destin cosmic — problema mîntuirii, u ă libertăţii omului, se cerea rezolvată în direcţii cau astăzi, par de-a dreptul absurde pentru o conştiinţa europeană şi creştină. Nu s-a pus încă în adevărata ei lumină revoluţia pe care a făcut-o creştinismul în această privinţă, distrugînd destinul individual, astrologi resiaurînd libertatea umană, solidarizînd omul cu. destin colectiv, adamic, în locul soartei magice, ce mice69. ^5lL^M«^''C,V',irtâflteiy:-. i ţm^^^'J^ Dacă tot ce există pe Pămînt există şi în Cefgj|pi chiar sub o altă formă —, dacă viaţa pămîntcască răs-ge structura şi dinamica siderală, era fatal caii corpul omenesc să fie considerat ca o oglindă09 Printre foarte puţinele lucruri bune, de sinteză, c s-au scris asupra acestei probleme, trebuie notată cartea 1 S. Angus, The Mystery-Religions and Christtbntty (Londo1925), p. 1G4 şi urm., p. 250 t^ME"*mwwmmw *W«jwwir«

MSUOTSCA JUDETEANAÎ]Cosmosului. Intr-ad^fltf^||g|||^|^ea.sta o întîhjjpt |pâg$ţ§§, popor arioglo^r4fe|^|jpdc influenţat de su-f^flţSşM şi. de acca^fpşg^0^}i^S^eeca ce priveşte viaţa religioasă. Magia hitită este străbătută de omo-logia între macrocosmos (Universul) şi microcosmos (corpul uman). Capul omului corespunde Cerului, mumie sale corespund pămîntului, ochii săi apelor, şi aşa mai departe. De aceea, într-un text de magie medicală pe care îl rezumă Furlani70 se spune că „durerea de cap" să fie zvîrlită, în Cer, „durerea mâinilor" gonită în pămînt etc. a^^MMEste probabil că o asemenea corespondenţă între HJjşgşrocosmos şi mireocosmos n-a luat naştere printr-o proiectare .mitică a corpului uman în natură, identi-■ se, adică, zonele cosmice, cu organele

anatomice şi funcţiunile fiziologice omeneşti. Ceea ce ştim despre teoriile cosmologice şi fiziologice indiene ne îndeamnă a crede că s-a petrecut un proces invers. într-adevăr, în,;India, omul şi-a „organizat corpul" (croîndu-şi o „hartă mistică", cu anumiţi „centri" etc.) pe modelulpe îfltuCosmosului. Poale că teoria celor cinci Vînturi cosmice a condus, cu necesitate, la „descoperirea" celor cinci Răsuflări, cum crede Dr. Filiozat71. Punctul nostru de vedere, expus într-o lucrare precedentă72, se deosebeşte întrucîtva de ipoteza lui Filliozat. Noi exe-n că „modelul cosmic"' care stă la temelia teoriilorîf Oio Giuseppe Furlani, La Religione degli Hiltitl (Bologna, 1933), p. 134.71 TJa force organique ct la force cosmique d&ns la pMlo-sQphle medicale de l'Ind/C et dans le Veda, „Reirue Philoso-pWaue" /nov. dec. 1933, p. 418 şi urm.Essal sur Ies drigines de la mystique indienney p. 223 şi "urm. Ci. P. Mus, Barabudur, p, 441 şi srra., a cărui s'SBtă se apropie de a noastră.

MSlvnmVlt|Mir,17 dA* -r Ijjj.AOfTQMSMt

3Cu semhifi o realitate rituală, mistică. Omul corpul său Vinturile cosmice, şi-a* «^ ş|gpj||||gg^g||8cmniiicnţia cos jgic^f

tificat" în ■fşi un model cosmologic — după ce a realizat mistic mtual un anumit ,,om cosmic". Cu alte cuvinte, ia temelia acestor concepţii nu stă nici fiziologia, nit cosmologia — ci o viziune totalitatră a realităţii, „Oîn cosmic" : omul care depăşeşte şi' anulează „•» alia" (lumea despicată în'dduă).NiT^m{!^;"••Se înţelege că omologia cosmică şi biologică,care am ilustrat-o numai prin cîteva exemple, se în asupra tuturor ordinelor realităţii şi vieţii. Dacă poate Wmmmmm^ no^w^jj^e trebuie <**».responden-au o semt^PIflPilIlPMiîncărcate cu *te valori supraumaneprecise. Operaţiile o:ransformate în ritua!iii este tocmai acest;cu colectivitatea, cu viaţa organi:ă, cu un Cosmos viu. Toate accele mai profane (umbletul, re■agostea etc.) sînt transformate îninstrumente de desindividualizare şirmele". Omul nu mai e singur în-tate tradiţională, pentru că tot ceificaţie ecumeixică, şi acesibilă întregii conaunită;

*0f?.&** ,1» mmf w*kmagie şi metalurgieJ

îQmologia dintre Cer şi Pămînt este, după cum am văzut, orizontul mental al culturilor mesopotamiene. Numai ţinînd seama de această lege fundamentală înţelegem adevărata semnificaţie a gesturilor, obiectelor şi numelor pe care ie întâlnim într-o asemenea cultură arhaică. '^^MtM^I^-^^^-^^ Acolo unde totul se ţine. se leagă printr-o plasă nevăzută, alcătuind un întreg — nimic nu e creat la ■ intîmplare. dintr-o iniţiativă personală, profană. Bunăoară rolul preponderent pe care îl joacă piatra semjj|-i preţioasă lapislazuli (Lasurstein) în viaţa babiloniană • nu se înţelege decît prin cosmologia .şi teologia m&0"'. potamiană. Culoarea albastră a acestei pietre cstq,«ţ»-loarea Cerului înstelat; în basoreliefuri, barba zeuîi Lunii, Sin — divinitate a nopţii înstelate — \ clin lapislazuli. Aceeaşi concepţie ne întîmp: egipteni : părul lui Râ, zeu a'l Soarelui, era lazuli. Acel frumos safir care stă sub picioj Iahve (Exod, 24, 9, 10) este de fapt tot un la In piatra aceasta albastră era simbolizată toa Cerului înstelat1. jflH1 Brnst Darmstaedler, Der babylonisch-assyrische (în Studieri zur Gcschichte der Chemie, Fesîgabe Lippmann,'Berlin, lf)27, p 1—8); Erman-Ranke, (Tfibingen, 1923), p. 301.*IfManwaerului înstelat" nu este o simplă expresie corespunde întru totul virtuţilor cu care popoarele orientale această piatră semi-î. Zeul Lunii nu era numai reprezentat ico-cu o barbă albastră, ca să i se indice mai ci toate virtuţile lunare pe care le stă-ftbolizate prin lapislazuli, Cînd Nan-4|WliHtflpiMŞ9Pp^^"4ntr-un baso-„, ~~^-~m>^tilmfa*0$fmgLk (lui Babei), îfMi^ft lf4fo&aOB«u^^ cupă tâjtiîft vieţii"2. Ntf*«Şi deloc greu de înţeles simbolul acestei cupe a „inspi-flljjtei'- în mîna zeului Lunii, stăpmul Cerului înstelat, construcţie atît de monumentală şi, mai ales, încăr-ată cu atîtea sensuri sacre şi cosmologice — nu pu-teasjfi inspirată decît de o magie lunară, dirijată chiar :MpUtpînul nopţii. Aceeaşi noapte tainică, străbătută de ritmurile 1 unare, ■ care fertilizează întreaga viaţă este şi izvorul ..inspiraiiei'', al germenilor creaţii omeneşti. Cit de organică era o aseme-îcepţie în viaţa popoarelor orientale o doved^pjţll rul cilst din cartea apocrifă profetică a lufE; s0.) : „Deschisei atunci gura. şi iată ! aliîi jpă plină, care părea plină cu apă, dar culca era asemenea focului"3. Este întocmai „cupa ins iei" din basorelieful babilonian, aceeaşi băuţui care conferă omului darul construcţiei „cosmologici sau al profeţiei, virtuţi sacre prin excelcnj^^g^jj. Legătura magică între Noapte, Lună, Apă, Foit p; Moarte şi Nemurire — una din cele dintîi _, mentale omeneşti, prin care se încerca explicai ţi cosmice si totalizarea nivelurilor de ex

I'esstrtann Apocry; d, 1913,p. 9.PseudepigrapWa of the OUI ren 023. Cţ. comentariul traduci105■

'f 'în^3»ite#aiaiWP»»că — se înlîlneşte-şill^ijfsfc zhaung-ul mesopotamian. Avem chiar motive sâ rWâ^Sn jf#i£ara eeîW două fluvii a fost umţy^pplgju cipalele-centre.de răspîndire a miturilor şi legende-; lor Jesute în jurul acestei intuiţii primordiale. în caiv. tea noastră de apropiată apariţie, La Mandragore, am discutat pe larg tocmai originea şi funcţiunea acestor mituri, şi nu e lacul să revenim aici. Să amintim însă că pomul kishkanu (probabil „arborele vieţii"), care creştea alături de templul E-abzu, principalul lo«jt*i# cult al zeului Ea — avea ramurile asemenea celor de lapislazuli4. Imaginea unui „pom al vieţii" din lapislazuli şi încărcat cu pietre scumpe s-a păstrat pînă tîrziu în imaginaţia populară ; apocrifele iudaice şi creştine, legendele eroilor, poveştile orientale etc. pomenesc de un asemenea pom care creşte în paradis sau într-o grădină fermecată şi care nu trebuie confundat cu legendele paralele ale pomului cu mere de aur din mit<||ril«Bseacă şi celtică, ^ipri^oo» .SMtMrs Zeul fia-era domnul Adîncului, al Apelor subterane, şi legătura lui cu noaptea lunară este uş înţeles . Metalele şi pietrele preţioase — încărcat virtuţi magice — îi aparţineau lui, şi el era patronul lucrătorilor metalurgici şi al meseriaşilor. Temeliile templelor pătrundeau adînc în pămînt — deci în aozu, în apele subterane — şi de aceea înţelepciunea lui Ea călăuzea pe constructorii monumentelor sacre5.•' E. Douglas Van Buren, The Flowing Vase and the God oith Streams, Berlin, 1933, p. 10. Planta Kishkanu joacă un rol important în legenda lui Ghilgameş. Ea creşte la „gura celor două fluvii", pe acolo unde pătrunde Ghilgameş în căutarea lui Utnapishtim, de la care nădăjduieşte să dobîn-dească nemurirea. Cf. W. F. Albright, The Mouth of the Ri-oers („The

American Journal of the Semitic Languages and Jteratures", XXX, 1919, p. 161—195), p. 164.« Van Buren, op. cit, p. gT**1fKf^m"^^WW^*Creaţia omului era pusă necontenit în legătură vorul etern al vieţii : Apa, Luna, Noaptea. Nt pentru că luau contact cu zeii Cerului înstelat sav Apelor, puteau oamenii crea în. sens cosmologic (te r$e, turnuri etc. — „centre cosmice"). „Inspiraţia" construcţiilor era, de fapt, tot un germen viu, produs de noapte sau apă ; ceea ce> în ordinea biologică, corespunde fecundaţiei şi naşterii formelor organice — în ordinea spirituală corespunde „imaginaţiei" şi creaţiei. In treacăt fie spus, demnitatea condiţiei umane nu era deloc umilită în aceste culturi âebaice în care zeii cosmici şi forţele magice împlineau un rol atît de pre cumpănitor. Pentru că omul „participa" — prin cr< iile sale —la „unificarea" cosmosului, fiecare tor sau monument pe care îl clădea fiind un „centru" care se întîlneau toate nivelurile realităţii sensibile îprasensibile. Dacă, aşa cum am văzut la sfîrşitul atolului precedent, nu poate fi vorba de libertate lană într-o concepţie magică a Universului — omul era totuşi robit unor anumite forţe sau zei, ci el integrat şi exista ca atare într-o plasă magică ne-îzută, 'care cuprindea tot cosmosul, înglobînd şi*i O concepţie similară a dominat nu numai în anti îitate, ci şi în timpurile moderne; bunăoară, po-tivismul secolului XIX integra pe om, pînă la des-inţare, în cosmos, paralizîndu-i orice nădejde de itonomie şi spontaneitate. LjMIntorcîndu-ne la rolurile şi simbolurile pietrei lapislazuli, este semnificativ faptul că s-au găsit în cîtev; 'vechi morminte din insula La Plata, Ecuador, douăzeci şi opt de bucăţi cioplite în formă cilindrică şi foarte frumos şlefuite. S-a dovedit însă că aceste bucăţi de Ic-pislazuli nu aparţineau aborigenilor insulei, ci probabil au fost lăsate acolo de către vizitatori de pe continent.

Wb-împlinirea unor anumite■e6. Ih mormintele incaşilor,4teiPferi|fei*iMNlBlNBi'emenea descoperită o marfet||| frumoasă'bucată» de lapislazuii ; întocmai ca în cul-#|â|8 afro-asiatice, piatr*ifcitfji^erească'' siuje^iţp mfeiilturile -- ' li nr'ilt hltiiuil<|llM>|||)yii|ilitl|j||||i ffel sufletului iTiortiUu^iVj^.ift^^^^tJtt^^.-affb >rtanţă amănuntul ca şi a3^^it^*re-><&1fteutnW' acordă o cii J§^jj||j| i Mim» » KW.^iJţtta<|f^»^ii» Sfittre ; asupra,.f;p

iliciacesteiPoarce9, că p în aceste loc coastele a:■din. Şi c

jdmbdiBl^ti prin dferitoare la 1;____■ '■> Geor,

ihiâ logica! tiw<caso, 1 Kunz, opAţi de tapisî.e boală (Eb6 Leon Wiener,ladelphia, 1920-lui Wiener —iior amer'indieh< urmă fiind la rîndul ei — nu au nici o valoare ştii trei volume din Africa ană şi în Mayan a.nă Mexican printcd) sau în cele patru Gothdnic Cultura (Philadep de bogată şi temeinică.9 F. B. Fearce, Zanzlbi citat de Wiener, Africa, ÎT, p^ v»r^ „ «^^^ )« *"• ;

l'Jo:M§ffift^iftgiytftas$§ sîmbure cosmologicmult pierdut. N-ar fi singura pildă de „ui-" pe care ne-o pune la îndemînă istoria vieţii menmeneşti. Sensul primordial, cosmic, ai unui sim-%u rit se pierde, fiind înlocuit cu sensul magic,ire la început nu avea docît un rol secundar.

?\iŞ P şi pen' ost fierul nt pe caigreu de hotărît dacă asemenea ică a făcut pe babilonic ni să acorde metalelor e cerească — sau dacă ei au ajuns la aceas ă au observat de timpuriu mete el dintîi fier pe care l-au cunosc itic. Inutil să amintim rolul impc ut meteoriţii în alcătuirea creanţelor primitive şi populare asupra Cerului, credinţe' care uneori ne fac să bănuim că unele popoare au considerat cerul ca o boltă de piatră. Meteoriţii au făcut o puternică impresie asupra minţii omului primitiv. Se cunosc cîteva exemple celeb/e de adoraţie n pietrelor căzute din cer ; cum ar fi, bunăoară, Ka'aba de la Mecca sau meteoritul de la Pessiniis, din Fri-gia, care a fost venerat ca imaginea Cibelei şi a fost apoi adus la Roma — puţin timp după al doilea război punic (205 î. Hr.) — în urma unui ordin al oracolului de la Delphi10. Dar în afară de asemenea exemple celebre din antichitate, colecţiile etnografice şi folclorice ne pun la îndemînă nenumărate documente în legă-,p G. F. Kunz, T7ie Magic of Jewcls ană Charms (Phila-ăelphia,-London, 1915). p. 74—Ţo. Un întreg capitol al acestei :ârţi bogate (p. 94—Î17) este închinat meteoriţilor. Totuşi lunz. deşi specialist în folclorul tuturor pietrelor preţioase. iu cunoaşte lucrările' pe care le cităm în nota următoare.tură cu devoţiunea pe care o arată şi astăzi oamenii faţă de aşa-numitele pierres de tonnere ; care de cele mai multe ori nu sînt decît pietre găsite pe locurile lovite de trăsnet11. Tot ce venea de „sus" era încărcat cu forţe magice şi sacre. Iar devoţiunea aceasta faţă de anumite pietre se încadrează perfect în sistemul totalitar care unea prin aceleaşi legi întreg cosmosul»^ . Omul primitiv a cunoscut şi a folosit, înaintea fierului terestru, fierul meteoritic12. Eschimoşii întrebuin-fitează şi astăzi fier meteoritic, pe care îl lucrează cu unelte de piatră13. Andree reproduce un cuţit de fier meteoritic din Groenlanda (op. cit. fig. 31),care paredestul de bine făcut. Cînd Cortes a ocupat Mexicul,întrebând pe indigeni de unde aveau cele cîteva ciţite —. în stăpînirea şefilor — i se arătă cerul14. Acelalucru se poate spune despre civilizaţiile mesopotamienşi afro-asiatice. Sumero-accadienii au cunoscut la îrceput fierul meteoritic, căci ideograma AN-BAR (alcătuită din semnele pictografice „cer" şi „foc") înseamn„metal ceresc", şi acesta e cel mai vechi cuvînt sum«11 Cf. Pdchard Andree, Etnographische Parallelen, Neuo Folge (Leipzig, 1889), p. 30—41 („Der Donnerkeil") ; P. Sebil-lot, Le Folklore de France, voi. î (Paris, 1904), p. 104—105 ; W. W. Skeat, Snakestones („Folklore", voi. XXIII. 1912, p. 45—80). ^j12 Cf. G. F. Zimmer, The Use of Meteoric Iran by Primitive Man („Journal of the Iron and Steel Institute", 191(i, p. 306 sq.). Discuţia asupra uzului fierului la primitivi şi popoarele antichităţii, începută în Zeitschrift fur Ethnologie în 1907, şi urmată mai mulţi ani, a fost rezumată de Montelliui, Praehistorische Zeitung, 1913, p. 289 sq.13 Riehard /ndree, Dîe Metalle bei den Naturvolkern mit Beriicksichigung prăhistorischer Verhdltnisse (Leipzig, 1884), p. 129—131. Cartea lui Andree, deşi foarte bogată, a fost puţin cunoscută cercetătorilor care au dezbătut aceeaşi ,pro blemă în ultimul timp. 5jE8|

' ,T- A. Rickar in Relation to the 1932), voi. I n 148 unTr™ °' «

- pe aWuS îaa^ţaisipird, Man and Metals. A History of-Mining e Devetppment of Civilization (New York, 3—149. Sinteza pe care a încerr-nt-^ *=re 1-a înlc m termenul asi-/edit că acest ter: ,, Farbenanalogie tîrziu, cînd a începu făcut deosebirea într du-se un nou termen îmbogăţire a vocabul Poate fi pi'ivită ca o două bucăţi de fier ggjfrcare indică fiBAR-GAL, „marele metal" s-a păs -»nmr*rian parziUu, în sirianul parzla şi ebraicul barzelia.,La egipteni, deşi fierul indigen a fost bine exploatat de-abia în amurgul civilizaţiei faraonice, cuvîntul care 11 indică trădează aceeaşi origine meteoritică : bi-n-pet (coptic, benipe). ..metal ceresc". Wainright aiferă la meteoriţi, iar nu ;e credea pînă la el17. Mai se folosească minereul, s-a de două specii de fier, creîn-fier de pămînt". Dar această ii metalurgic e relativ tîrzie. :pţie originea terestră a celor în Piramida lui Cheops (2900 î. Hr.) şi mormîntul din Abydos (circa 2500 î. Hr.). origine care nu mai

poate fi pusă astăzi la îndoială, mai ales în urma cercetărilor lui Quiringfică şi arheologică e minimă. Totuşi, cele două mari volume alcătuiesc singura istorie generală a rolului metfclelor în civilizaţia umană care există în vreo limbă europeană,15 Hommel, Grundriss der Geographie und Geschichte Vordcrasiens (Berlin, 1908—1922), p. 13 ; Giovanni Giustino îoson, Les metaux et Ies pierres dans Ies inscriptions assyra-babilonienncs (Inaugural-Dissertatiqn, Miinchen, 1914, 82 pagini), p. 11—12 ; Axei W. Persson, Eissn und Eisenbercitung altester Zeit. Etymologisches und Sachliches (.,Bulletin la Societâ Royale des Lettres de Lund", 1933—34, Lund» 934, p. 111—127), p. 114. T^LJSÎT16 Persson, op cit, p. 113.17 Wainright, într-un studiu din „Tlie Journal of Egyp-an Archaeology", 1932, p. l sq. — rezumat de Persson,op. cit., p. 2—3.18 E. Wyndham Hulme, Early Iron-srnelting in Egypt („An-tiquîty". June, 1937, voi. XI, p. 222—223), H. Quiring — car şi-a rezumat cercetările în Die Herkunft des altesten Eisen und Stahl („Forsehungen und Fortschriîtte", 1933, IX, p. 126— 127) — dovedeşte că fierul terestru egiptean a fost găsit în nisipul Nilului, în special nisipul aurifer din Nubia, eare conţine grăunţe de magnetit (Fe3 Os) cu peste 60% fier.obţineau „fier negru din cer"10. Persson pune în legă cuvîntul grecesc pentru fier, sideros, a cărui etimc e necunoscută, cu latinescul sidus-eris, „corp ceresc", „stea" etc. şi cu litvanicul svidu, „a străluci" a. Fierul meteorltic era cunoscut în Creta încă din epoca minoieă (2000 î. Hr.) şi a fost găsit într«<^p^^|f|t din apro-r pierea străvechiului Knossos*'1. Ani»î»4#!fe4£t8»je din

lliada par a păstra amintirea 'UrgieizcreieleOriginea meteoritică a nenumărate virtuţi magia de-a dreptul din Cer (prin coperite în sinul Pămîntului magice. De aceea, nu oricin aluriîe metalurgice, după cum vom vedea în curs acestui studiu, aveau o funcţie magică bine preciza De altfel, nu numai în culturile mesopotamiene se în> .c asemenea credinţe în legătură cu metalurgi China şi India cazanele de topit minereul şi ,,i iţii" cunoscători ai ritualurilor păstrau în juru :onă sacră, alimentată şi păzită ele forţe i text al lui Senancherib, tradus de Boson, lasă «leagă că din cele mai vechi timpuri exista oa

ir3cială — ghicitori upa cu lucrările msacerdoti — care11 Rickard. Man ,:0 Persson, op c 21 H. H. lîaîl, (London, 1020), p. 233 " Texte şi în Alchimcm., p. 72.<,

'mm

*E8?:" tvansrti*^MftSBlHHălll'^HKagie23. Acelaşi lucru şi in Egipt, vinde „operaţi-le metalurgice şi tehnice erau în strînsă legătură practicile sacerdotale" ; se pare, chiar, că înşişi-preo-pregăteau statuiele sacre3'*. Relaţiile dintre „tbpi-i^^b^iă^^^^^K^ftKKft^^ Pînă m ziua de astăzi, în anumite culturi p->pu!are asiatice 2â. Cei care lucreazăwejdioase. USMtm^lM este tot atît de eficientă, de m&fifâtfiS§0m& fie ,;a e scos din pămînt M§yMtf&Mtf£l e încărcat cu toată virtutea ,1 cărui firmament s-a rupt26, în al doilea nereul e smuls înainte de vreme din matricea Pămînt, şi această operaţie aproape ginecologică trem de periculoasă prin forţele magice pe care rcă. ■ ^1|l^bBtff%'<llF^|**a' grafia şi folclorul ne aj te străvechi credinţe iii'1 de .iflPHpbunâo; tradiţia meşteşugului n ijpliP«:tfafailieidoua cazurile, însă, sînt consideraţi ca un gruj||i mis aproape confundaţi cu vrăjitorii.1 i csă înţelegem maiură cu metalurgia.sînt foarte

iteiJfcii«%5Ş«I#*G, Boson, 7. metalli e le pietr, bdbitbnesi (,.EevMa degli Stuc•o), p. aai;do Mieii, 1 5.i

■ i voi. 29, 3929 Robcrl Zur Terr,.:ift itli s Judentums1', 1.926, N. F Gerhard Scholem, ara . ideea caruri!".

Andree, Die Metalle boinelle inscrizioni sumero-Orientali", voi. VII, 1016,Ua Chimica (Roma, WZ2)', SHw.<îîc Qcniter 13—112) pftssim.J Ci.ehiehte und Wiss 194-20)), pole cori (ii metalic cupru,turvSlker113de pildă, tribul Bari, de pe Nilul Alb (Africa (Mm aJăX socoteşte pe fiera]?ii nomazi drept paria28. ta flMlgo smt jj^gg foarte respectaţi, şi se crede că au o obirşie regeaSca, j.a Fani, fierarul e preot şi medic în iaşi timp. ijribui Ogowe, care nu cunoaşte şi nu a.za lier^^ adoră foalele fierarilor triburilor din taie, aşezîndu-le alături de alte fetişuri într-un acru. De aitfei, 0 credinţă similară ne întîmpină iul am Ceje

maj map0iate triburi indiene, Bhil, £** ^ffurilor de lance cele dinţii fructe pe carele culeg-. UQ ^ triD

african însă, Jolofii, împinge atît departe jliSpreţul faţă de meşteşugarii metalurgici, nici măc^r un sclav nu se însoară într-o familie de ari. La trjbul Tibbu. aceştia sînt chiar excluşi din Late SQ. .Iiirinl^ri&^EtKfi «Sm^rn «''■•'- '''aSEt-roate acesţe superstiţii şi obiceiuri dovedesc fu: ea anibiv^ient-i a fierului, căruia şi africanii, .oiţule celorlalte popoare, îi conferă o origine şi misterioasă. Fierul este încărcat cu atîta fo a, încît cei care îi lucrează şi îi cunoaşte „sec. devine î{Tesc 0 făptură primejdioasă — şi este ft temut sau respectat, după împrejurări. De aceea fii \u aleatuiesc pretutindeni o clasă aparte, fiind cons raţi ca un grUp <je oameni misterioşi, care trebu izolaţi de rest^ comunităţii31. Fierul a rămas pînă astă: ui conştiinţa p0pUiară încărcat cu puteri nefireşti, şi c joaca un roi de frunte în magie. Plinius (Hist. m, AXXIV, 44) afirmă că fierul este eficient contra nox medicamenta şi de asemenea, adversus nocturnas li 23 Idem, p a 40 T9S c£tmit de Andree616*' R°Vm d'Anihr°VOlogie, II. 1870, p. 61 <*31 n if; °»-cif- P- 4i—43. |HS3attgflHHI■<„™t iR7m6> Ethnographische Parallelen vnd Vergleichcfariones. Credinţe similare se întâlnesc în India con-nporană, la Dayaki, la musulmanii din Persia şi Tu»;-Cia32. >JjJIK^ i^t'n^^'fabiOLf AiT JsiHKll^.^?3£HiK> Referinţele pe care le citează Goldziher, deşi numeroase, alcătuiesc numai un sfert din materialul adunat de eruditul dr. Seligmann33. Din toate aceste do-cumente se precizează ambivalenţa magică a fierului în conştiinţa populară. Teama cu care sînt priviţi pînă în zilele noastre ţiganii fierari şi căldărari, izolarea la care sînt constrînşi în absolut toate comunităţile ome-" -şti cu care vin în contact se datoreşte în bună parteîiliarităţii lor îndelungate cu metalele. Andree ob-jrvă, de altfel, cit de mult seamănă ţiganii fierari cuîrarii din Africa %a* JjuwMfe ţiusl'.-f|f(piftii"( âî^mm:, După cum originea meteoritică a metalelor e SOr cotită pretutindeni o virtute magică sau divină — tot astfel descoperirea minereurilor subterane este pusă în legătură cu o anumită ,,inspiraţie" primită de or la spiritele înalte, sau de o „revelaţie" trimisă de nezeu (Zei) prin sfinţi (vrăjitori). Este aceeaşi „ev. inspiraţiei" din basorelieful mesopotamian şi din c tea apocrifă a lui Ezra. Duhurile subterane, în pa?a cărora se află minele şi comorile, sau sfinţii care protejează umanitatea — revelează secretele metalelor, coîa-borînd astfel la „construcţii". Motivul primordial .al „inspiraţiei" divine s-a păstrat pretutindeni în zonei metalurgice sau miniere.'W I. Goldziher, Eisen aîs Schutz gegen Dămonen („Archiv fur religionswissenschaft", voi. 10, 1907, p. 41—46). R|33 S. Seligmann, Der bose Blick (Berlin, 1910), voi. I, p. 273—276 ; voi. II. p. 8—9 etc. ; Seligmann, Die magischen Heill und Schutzmlttel (Stuttgart, 1927), p. 161—169. Această din urmă operă reprezintă o, redactare mai desăvîrşită a cîtorva ca-pitole din Der bose Blick. typnSrcT^34 Die Metalle, p. 79 sq.115jgpllpgbi grec- ^«jfctu*. JNicander^qgpf3^fe^j|^ Liege-uî prin secolul XVI, ne transmite legenda Ap* coperirii cărbunilor în nordul Franţei şi Belgiei :c ~ înger s-a arătat sub chipul unui bătrîn venerabil şi revelat unui fierar eare-şi încălzea cuptorul cu lemne gura unei mine carboniferess. în Finis ter, o zână răutăcioasă (groac'k) descoperă oamenilor existenţa plumbului argenţifer*. Stui Peran, patronul minelor, a născocit cel dinţii, topitul minereurilor. Duhurile care pă-. zesc minele sint geloase

pe comorile pe care le stăpi-nesc. De aceea se crede, în Africa Occidentală şi aiurea, că cel care descoperă o mină moare curînd. (Credinţa aceasta trebuie pusă în legătură şi cu superstiţiile uni-versale: ţesute în jurul „locului nou" ; cine intră întîi într-o casă proaspăt zidită, cine trece întîi pe un pod de curînd clădit etc. — moare în scurt timp 37.) Mela-nezienii nu încep o nouă mină decît după multe rituri si ceremonii38

________ îlaşi lucru se întîmplă în Europapînă la sfârşitul evului mediu ; minerii nu deschide o mină decît cu slujbe religioase59. Mina a fost cot siderală întotdeauna, după cum vom vedea, o maţi vie, în care minereurilc se zămislesc şi cresc întocraa ca într-un pîntec. în afară de duhurile subterane, bune sau rele, ale minelor, mai trăiesc acolo, după credinţele minerilor, nenumărate alte fiinţe misterioase : „Maître Hocmmerling", pe' care poporul îl numeşte ,.Călugări'85 Paul Subillot, Les travaux pubUcs ei les mines dans traăitions et les supcrstiUons de tous les pay$ (Paris, IC36 Idem, p. 410. ''*$*& WS&$$MÎ, |L87 Idem, p. 415 ; Paul Sartori, Veber ăds Bnuopjer {„Zi schrift fur Etimologie", XXX, 1898, D. 1—5-1), p. 15.Sebillot, Les travaux publics, p «^WSKkmidem, P. 421., JHPWfHFTSFfi; Wm*m™ÎViuntPOP Uluriţ]fâiWţfŢŞ}.,

sa-zut,:

ne"le veneau din zone extra-erul, fie că erau smulsetalele veneau întotdeaunasră şi a culturilşPţib»!tă. Tot ce nu aparţine___________ ''° m preajma lui, tot..condiţia âdamică de existenţă" este au demonic, pentru că îi schimbă firea.era. t» sacraiitatea ;^&M0Mb& faptului că metalele nu făceau parte din ,,datele 4^d£ăW#i|Kjjpnului — ftyiMiţlZ'WfMSk, le trimit matricea subterană „altă parte"; Logica haiee se dovedeşte şi aic fEg$6c omulgl^pfiiăfee nu m pârtiei sterios, sacresta e sensul autentic, primordial, al tuturor eredin-legătură cu metalurgia : met a'ele schimbă firea i, modifidndu-i condiţiile de existenţă. Şi ace, L-are se îjnplj i pentru că anu-starea paradiziacă (etapele culegătorilor de fructe 2), creînd o stare nouă — pe de altă parte însăşi prezenţa metalelor în societatea umană fâgtfffnoLrixie. î<xi£0ft0C& necunoscut; sm_m^^maxau OtopBri cosmice,; şi jocul acestor forţe, scure (sacre sau demonice) re sufletului ome-nesc alte orizonturi şi îi îngăduie alte experienţe, Şg De aceea, credinţele în legătură cu metalurgia şi Bcre.tul." cazanelor de topit, pe care le înţîlnim, alteţe, în tradiţiile chineze, indiene şi mesopoţara i întîmpină şi în tradiţiile helenice. Legendele despic imeie cunoştinţe metalurgice, considerate la început iniei sacre, au.ajuns în Elacla prin Asia Mică, mai şi insulele răsăritene. Dactilii, ea-cureţii, telchinii etc. — toţi aceştia duhuri metalurgice. Cabirii,ucis prin Frrii, coribanţfost la obî, p.-103.*#ri

munc. remtfâtf^|HK^KpP|fci ai cazanelor", „puternici ■flC", şi cultul lor — rituri în care prezenţa meta-or e semnificativă — s-a răspîndit cu timpul în întreaga lume mediteraneană, ajimgînd pînă în Egipt51.

Dactilii, care au dus în Creta şi Troada cele dinţii „secte ale metalurgiei", erau preoţii zeiţei Cibela*2. tă zeiţă, considerată mai târziu divinitate a mun-a fost la început zeiţa minelor şi a metalelor, u^-şi sălaşul înăuntrul munţilor4*. Şi nu este lipsit icmnifieaţic faptul că tocmai una din zciţele-Ma îtt jurul căreia s-au creat mai tîrziu (cînd a deve divinitate a Munţilor) „misterele" morţii şi învierii iui ttis — tocmai această zeiţă Cibela „inspiră" şi „re-lează" oamenilor misterele metalurgiei.

Cibela a fost ea — alături de alte mari zeiţe, Iştar, Isis, Astar te emeter — o

„inspiratoare" şi o călăuzitoare a omului pe drumul nemuririi. Moartea şi învierea lui Attis,

m cărui mister 1-a împlinit întîi Cibela, a „inspirat" oameni; ritualul împlinit de Cibela lc-a slujit d

model pentru tehnica propriei lor învieri. De <a într-un depozit neolitic pe care profesorul Moss^jpŞ :gropat la Paestos, s-au găsit alături de imaginile de lut ale zeiţei Mame şi scoici petuneulus, o mare bucată de fier magnetJJwffJmiiHtflirii'e Par^^W|Mi Creta. |t%W^^fete1fi^ţa^ra^»lH-Sir Arthur Evans, din a cărui monumentală lucra-, >'J împrumutăm informaţia de faţă, reproduce (p. 47,s

i'C

SiJ. de Morgan, La Prehistoire orientale, tome III (Paris, p. 173—174. KhiWiH42 Vezi cercetările lui Radet, La Lyăie et le monăe Qre ou temps des Mermnades (Paris, 1092), p. 269 etc, folosite A, Rey, La Science orientale avânt Ies Grecs (Paris, 1930),43 Hugo Grcssmann, Dte orientalischen "Religionen im ht-stisch-romiscfien Zeit (Berlin, 1939), p. 59. ........i.......■** The Palace of Minos (voi. I, London, 1921), ,p, 3V

Wkft **>■fig. 12,6 a şi fig. 13,3) imaginea Marii Zeiţe ne.şi după felul rudimentar cum e lucrată înţeleg %jqe

ne aflăm în faţa unor credinţe extrem de veel\n cgEste semnificativ faptul că o credinţă simi^v întîlneşte în cealaltă emisferă : în mormintele A^ SQ din Yucatan, s-au găsit alături de perle şi SkHjaiceamulete purtătoare de „viaţă" şi „nemurire" -s icj __de fier ',5, De asemenea, Madeleine Colani a dAucăţi rit, cercetînd megalitii din Haut-Laos (Indochin?A.0pe_ arhaice şi clopoţei de bronz. Este ciudat că V perle noastre femeile Dayak din Borneo poartă coji ^iieie perle cu numeroşi clopoţei de bronz'*6. întocmAe perla, simbol al matricei universale, emblemă J Cl şi a neodihnitei Creaţii47, asigură prin prezeK Vieţii soartă norocoasă în viaţa post-mortem — t^S ej 0 fierul, scos din pămînt (şi atunci este tot o \ astfel a matricei universale) sau dobîndit din Cer, pAiemă sufletul mortului în contact cu zonele sacre, ^. Veazâ Şi aceste zone sînt sacre tocmai prin realitatea \ V-al permanenţa lor, prin faptul că deşi participă j ^ pr nirea universală, nu sînt pieritoare, ca făptkjţje\ mînteşti, ci eterne.Documentele pe care le-am menţîfenat în ^ pitol trădează aşadar aceleaşi concepţii cosmoi \ţ imL care le-am întîlnit cercetînd omologia Cer-Rlre np mesopotamieni şi aiurea.. Este uşor să ne <y!nt laf. oricum am privi orizontul mental al „prijJWem u al culturilor arhaice, ne întîmpină acelaşj Vilor"■**Z------- \ltan-4n Stephens, Incidents of Travel in Yucatan, t. >tat de Andree, Die Metalle, p. 138. \40 Madeleine Golani, Essai d'ethnograjhie cornet*- 344,lin de l'Ecole Francaise de l'Extreme Orient", vA197—280), p. 199 şi fig. 24.47 Despre simbolismul perlelor şi scoicilor înrile umane, cf. cartea noastră La Mandragore. \" HHilorice experienţă, cît ar fi ea de neînsemnată — \afiŞR0gk Viaţa cosmică. Omul e în contact cu ritmurile şi nivelurile cosmice în orice clipă. Departe de a-1 ste riliza sufleteşte, această participare îi conferă o vizii1™ totală a Cosmosului, îngăduindu-i, în acelaşi timp, golioase încercări

de „unificare" a Cosmosului d«

C „ , ,, tk'iitt'}*' -

;,^a |||f#

| .,/■(?■*#" ■ ¥$im*] ,-f;y

■litru mesopotan n ca şi pentru alte arhaice, viaţa es$e un caracter universal al real Asta nu înseamnă numai că toate lucrurile sînt „însufleţite". Nu avem de-a face cu o credinţă animistă, care conferă tuturor obiectelor o anumită forţă magică obscură. în Mesopotamia ne întâmpină un sistem mai complicat şi mai rotunjit, rezultatul unei îndelungi valorificări a Co< moşului. Căci ..viaţa" lucrurilor neînsufleţite nu se reduce la o dinamică misterioasă a lor, la capacitatea, oricărui obiect de a fi receptacol sau izvor generator de energii magice. Viaţa cosmică este organizată întocmai ca viaţi omului ; cunoaşte naşterea, sexualitatea şi» în anumite cazuri,Naşterea lucrurilor neînsufleţite nu s-a împlinit mimai prin creaţie. Cum vom vedea în paginile ce ur-mează, lucrurile neînsufleţite — metale, pietre etc. — continuă să se nască mult timp după Creaţie. Ele „trăiesc" deci în contemporaneitatea omului şi participă la acelaşi destin ca al lui. Cînd se spune, aşadar, că oamenii civilizaţiilor arhaice nu cunoşteau istoria, este numai un fel de a vorbi. Ei cunoşteau o altfel de „istorie", în centrul căreia nu sta Omul ea atare — ci Viaţa. Astfel că puteau nu numai să solidarizeze viaţacosmosului cu drama umană — dar făceau contemporane cît mai multe din nivelurile realităţii cosmice cu această dramă umană.Creaţia omului este unul din episoadele cele mai semnificative din mitologia mesopotamiană.Nu e locul aici să o discutăm în amănunte, dar edestul să amintim că, după cele mai vechi tradiţii,Marduk (asociat întotdeauna cu o Mare Zeiţă : Nin-tud, Aruru sau Mami)1 creează oamenii printr-croautosacrijiciu. Cam în toate legendele primitive, omuleste creat din lut sau ţărînă2. In Mesopotamia, însă, sepăstrează tradiţia completă : Marduk face pe om dinamun MaxBOzal un ctaAega sîngele meu, îl voiu face os. : .oo 'itm ica pe om în picioare, în adevăr omul / iuisnr'rţM' ttlifftrto'i hun i; ]n.)îfqmo->va fi... ■hiSsSM^iă^L omul, locuitorul pămîntului..."'pfcv rgrttifpămînt şi propriul său sînge :1 S. Langdom, Le poe el de la chute de l'homme (t p. 22, 23, 31—32.2 Sir James Frazer. Folk-L, hon, 1919), voi. I, p. 3—44 ; Cre,ien du Paradis, du Delii h. Virolleaud, Paris, 1910of the Old Testament (I n and Ebolution in primiţiitŞosmogonies (London, 1935), p. 3—35. (Deşi apărut în urr studiul care dă titlul volumului Creation and Evoliition fffm scris în 1909 şi este mai puţin bogat ca cel din Folk-LoreJTx) tradiţie persană afirmă că omul e creat din sudoarea zeului'noy, Iranian Mythology, p. 293, în Mythology of AU Race Boston; voi IV) ; legendele semite, dimpotrivă, subliniază cerea omului din lut (Langdom, Semitic Mythology, Bosto '31, p. 111—112 ; Mythology of AU Races, voi. V). în anum; ■siiie oceanice, se crede că omul s-a născut din praf (murd e) amestecat cu sîngele Creatorului (Dixon, Oceanic Myth gy, Boston, 1916, p. 107). Cf. pentru alte referinţe S.tith, Tho :on, Motif-lndex of Folk-Literature, voi. I, Helsinki, l'£ 150—159 (este volumul 106 din „F F. Communications 3 King, The Seven Tablets of Creation, p. 86 ; citat xangdom, Le poeme sumMen, p. 33. Furlani (II poema de reazione, Bologna, 1934. p 100 şi urm.) dă o traducere pu iferită, Cf. id., p. 34 şi 35, legende mesopotamiene simUa La p. 37—39, lista traducerilor acestui „poem al Creaţfu

maprc.radiţia caldeeană a creaţiei, păstrată <ie, Uerc III î. Hr.) care, după cum se ştie, a scris în;.grele o foarte preţioasă cosmologie babiloniană. .„Şi văzînd că pămîntul era deşert dar roditor, porunci lintre zei să-i reteze (lui Bel) capuL să ames-igele care va curge cu pămînt şi să facă oameni aalele capabile de a. suporta ao-ul"1. Aceeaşi Mtîlneşte şi în Egipt5. Sensul general al acestor mituri nu e greu de înţeles r. creaţia este întotdeauna un sacrificiu. O viaţă nu se ..împrumută" decît printr-o jertfă de sine. Această concepţie este atît de ' iată în sufletul omului, încît se regăseşte chiar tive" care nu mai păstrează decît foarte vag cosmologică (riturile construcţiei, Meşterul îole etc).Acest gest primordial al zeului, creaţia omului prîr propriul său sînge, este, într-un fel sau altul, imitat şi repetat de om în tot ce ,,face': şi „construieşte" el, chiar dacă substituie unui autosacrificiu real o

efigie sau un rit. Dar dacă omul a fost zămislit cu sînge divin,' alte lucruri de pe pămînt participă tot atît de direct (deşi poate nu atît de semnificativ) la corpul sau viaja unui zeu. Btmăoară, Nilul, în tradiţia egipteană, izyo-i: răşte fie din sîngele, fie din sămînţa lui Oslris6. Fiu ''4 Langdom, op cit,, p. 34,'" Frazer. Creation, p. 6 ; E. A. 'Wdllis Budge. Frum Fetteh to God in Ancieni Fgapt (Oxford, 1934), p. 143, 434 (omul crea! din lacrimile zeului) ; Adolf Ermah, Dje Retiglon der Aegvpter (Berlin, 1934), p. 60.6 W. F. Albright, Gilgames and Enjida, Mesopotamia Genii of Fecundiiy („Journal of the American Oriental ciety", voi. 40, 1920, p. 307—335), p. 324, 325 şi notă. După anu's mite tradiţii egiptene, sudanezii au fost creaţi de Hâ printţ-ulf act de atrtoerotism (Budge, From FvtisTi toGM. p, 144),L23

mmatrWigMtkJt i.,Mari Zeiţe": „Gura fluviului" înseamnă în unele limbi semitice vagina zeiţei7. Aceeaşi 'idee pretutin-deni: omul, apele, viaţa organică îşi au obîrşia în «îngele mmt^W#^1^Mmfrt .^ &«fc6v «* «iS^M^-P după Creaţie, lucru MW^g^ nască pe pămînt. Se nasc, mmulţ&ŞBN}l B|$$pjwcr;iai ca oamenii. Cu deosebirea că din til comenesc numai uiţ. singur bărbat, Ut-napish-care a fost aşezat de zei pe o insulă „la gura celor două fluvii", participă total la nemurire. Lucrurile neînsufleţite — pietre, metale,,pietrele preţioase — deşi s-au născut asemenea omului (şi uneori întocmai ca el, „-giiKeoîogie"), deşi cresc şi ele ca orice altă fiinţă, ■jluşi o viaţa mult mai lungă ca a omului. Aceste lucruri neînsufleţite participă deci mai total şi mai le cereşti care le-au zămislit pe parcate cu mai multă realitate, cu mai agică. De aceea, prezenţa lor aproape deeste fastă. Aceste lucruri vii, ,ra o naştere aproape ..ginecologic foai'to tîrzi'ufi- %~>** mfţft

toa cfr

«- %- Vir-o corespond

it, SoincCrace* ui Epic („Journal f the American Oriental Society", voi, 39, 1910, p. 05-—90), p, 69 : „gura prin care izvorăşte un i i privita ca vulvasau Muttermund a pămîntului". In babiloniană, Kâ $i pâ înseamnă „gura fluviului", pă — vulva (ibid., nota 11). Babilo-nianului naghu. .,izvor", îi corespunde ebraicul neqabă, „femelă". în ebraică termenul de „put" se foloseşte şl în sensul •le „Doamna", „soţie". Cf, despre credinţei,-, folclorice asu', Di' ;q.; 125 sq.).M

lioase sau semipreţioase. Dacă perla simbolizează matricea universală şi aduce femeii, care o poartă, fertilitate — jadul, în China, simbolizează principiul solar, etern, imutabil, şi cel care îl poartă îşi asimilează aceste virtuţi magice, care, după moarte, ii vor feri chiar trupul de descompunerfe^j^jf jâ£$fifo(\Sexualitatea plantelor Ct rasSexualitatea este. ca si Viaţa, un caracter universal al realuluL Lucrurile care trăiesc sînt, în acelaşi p, rodnice ; ele se înmulţesc în conformitate cu aţinui lor, adică mai repede sau mai lent, dar nu t niciodată absente din marea dramă a vieţii şi a eşterii.eci, ca mesopotamienii să fi descoperită, ştiinţifică, a unor anumite plante,smochinul sau palmierul. Fertilizareapracticată din vremuri foarte vechiă fluvii8.în Codul lui Hammurabi sînt cel puţin două para-afe care legalizează fertilizarea artificială0. Acestenoştinţe s-au transmis apoi arabilor şi evreilor'0.xualitatea aceasta obiectivă, ştiinţifică, nu trebuie

Este fire: ..■xualitatea am e bunăftificială a ţara celorB G. Sarton, The Artificial Fertilization o/ Datepalms in the Time of Ashur-Nasir-Pal („Isis", nr. 00. voi. 21, aprilie* 1934), p. 8—14 ; Addiiional Note on Date Cullure in Ancicnt Eabylonia („Isis" nr. 05, iunie 1935), p. 251—252. Aceste două«udii ale lui Sarton amintesc toate discuţiile puri;,Ic în jurul roblemei şi indică bibliografia specială.8 A. H. Pruessen, Date Culture in Ancicnt Eabylonia „Journal of the American Oriental Society", voi. 36. 1920, 213—232). Pruessen valorifică studiul lui V. Scheil : De l'ex-loitation des ăatticrs dans l'ancienne Dabylonie (..Revue l'Assyriologie", 1913). ^E10 Solomon Ganclz. Artificial Fertilization of Daicpahns in PalesUne and Arabia („Isis", nr. 65, voi. 23, 1933, p. 245—250).125jMpţOpnfundată cu sexualitatea, am spune, magic care popoarele mesopotamiene o aplicau tuturor cei lalte plante, pe alte criterii decît cele ale observaţiei corecte şi practicii arboriculturii. Mesopotamienii (ca, de altfel, multe popoare orientale şi mediteraneene) aplicau termenii de „bărbat" şi „femeie" oricărei plante a cărei formă sau culoare le aminteau organele generatoare sau le slujeau la anumite vrăji prin care planta respectivă se integra într-o serie precisă de corespondenţe sexuale. ^'rj^J^lJ^aM ftfţjPiJKi)' ■£*';A'~ Bunăoară, cipresul era „bărbat", ca şi mătrăguna imtar) : iar arbustul nikibtu (Liquidambar lis) avea „femeie" şi „bărbat", după forma ipă rostul pe care-1 avea într-o operaţie mag Aceasta dovedeşte că asirienii, ca şi alte poj antichităţii, dădeau uneori dovadă de spirit vaţie şi de aplicare ştiinţifică (fertilizarea artific M- dar că „teoriile" lor asupra lumii organice nu neau de la asemenea observaţii, ci de la o intuiţie te tală a realităţii. Asirienii admiteau sexualitatea plar telor nu pentru că verificaseră acest lucru în palmierului şi al smochinului — ci pentru că scxiJtatea era un caracter universal al realului,; De ace clasificarea plantelor în „bărbat" şi „femeie" tăcută după anumite legi ale gîndirii magice : formă,culoare, rol magic. îîjJiâSLJfSKă^itSexualitatea plantelor a fost afirmată şi de mec indieni (Charaka, Kalpasthâna, eh. V. 3) şi terminol gia sanscrită indică precis intuiţiile care au condu:11 R. Campbell Thompson The Assyrian Herbal (Lon 1934 ; 284 p. in 8°, Hthogranat), p. XIX-XX.o asemenea descoperire : asimilarea cu organe!* se xuaîe umane12. .gţMliilWlWI^Cunoştinţele empirico-ştiinţtfice ale acestor popoare arhaice nu erau'folosite în construcţia sistemului de înţelegere al Lumii. Realitatea Lumii nu putea fi intuită decît total, iar nu fragmentar, plecînd de la am tîunte sau practici empirice

Sexualitatea metalelor şi aBabilonienii, şi după ei alte popoare, au aplici/ xualitatea întregului regn anorganic. Au distins, J vom vedea îndată, pietrele „bărbăteşti" de pietrele „femeieşti", pe tememl formei, culorii sau Intensită lucirii lor. Un texl asirian, tradus de Boson, vorb despre „piatra musa (de formă) masculină, „piatra'de aramă (de formă) feminină". în notă, Boson precizs că ,,pietrele masculine" sînt cele care au o culoare mai aprinsă, iar „pietrele feminine" cele care au o culoare mai palidă13. în textele alchimice siriene set vorbeşte despre „magnezia femeiaŞcă"*4. De altfel, după cum se ştie, cuvîntul arsen înseamnă „bărbătesc". Şi astăzi, bijutierii deosebesc „sexele" diamantelor după lumi lor. în Babilonia, sărurile şi minereurile erau socotite „bărbăteşti" şi „femeieşti" după culorile lor. Această deosebire se întîlneşte chiar în cele mai vechi texte, în aşa-numita literatură rituală, şi s-a păstrat în tabelele12 Mircea Eliade. Cunoştinţele botanice în vechea l" {„Buletinul Societăţii ele Ştiinţe din Cluj", voi. VI, oct. 1931. p. 221—237), p. 234—233.13 Boson, Les metaux et Ies pierres, p Ba.v< Ed. von Lippmann. Enstehvng und Ausbreitvng âer AU Chemie (Berlin, 1919), p. 893.127medicinale «\ Intuiţia :-ct^,Wk#&mmm*W^ popoarelor orientale şi mediteraneene, ci a fructificat şi s-a amplificat necontenit pînă în timpul evului mediu. Lapidariile medievale cunoşteau, bunăoară, două specii din lapis judaicus ; cea „bărbătească", prevăzută cu mai multe şiruri de ţepi egal distanţaţi între ei — şi cea „femeiască", netedă (era de altminteri o fosilă, careLjae găsea în Siria şi Palestina).Alchimia europeană defineşte Marea Artă ca „se- ; creţul" combinării „Masculinului" cu „Femininul". Cu#r> i vom vedea îndată, chiar această „combinare", departe de a avea un înţeles chimic, are o semnificaţie mistică."t simple „superstiţii", liprCredinţele acestea x site de orice valoare t totdeauna la o metafo: năoară, la poetul arab mai bună ?

Numai o s, meie"16. Dar poate că expresia poetică a une numesc flerul tare „bă] bil „femeie" (chwi)17.Credinţele acestea t metafizic, care-şi are,râ tuiţie specială a concre popoare, asemănau îhtj fermitate cu anumite c cercetări analitice mihiă. Şi ele nu se pot reduce h>cum ar putea fi cazul, bu-Errumi: „Care armă e ceacu tăişul bărbat şi latul fe-eastă metaforă nu este decîtedinţe generale ; căci arabii{" (dzakar), iar pe cel malea-imă un sistem cosmologic şî iăcinile şi justificarea într-o in-ilui. Mesopotamienii, ca şi alte i ele obiectele reale nu în con-asifieări abstracte, rod al unor tioasc - ci după „aparenţele"m, The Magic of Jewels and Charms,15-R Eisler, : („Zeitschriff fiii'109-131), p. Uf _____P' *&» W S&ittartzlose, Die Waffen ăer altern Araber aus Wen Dichtern ăargestellt (Leipzig. 1806), p. 142 Ci. Llppmami, Enstehunq und Ausbreltung der Alchemie, p. iod. Arnnr.n.& r/r™ wioner, Africa and the Discovery of Arneiica, voi. iii, P- u-12. :1şWr3tfd|PM323lor, adică după intensitatea lor concretă. Asta nu înseamnă că erau incapabili de eforturi de abstractizare. Ceea ce ştim despre cosmologia şi astronomia oaldeo-asi-riană ne dovedeşte cu prisosinţă însuşirile lor speculative. Dar ideea pe care şi-o făceau ei despre „lege" se deosebeşte de cea dobîndită de cei dintîi gînditori şi matematicieni greci. „Legea" era numai formularea intuiţiei unui întreg cosmic. O dată ce-au stabilit Viaţa şi Sexualitatea ca un caracter universal al realului — ca un corolar al omologiei Macro-Microcosmos — au aplicat această „lege" în experienţa cotidiană. Şi pentru că ştiau că pietrele şi minereurile sînt (trebuie să fie) şi ele sexuate, au clasificat exemplarele care le cădeau sub simţuri pe temeiul „aparenţelor" lor : formă, culoare etc. Importanţa pe care babilonienii, ca şi alte popoare arhaice, o acordau1 „aparenţei" nu trebuie să ne inducă în eroare. Nu e vorba aici de „iluzii", ci de un foarte puternic simţ al concretului. Lucrurile sînt aşa cum par. O viaţă mentală concentrată atît de intens asupra „întregului viu" nu cunoştea nevoia despicărilor şi analizelor decît în măsura în care aceste exerciţii puteau descoperi analogii în acele lucruri care la prima vedere păreau disanaloage. Cosmologia şi metafizica mesopo-tamiană sînt creaţia unui intens simţ al concretului. Un lucru nu putea fi „real", nu putea fi „viu", dacă nu era sexuat. De aceea, nu numai pietrele şi minereurile erau sexuate, ci şi lucrurile construite de mîna omului. După cum o casă, în credinţele tuturor popoarelor18 nu putea fi reală, nu putea dura, înfruntînd timpul, decît dacă devenea vie printr-o jertfă care îi comunica „viaţă" şi „suflet" — tot aşa un lucru făcut dă mîna omului era sau devenea viu prin sexuarea lui, prin18 Am dezvoltat această idee în Legenda Meşterului Ma-nole.128integrarea lui într-un destin cosmic. In India, bunăoară, altarul sacrificial (vedi) era „feminin", iar focul ritual (agni) „masculin" — şi „din unirea lor se zămisleau urmaşi". Dar nu numai altarul (vedi) avea această semnificaţie mistică. „Centrul pămîntului", „buricul" (nâbhi), era considerat în India drept matricea Zeiţei Mame19. Să ne amintim, de asemenea, că indienii, ca şi mesopotamienii şi celelalte popoare orientale, «oncepeau „buricul pămîntului" drept adevăratul centru al Cosmosului. Polivalenţa simbolică a lui nâbhi- este evidentă, întocmai ca şi Ka' aba, care era sacră ; J) ca meteorit, 2) ca centru al Pămîntului, 3) ca „locuinţă" a zeului masculin. Aceleaşi idei se întîlnesc la greci (He-rodot, V, 92) şi la germani. Cuptorul de topit smalţurile (Schmelzofen) era considerat „matrice", „sîn" (Mutter-schoss). Au rămas pînă astăzi în vorbirea curentă asemenea intuiţii străvechi („Mutterkuchen" ete.)20.Din aceste credinţe, şi din altele, similare, s-a născut noţiunea „pietrelor ginecologice", adică a unor pietre care aveau virtutea să promoveze fertilitatea şi să faciliteze naşterile. Babilonienii cunoşteau o sumă de asemenea pietre ginecologice. Grecii vechi, arabii şi unele popoare primitive — deşi din motive diferite — foloseau pietrele cu virtuţi ginecologice. Am dedicat acestei probleme un întreg capitol din cartea noastră Legenda mătrăgunei, şi nu mai putem reveni aci21.19 Satapatha Brahmana, I, 9, 2, 21 K, F. Johansson, Veber die altindische Gbttin Dhisana („Skrii'ter utgifna 'Vetenskaps-Saîundet i Uppsala, Uppsala-Leipzig, J!)17), p. 51—55.

20 R. Eisler, Die chemische Terminologie der Babylonier. p. 115.11 Cîteva indicaţii despre pietrele ginecologice: Ruska, Das Steinbuch des Aristoteles, p. 18, 165 ; Boson, JmetaUi e te pietre, p. 413—414 ; B. Laufer, The Diamond. A Stuăy in Chi-nese and Hellenistic Folklore (Fie)d Museum, Chicago. 1915). p. 9 şi urm. Roiul pietrelor magice, în general, este discutat în cartea noastră, de apropiată apariţie, Legenda mătrăgunei.130—Alte pietre aduc ploaia tot datorită structurii lor ..feminine"22. Sînt de asemenea pietre care, prin forma lor — naturală sau cioplită —, întruchipează atît de concret „ideea" feminină, încît devin idoli. Ele nu participă numai la magia Marii Zeiţe, simbol al fecundităţii universale — ci devin această Zeiţă. Adică, forma lor constituie un receptacul atît de perfect pentru „ideea" Marii Zeiţe, încît aceasta este atrasă magic (prin magia „corespondenţei") şi se întrupează în piatră. Dacă un meteorit de felul celui de la Mecca (Ka'aba) participă la sferele de unde a căzut şi creează prin prezenţa lui un mediu fast, „binecorespondent" — e uşor de înţeles de ce alte pietre, care realizează un simbol sexual feminin sau masculin, se bucură de asemenea de un cult special. Ele condensează forţa magică sau divină înlăuntrul lor.„Nunta" şi sensibilitatea metalelor„Nunta metalelor", de care vorbesc alchimiştii medievali şi rosicrucieni, într-un sens mistic— este o idee care-şi are rădăcinile în cele dintîi intuiţii ale omuM. Idolii atît de respectaţi în Asia Mică, socotiţi întruparea Marii Zeiţe — erau de fapt imaginea matricei divine (vulva) şi erau numiţi „Piatra-Mamă" sau, cum precizează inscripţiile mithriace, petra genitrix2'''. Pausanias (II, 21, 1) vorbeşte de un loc în Argos, considerat sanctuar al Demetrei, care se numea delta. Fick şi după el Eisler traduc pe drept cuvînt delta = vulva, Daleth —-2 Scurtă bibliografie în R. Eisler, Kuba-Kybele („Philo-logus", voi. 68, 1909, p. 113—151, 161—209), p. 192. nota 222. Legătura între pietre, sexualitate şi potop discutată de Cari Hentze, Mythes eî legendes hinaires (Anvers, 1929), p. 34 sq.23 Eisler, Kuba-Kybele, p. 136—137 ; Wdtenmanttl wnd HirnmeiszeU <Mtinchen, 1910), voi. II, p. 411.131delta —■-. „uşă" = „femeie". Nu e locul să amintim aici toate credinţele care se leagă de concepţia „femeii ca poartă", şi pe care le-a studiat Trumbull, într-o carte pe atît de interesantă pe cît este de rară24. La greci în general triunghiul, delta, simboliza femeia, iar pitagoricie-nii îl considerau chiar arche geneseas25, nu numai pentru perfecţiunea lui geometrică, ci şi pentru că reprezenta un. arclietip ideal al izvorului fecundităţii universale. Noţiuni identice se întîînesc şi în tradiţiile tantrice indiene, cire deşi apar în scrieri relativ recente, au mii de ani du viaţă „secretă", latentă, înapoia lor26.Evident, simbolul „nunţii" se întîlheşte pretutindeni unde piatra sacră este considerată „casă", „locuinţă" (matrice) a zeului masculin (phallos). Zeiţa Ka'aba, întrupată îa piatra sacră de la Mecca, numită „fecioara coaptă", era reprezentată alfabetic ca „locuinţa", iar astrologie ca „mansio", „statio" a zeului Lunii. De asemenea, piatra Ka'aba, tetrăgonos Kthos, era „casa" unui pyranis sau obelisc („Konische Phallosstein")27.„Sexualitatea" corpurilor neînsufleţite nu trebuie considerată) în cazul nostru, prin punctul de vedere vulgar, al psihanalizei. Este vorba aici de o concepţie curajoasă, a unui Univers viu, întreg, armonic. Noţiunile de „naştere" şi „renaştere" fiind strîns legate între ele, era fatal ca simbolismul religios din toate timpurile să folosească expresii fiziologice şi erotice. în cazul nos-24 H. C. Trumbull, The Thrcshold C'ovenant (New York, 1892), p. 253—257, citează credinţe chineze, greceşti, evreieşti etc. asupra identităţii femeie = poartă.25 Franz Dornseiff. Das Alphabet în Mystik uni Magic (Oeipzig, 1325, ed. II), p. 21—22.2" Giuseppe Tucci, Tracce di culto lunare in India („Ri-vista di Studi Orientali", voi. XII. 1928—1930, p. 419— 427), p. 422 şi notă, citînd opinia autorizată a tantricului Bâs-kara Kâya*27 Eisler. Kuba-Kybele, p. 135.132tru, nici măcar nu e vorba de ideea religioasă a renaşterii — ci numai de o concepţie cosmologică a Vieţii împărţită în două sexe ; concepţie care face posibilă o viziune totală a Universului, îngiobînd, după cum am văzut, nu numai fiinţele însufleţite, dar şi obiectele „moarte", chiar cele făcute de mina omului. Să nu uităm că într-un Weltanschaung întemeiat pe omologia perfectă dintre Cer şi Pămînt, şi pe Magie — toate lucrurile participă la archetipuri, toate au anumite virtuţi magice, prin ele însele sau prin participare. E destul ca un obiect neînsufleţit să aibă o anumită formă sau o anumită culoare — ca el să se trezească deodată cu nenumărate latenţe, cu virtuţi magice.Ideea că toate lucrurile clin lume sînt dominate de aceeaşi lege a vieţii — Dragostea, Sexualitatea — n-a pierit o dată cu stingerea culturilor mesopotamiene. Sînt structuri mentale, mai ales în lumea

eurasiatică şi mediteraneană, care se schimbă foarte lent. De aceea, misticul şi exegetul evreu Bahya Ben Asher (m. 1340) scrie : „Nu numai la palmieri se întîlneşte bărbat şi femeie, ci la toate speciile de plante, precum şi la minerale, se află această înfrăţire pe sexe, într-un mod firesc"28. Sexualitatea mineralelor este menţionată şi de Sabatai Donnolo (913—928). Misticul şi savantul arab Ibn Sînâ (980—1037) afirmă că „iubirea romantică (al-ishaq) nu este un sentiment specific omului, ,,ci permează toate lucrurile existente — cereşti, elementale, vegetale, minerale şi animale — şi sensul acestui mister nu poate fi nici perceput, nici înţeles, şi orice explicaţie îl face şi mai obscur'"'29.28 Solomon Gandz, Artificial FertiKzation of Datepalms in Palestine and Arabia („Isis", nr. 65, voi. 23, iunie 1935, p. 245— 250), p. 246.29 Gandz, op cit., p. 246.133Ideea alchimică de „combinare" este, de fapt. o nouă interpretare a funcţiunii cosmice de „căsătorie". Ceea ce mai tîrziu va fi considerat ca un proces „obiectiv" de combinare, neutralizare, degradare — în concepţia cosmologică a babilonienilor este numai o nouă manifestare a ritmului vieţii universale'50.Asistăm aici la degradarea sensului originar — care era „organic" şi cosmic — al unui fenomen natural, la transformarea lui în „proces mecanic". Operaţiile fizi-co-chimice. evenimentele cosmice, după revoluţia mentală desăvîrşită de Renaştere, îşi capătă autonomia faţă de legile vieţii universale, integrîndu-se însă într-un sistem de legi mecanice, „moarte". Nunta devine combinare ; dragostea devine combustie; moartea devine neutralizare, incinerare etc. Credem că nu ne înşelăm afirmînd că aceste observaţii în legătură cu terminologia alchimică şi chimică, explicate prin degradarea sensului originar — pot aduce lumini noi în înţelegerea fenomenului Renaşterii şi evului modern european. Renaşterea izbuteşte să instaureze definitiv concepţia anorganică, mecanică, a Cosmosului. Validitatea acestei concepţii e întemeiată, după cum se ştie, pe legile materiei neînsufleţite, iar secolul XIX a încercat să aplice aceste legi şi asupra fenomenelor biologice şi psihologice.Nădăjduim să demonstrăm într-o lucrare specială că etapele vieţii mentale a omenirii sînt în directă legătură cu cîteva descoperiri importante : metalurgia, agricultura, măsurarea timpului etc. Prin fiecare descoperire de acest fel, omul lua contact, am spune, cu o altă ordine de realităţi, şi se integra într-un nou Cosmos. Descoperirea agriculturii, bunăoară, a integrat pe om într-un cosmos viu, ale cărui „legi" stau sub semnul identificării Pămîntului cu femeia, ploaia, fecunditatea,30 Eisîer, Die chemische Terminologie, p. 119 şi urm. ; •134naşterea şi moartea. Nu e vorba numai de omologări şi ecuaţii simbolice între aceste realităţi de niveluri deosebite — ci de experienţe pe care le-au făcut posibile descoperirea fenomenului agricol şi trăirea îndelungată în ritmurile vieţii vegetale. Trebuie să subliniem mai ales faptul că aceste experienţe au modificat total structura mentală a omenirii ; omul agricol a luat cunoştinţă de realităţi care îi erau inaccesibile în viaţa nomadă, a descoperit legi şi a înţeles simboluri faţă de care mintea lui era cu desăvîrşire opacă înainte de a trai experienţa vegetală.O modificare analoagă a structurii mentale s-a petrecut o dată cu descoperirea metalurgiei. Un alt Cosmos a fost cunoscut, revelat, prin lucrarea metalelor, care, după cum vom vedea, erau şi ele concepute ca nişte organisme vii. Prezenţa metalelor şi ritualurile metalurgice au provocat experienţe şi au alimentat procese sufleteşti prin care omul a fost schimbat în sensul concret al cuvîntului. A simţit, adică, şi a privit altfel lumea, descoperind realităţi care îi erau pînă atunci inaccesibile. Fiecare etapă fundamentală din istoria omenirii a făcut aşadar posibilă „pătrunderea" omului în alte ni-, veluri cosmice. Fiecare nouă modificare a structurii umane înseamnă, într-un anumit sens, şi o nouă fruc-tificare a conştiinţei — omul dobîndind zone noi de experienţă şi descoperind analogii între niveluri de realitate mult deosebite între ele. Nu întotdeauna însă aceste etape din istoria mentală a omenirii înseamnă şi un pas înainte, o „evoluţie". Anumite descoperiri au conclus uneori la o concepţie sterilă a cosmosului şi vieţii, con-centrind atenţia omului asupra legilor materiei moarte, făcînd incomprehensibil simbolismul culturilor tradiţionale, adulterind chiar principiile metafizice. O aseme-nea concepţie sterilă a cosmosului - - cu toate deriva-135tele ei mecaniciste şi pozitiviste — a instaurat în conştiinţa europeană Renaşterea. în clipa cînd legile materiei moarte au căpătat primatul desăvîrşit în cunoaşterea occidentală, un mare număr de experienţe au devenit inaccesibile şi un întreg sistem de simboluri a devenit opac.„Moartea" şi „învierea" metalelorDacă metalele şi mineralele pot „iubi" şi pot face „nuntă" — evident că ele sînt înzestrate cu o anumită

sensibilitate. într-adevăr, textele alchimice helenistice şi arabe vorbesc despre „tortura" metalelor. Expresia pentru „operaţiunile chimice" este tocmai aceasta : tortura. Şi metalele sînt înglobate în. marea lege mistică — elaborată de lumea alexandrină şi creştină — că viaţa eternă nu poate fi obţinută fără suferinţă şi fără moarte. într-un text alchimic foarte cunoscut — Turba. Philosophorum — întîlnim această idee „mistică" a suferinţei metalelor. „Ea quod cruciata rex, cum in corpore . submergitur, vertit ipsum in n'aturam inalterabilem ■ ac indelebilem"31. Ruska precizează că, la alchimiştii greci, expresia de „tortură" era numai alegorică. Ea începe să desemneze „operaţia chimică" de abia în alchimia arabă, şi acolo într-un sens destul de misterios, în Testamentul lui Ga' far al Sâdiq se spune precis : corpurile moarte trebuie torturate prin Foc şi prin toate Artele Suferinţei, ca să fie înviate din nou ; căci fără suferinţă şi fără moarte, nu poate fi vorba de Viaţă Eternă32.31 Julius Ruska, Turba Philosophorum. Ein- Beitrag zur Geschichle der Alchemie (Berlin 1931), p. 188; text german,. p. 254.32 Julius Ruska, Arabische Alchemisten (Heidelberg, 1929)< p. 77.136

mNe aflăm, în plin ev i^^ft*^^t. y ,„ . ., f -—-, m mţa unor idei careft au rădăcinile în străvechile intuiţii mesopotamiene. Pe de altă parte, este uşor de descifrat aici 0 altă formă

a „nusticii creaţiei", de care ne-am ocupat ia începutul acestui capitol. Alchimistul arab spune că fără suferinţă f ^foarte nu se poate nădăjdui Viaţa Eternă -L. |ar tradiţiile arhaice ale Creaţiei afirmă că omul si toate iu-«urile vii au fost zămislite din 6mgeie zuului ' prin noartca lui, prin suferinţele lui. D0 asemenea, construcţie ridicate de mina omului nu pot dura (nu pot avea » sensul materiei, o „viaţă eternă") dacă cin

om sau' animal nu este jertfit la temelie. Esta adevăra(;> m tex. t le arabe mai sus citate întîînim 0 „mistica alchimică« alimentată şi creată de nenumărate izvoare spiritual» gnoza creştină, sufismul persan etc.), care depăşeşte în ^mnmcaţnle sale rudimentarele documente mesopotamiene. Este vorba aici de suferinţa care intuieşte, de moartea care trebuie experimentată voluntar ca să W blndeşti Via a veşnică - semnificaţii care au fost des-eopente şi admcite o dată cu apariţia creştinismului. Dar^r «* înapoIS lor,. iMatangaM

Medicină şi magieîntr-un astfel de Cosmos, permeat de ă l f magica, ocupat de aceleaşi forme -. carc se j ^ toate nivelurile existenţei - maladiile nu pat avea cit o cauză magică. A intervenit într-un organism ageţit din afară (demon, vrajă) ; sau omul a intrat în c< tact cu o zonă nefastă, vrăjită (a atins un obiect fam, a călcat legile rituale, şi-a asimilat Un obiect de alia „structură" decît cea pe care o are corpul său); sau, pur137şi simplu, „destinul" său (astral, dar şi organic) îl face să sufere, îl introduce într-un „infern" (durere, lipsă de armonie, inconştienţă). Oricare ar fi „cauza istorică" a maladiei, „cauza primă" este de ordin magic : s-a stricat armonia prin intervenţia unor forţe necorespondente. Şi aceste forţe — personificate sau nu — pot fi expulzate prin mijloace pur magice sau prin ajutorul unor substanţe (minerale sau vegetale), încărcate cu latenţe benigne, adică corespondente. .-fiiaiMţ ftrto ■ iui »s*t80JwDe aceea medicina babiloniană a fost multă vreme o simplă tehnică vrăjitorească. Se încerca expurgarea forţelor nocive, necorespondente, prin mijloacele cele mai simple, adică prin imprecaţii, talismane, vrăji. Anumite pietre erau îmbibate de forţe magice benigne şi ele erau purtate aproape de piele, în legătură directă eu trupul uman. pentru a-1 încărca de energie vitală, armonioasă. „Pietrele magnifice, pietrele abundenţei şi ale bucuriei, făcute splendide pentru carnea zeilor... aceste pietre, aşezate ca ornament pe pieptul Regelui, Azag, mare preot al lui Enlil, fă-le să strălucească, şi Spiritul Răului să se ţină departe do locuinţă..."33. Aceeaşi credinţă în influenţa anumitor pietre scumpe (jad), îmbibate de forţe sacre, vitalizante — se întîlneşte şi în China34, ca să nu mai vorbim de culturile „etnografice", în care pietrele preţioase şi semipreţioase au virtuţi ta-lismanice şi terapeutice35.După tot ce-am spus în paragrafele precedente asupra însuşirilor magice şi valenţelor cosmice ale anumitor pietre, credinţele acestea sînt foarte uşor de îhţe"33 Boson, Les metaux et Ies pierres, p. 09. Bîi._____34 Mircea Eliade, Alchimia asiatică, voi. I, p. 18 şi ii despre virtuţile diamantului, turebazei şi ale altor pietre pjtioase.35 Cf. Kunz, The Magic of Jewels and Charms, passim, şicărţile lui S. Seligmann,133■■.■:;

purtarea direct pe piele a pietrelor încărcate cu virtuţi vitalizante — omul pătrunde în zona cosmică la care participă aceste pietre, pătrunde deci într-o realitate bine organizată, la adăpost de „conflicte" şi „drame". Omul este proiectat magic într-un nivel în care nu fung „demonii", adică nu pătrund forţe „necorespon-inte'" sau disanaloage. mfAtît era de organică legătura între maladie şi păcat (păcat împotriva „sacrului", a armoniei, a legilor) — încît în multe culturi arhaice îmbolnăvirea omului revela prezenţa „păcatului". Astfel se întîmpla în Yucatan36, în bilonia37, ca şi cu Israel38. Mărturisirea păcatelor era Ti ocazionată de o bruscă îmbolnăvire39. Legăturile dintre magie şi medicină sînt atît de cunoscute, încît ne îngăduim să nu stăruim asupra lor40. Medicul babilonian făcea şi el vrăji — adică încerca conjurarea răului prin mijloace magice41. în anumite zile nefaste medicul nu-şi poate îngriji bolnavul, după cum, în acele zile, Regele nu-şi poate exercita autoritatea regală42. Aceasta dovedeşte încă o dată seninul magic sub care stau toate activităţile umane. Dovedeşte, de asemenea, că boala 'iffH o înlîmplare semnificativă, o rupere a armoniei cosmice — şi împotriva ei nu se poate lupta într-un timp anarhic36 Raffaelle Pettazzoni, La Confessione dei peceati, voi. I (Bologna, 1929), p. 106 şi urm. .,,.—.^ _^i___*—37 Idem, voi. II (Bologna, 1934), p. 107, 110.38 Idem, voi. II. p. 264a t^.VQMp3 30 Idem, voL I, p. 51, 57.40 Cf. Meissner, Babylonien und Assyrien, voi. II, p. 233— 323, despre medicina asiro-babiloniană. Texte noi. traduse şi comentate în studiul lui R. Campbell Thompson, Assyrian Medical Text („Proceedings of the Royal Society oi Medicine". 1924. voi. XVII, p. 1—34). Bibliografie, Pettazzoni, La Confes-sione dei peceati, voi. II, p. 72 şi urm.41 G. Furlani, La Religione babilonese-assira, voi. II, p. 168. 43 Idem, p. 185, 201. ">■"*!*?***139(zile nefaste), într-un interval deschis tuturor posibilităţilor. De altfel, patronii medicilor sînt anumiţi zei (Eriki-Ea, Nimurta, Tammuz)''3. Nimurta, patronul medicilor, este în acelaşi timp zeul graniţelor'14; el veghează deci la păstrarea limitelor, este o divinitate a inteligenţei şi Justiţiei. Boala, ca şi nerespectarea graniţelor —• teritoriale, biologice, morale —, este o ieşire din norme, o rupere a armoniei, a înţelegerii, un act anarhic.Maladiile erau, deci, uneori, o personificare a anarhiei, a Spiritului Răului, a ,.demonilor". împotriva lor se lupta prin vrăji (restabilire magică a armoniei) sau prin anumite medicamente, mmerale sau ■ tea din urmă îndeplineau tot o funcţie rece influenţau prin virtuţile lor latente (fc gust etc), interveneau în dezordinea organică a iui "uman cu tot ceea ce le conferea o participare lităţile nevăzute. O piatră de o anumită culoare fastă - îmbibată de puterea !fM0ft|M|llf^erului* Wm*-icipa — avea destulă energie magică pentru ca să poată restabili armonia în corpul bolnavului. Acelaş^|fc cru se poate spune despre anumite plante, medicinale. Ele aveau virtuţi medicinale pentru că aveau virtuţi magice, pentru că le „corespundea" o realitate fastă dincolo, în Cer.De aceea bolile erau considerate ca o luare în stă-pînire a corpului de către demoni. De aceea anumite texte mesopotamiene conjură demonii benigni să intre în corp, să ia locul celor răi, anarhici, „dramatici"45.Lucrînd cu plante şi cu minerale, medicina babiloniană rămîne în acelaşi cosmos magic al orizontului său43 Idem, voi. I, p. 126, 157, 200, 281 etc, } M Idem, voi. I, p. 224.45 Fr. Lenormant, La Magie chez Ies Chaldeem, &f fes ori-gines accaălenncs (Paris, 1874). p, 33. Despre conjurarea „durerilor de cap", p. 20. 21—23. ™*K'tŞ«S

140 v;,iiHmental. Pentru că, aşa cum am văzut, şi-plantele şi mineralele aparţin aceluiaşi întreg ; ele sînt vii. sînt „sexuale", - primesc, păstrează şi răsfrâng forţa magică universală, prin misterioasele legi ale participaţiei, analogiei, corespondenţei. Lucrînd cu plantele — babilonienii păstrau contactul cu o simbolică şi o magie străveche : cosmologia acvatică, vegetala, al% eărei rădăcini se îm-plîntă adine în trecutul omenirii. (Apa a fost întotdeauna un instrument contra „magiei negre", contra vrăjiior. „Planta vieţii" se afla, după tradiţiile indo-iraniene şi mesopotamiene, în fundul Oceanului415.) Lucrînd cu mi-neralele — babilonienii erau aproape de un alt izvor magic : concepţia Cerurilor ..metalice" şi c-ja a Pămîntului-Mamă a minereurilor, concepţie pe care rămîne s-o batem în paginile ce urmează.Asemenea concepţii magice n-au structurat culturile mesopotamiene, ci au cucerit zone foarte Iartot bazinul Mcditoranei şi în Asia Occidentală'''1.în te'im

Despre rolul Apei şi al plantelor, cf. cartea noastră La tdragore.•7 Max Saroper, Rassen und Religioiien im altenvordera-(Heidelberg, 1930), p. 365—367. ^^^^^^^^^^»»>

yp&ft»Alchimia babiloniaIstoricul controverselorAnul 1925 va rămîne o dată importantă în is alchimiei orientale. în acel an s-a dezbătui pentru prir dată, cu seriozitate şi pasiune, problema documentelor alchimice asiriene de curînd descifrate şi traduse R. Campbell Thompson * Bruno Meissner 2 şi Rober Eisler :î. în urma interpretării propuse de Robert Ier, au intervenit în discuţie — cu puncte de vedere care le vom cerceta în paginile ce urmează — asiriolo-gul H. Zimmern4, istoricul chimiei Ernest Darmstâefl-ter5 şi orientalistul Julius Ruska6, renumit prin stu-1 0« the Chemistry of the Ancient Assyrians (London,(Heidelberg, 1925),II (Hei, »r Alcht1925^ 150 pagini, litografiat)2 Ba bylonie n und Assyrien, 382 şi urmare.;{ Der Babylonische Vrsprung der Alchemie („Chemiki Zeitung". nr. 83 11 iulie 1925. p. 577 sq. ; nr. 86, 18 iulie, p. 602 sq.) ; L'origine babylonienne de Valchimie („Revue de Synthese Historique", 1926, p. 1—25) ; Die chemische Terminologie der Babylonier („Zeitschrift fur Assyriologie", Bd. 37, aprilie, p. 109—131).4 Assyrischc chemisch-teehnische Rezepte, insbesondere fur Ucrstellung farbiger glasierter Ziegel, in Umschrift und Vebersetzung („Zeitschrift fur Assyriologie", Bd. 36, septembrie 1925, p. 177—208) ; Vorlăufiger Nachtrag zu den assyris-chen chemischtechnischen Rezepten (id., Bd. 37 1926, p. 213— 214). ruJMagStjjfe, f^prpiff>fppprt*-5 Vorlăutige Bemerkungen zu den assyrischen chemischtechnischen Rezepten („Zeitschrift fur Assyriologie", septembrie 1925, p. 302—304) ; Nochmals Babylonische „Alchemie" fief., septembrie 1926, Bd. 37, p. 205—213)™ ■ ?*Tr6 Kritisches zu R EisUrs chemiegeschichtlicher Mcthodi („Zeitschrift fur Assyriologie". Bd. 37, 1926, p. 273—282;142diile sale asupra alchimiştilor arabi. Interpretarea lui Robert Eisler — pe care o împărtăşim şi noi, întemeiaţi pe documente paralele, prea puţin cercetate pînă acum — pare a fi acceptată integral de profesorul Abel Rey \ care de altfel nu pretinde a fi un specialist în istoria ştiinţelor orientale. Nestorul istoriei alchimiei, Edmund von Lippmann, a rămas deocamdată într-o poziţie neutră8. E firesc, totuşi, ca Lippmann să încline de partea elevilor săi Ruska şi Darmstaedter, care consideră alchimia ca o simplă prechimie. .,înainte de a traduce textul capital, în jurul căruia s-au purtat discuţiile, să ne amintim concepţia magică a mesopotamienilor în tot ce priveşte metalele şi plantele. Să ne amintim mai ales caracterul sacru, misterios, aproape mistic al ritualurilor metalurgice. Cazanul în care se topeau minereuriie era îmbibat de forţe magice ; oare nu se împlinea înlăuntrul lui un procesare înlocuia şi depăşea Natura ? Metalele cad din Ce-ruri — sau cresc în pămînt, în sînul Marii Zeiţe, aşa tot de-acolo, cresc plantele şi animalele. Prin are, în cazanul unde se topeşte minereul, ca să se metalul curat — se petrece o operaţie magică de creştere accelerată. Rămase în sînul Mamei — as-cunse sub pămînt — minereuriie ar fi crescut încets aşa cum creşte embrionul în matrice. Cazanul nietalur-ic primeşte, aşadar, un embrion şi-i grăbeşte creşterea. Cazanul înlocuieşte marea matrice telurică, în care — nevăzute şi nesimţite — cresc (sau se coc) metalele 9. Este firesc, atunci, ca o asemenea operaţie me-i ha Science Orientale avânt Ies Grecs (Paris, 1930), p.'^TSJKSCI.3 Enstehung und Ausbrcitung der Alchemie, voi. II (Berlin, 1931), p. 51 sq. IFT 9 Eisler Die chemische Terminologie, p. 115 etc.143gică să nu fie considerată o simplă lucrare tehnică, tre oameni care concep Lumea ca un întreg viu şi acordă chiar celor mai inerte obiecte o naştere, o creştere, o moarte şi o eventuală renaştere-.Este firesc ca operaţia metalurgică să fie un ritual, plin de secrete şi de primejdii — întocmai ea orice alt act sacru. în acel cazan de topit nu se petrecea o simplă operaţie fizică sau Chimică —- ci un act de creştere. Mai mult, naşterile premature au fost întotdeauna coiP siderate ca o întîmplare nefastă, o rupere a armoijlif' — deci un. act primejdios, diabolic. Or,

minereurile/1$!, embrioni — sînt încărcate cu aceleaşi forţe priin(«, ase pe care ie emană fetuşii. încă un motiv ca ri* iunie metalurgice să fie nocive pentru oricine nu e iţiat", pentru cei care nu cunosc „secretele" artei itoriei şi n-nu luat măsurile de precauţie necesarei

i^iti-rea cazanului"

evlui R.EiDăm traducerea testului asir; Ass.urbanip.al, folosind ca bază son, comparată cu cea a lui Mei;„Cînd vrei să pui temelia unui ca: reuri, caută o zi favorabilă într-o î pune temelia cazanului. în timp ce trebuie să-i priveşti (pe ei) şi(în cazan); tu trebuie să . 10 un altul ( ?), un străin, nu săsească înaintea lor cineva cai în care ai pus minereul în cazan trebuie10 Textul este destul de obscur. A Thompson. Meissner traduce pasajul c trebare : „Wăhrend man den Ofen ai machts. solist Du die (gottlichen) Foten a'144pentrt norocoîcrează caz lucrezi tu embrior tne să int e curat să facîftLsacrificiu, în,Jâţa embrionilor 1^jj^^zi o cădelniţă cu răşină de brad, şi să torni bere Kurunna în faţa lor (a embrionilor).Tu trebuie să aprinzi focul sub cazan şi să pui minereul în cazan. Oamenii pe care îi aduci aproape de cazan trebuie să se purifice, şi după aceea să-i laşi aproape de cazan. Lemnul pe care trebuie să-1 arzi sub cazan trebuie să fie din styrax (sarbfltu) — b groase, jupuite, dar care n-au fost expuse in gră ci^iu fost ţinute sub înveliş de piele — tăiat în lui Ab. Acest lemn trebuie pus sub cazan".Din acest document, oricare ar fi variantelejrii lui în limbile europene, se desprind cîteva concluzii semnificative. întîi de toate, nu rămîne nici osială asupra caracterului sacra pe care îl avea, la>ilonieni, arta metalurgică. Totul seamănă mai mult cu un ritual, decît cu o operaţie pragmatică. Se alegei favorabilă. într-o lună fastă — ca pentru un sa-ciu. Zona cazanului e consacrată ; un profan nu se atinge decît după ce trece prin purificări preala-, Se fac libaţii rituale minereurilor, urmate de un sacrificiu, Se ard mirodenii şi se varsă lichidul fermentat kurunna, întocmai ca la un mare sacrificiu. Lucrătorii metalurgici trec prin numeroase ■purificări. Lemnul pentru foc este un anumit lemn, consacrat, pur} nu-1 vede soarele, este cojit, căci va participa la un act magic în relaţie eu „embrionii", cu pâmîntul (pînte-' cui, întunericul).

—------mBB^^Wlk^'W^ăSM^knea franceză a lui Eisler este simplificată : „Des qu'on ;nte le four et que tu fes mis â Tceuvre. place Ies «embry-> divins dans la chapelle du four".J) Un „sacrificiu ordinar", traduce Eisler; „libaţie", este («ersiunea lui Thompson ; „sacrificiu", Meissner,,145J'^flVW' se vJdfe^Jiii^^lIi^MI'iîa dintre o asemenea operaţie sacră şi o operaţie profana — 3ăm traducerea unei reţete pentru facerea smalţului albastru. fşW'' tfl^^t**'1 »>„Dacă vrei să prepari un smaiţ albastru deschis, lisează separat, apoi amestecă 10 mina n din piatra hn-manaku, 15 mina cenuşă de leşie, î2/3 mina de iarbă albă (?) ; pune amestecul într-un cazan cu patru ochi (deschizători) şi aprinde un ioc domol, care să nu 'Ip*! mege ; îndată ce conţinutul ajunge la roşu alb, scoa-te-1, lasă-1 să se răcească, pisează-1 din nou, ameste-că-i cu sare albă, pune-1 într-un cazan rece, aprinde un foc domol fără fum ; îndată ce conţinutul ajunge la roşu portocaliu... toarnă-1 pe

cărămida arsă. Numele său este atunci smalţ albastra deschis". ' «teE lesne de observat caracterul profan, negustoresc, al acestei reţete. Nici un preliminariu ritual.; nici sat> sacrificiu ; nici o interdicţie. Toate reţetele tehnico-in-dustriale care au fost descifrate şi traduse sînt reâlfem tate în acelaşi stil sec, profan.După ştiinţa noastră, numai într-un singur al ment, intitulat : „Pregătire după aviz (magic Tf se mai întâlnesc prescripţii rituale : „...scoate afară embrionul : fă un sacrificiu, îh. ofrande (pentru morţi) pentru lucrători etc."13. Restul reţetelor sînt empirice şi par a fi transmise într-o epocă destul de tardivă, cînd nu mai există secretul meşteşugarilor, castele închise.12 O mina avea aproximativ 500 grame. Lămuriri mai puţin tehnice, accesibile în Delaporte, La Mesopotamie {Paris, 1923), p. 249, 251. ^H13 Compară traducerile de texte medicale din Thompson, Assyrian Medical Texts („Proceedings of the Hoyai Society of Medîcine", 1924, voi. 17. p. 1—34) cu reţetele din lucrarea aceluiaşi, On the •OhemMry, p. «6.14**In orice caz, comparînd bine cele două doct traduse, este uşor de înţeles unde intervenea teoria, deci „ştiinţa" — şi unde nu era decît reţeta tehnică, simplă notare a proporţiilor. Se vede că,, în cazul meta-lurgiei, oficiantul se mişcă într-un Cosmos viu şi magic— în timp ce reţetele tehnice pentru smalţuri, sticle* culori, pietre artificiale nu implicau operaţii semnificative, responsabile, primejdioase. într-o parte era Viaţa. întregul, Teoria — în cealaltă parte era meşteşugul profan, bucătăria, operaţia nesemnificativă. ,~i r*WTehnicile metalurgice şi ceramice, deşi au rămas în toi cursul istoriei asiro-babiloniene în legături sinnse cu magia, teologia şi cosmologia — au dobîudit nenumărate „adevăruri ştiinţifice" şi au dat naştere la reţete practice care au fost, mai tîrziu, acceptate de „ştiinţa'• propriu-zisă. europeană. Bunăoară, asirienii, ca şi întreaga lume antică, cunoşteau virtutea corozivă a acizilor (oţet etc.) asupra rocilor1', prepararea sticlei, a sticlelor colorate, a smalţurilor se făi ■ . ă cumvăzut, prin reţete foarte proci formulă-a transmis15. Dar nu avem nici un motiv să ere-că asemenea cunoştinţe pragmatice aveau în lumea ro-babiloniană rolul pe care l-au jucat mai tîrziu în cultura europeană. Dovadă că ele nu alcătuiau decât un „meşteşug'- este faptul că în timp ce operaţiile metalurgice începeau prin ritualuri şi purificări prealabile, reţetele sticlelor şi ale smalţurilor nu indică nici un ritual ; ele erau operaţii profane (asia re i puţin în etapele finale ale culturii asiriene).*'14 R. Campbell Thompson, On the Chemistry of tiu deni Assyrians, p. 106 şi urm. '^**>|MSWMBSK' Idem, p. 58 (reţeta pentru sticla Zitlcu). p. 50 (reţetă pentru lapislazuli artificială), p. 64 (cristal verde), p. 65 (sticlă jalbenă) etc. Asirienii cunoşteau salpetrul şi virtu r'le-■olorante asupra pastei sticlei (p. 28—29).■ 147jrioiiu'In textul metalurgic se menţionează de mai multe ori cuvîntul an-kubu, pe care Eisler îl traduce prin. „embrioni divini", Thureau-Dangin prin „une sprte de demon" 16, Zimmern prin „avorton" (Fehl geburt, Mis-sgeburt)17 iar Ruslta13, urmînd pe Meissner şi Zimmern, crede că nu sînt „embrioni", ci „Fetisehe oder Sehutzpatrone der Schmelzarbeit". Toată problema este : dacă an-kubu denumeşte chiar minereul scos din pămînt şi pus în cazan — sau se refei-ă la anumite spirite obscure sau la prezenţa unor „avortoni" umani, aduşi pentru eficienţa lor magică. $l8$Pv*Trebuie să amintim, de la început, că fetuşii au în multe culturi primitive sau arhaice un rol important de magie neagră. Meyer, în traducerea comentată şi adnotată a cărţii indiene Arthashastra i9, menţionează mai multe exemple de funcţiunea magică pe care o autuşii, cadavrele copiilor etc. De obicei, fetuşii sînt în~ buinţaţi în acte de magie neagră. Este şi uşor de înţeles de ce. Avortul se datoreşte unei vrăji, el fiind un act împotriva firii, o rupere a armoniei, o ieşire din norme. Un avorton este un obiect încărcat de forţe diabolice, distructive, anarhice — forţe pe care vrăjitorul le utilizează în acte de magie neagră. Latenţele nocive pe care le păstrează un fetus pot fi proiectate — cu aceeaşi virulenţă cu care ele au mai lucrat o dată, pro-vocînd avortul — împotriva unui organism viu. (Să ne amintim însă că vii sînt aproape toate lucrurile, pen-16 „îtevue d'Assyriologie", voi. 19, p. 31.17 Assyrische chemiscli-tcchnische Rezepie, p. 130.18 Kritisches zu R. Eislers chcmischgcschichtlicher M ,e, p. 275.

- p. 379,-649 etc ^g^muwmm^mr4i4a

tru mentalitatea primitivă ; o casă, un cazan de■î *Wţ"--^* V jwJ*-^ '■ 1111: -iii*.»-* -ma-t-iţM!

un altar etc, toate acestea sînt vii, sînt întregi, sînt sexuate,)De aceea actul avortului conferă, în foarte multe locuri, forţe magice considerabile femeii care 1-a practicat, în tribul Ba-Pedi se crede că o femeie care ■— cu sau fără voia ei — a avortat poate să omoare un bărbat culcîndu-se lîngă el. Victima e otrăvită, începe să tremure şi moare peste o săptămînă20. Explicaţia aces-||||credinţe e destul de uşoară ; femeia care a avor-âa devenit un factor de forţe nocive. în trupul ei petrecut un fenomen anormal, care intervenţiei unor energii magice exter ', vreun tablou călcat etc).s-au adunat latenţe anarhic/in, în această credinţă, şi alte superstiţii străvechiîritoare la vărsarea sîngelui, la ritualuri obstetricecare nu le putem examina aici. Destul însă să spu-o naştere prematură, un avort, a fost întot-considerată drept aducătoare de nenorociri. La^oară, faptul acesta era considerat cu multăîaeştrii în arta divinatorie erau chemaţi săconstituţia fetusului, ca să-şi dea seama)rţe funeste se datorează nenorocirea ce aşteaptăwrul21. Ceea ce se desprinde din aceste fapte este îniul rînd credinţa că un avort nu este numai efec-unei vrăji — ci mai ales cauzare. Actul abortiv fiind un cent20 Frazer, Taboo and ihe Perils oj t, 1911), p. 153.'•" Giuseppe Furlani, La Religione ăeg149nenorociri vile energie ma-no.slă. care pol$§^tt$tâiffî^£$ftffirm^^ tcă asupra normelor şi ritmului cosmic, provocînd moarte, suferinţă, dramă.9m„Sacrificii obstetrice" şi „sacrificii iCeea ce ne face pe noi să credem că sacrificiile aduse, Ia facerea cuptorului metalurgic, „embrionilor" (an-kubu) se referă la minereul pus în cazan, iar nu la „fetuşi" sau „divinităţi obscure" este tocmai faptul că fetuşii au o influenţă magică nefastă. Or, sacrificiul şi celelalte ritualuri preliminare (purificări etc.) sînt făcute alături de cuptorul metalurgie tocmai ca să creeze un mediu fast şi să se poată săvîrşi o operaţie reuşită. Dacă an-kubu n-ar denumi „minereul", ci un „fetus" real, sau un „demon" — operaţia metalurgică s-ar încărca de la început cu forţele magice funeste pe care le emană fetusul sau demonul. Şi atunci ne-ar veni greu să înţelegem „logica" acestui sacrificiu. (Să nu ni se "spundă că actele mentalităţii primitive sînt lipsite de igică. Ele nu converg, e adevărat, spre logica noas-'ă — însă toate acţiunile omului primitiv, ca şi elui care participă la o cultură arhaică, sînt coerent •împotrivă, se poate spune că gesturile unui aseiap£ nea om sînt mult mai canonice, mai consistente, decît ale unui om modern. într-o concepţie magică, în care lotul se ţine, nu există acte fără sens sau gesturi care să contrazică „teoria" fundamentală.)In sprijinul afirmaţiilor noastre, şi deci în sprijinul terpretării lui R. Eisler, pot fi amintite ritualurile şi150sacrificiile pe care le făceau hitiţii cu prilejul naşterii22. Femeia pare a fi adusă în templu — adică într-o zonă fastă, sacră. (Locul pe care se clădeşte cuptorul metalurgic este consacrat, purificat etc.) Preotul face un sacrificiu în faţa porţii templului, după naştere. Se jertfesc păsări, probabil porumbei. (Porumbelul, simbolul zeiţei Dragostei şi Fertilităţii23. De sîngele de Dorumitu^ bel se leagă credinţe străvechi referitoare la virginitate, maternitate, matriarhat.) După cîtva timp sacerdotul face o nouă ceremonie, cu scopul de a purifica „scaunul obstetric", în cazul cînd femeia sau chiar părinţii ei au săvîrşit vreun păcat. Se vede dar limpede precauţia acestor operaţii; nu cumva să se strecoare vreo forţă magică funestă pe locul unde s-a săvîrşit naşterea. Forţă funestă care ar putea să influenţeze pe alte mame, provocînd avorturi sau predestinînd unei soarte nefaste pe noul născut. flWliT'îiifcWffTi tlTif||Tr"fflTr'"'

De altfel puritatea şi asceza sînt considerate şi în alte culturi ca un preliminariu obligatoriu oricărei lu-crări metalurgice. în China, minerii şi turnătorii trebuiau să fie „puri" ; şi să cunoască „riturile"2^ Caza-nele de topit „puteau recunoaşte virtutea", şi una din ordaliile tradiţiei chineze era zvîrlirea într-un cuptor metalurgic25. Indienii din Haiti cred că pentru a putea descoperi aurul trebuie să fie puri, şi nu încep cău-VRe;Idem, p. 196 şi urm. <^^Q^^K||m^|tt||£u|i23 Asociaţia porumbel-zei^a Di-agostei, se întâlneşte mai seamă la semiţi, Cf. Roberthson Smith. Lcctitres on the iligion of the Semites (ed, III, London, 1823), p. 219, 294 ; azer, Adonis, Attis. Osiris (ed. III, London, 1914), voi. I, 33, 147 etc. ; H. Usener, Das Weihnachtsfesl (Bonn, 1911), 56 ; Assmann, în „Philologus", Bd. 66 (1909), p. 313 sq., Bd. p. 174 ; Eisler, Kuba-Kybele, p. 183 sq. etc. 2i Marcel Granet, Danses et legendes de la Chine ancienr, iris, 1926), voL II, p, 496.23 Granet, idem, p. 491, nota 2. Cf. Mircea Eliade, Alia asiatică, p. 27 sq. HWSiNi.;151talului preţios decît după posturi lungizile de abstinenţă sexuală. Ei cred că eeree-ările eşuează numai din cauza impurităţilor de carose fac vinovaţi20.Ni se pare că o superficială comparaţie între aceste două operaţii — una metalurgică, cealaltă obstetrică — e suficientă pentru a convinge de similaritatea „teoriei", care stă la baza amîndurora. Minereurile, după cum spuneam, sînt „embrioni" care au avut o naştere precipitată, anormală... în loc să crească în sînul pămîn-tului, au fost aduşi la lumină înainte de vreme. Este un fel de „avort" — şi tocmai pentru a preîntîmpina riscurile grave ale unui asemenea act funest, se fac atîtea „purificări", sacrificii şi libaţii. Se încearcă a se neutraliza acţiunea nocivă a „embrionilor1',- acor-dîndu-ii-se o „naştere" normală. Adică, se reconstituieschematic, „magic",jterii. Cazanul în carese ard minereurile este asimilat matricei cosmice, pă-mîntului-mamă. Numai ţinînd seamă de „teoria" care stă la; temelia vieţii popoarelor mesopotamiene putem înţelege un asemenea act. Numai amir.tindu-ne că omologia dintre Cer şi Pămînt e perfectă, că rile sînt însufleţite, sexuate, „creatoare", că telc se ţin unele de altele, alcătuind un şi fertil — numai aşa ne putem da seam pe care ii aveau, în Mesopotarois., operat1 se par atît de absurde. jJBJifeIp^acest caz nlAll^pla în faţa u amintesc de naştere, de avort etc. C20 Paul Sebillot, Les travaus pu traditlon et Ies superstition de ta p. 421. '*m' ■*>***&?■'**»'

e Ziiftmer» . zont mental ; şi itualuri care neţia „obstetrică"ăaris las is, 1891),152a anei metalur^ice :^j>tf|gij^^|^fenie. Minet^ şi în acest caz, se cere considerat ea un „embrion". Prezenţa fetuş%r reali ar trebui atunci explicată prin magia neagră. 4rta metalurgică luerînd cu „embrioni" ai pămîntului s. ar fi nevoie de fetuşi reali, pentru a neutraliza forţele funeste ale acestei operaţii. Nouă nu ni se pare deloc probabilă o asemenea-interpretare, dar etiiar daeă ar trebui s~o admitem, explicaţia artei metalurgice ar rămî^e aceeaşi., după cum aceeaşi rămâne concepţia de Ia temelia ei : asimilarea minereurilor cu „embrionii" şi a cuptorului metalurgic cu matricea telurică.Petra gemtrimi<imM.mmm^mţ^aiî:: ■ ş§;0se -lin mai multe tradiţii metalurgice şi uni i,j)cîorul mineralogic, vor lamuri mai luminos aceasta concepţie a pămîntului „matrice". Albrighl2/ amiflt . • _-. etimologia fixată de Ember cu-vîntului iu 5jt care înseamnă „vagina" şi „gale-rie de mină". Cuvîntul sumerian burii înseamnă „rîu'* şi „vagina". Pi^ra, stînca, era sexuată şi „creatoare" Xeul mediteraneari ş\ asiatic se năştea dintr-o petra gemsnx, asimila Marii Zeiţe, care era, după cum se ştie, imaginea nTatricej universale, matrix mundi®* •">ţinea, piatra, ^zămislea" metale şi nestemate. Numele sanscrit s\ smaraldului era asmagarbhaja, care înseamnă .,nă*ut (yn atfncă". Tratatele de mineralogie îl descriu î* „matricea" lui29. Autorul lui Jawâhir-27 Soine Oruţţj in t/lB Umgdom Epic („Journal o£ the the American Qri^tal Society". voi. 29, 19IS, p. 65—90). p. -70.

* Eisler, Wet<minant€l und Hlmmelszclt, voi. II, p. 411s 7J7 etc. ; Kubs-JfyteZe, p. 19fl SCÎ.» R. Garbe. !)ie tndîschen Mineralien. «-Leipzlg, 1802), p. 79,153nămeh („Cartea nestematelor"), redactată pe baza tradiţiilor orale prin 1800, face următoarea deosebire între diamant şi cristal: diamantul este pakka, adică „copt'V iar cristalul natural este kacha, „necopt" 3°.lunile acestea au avut— ca tot ce se leagă de ItanscMnung — o viaţă foarte lungă. Dacă miile şi pietrele „creşteau" în sînul pămîntului, era firesc ca mina („matricea") să aibă perioade de „fecun-MBe" şi de „sterilitate". întocmai după cum ogorul trebuia lăsat să se „odihnească", după o serie anumită de recolte, tot aşa exploatarea unei mine trebuia întreruptă cîţiva ani, ca să lase timp „creşterii" altor minereuri. Pliniu (Hist. Nat. XXXIV, 49) spune că minele de galen din Spania „renăşteau" după o anumită perioadă de timp. Barba, un autor spaniol din secolul XVII, afirmă că după ce secătuieşte o mină, dacă este bine astupată şi e lăsată să se odihnească 10—15 ani, îşi reîmprospătează singură depozitele. Acelaşi autor mărturiseşte că e greşită opinia celor care cred că metalele ar fi fost create de la începutul lumii — căci ele „cresc" în mine31. „Creşterea" se desăvîrşeşte, în mod firesc, înlăuntrul minei. Cînd e scos „înainte de vremeSjS»*/ minereul este considerat un „embrion", cum am văzut că se petrec lucrurile în Babilonia. De altfel, orice lucru „crud" — care se „coace", se maturizează, priş I faîna omului — este numit „embrion". Thureau-Dan-gin observă că lutul din care se fac oalele era numit, in Mesopotamia, înainte de a fi ars, „embrion"32. Aceeaşi concepţie universală, că lucrurile devin „mature", „ele însele", numai după ce ating o „formă stabilă".30 Kunz, The Magic of Jewels and Charms, p. 134, ^ Sebillot, Les travaux publics, p. 398. 81 Thureau-Dangin in „Revue d'Assyriologie", t. 19, p citat de Eisler, Die chemische Terminologie der Babylo154laeman, 3 euro-de Re-ile euro-Este interesant de observat că ideile acestea s-autransmis tradiţiilor metalurgice şi alchimice europene, şi s-au păstrat pînă foarte aproape de zilele noastre. Ele se întâlnesc atît în credinţele populare, în mediile miniere, cît şi în gîndirea teoreticienilor occidentali. Cosmosul „moare" foarte tîrriu în imaginaţia peana. Chiar după marile prefaceri introduse de naştere şi de constituirea ştiinţelor fizice, elitele pene păstrează intuiţia unui Cosmos viu şi sexuat. Ber-nard Palissy, în Receptc v&riiable par la quelle tous les hommes de la France pourraient appreiidre a muUiplier et augmenter leurs iremrs (La Roehclle, 1563), scrie r „Dumnezeu n-a creat toate aceste lucruri ca să le lase să trîndăvească... Astrele şi planetele nu sînt trîndavc ; marea se zbate de la un ţărm la altul... ; pămîntul de asemenea nu leneveşte... Ceea ce se consumă firesc în el, pămîntul îl reîmprospătează şi îl face din" nou... Toate se muncesc ca să nască ceva : tot asa interiorul şi matricea pămîntului se munceşte şi ea să nască"33.De Rosnel, în Le Mercure indien (1G72, p, 13), păstrează şi mai pură tradiţia creşterii organice a minereurilor : „Le rubis, en particulier, prend naissance peu â peu dans la miniere ; premierement ii est-blanc, ef, en murissant, ii contracte graduellement sa rougeur ; d'ou vient qu'il s'en trouve d'aucuns qui sont tout â fait bîancs, d'autres moitie blancs et moitie rouges... Comme l'enfant se nourrit du sang dans le ventre de sa nieres ainsi le rubis se forme et se nourrit" ■*.Dar cel mai interesant document de care dispunem, asupra tradiţiilor metalurgice medievale europene, îl33

— Citat de A. Daubree, La generation des mineraux me-talliques dans la pratique des mineiirs du Mojjen Âge d'apre's le Bergbuchlein („Journal des Savants", 1899, p. 379—392; 441—452), p. 332. p':,iJ&]*il B^^H ^KF .." Citat de Sebillot, Les travaux public155sun într-o carte extrem de rară, Bergbiichlein, tipa-ă la Augşburg în 1505. Este cea mai veche publicaţie mă asupra acestui subiect. Agricola, în prefaţa celebre De re metallica (1530—1546), afirmă [ui Bergbiichlein era Colbus Fribergius, — non ignobilis medicus — care â tr.J mineri, ale căror credinţe le r< interpretare alchimică.în franţuzeşte de cătrefţftJfMpHHHe la Coblersa

__„? tâmajutorul unuiBergbiichlein este un dialog între Daniel, cunoseă-ii tradiţiilor (der Bergverstăndig) şi Tânărul ucenic er (Knappius der Jung). Daniel explică tînărului seul naşterilor minereurilor, poziţia minelor, teh-exploatării. „Trebuie să se ştie, spune Daniel, că ru creşterea sau generarea unui minereu metalic, voie de un părinte (geniteur) şi o matrice care săiCJ

în stare să primească acţiunea >rul aminteşte credinţa, universală în că minereurile sînt produse prin uni ui şi mercurul. „Dar sînt nu sînt zămislite de multe locuri minereuri ercur; în locul mercurului, ei bă-ă) o materie umidă, rece şi mucilagi-:, fără sulf, care iese din pămînt ca sudoarea sa, 3 care, prin copulaţia cu sulful, s-ar naşte toate ele". Iar ceva mai departe : „în unirea mercuru-A. Daubree, Lan des mix mctaltiqiicxlui şi a sulfului eu minereul, sulful se comportă ea să»-mintă masculină iar mercurul ca sămiaţă feminină în concepţia şi naşterea unui copil""30.Pentru „naşterea uşoară a minereului" trebuie un soi de „vas natural, cum sînt filoanele, în care să se zămislească minereul". Orientarea şi înclinarea filoane-lor este în directă legătură cu punctele cardinale 37. (Să ne amintim că, la origine, punctele cardinale „calificau*' spaţiul, îl solidarizau cu anumite planete şi niveluri cosmice.) Bergbiichlein aminteşte tradiţiile în legătură cu influenţa astreior asupra formăi-ii metalelor. Argintul, după cum se ştie, se formează sub influenţa Lunii. Filoanele sînt mai mult sau mai puţin argenti-fere, după cum se depărtează mai mult sau mai puţin de direcţia perfectă, indicată de poziţia Lunii. „Filoanele oare au direcţia de la miazănoapte la miazăzi, şi eoperişul spre seară" sînt cele care îndreptăţesc mai t nădejdile minerilor38. Textul acesta este important din mai multe puncte de vedere. în primul rînd, întîlnim aici credinţa că un minereu „creşte" cu aiit mai bine cu cît participă mai complet la mişcarea astrului cu care se află în corespondenţă. în al doilea rînd, este remarcabil rolul pe care îl îndeplineşte „noaptea" în zămislirea argintului. După cum se ştie, argintul corespunde Lunii; asta înseamnă că el aparţine, „magic", timpului şi spaţiului creat de apariţia Lunii, acelui interval întunecat, în care se zămisleşte, viaţa iar „inspiraţia" creează.Minereul de aur se naşte, fireşte, sub acţiunea Cerului, în special a Soarelui, „astfel încît el să nu mai păstreze nici o humoare care ar putea fi distrusă sau

-.-• --.;<> %>t'«fi*r4%!tt>$!r!t;l

\ prin

estui studiu dacă a te din Bergbiich-mportanţa tracli-XV-lea, carefiloanele i minere uişjpfi di rea mesAjp»! o dovadă deşi nici o umiditate lichidă care ar putea ii '. tn continuare, Bergbiichlein ex-. lică obîrşia minereului de aramă, zămislit sub influenţa planetei Venus ; a minereului de fier, creat ;e, a minereului de plumb, crescut sub înrîuri-limitele ie textel aiblinierdin se-:e şi asi posibilă ,.iConcepţia ac^Ubi are rădăcinii■

Uluitoarea ei rezistenţă "nticitatea" tradiţiei pe caro n reprezintă.De asemenea, de o deosebită importanţă pentru i iga teorie fizică şi alchimie europeană este afirme jnereurile se nasc din unirea sulfului („sămîr lulină") şi a mercurului („sămânţa feminină"). Inu-să cităm exemple paralele din alchimia orientală sau jecidentală. Problema este prea însemnată pentru ai fi singur paragraf şi ne propu-lem s-o dezbatem în lucrarea ce va duce mai departe rezultatele cărţii de faţă, Mistica alchimică şi tehnicile metalurgice. Deocamdată, să amintim că în alchimiaă şi în general în Tantra, mercurul era consider .sămînţa Iui Shiva", deci semen virile *f. în ceea priveşte terminologia erotică pe care o întîlnim în Ber >uchlein referitoare la „mercur" şi „sulf", ea are — ca n întreaga literatură mistică şi „erotică" medievală - p pluralitate de sensuri. Uneori, această

„unire mis-39 Idem, p. 443 sq. ''..*.. •**" "^JiăS*° Idem, p. 445—446. fmVmPtfŞm11 Mifcea Eliade, Alchimia asiatică, p. 6<**'"a*-**N15C•^JPl).iaii||''formula-şi seiqwwpiir). în alchimice sau „simba unreîui cu luna, reprscrise medieval aginea reâîîs ca bărbat şiPiHpe cap 42. Toate aceste simboluri lemenţAiacestor con-medievaîâăia şi -de sin s viu, a pă--pîntee"meifgvom discuta în lucrarea noastră maine mulţumim să subliniem transncepţii, din lumea mesopotamianăEvident, au intervenit o sumă de inteteze ulterioare ; dar noţiunea unuimîntului matrice a minereurilor, a mineicare se scot „embrionii"', a filoanelor miniere „uter"i'ămas aceeaşi. După cum aceeaşi a rămas id ea — fidamentală în toate aceste culturi afro-asiatice —minereurile sînt embrioni scoşi înainte de vreme,atît minereurile, cît şi metalele îşi pot desăvîrşî „creşterea", prin metalurgie şi alchimie, atingînd chiar „perfecţiunea", stadiul final al materiei, devenind adică Aur,Transmutaţia metalelor, care ajunge la un momdat ideea de bază a alchimiei, îşi are justificareaaceastă credinţă că orice metal se poate desăvîrşî pîla perfecţiunea ultimă a materiei, trmtsfmrrMdu-seîn Aur.;himie şi mAlchimia propriu-zisă se manifestă destul în lumea mediteraneană. Ideile care stau la b42 Poarte multe desene de manuscrise medievale gî dir timpul Renaşterii sînt reproduse în bogata monografie -a lui Giovanni Carbonelli, Sulle fonti storlcha âelîa chimica e deîi'aî~ chimia in Italia (Roma, 1925). Cum cartea aceasta este foarte scumpă, cititorul poate cerceta cîteva din imaginile simbolice în Archivio di Storia della Scienztx, voi. VI <1929î, m, p. 245—260.

Ice au, însă, rădăcini mult mai adinei. Am scut unele din ele în spiritualitatea babiloniană, cu cel puţin o mie de ani înaintea celui dintîi document alchimic alexandrin. Este greu de vorbit de „originea", babiloniană a acestor idei. Ele aparţin organic tradiţiilor spirituale păstrate de mai multe culturi, şi au oarecum un caracter extraistoric. Manifestarea lor, singură, ţine de categoriile istoriei, ^^ţ^-t^ ş%f;p|itoAfc». După cum vom vedea mai pe larg în lucrarea care completează cercetările de faţă, alchimia cosmologică şi tehnică soteriologică — are o simbolică pe care o întîlnim la foarte mult ale lumilor vechi. Cu alte cuvinte, în momentulLmia devine autonomă — despărţindu-sc metalurgică şi de cosmologie — lexicul şi te chimice au sensuri polivalente. O operaţie poate avea un înţeles de laborator — dar are întotdeauna cel puţin un înţeles simbolic (mistic sau metafizic). Vom reveni îndată asupra acestui înţeles simbolic, singurul care interesa pe alchimist. Deocamdată să amintim cele scrise în Alchimia asiatică, şi anume că alchimiştii au descoperit probabil multe fenomene chimico, dar pe care nu le-au menţionat pentru că nu le socoteau interesante. Ei acordau cu totul altă semnificaţie „operaţiilor" alchimice, fie că acestea erau simbolice sau reale.

în privinţa aceasta, se cuvine să cităm cîteva concluzii din studiul unui savant englez asupra alchimiei*'^ jjjbti, concluzii care coincid cu rezultatul cercetărilorsţre asupra alchimiei orientale. „Toţi acei care auucrat cu sulful au observat, fără îndoială, curiosul fe-rmen care se petrece odată cu topirea sa şi cu160girea încălzirii. Deşi ^i& pmâtim&dmtiMM^W^ (în textele alchimice greceşti), nu se face nici o aluzie la proprietăţile sale caracteristice, exceptînd influenţa sa asupra metalelor. Contrastul cu spiritul ştiinţei greceşti din timpurile clasice este atît de puternic, încît sîntem nevoiţi să concludem că alchimiştii nu se interesau de fenomenele naturale... Totuşi, am greşi dacă i-am privi ca pe nişte simpli căutători de aur, căci tonul semireligios şi mistic, în special în operele tîrzii, nu prea cadrează cu spiritul căutătorului de bogăţii... Nu vom găsi în alchimie începuturile vreunei ştiinţe... Niciodată alchimistul nu întrebuinţează procedeul ştiinţific... Sub arabi s-a început a doua etapă a alchimiei, lucind în scurt timp la descoperiri chimice mai ii şi mai numeroase decît tot ce au realizat grecii "''3. elaşi lucru l-am verificat în alchimia indianăVl : ■scoperirile" chimice se întîlnesc în textele tîrzii, r-o vreme cînd sensul originar al alchimiei (ştiinţă sriologică) începe să se piardă — cel puţin în anu-s medii — şi atenţia operatorului se îndreagtă, trep-asupra fenomenelor concrete. Cînd asistăm la un nenea proces! de descompunere a sensului primor-unei tehnici — sîntem întotdeauna siguri că în-intre în joc alte facultăţi omeneşti, profane, aciuară, în cazul nostru, cînd sensul şi rostul unei peraţii alchimice" se întunecă — operaţia prilejuieşte provoacă o cu totul altă atitudine mentală: ceea ce ai înainte se petrecea pe un nivel mistic sau cosrno-gic, se petrece acum numai în laborator, şi mintea43 F. Shenvood Tavlor, A Survey oj Qreek Alclemy („The Journal of Hollenic Sţudies", 1930, voi. 50, p. 109— lâ&), p HO ;4

Cf. Alchimia cmattetf, p, 66 şi urm.161sensul originar «Ml extdMmai înainte pre-nţe'.ăeadtaţie, metafizică .„. de observaţie) jMţb spiritului de precizie.■^ -

ffuM,|jieetînderimentului, î imediat, al proceselor supunea concentrare, asce lasă de-acum înainte loc sp riozităţii, imaginaţiei, răbdăiu,într-un cuvînt, virtuţile ascetico-metafizice devin virtuţi profane ; introversiunea îşi pierde sensul, şi atitudinea extravertită se impune cu necesitate...Alchimistul, urmărind „desăvîrşirea" metalului, „transforraarea" lui în aur, urmăi'ea de fapt propria sa desăvîrşire. Afirmaţia aceasta nu pare deloc surprinzătoare, după tot ce-am observat cu privire la lurgia şi cosmologia babiloniană. Formula ,,tn marea metalului în aur" este probabil destul de tîrzie,ea apărînd, cu precizie, în docuroalexandrină. Dar expresia aceastatermeni străvechea credinţă că mi:ca nişte organisme în matricea te'vîrşite" de om prin opera metalu:cum în cazanul de topit „embrio:turizează" şi se desăvîrşeşte — tochimistului metalul ordinar se ,.nind aur. Aceeaşi idee fundam'înapoia ambelor operaţii : desăvîrşide „naştere" (la o nouă condiţie, perfitere". întocmai după cum experienţa mistică se traduceîn termeni de „naştere" (la o nouă viaţă spirituală),„renaştere" (din mormînt, în ceremoniile iniţiatice) şi„dragoste" (unio mistica, între sufletul individual şiDumnezeu) — tot aşa experienţa alchimică, cel puţin

într-unui din sensurile sale primordiale, se traduce întermeni „ginecologiei" (matrice, embrion etc.). Misterulioca alţi, pot fi „desă-întocmai dupăcreşte, se „ma-în creuzetul al-şte", devc-se întîlneşte

- f^ f i) şi de „ere

iftgMft. «t al-renaşterii st&pîi^Mgtffcft^menesc, mai ales îa cicluri culturale extraeuropenc. De aceea, după cum am văzut într-unui din capitolele cărţii de faţă, operaţiile metalurgice erau înconjurate cu mult mister — iar lucrătorii metalelor, în contact cu atîtca forţe magice, erau izolaţi în mijlocul societăţii, fie că erau temuţi, fie că erau dispreţuiţi.„Desăvîrşirea" metalelor ordinare, „transmutarea" lor în aur —■ metalul perfect, solar, imperial — putea fi uneori o operaţie concretă 'î5> dar chiar şi atunci sensul ei era simbolic. După cum spune Sherwood Taylor, textele lui Comarius, viziunile lui Zosimus şi părţi din lucrările autorilor mai noi „par a dovedi că aceşti oameni nu erau realmente interesaţi în facerea aurului şi de fapt nici nu vorbesc despre aur. Examinînd aceste lucrări, chimistul obişnuit cu lucrurile practice se simte ca un constructor care ar încerca să capete informaţiitactice dintr-un tratat asupra francmasoneriei" 4C. Am ătat în Alchimia asiatică ce înseamnă, în anumite ca-/uri, „transmutarea" metalelor în aur; metalele ordinare sînt asimilate „sufletului ignorant" (vieţii psiho-menlale în necontenită fluiditate, robită de confuzii), ar aurul este identificat cu „sufletul perfect liber". în ___ să lucreze asupra propriului său corp (prin exerciţii ascetice) şi asupra „conştiinţei"/j7

(prin practici43 Arthur John Hopkins, Alchemy, Chid of Greek Phila-sophy (Columbia University Press, New York, 1934), p. 69 etc. ticearcă să demonstreze că alchimiştii democrilani credeau ă pot înălţa metalele ordinare la demnitatea aurului şi argintului, imprimînd asupra ..corpurilor" lor comune un „spirit" volatil (culoarea).46 Taylor, A Survey of Greek Alchemy, p. 138. : a Abuzăm de ghilimele, pentru că termenii psihologiei şl filozofiei europene moderne corespund foarte aproximativ noţiunilor indiene, Trimitem încă o dată cititorul la cartea noastră Yoga, unde am încercat explicaţia acestor termeni, ţfa163

BBf do concentrare, meditaţie etc.) — alchimistul ■Bfital lucrează pe metale, proieetîndu-şi condifpjf umană MI -afara lui, creîndu-şi un „corp mistic impur" în metalele ordinare, pe care încearcă să le „purifice". Fiecare treaptă de „desăvîrşire" alchimică, de apropiere de Aur — corespunde unei trepte de desăvîrşire yo~ ghistă, mistică, şi de apropiere de „liberarea" sufletului. Cînd alchimistul obţine „aurul", a realizat etapă finală a desăvârşirii; sufletul său e perfect liber, static, pui*... Omologia dintre macrocosmos şi microcosmos (corpul uman), asupra căreia am stăruit îndeajuns în cartea de faţă, explică foarte uşor această „proiecţie" a corpului şi sufletului omenesc în metale şi identificarea unei operaţii exterioare cu un act interior, de asceză şi concentraţie. De altfel, nu numai în alchimie întîlnim această p-roiectăre extravertită la care recurge operantul pentru propria sa desăvîrşire. Ceea ce se numeşte, cu o formulă cam vagă, „spiritul liturgic" se explică prin. aceeaşi logică; gestul exterior, canonic, sacralizat, rează asupra conştiinţei cu mai multă eficienţă re-decît meditaţia sau rugăciunea personală. Ico-ioasă, meditaţiile mistice asupra obiectelor „însufleţirea" simbolurilor (dramaturgia Loyola) — toate acestea sînt operaţii caro i" în afara omului, dar eficienţa e lăun-asupra unor „obiecte" exterioare (care ştiinţa), desăvârşirea spirituală se r sura în care operantul şi-a „asimilat" s adică s-a „identificat" cu ică nu poate fi integrată înînde

7Q

mistic al acestor obiEvident, operaţia al

„spiritul liturgic" ;>logie şi o mis'multă cos-în timp cspiritul liturgic are prin excelentă o structură totali- ■ tară, catolică. -IwlEste atît de apropiat simbolismul alchimic de cel aseetico-mistic, încît cei mai vechi sufişti (Jâbir-ibn-Hayyân Sâ'ilh Âîawî, Dhou'l Noum Misrî) îl foloseau în formulele lor mistice. Massignon, amintind acest lucru, remarcă pe bună dreptate : „litterairement l'af-finite s'imposait â priori entre ces ăeux drames lâgen-daires de l'experimentation humaine, celui de la science, et celui de la mystique ; enire Valchimisle en quete d'un elixir, edu âe Jouvence, agent de transmutation universelle, — et l'ascete en quete d'un Esprit, ministre de sanctification" îp.Dar tradiţia europeană a păstrat pînă foarte aproape de timpul nostru ideea străveche că alchimistul nu numai că se poate desăvîrşi pe sine prin „transmutarea" metalelor, dar, totodată, poate întrece natura, în sensul că poate accelera creşterea tuturor lucrurilor. „Ceea ce natura a făcut la început, putem face şi noi, reîn-toreîndu-ne la procedeul pe care 1-a urmat. *Ceea ce ea poate face cu ajutorul secolelor, în singurătăţile sale subterane, noi o putem sili să o facă într-o singură clipă, ajutînd-o şi punînd-o în condiţii mai bune. întocmai după cum putem face pîinea, putem face şi metalele. Fără noi, recoltele nu s-ar coace pe cîmp ; grîul nu s-ar preface în făină în morile noastre, nici făina în pîine. Să ne înţelegem deci cu natura în ceea ce priveşte opera .. minerală, tot atît de bine după cum ne înţelegem în ceea ce priveşte munca agricolă, şi comorile se vor des- -dude în faţa noastră" 49.48 Louis Massignon, Al-Hallaj, rnart-vr mysîique de listam (Paris. 1922), voi. II. p. 931.49 Jean Reynaud, Etudes encyclcpediques, t. IV, p. 48?, c'itat de Daubree, La gâneration des mn&raux, p. 383.1G5

f-<î3 r; ^ io t- H o i»^ ■"« «H 1-1 1H <P« v-4 •>! _f __i _