Top Banner

of 2

Adamesteanu Gabriela din Dictionarul general al literaturii romane

Apr 16, 2015

ReportDownload

Documents

i-330

Capitolul despre G. Adamesteanu din Dictionarul general al literaturii romane

37 Dictionarul general alliteraturii romfineLiteratura Romana a Universitatii din Bucure~ti (1960-1965), dupa care intra In sistemul editorial, ca redactor la Editura Enciclopedica Romana (1968-1974), Editura $tiintifica ~i Enciclopedica (1974-1983) ~iCartea Romaneasca (1983-1990). In aprilie 1990 parase~te Editura Cartea Romaneasca pentru revista ,,22", al carei redactor-~ef devine m septembrie 1991. Debuteaza m 1971, la "Luceafarul", iar m 1975 I~i face debutul editorial cu romanul Drumul egal al fieciirei zile. Romanul Dimineatii pierdutii (1983) transforma un simplu ax familial In carusel de istorie colectiva, mtregind m cateva figuri/ destine evolutia Romamei de-a lungul veacului XX,sub privirea necrutatoare, plina de sarcasm plebeu, a unui raisonneur cu valente de arhetip etnopsihologic: Vica Delca. Tocmai aici se afla, mtai de toate, forta autoarei: m cuprinderea epocii In doar cateva personaje. Fara sa fie nici pe departe ceea ce, traditional, se nume~te ,,0 fresca istorica", Dimineatii pierdutii contine un e~antion convingator din esenta umana a vechii romanitati ireversibil viciate de instaurarea comunismului. Gratie unei excelente prize la uman, ~apte, opt destine sunt de ajuns pentru a sintetiza 0 etnoistorie: cuplul Sophie ~i $tefan Mironescu, alaturi de Ivona, fiica lor, cuplul Margot (sora Sophiei) ~iAlexandru Geblescu, apoi Niki ~iTudor, sotul, respectiv fiul Ivonei, In fine, Titi Ialomiteanu. $i, desigur, peste toti ~i toate, Vica Delca. In fiecare se poate citi cu folos 0 categorie socio-psihologica. Sophie este rafinamentul senzual provocator, hedonismulmchis bovaric ("Viata nu ne este data ca sa ne fie chin - reflecteaza ea - ci bucurie, ~i,daca vreau, nimic din supararile ei n-au sa ma atinga") ~i retezat de spectrul razboiului ("Sa te simti atat de tanara ~iatat de dornica de a trai, ~itotullmprejur sa-ti stea Impotriva! Sa n-ai ca viitor ~iperspectiva decat mgrijirea unui bolnav capricios ~iexcesiv, a unei surori egoiste ~irasfatate, m plus un razboi ce pare-se ca sta sa mceapa"). La ora aparitiei, romanul a fost mteles inclusiv m cheie subversiva, razboiul de la 1916, cu toate dilemele ~i suferintele sale, fiind "citit" ca parabola a ceau~ismului. Dupa o tinerete presarata cu flirturi de salon, Insa umbrita de convalescenta ~i,apoi, moartea lui $tefan Mironescu, Sophie se va casatori cu colonelul Ioaniu ~i va sfar~i In senilitate, zgarcenie ~i manii olfactive, ca 0 figura tipica burgheziei bucure~tene cu veleitati ~ie~ecuri aristocrate. Profesorul $tefan Mironescu asigura, pe de 0 parte, romanul geloziei bine temperate ~ial suferintei nobile, pentru ca, de cealalta parte, sa exprime sentintele cvasicli~eizate ale specificului national. Situat, Intr-un fel, Intre optiunea Marghiloman ~i optiunea Ionel Bratianu, el ilustreaza principialitatea sceptic a a omului superior, demnitatea de casta, ironia comprehensiva ~i patriotismul cel mai onorabil, pe cat de discret, pe atat de ferm. Cate idei, atatea verdicte la $tefan Mironescu, cea mai ata~anta figura a cartii: "multimea noastra a fost, mtr-o masura de-a dreptullngrijoratoare, lipsita de exercitiul real al democratiei, ~i0 traditie nu se creeaza mtr-o genera tie, doua: de aceea ea nu ~tie sa-~i sustina revendicarile, este gata sa demobilizeze dintr-un nimic ... Dar mai ales nu este solidara, pacat pe care 1l poti descoperi In mai toate straturile"; "Iara~i ma iritase sanatoasa pofta nationala de ras care ne mtovara~e~te de-

Adame$teanu

zastrele. Unii susp.n ca astfel am rezistat, eu ma mtreb msa daca nu cumva din ea vine pieirea noastra"; "La noi, oamenii arata dintru mceput obositi, dintru Inceput resemnati, de parca au mai trait mca atatea vieti grele ~i dezamagitoare, a~a ca au renuntat de mult sa se mai Impotriveasca raului atotputernic. Iar dezordinea, provizoratul, primitivismul se Inmultesc spontan ... Ca microbii m praf. Exista parca m aer un ferment al dezordinii"; "Dand imediat crezare oricarui zvon rau, pentru ca el nu face decat sa confirme modul nostru fara iluzii de a privi lumea, lasand sa se insinueze banuiala interesului propriu asupra oricarei fapte bune, mai este de mirare ca m permanenta suntem sceptici ~iblazati?"; "Pun excelenta pamfletului nostru In relatie cu semnele civilizatiei insuficiente [... ] exceptiile fiind In tara noastra mai multe ca regula" ~.a.m.d. Ivona (Yvonne) e feminitatea cuminte ~i intelectuala, parca anume facuta pentru a fi paras ita, fiinta naiva, ratacita Intr-o realitate invariabil ostila clasei sale In amurg, iar Margot - feminitatea m lux ~i fara probleme, rasfatata pana la un punct, dar nemeritat pedepsita m final, inclusiv prin cinci ani de Inchisoare pentru "omisiune de denunt", descompusa de cancer ~i cobaltoterapie. Simetric, doi barbati, Niki - masculinul egocentric, pragmatic ~i cinic, adulter ~i gata sa-~i treaca m exil u~uratatea epicureica; Alexandru Geblescu, alt mare hedonist, crai ~i cartofor, un Clark Gable devenit ministru de Interne, fugind din tara m 1947, om cu destin umbros. La fel e cazullui Titi Ialomiteanu, tipul oportunistului fara scrupule, actor de salon, mercantil cu alura principiala, fals conservator, fals insurgent ajuns ~ef la cenzura bratienista, apoi filogerman ~i, ulterior, antonescian, pentru a termina colaborator al Secu-

ritatii comuniste. La plecarea m exil a lui Niki ~i Geblescu se adauga Tudor, fiul Ivonei, A. fiind interesata m chip aparte de psihologia emigrantului (ca ~im IntaInirea,lunga proza inala din volumul Vara-primavara, 1989).Toata tesatura elitei sta sub privirea Vicai Delca, omul de rand ~ifara crutare, cand resentimen tar, cand mtelegator ~i compatimitor, iar m final supus aceleia~i legi a degradarii fizice, singuratatii ~i mortii. Seducator (dar ~iiritant) amestec de vitalitate mercantila, scepticism artagos, cinism barfitor ~isentimentalism comprehensiv, Vica Delca transfigureaza m derizoriul batranetii ei servile ~i, totu~i, stapanitoare, "grandoarea ~idecaderea" elitei rnzestrate cu virtuti categoriale. Virtuozitatea scriiturii alterneaza monologul interior al Vicai (din acest punct de vedere, romanul pretinde cititorului 0 complicitate fara fisura, extrem de activa m a intra ~ia trece la fel de iute m ~iprin vorbirea personajelor) cu partitura interioara a celorlalti, ba chiar cu fragmente de jurnal ($tefan Mironescu m toamna lui 1916).Astfelmcat, prins in jocul de oglinzi verbale, fiecare actor este vazut aproape simultan din toate unghiurile. Perspectiva Vicai Delca asigura mereu contrapunctul, de un farmec indicibil, echilibrul ironic, distantarea de riscul patetismului, in fine - culoarea ~icondimentele necesare. Dramatizarea facuta de Catalina Buzoianu m 1986,surprinzator de reu~ita, a consacrat romanul ~im ochii publicului de teatru, cel putin doua actrite, Tamara Buciuceanu m Vica ~iGina Patrichi m Ivona, devenind de-a dreptulmtruparea pesonajelor. Dupa un roman ca Dimineata pierduta, toate celelalte carti ale autoarei, unele anterioare, nu mai pot fi citite decM prin grila romanului din 1983sau par ni~te simple mcercari. Drumul egal al fiecarei zile (1975) descria "efortul unei studente provinciale, provenita dintr-o familie discriminata politic, sa realizeze 0 cariera ~tiintifica seducandu-~i profesorul. Seducatoarea este msa 0 adolescenta timida ~isaraca, iar lumea m care va intra va fi la fel de sufocanta ca ~i aceea din care se silise sa scape", repetand, a~adar, acela~i"drum egal al fiecarei zile", cum explica autoarea m cuvintele ce deschid editia definitiva a Diminetii pierdute, aparuta m 1997.Povestirile din Daruie9te- ti 0 zi de vacanta (1979)etaleaza tema nepotrivirii conjugale la tinerete (Nelini9tea), degradarea comunicarii interumane paralel cu degradarea mediului social (0 plimbare scurta dupa orele de servici, elaborare contrapunctica de scene vorbite pe subiecte birocratice ~i de imagini ale ora~ului in mizerie) ~i,in sfar~it, tema cuplului, ce revine m proza titulara. Obositoare prin tehnicismul stil Noul Roman francez, prozele din Vara-primavara (1989) restituie fragmente de umanitate alterata (mediul social imbacsit ~i fara ie~ire, cuplul in disjunctie irepresibila, emigrantulmtors m tara, nemaireu~ind sa comunice cu nimeni, de~i familia il a~tepta cu fervoare, din diferite motive), interesanta fiind tenta de teatralitate (ca ~i alura de scenariu de film) a multor pagini. Tocmai din acest ultim punct de vedere, interesanta a aparut m ochii criticii literare reluarea mtr-un roman,m 2003,a nuvelei Intalnirea din volumul Vara-primavara. Chiar daca alternantele, sincopele, frenezia mozaicarii naratiei par piedici greu de surmontat la lectura, din unghiul psihologiei exilatului ~ial dramei mtoar-

cerii romanul are substanta ~i 0 priza buna la una dintre cele mai sensibile teme morale ale postcomunismului romanesc. Din 1989pana m 2003,A. a parasit literatura ~is-a daruit cu infrigurare gazetariei politice. Pentru multe segmente de public A.mseamna revista ,,22", Grupul pentru Dialog Social, implicarea zilnica in cele mai dure, mai sinuoase ~i spinoase evolutiJ:ale politicii romane~ti. Cele doua marturii editoriale interviurile din Obsesia politicii (1995), dar mai ales volumul Cele doua Romanii (2000) - sunt totu~i departe de a oferi adevarata anvergura ~iponderea acestei activitati. Frumusetea paradoxului este ca tot fiinta scriitorului biruie~te pana la urma in pagina. Autoarea este un amestec exploziv de melancolii colerice, fronda inocenta ~i intelepciune profitabila, hranindu-se, a~adar, din propriile contrarii. Abilitate, vehemente derutante ~icapitulari inexplicabile. Insa oricMpatos ar cheltui m politicale ~ijurnalism, autoarea ramane scriitor, astfelmcM ceea ce se retine este substanta nucleului confesiv: autoscopia copilariei ~i a adolescentei, malformate de obsesia "dosarul prost", tineretea citita "ca 0 abulie instinctiv premeditata", "un somnambulism" ocrotitor m planul relatiilor sociale, revelatiile despre ratacirile politice din interbelicul romanesc, despre mc