Top Banner
1 LICEUL TEHNOLOGIC DE INDUSTRIE ALIMENTARĂ PROIECT DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE FILIERA: TEHNOLOGICĂ PROFIL: TEHNIC CALIFICAREA: TEHNICIAN MECATRONIST NIVEL : III Îndrumător: Absolvent: OANTĂ GIGI ŞOITĂRĂU GEORGE 2013 Adresă: Str. Bănăţenilor, Nr. 14, Feteşti – Ialomiţa Cod 925150 Nr. Tel/Fax 0243 362713 Adresă e-mail [email protected]
51

Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

Aug 11, 2015

Download

Documents

nicolaizen
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Page 1: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

1

LICEUL TEHNOLOGIC DE INDUSTRIE ALIMENTARĂ

PROIECT DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE

FILIERA: TEHNOLOGICĂ

PROFIL: TEHNIC

CALIFICAREA: TEHNICIAN MECATRONIST

NIVEL : III

Îndrumător: Absolvent:

OANTĂ GIGI ŞOITĂRĂU GEORGE

2013

Adresă: Str. Bănăţenilor, Nr. 14, Feteşti – Ialomiţa Cod 925150

Nr. Tel/Fax 0243 362713

Adresă e-mail [email protected]

Page 2: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

2

LICEUL TEHNOLOGIC DE INDUSTRIE ALIMENTARĂ

Tema:

ACŢIONĂRI HIDRAULICE ALE MAŞINILOR ŞI

UTILAJELOR

FILIERA: TEHNOLOGICĂ

PROFIL: TEHNIC

CALIFICAREA: TEHNICIAN MECATRONIST

NIVEL : III

Îndrumător: Absolvent:

OANTĂ GIGI ŞOITĂRĂU GEORGE

2013

Adresă: Str. Bănăţenilor, Nr. 14, Feteşti – Ialomiţa Cod 925150

Nr. Tel/Fax 0243 362713

Adresă e-mail [email protected]

Page 3: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

3

Cuprins

Argument …………………………………………………………………………………………4

Capitolul I. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND CONSTRUCŢIA ŞI FUNCŢIONAREA

ACŢIONĂRILOR HIDRAULICE ALE MAŞINILOR ŞI UTILAJELOR ..........

1.1. Definiţie, rol, clasificare ………………………………………………………………..6

1.2. Pompe volumice, clasificare, părţi componente, funcţionare …………………………..8

1.3. Motoare hidrostatice, clasificare, părţi componente, funcţionare ……………………..13

1.4. Aparatajul hidraulic de comandă al maşinilor şi utilajelor ……………………………17

1.5. Aparatajul hidraulic pentru reglare a debitului ………………………………………..19

1.6. Aparatajul hidraulic pentru reglarea presiunii …………………………………………21

1.7. Acumulatoare hidraulice, aparatajul de filtrare, elemente de legătură şi

racordare şi aparatajul de măsură şi control al acţionărilor hidraulice ………………..24

1.8. Scheme ale acţionărilor hidraulice în funcţionarea maşinilor şi utilajelor…………….29

Capitolul II. DEFECTELE APĂRUTE ÎN INSTALAţIILE HIDRAULICE

ALE MAŞINILOR ŞI UTILAJELOR

2.1. Factorii care influenţează apariţia defectelor acţionărilor hidraulice ………………….33

2.2. Diagnosticarea defectelor instalaţiilor hidraulice………………………………………34

Capitolul III. ÎNTREŞINEREA ŞI REPARAREA ACŢIONĂRILOR

HIDRAULICE ALE MASINILOR ŞI UTILAJELOR …………………………

3.1. Modurile de remediere a componentelor acţionărilor hidraulice ……………………...36

3.2. Procedee şi principii de întreţinere şi reparare a acţionărilor hidraulice……………….37

Capitolul IV. MĂSURI PENTRU SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA

MUNCII ŞI PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ ……………………………..39

Test ( 20 itemi cu 4 variante de raspund – un raspuns corect) ……………………………………..41

Fişa de răspunsuri corecte ………………………………………………………………………….44

Bibliografie …………………………………………………………………………………………45

Anexe ………………………………………………………………………………………………46

Page 4: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

4

ARGUMENT

Acţionările şi comenzile hidraulice au câştigat din ce în ce mai multă importanţă în decursul

timpului datorită avantajelor pe care le prezintă în raport cu sistemele mecanice sau electrice.

Cele mai importante avantaje sunt:

gabaritul şi greutatea redusă pe unitatea de putere, forţe şi momente mari la volume

constructive mici;

calităţi dinamice excepţionale (un motor hidraulic de 5 – 7 KW are timpul de accelerare

0,03…0,04 sec.);

adaptare automată la forţă;

posibilităţi largi de realizare a unor cicluri de funcţionare automatizate;

posibilitatea de reglare continuă a vitezei în limite largi şi după orice lege, sau menţinerea ei

constantă;

protecţie simplă la suprasarcini;

largi posibilităţi de unificare şi tipizare a elementelor componente ale sistemelor hidraulice

ceea ce permite realizarea de sisteme modulare miniaturizate.

Deşi acţionările hidraulice oferă numeroase avantaje câteva dezavantaje tind să limiteze

utilizarea lor:

acţionăriile hidraulice sunt scumpe deoarece includ, în afara pompelor şi motoarelor, elemente

de comandă, reglare şi protecţie, elemente de stocare, filtrare şi transport a lichidului de lucru.

pierderile de putere datorate transformărilor energetice din instalaţia hidraulică, precum şi cele

datorate curgerii lichidului de lucru între componentele instalaţiei micşorează randamentul

global al utilajului deservit.

acţionările hidraulice sunt poluante datorită scurgerilor prin neetanşeităţi. Ceaţa de lichid,

formată în cazul curgerii sub presiune mare prin fante şi fisuri, este foarte inflamabilă datorită

componentelor volatile prezente în fluidul respectiv.

pericolul autoaprinderii sau pierderii calităţilor lubrifiante limitează superior temperatura de

funcţionare a transmisiilor hidraulice. Acest dezavantaj poate fi evitat utilizînd lichide de

înaltă temperatură sau, mai nou, lichide ignifuge.

contaminarea lichidelor constituie principala cauză a ieşirii din funcţiune a actionarilor

hidraulice. Dacă contaminantul este abraziv performanţele sistemului se reduc continuu.

Page 5: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

5

Pătrunderea aerului în lichidul sub presiune generează oscilaţii care limitează performanţele

dinamice ale sistemelor hidraulice.

întreţinerea, depanarea şi repararea transmisiilor hidraulice solicită personal cu calificare

superioară, de specialitate.

Am ales tema: “ACŢIONĂRI HIDRAULICE ALE MAŞINILOR ŞI UTILAJELOR” pe

principiul consideraţiilor tehnico-economice, a avantajelor pe care le prezintă acţionările hidraulice în

buna funcţionare a utilajelor şi instalaţiilor.

Lucrarea cuprinde argumentul şi este structurată pe patru capitole. În primul capitol se

definesc acţionările hidraulice, rolul şi clasificarea şi funcţionarea pompelor şi aparatajului hidraulic.

În al doilea capitol se prezintă factorii care influenţează defectele acţionărilor hidraulice şi modul de

diagnosticare a acestora. În capitolul trei sunt reflectate procedeele şi principiile de intreţinere şi

reparare a acţionărilor hidraulice. Măsurile pentru siguranţa şi securitatea în muncă în utilizarea

acţionărilor hidraulice sunt prezentate în capitolul patru.

În concluzie, acţionările hidrailice au căpătat o tot mai mare utilizare în toate domeniile ale

industrie, agriculturii roboticii, ceea ce a condus la o cât mai mare diversificare de construcţii şi în

compunerea masinilor şi utilajelor datorită preciziei şi a bunei funcţionări ale acestora.

Ele au căpătat utilizare mai ales în cadrul proceselor industrial de automatizare şi flux

continuu, a robotizării, pentru efectuarea unor mişcări în care omul nu mai intervine în procesul de

producţie cum ar fi: transport, manipulare de la o zonă de lucru la alta, schimbarea sculelor de

prelucrare a semifabricatelor în vederea altor operaţii de prelucrare etc.

Page 6: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

6

Capitolul I

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND CONSTRUCŢIA ŞI

FUNCŢIONAREA ACŢIONĂRILOR HIDRAULICE ALE

MAŞINILOR ŞI UTILAJELOR

I.1. Definiţie, rol, clasificare.

Definiţie. Prin sistem hidraulic de acţionare se înţelege acel sistem în care transmiterea

energiei de la sursă la consumator se realizează prin intermediul unui curent de lichid sub presiune.

Clasificare.

După ponderea energiei potenţiale sau a celei cinetice în cadrul energiei totale, există:

sisteme hidrostatice - la care predomină energia potenţială datorată presiunii statice; ele

prezintă o caracteristică mecanică rigidă şi au o largă utilizare în acţionarea maşinilor şi

utilajelor industriale;

sisteme hidrodinamice - la care predomină energia cinetică; ele prezintă o caracteristică

mecanica elasticăa şi au o utilizare redusă în industrie.

Un sistem hidrostatic se compune din următosrele elemente ( fig. 1.1) :

ME - sursa primară de energie mecanică;

GH – generator hidraulic;

MHR - motor hidraulic rotativ (sau linear MHL);

ACR - aparataj de comandă şi reglare;

AA - aparataj auxiliar;

OL - organul de lucru antrenat.

Page 7: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

7

Transformarea energiei într-o instalaţie hidraulică de tip hidrostatic poate fi prezentată astfel:

Fig 1.2

Mediul hidraulic

Mediul hidraulic este suportul material prin care se transmite energia hidraulică de la

sursă la consumator. Deoarece el vine în contact cu maşinile hidraulice, cu aparatajul şi cu personalul

de deservire, iar în timpul funcţionării instalaţiei este supus unor variaţii importante de presiune,

temperatură şi viteză, el trebuie să raspundă următoarelor cerinţe generale: stabilitate ridicată a

proprietăţilor fizico-chimice, în special a vâscozităţii, în domeniul

temperaturilor normale de lucru (30°-70°C) şi la variaţii ale presiunii (0- x100 bar.); să nu fie coroziv

sau toxic; să aibă un cost cât mai redus.

Maşinile hidraulice sunt convertizoare de energie, care transformă energia mecanică în

energie hidraulică (generatoare hidraulice, sau pompe), sau energia hidraulică în

energie mecanică (receptoare hidraulice, sau motoare), ele fiind în general maşini reversibile.

Acţionare

Motor electric sau

cu ardere internă

Pompă

hidraulică

Mecanisme

comandă şi

reglaj

Consumator

Cilindru sau

motor rotativ

Element de pus

în mişcare

Energie termică

şi electrică

Energie

mecanicăEnergie

hidraulică

Energie

hidraulică

Energie

mecanică

Page 8: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

8

Clasificare

Dupa tipul energiei hidraulice produse (sau consumate), se deosebesc:

maşini hidrostatice, sau volumice, la care predomină energia potenţială datorată presiunii

lichidului;

maşini hidrodinamice, sau centrifuge, la care predominantă este energia cinetică a lichidului.

1.2. Pompe volumice, clasificare, părţi componente, funcţionare

În acţionările hidrostatice se utilizează maşinile volumice, care realizează debitul prin

transportul unor cantităţi determinate de lichid cu o anumită frecvenţă, ca urmare a variaţiei

controlate a volumului unor camere de pompare, rezultând o caracteristică mecanică rigidă de

acţionare.

Pompe volumice-Clasificare

Fig 1.3

Pompe si Motoare Volumice

Pompe cu roti dintate

După numărul de roţi dinţate în angrenare şi felul danturii pompele pot fi:

cu două roţi (rotoare), care pot avea dantură exterioară sau interioară;

cu mai multe roţi dinţate.

Cele mai răspândite sunt pompele cu două roţi dinţate, cu dantură exterioară.

Page 9: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

9

Figura 1.4. Pompa cu două roţi dinţate egale, cu dantură exterioară

Pompa preia agentul hidraulic prin orificiul de aspiraţie A şi îl transportă prin golurile dintre

dinţii roţilor spre orificiul de refulare R. Cele două roţi dinţate, una antrenoare şi cealaltă antrenată, se

rotesc cu turaţia n în interiorul carcasei.

Turaţia de antrenare a pompelor cu roţi dinţate nu depăşeşte 3000 rot/min. De regulă, pentru

siguranţă şi creşterea duratei de funcţionare, se recomandă ca turaţia de antrenare să fie de 1500

rot/min.

Pentru calculul debitului se ia în considerare volumul de fluid ce este transportat între A şi R

la o rotaţie, de către o roată dinţată. Conform figurii 2.1 acesta este:

V1=0,5πDw1hl [mm3] (1)

în care: Dw1 - diametrul de divizare al roţii dinţate conducătoare [mm]; Dw1 = mz1

h - înălţimea dintelui [mm]; h = 2m

l - lăţimea roţii [mm]; l = mm

z1 - numărul de dinţi al roţii conducătoare;

n1 - turaţia roţii conducătoare [rot/min];

m - modulul roţii dinţate [mm].

Debitul pompei va fi: Q=πDw1hz1ln1 [l/min] (2)

Înlocuind în relaţia (2) elementele geometrice ale roţii, în funcţie de modul şi numărul de dinţi

şi ţinând seama de unităţile de măsură se obţine: Q=210-6πm

3z1 mn1 (3)

La pompele cu trei rotoare debitul se dublează.

Page 10: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

10

Pentru calculul aproximativ al momentului de antrenare al pompei se ia în considerare

volumul de agent transportat la o rotaţie: V=2V1 (4)

Iar momentul de antrenare va fi:

210 4 Vp

M a [Nm] (5)

în care: p – presiunea de lucru [bari]; V – volumul [mm3]

Pompe şi motoare cu palete

Pompele şi motoarele cu palete se construiesc în două variante: cu debit vehiculat constant şi

cu debit variabil.

La cele cu debit constant, în condiţiile antrenării rotorului pompei cu turaţie constantă,

debitul refulat va fi constant iar în cazul alimentării motorului cu palete cu debit constant, el

furnizează o turaţie constantă la ieşirea din motor. După poziţia paletelor, pot fi: cu palete în rotor (cel

mai des) sau cu palete în stator. Pompele şi motoarele cu palete în rotor pot fi cu dublă acţiune, când

au două perechi de camere de admisie şi refulare sau cu acţiune multiplă când prezintă mai multe

perechi de camere de admisie şi refulare.

Figura 1.5. Pompe cu palete cu debit constant

La aceste maşini, statorul 1 are un alezaj oval iar în centrul lui se află rotorul 2 prevăzut cu

paletele 3, antrenat în mişcare de rotaţie. În mişcarea lor, paletele mătură un spaţiu variabil cuprins

între stator şi rotor. Acest spaţiu se măreşte în dreptul camerelor de aspiraţie A1 şi A2 creindu-se

depresia necesară aspiraţiei agentului motor şi se micşorează în dreptul camerelor R1 şi R2 realizându-

se refularea agentului din pompă. Funcţionarea ca motor se obţine alimentând sub presiune camerele

R1 şi R2 şi punând în comunicaţie cu rezervorul camerele A1 şi A2.

Page 11: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

11

Forţele de presiune care acţionează pe o suprafaţă mai mare în dreptul camerei de refulare vor

creia un cuplu motor care antrenează rotorul în mişcare de rotaţie în sens contrar celui indicat.

Menţinerea paletelor în contact cu statorul se asigură prin arcuri sau cu presiune de ulei

introdus în spaţiul de sub palete: camerele a1 şi a2 primesc ulei sub presiune, iar camerele b1 şi b2 sunt

cuplate la rezervor. Camerele sunt plasate în flanşele frontale ale pompei şi comunică cu spaţiile de

sub palete. La motoare este invers, camerele a1 şi a2 au comunicaţie cu rezervorul.

Debitul refulat de pompa cu dublă acţiune: Q=2l(r1-r2)[ (r1+r2)–bz/cos ]n (1)

unde: r1 şi r2 - sunt cele două raze (minimă şi maximă) ale alezajului oval;

l – lăţimea paletei;

b – grosimea paletei;

z – numărul de palete;

- unghiul de înclinare a paletei (Figura 3.2);

n – turaţia primită de la motorul electric.

Figura 1.6. Schema de calcul al debitului pompei cu palete cu debit constant

Cele cu debit variabil, se deosebesc de cele cu debit constant prin faptul că axa rotorului este

deplasată faţă de cea a statorului cu excentricitatea e. Uleiul este aspirat de pompă, prin camera de

aspiraţie A (figura 3.3), datorită depresiunii create, ca urmare a faptului că volumul măturat de palete

creşte şi este refulat în camera de refulare R, unde spaţiului dintre rotor şi stator descreste. Debitul

refulat de pompă se reglează prin modificarea excentricităţii e.

Page 12: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

12

Figura 1.7 . Pompe cu palete cu debit variabil

Paletele sunt menţinute în contact cu statorul prin ghidare forţată sau fiind împinse cu arcuri

plasate sub palete. Ghidarea se asigură cu cepuri laterale, care culisează în flanşele laterale. Camerele

de sub palete, din rotor, au comunicaţie cu spaţiul dintre rotor şi stator pentru evitarea depresiunii la

aspiraţie, sau comprimării uleiului la refulare. Recircularea uleiului de sub palete se poate asigura prin

practicarea în capacul pompei a unor camere care fac legătura între spaţiul de sub paletă şi spaţiul

dintre rotor şi stator.

Debitul unei pompe cu palete cu debit variabil are expresia:

Q=2( D–bz)lne (3)

unde: D – diametrul interior al alezajului statorului;

b – grosimea paletei;

l – lăţimea paletei;

z – numărul de palete;

e – excentricitatea;

n – turaţia primită de la motorul electric.

Aceste pompe se folosesc, în general, pentru debite mari şi presiuni relativ mici, parametrii lor

caracteristici fiind:

Q = (150…1500) [l/min];

p = (50…70) [daN/cm2]

n = (500…1500) [rot/min];

P = (2…50) [kW].

Pompele cu debit variabil pot beneficia de o serie de calităţi şi performanţe deosebite în

condiţiile când sunt construite cu regulatoare de putere.

Page 13: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

13

1.3. Motoare hidrostatice, clasificare, părţi componente, funcţionare;

Sunt maşini hidraulice volumice care realizează conversia energiei hidraulice ( Q; p ) în

energie mecanică (M; n, sau F ; v ), conform cerinţelor de acţionare impuse de maşina antrenată.

Clasificarea motoarelor hidrostatice:

Figura 2.1

Motoare hidrostatice pentru rotaţie continuă

Sunt destinate antrenării organelor de lucru într-o mişcare de rotatie continuă (pe un unghi

nedeterminat). Motoarele hidrostatice pentru turaţii normale ( n = x100-x1000 rot/min ) derivă,

datorită reversibilităţii maşinilor hidraulice, din pompele de acelaşi tip. Turaţia lor se calculează cu o

relaţie de forma: n = Q /V1, în care V1 este volumul specific (cilindreea, sau volumul corespunzător

unei rotaţii). V1 poate fi constant (motoare de turaţie constantă), sau reglabil (motoare de turaţie

reglabilă).

Motoarele lente ( n = x1-x100 rot/min ) sunt în general construcţii speciale bazate însă pe

Aceleaşi principii funcţionale ca şi motoarele normale.

Simbolizarea motoarelor pentru rotaţie continuă:

Page 14: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

14

Figura 2.2.

a) – motor unisens, de cilindree constantă;

b)- motor dublu sens, de turaţie constantă;

c)- motor unisens, reglabil ;

d)- motor dublu sens, reglabil

e,f)- unităţi de lucru (pompă şi motor).

Motoare hidrostatice oscilante

Sunt destinate realizării mişcării de rotaţie pe un unghi limitat, determinat, constant sau

reglabil. Constructiv, pot fi realizate:- cu paleta (simplă, dublă, sau multiplă), sau – cu piston

(simplu, dublu sau multiplu), .

Fig 2.3

Mărimi caracteristice pentru motoarele cu paletă

Page 15: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

15

Fig. 2.4

Pentru motoarele cu piston:

Simbolizare:

a)- motor oscilant de unghi constant;

b)- motor oscilant de unghi reglabil.

Motoare hidraulice pentru realizarea mişcării de translaţie

Realizează deplasarea liniară pe o anumită cursă l, cu o anumită viteză v, dezvoltând o

anumită forţă F.

Principiul constructiv şi funcţional al motoarelor liniare este redat în figura următoare, şi cuprinde:

Fig. 2.5

A si B - camere de lucru (activă şi pasivă);

1- cilindru;

2 – element mobil de separaţie a camerelor (piston sau membrană);

3 – tija de acţionare;

4 – capace de închidere a camerelor de lucru.

Page 16: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

16

Cele mai răspandite sunt motoarele cu piston.

Clasificarea motoarelor liniare monocilindru cu piston:

Fig. 2.6

a) – cu simplu efect şi tija unilaterală mobilă

b) – cu dublu efect şi tija unilaterală mobilă

c) – cu dublu efect şi tija unilaterală fixă;

d) – cu dublu efect şi tije bilaterale mobile;

e) – cu dublu efect şi tije bilaterale fixe;

f) – cu simplu efect, cu plunjer.

Cele mai utilizate sunt motoarele cu dublu efect cu tijă unilaterală.

1.4. Aparatajul hidraulic de comandă al maşinilor şi utilajelor

Au rolul dirijării circulaţiei lichidului pe diferitele circuite ale instalaţiei, în scopul realizării unor

funcţiuni precum: pornirea-oprirea mişcării, inversarea sensului de deplasare, trecerea de la o fază de

lucru la alta, etc.

Sunt elemente de comutaţie (închid şi deschid total trecerea lichidului), cu mai multe poziţii şi un

anumit număr de căi.

Clasificarea ditribuitoarelor se face după mai multe criterii:

după principiul constructiv şi funcţional, pot fi:

cu sertar (circular de translaţie, rotativ şi plan)

cu supape;

dupa numărul de poziţii, pot avea:

două, trei,

mai multe poziţii;

Page 17: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

17

dupa numărul de căi:

cu două, trei, patru sau mai multe căi;

dupa modul de comandă, care poate fi:

manuală ( cu maneta sau pedala),

mecanică (cu arcuri)

electrică (cu electromagneţi sau cu motoare), hidraulică, pneumatică, pilotată

(electrohidraulică).

Distribuitoarele cu sertar circular de translaţie sunt cele mai răspândite, datorită avantajelor:

- echilibrare hidrostatică axială şi radială totală şi tehnologicitate ridicată.

- simplitate constructivă şi cost redus.

Principiul constructiv şi funcţional, precum şi simbolurile convenţionale sunt redate în figura

următoare:

Distribuitoare rotative -comută circuitele printr-o mişcare de rotaţie

Page 18: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

18

Distribuitoare cu supape -muchiile active sunt înlocuite cu supape de sens comandate

Distribuitoare pilotate. Sunt prevăzute cu dublă comandă, în general electrohidraulică, care îmbină

avantajele comenzii electrice cu ale celei hidraulice.

Se folosesc la puteri mari

1.5. Aparatajul hidraulic pentru reglare a debitului

Reglarea debitului Q în circuitele hidraulice este necesară pentru reglarea vitezei v , care depinde

de debit prin relaţiile:

pentru rotaţie: n = Q/V1

V1 este volumul unitar (cilindreea) al motorului rotativ;

pentru translaţie: v = Q/S, in care S este suprafaţa activă a pistonului motorului liniar.

Principial, se cunosc două metode de reglare a debitului;

a) reglarea volumică, direct din pompă, utilizând pompe de debit reglabil; metoda are

randament ridicat, dar este scumpă, motiv pentru care se aplică la circuitele de putere mare;

b) reglarea rezistivă, utilizata la circuitele de puteri mici alimentate de pompe de debit constant.

Page 19: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

19

a)Reglarea volumică a debitului se realizează în principiu conform schemei următoare

Fig 3.1

P - pompa de debit reglabil;

Sm- Supapa maximală şi de siguranţă, pentru limitarea presiunii maxime de lucru;

DHS- distribuitor hidraulic cu sertar, pentru inversarea sensului mişcării;

Mh- motor hidraulic.

Debitul Q necesar realizării vitezei dorite se reglează din pompa P şi acesta intră integral în

motor, supapa maximală Sm având doar rolul limitării presiunii în caz de suprasarcină (supapa de

siguranţă).

Pompa furnizează direct puterea necesară la motor, astfel încât randamentul acţionării este

maxim şi cheltuielile de exploatare sunt minime.

Dezavantajul metodei provine din faptul că pompele de debit reglabil sunt mai scumpe decât

cele de debit constant, astfel încât utilizarea lor se justifică economic numai la circuitele de putere

mare.

În unele aplicaţii se pot folosi divizoarele volumice de debit (bazate pe principiile pompelor

volumice cu mai multe etaje legate în paralel), utile atunci când de la o singură pompă, de regulă de

debit constant, trebuie alimentate două motoare simultan.

b) Reglarea rezistivă a debitului.

Metoda este foarte răspândită şi se aplică la circuitele de puteri mici-mijlocii, care

sunt alimentate de pompe de debit constant şi constă în introducerea în circuit a unor

rezistente hidraulice urmând principiile semipunţilor şi al punţilor hidraulice.

Un astfel de circuit este reprezentat simplificat în figură şi conţine:

Page 20: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

20

Fig 3.2

pompa de debit constant ( Qo = ct ),

rezistenţele hidraulice corespunzătoare supapei maximale ( RHV ), motorului hidraulic-RHM

rezistenţa reglabilă pentru reglarea debitului ( RHR ).

Debitul pompei Qo se împarte în cele două debite QM şi QV în raport invers proporţional cu

Rezistenţele celor două circuite, astfel încât putem scrie relaţiile:

QO = QM + QV

QM / QV = RHV / RHR + RHM .

Pentru o anumită sarcină la motor RHM =ct. şi pentru un anumit reglaj al supapei RHV = ct,

prin reglarea RHR se obţine reglarea QM, deci a vitezei motorului v = QM / S .

Practic, în vederea reglării, pot fi utilizate următoarele elemente:

rezistenţe fixe, atunci când reglajul se schimbă la intervale mari de timp;

rezistenţe reglabile (drosele), când reglajul se schimbă frecvent;

divizoare rezistive de debit, utilizate la alimentarea simultană a două motoare cu vitezele

aflate într-un raport constant.

După forma şi caracteristici rezistenţele hidraulice pot fi de două tipuri: de tip diafragmă şi tip

interstiţiu.

1.6. Aparatajul hidraulic pentru reglarea presiunii

Supapele sunt aparate hidraulice utilizate în scopul controlului presiunii în circuitele

hidraulice.

Clasificare.

A. După functia specifica indeplinita, ele pot fi clasificate în urmatoarele grupe principale:

supape pentru limitarea presiunii (de siguranţă);

supape de reducere a presiunii;

supape de comutaţie; etc.

Page 21: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

21

B. După poziţia normală, pot fi : - normal închise; normal deschise.

C. După modul de comandă, acesta poate fi internă sau externă, directă sau pilotată. (la

puteri mari).

Supape pentru limitarea presiunii.

Principiul constructiv şi funcţional este redat în figura alaturată, în care:

Fig 4.1

1 – corpul supapei, prevăzut cu orificii de racordare de un anumit Dn;

2 – scaunul supapei, putând avea diferite forme:

a- tronconic fără ghidare;

b- tronconic cu ghidare (pentru evitarea vibraţiilor transversale);

c- sferic;

d- plan;

3- element de închidere-deschidere a secţiunii de trecere a lichidului;

4- arc de compresiune (constant sau reglabil);

5- capac de închidere.

Supapele de limitare a presiunii sunt supape normal închise, cu comanda interna directă (a),

sau cu comandă pilotată (b şi în figură).

Page 22: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

22

Fig 4.2

O supapa pilotata se compune din supapa principala, de Dn mare, si o supapa pilot, de Dn

mic, care comanda hidraulic supapa principala, cu urmatoarele avantaje fata de comanda directa:

arc principal de dimensiuni reduse, reglare usoara si comoda;

gabarit redus şi dinamica superioara.

Supapele de limitare a presiunii se monteaza intotdeauna imediat dupa ponpele volumice

pentru protectia acestora si a intregului circuit.

Supape de reducere a presiunii. Se utilizeaza in scopul alimentarii dintr-un circuit

principal de presiune variabila a unui circuit secundar la presiune constanta .

Ele sunt supape normal deschise, cu comanda directa sau pilotata realizata din circuitul de

iesire, cu drenare dx externa.

Supape de comutatie. Se utilizeaza în scopul comutarii circuitelor la o comandă externă, îndeplinind

funcţii de comandă, ca şi distribuitoarele hidraulice.

Duăa tipul comutării, pot fi :

- supape de conectare; sunt supape normal închise care la o comandă externă conectează

circuitele;

- supape de deconectare; sunt supape normal deschise care la o comandă exterioară

deconectează circuitele.

Page 23: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

23

Ambele tipuri pot fi cu comandă directă (a), sau cu comandă pilotată (b); cu sau fără supapă

de sens.

Comanda externa se aplica la orificiul pc.

Supapele de comutatţe sunt frecvent utilizate ca supape de succesiune a fazelor unui ciclu de lucru

automat.

1.7. Acumulatoare hidraulice, aparatajul de filtrare, elemente de legătură şi

racordare şi aparatajul de măsură şi control al acţionărilor hidraulice

Acumulatoare hidraulice, rol

Rolul principal al acumulatoarelor hidraulice este acela de a înmagazina energie hidraulică

pentru a o restitui în sistemul hidraulic atunci când este nevoie.

Acestea servesc în egală măsură la amortizarea suprapresiunii produse de pulsaţiile pompei şi

la absorbirea energiei transmise lichidului de socurile hidraulice provocate de închiderea sau

deschiderea supapelor.

Clasificare

Principalele tipuri de acumulatoare utilizate în sistemele hidraulice sunt :

1. acumulatoare cu contra-greutate ;

2. acumulatoare cu resort

3. acumulatoare cu gaz :

a) cu fluide comunicante

b) cu fluide separate

- cu piston

- cu membrană

- cu cameră elastic

Page 24: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

24

Principiu de constructie a acumulatoarelor

Acumulatorul cu contra-greutate

Principiu: se va utiliza gravitaţia pentru punerea sub presiune a fluidului.

Fig. 5.1

Particularităţi:

Presiunea la care este supus fluidul este constantă.

Exista avantajele:

de obtinere a unor presiuni importante ;

de dezvoltare a unor puteri importante (utilizarea energiei disponibile într-un timp foarte

scurt) ;

de a face o variere uşoară a presiunii, prin varierea masei de contrapresiune.

În acelaşi timp, acest tip de aparat prezintă cateva dezavantaje :

dificultăţi de creştere a presiunii de refulare în cazul modificării circuitului de receptori ;

masă şi gatuirea împiedică mobilitatea ;

sistemul de etanşeitate dintre piston şi cilindru creează forţe de frecare dăunatoare care duc la

creşterea riscului de uzură.

Acumulatoare cu resort

Principiu: Vom utiliza unul sau mai multe resorturi de compresiune pentru a realiza punerea sub

presiune a fluidului.

Page 25: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

25

Fig. 5.2

Presiunea produsa în acest tip de aparat depinde de caracteristicile şi de încărcarea iniţială a

resortului. Pe de alta parte, ea nu este constanta ca în cazul acumulatorului cu contra-greutăţi.

Acumulatoarele cu resort eliberează un volum mic de ulei la o presiune relativ joasă. Acestea

tind a deveni repede greoaie şi tind să se blocheze îndata ce facem apel la debite şi presiuni

importante. Longevitatea acestor acumulatoare este limitata de resortul lor.

Utilizarea acestor acumulatoare pentru diferite aplicatii care implica alternari rapide de

încărcare şi descarcare este nerecomandată, deoarece la aceste regimuri de lucru resorturile obosesc

foarte repede, ceea ce face ca aparatele să devină inoperante.

Aparataj de filtrare.

Are rolul menţinerii purităţii lichidului de lucru, prin reţinerea impuritatilor mecanice care pot

cauza uzura sau blocarea aparatajului hidraulic şi modificarea parametrilor funcţionali prin înfundarea

orificiilor mici din acesta.

Se cunosc mai multe metode de filtrare:

mecanică, prin utilizarea unui material poros (cea mai utilizată);

magnetică, pentru reţinerea impuritatilor dure metalice foarte fine ;

centrifugală, pentru lichide puternic poluate cu impurităţi de densitate mare;

electrostatică, pentru impurităţi izolatoare electric.

Filtrarea mecanică, pentru a se evita colmatarea rapidă a filtrului, se realizează în mai multe etape:

1. prin sita metalică amplasată în gura de umplere a rezervorului;

2. cu filtru sorb, montat pe conducta de absorbţie a pompei;

3. cu filtru fin de presiune, montat pe conducta de refulare din pompa;

4. cu filtru fin de joasă presiune, pe retur.

Page 26: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

26

Fig. 5.3

Alegerea filtrului se face în funcţie de: fineţea de filtrare, de marimea debitului filtrat şi de

căderea de presiune admisă pe filtru, cu relaţia: S = Q / ά . Δpf ά este capacitatea specifică de filtrare,

funcţie de materialul cartuşului filtrant ( hartie de filtru, sită metalică, pâslă lamele, materiale

sinterizate)

Alaturat se prezintă o schemă hidraulică în care s-au prevăzut cele trei filtre cu fineţea de

filtrare cerută în mod curent, pentru o filtrare suplimentară amplasându-se filtre extrafine pe anumite

porţiuni de circuit sau chiar în interiorul unor aparate pretenţioase cum sunt servovalvele.

Elementele de legatura.

Asigură curgerea lichidului între aparatele şi maşinile hidraulice din instalaţie.

Ele pot fi:

conducte metalice rigide, din ţeava trasă (rugozitate interioară mică) din oţel, alamă sau

cupru; au rigiditate mare, sunt ieftine, şi se folosesc pentru transmiterea lichidului la

distanţă, între elemente fixe. Pentru legături la distanţă variabilă se pot folosi cunducte

rigide articulate plan sau spatial;

conducte flexibile (furtunuri) din cauciuc sau mase plastice, cu unul sau mai multe straturi de

inserţie, textilă sau metalică, în funcţie de presiune, folosite pentru legături la distanţe mici

între elemente mobile;

Page 27: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

27

Elementele de racordare.

Asigură racordarea elementelor de legatura între ele şi a acestora cu aparatele hidraulice.

- pentru racordarea conductelor rigide: nipluri (a), reducţii, coturi, teuri, etc;

- pentru racordarea conductelor flexibile; racorduri cu schimbare rapidă (pentru

standurile de proba);

- plăci de legatură pentru montarea aparatelor hidraulice interschimbabile;

- plăci modulare, pentru montarea mai multor aparate care formează un modul functional

Fig. 5.4

Aparate de măsură şi control

Servesc la măsurarea parametrilor principali ai mediului hidraulic: - temperatura, -

presiunea, şi - debitul. În instalaţiile de cercetare se măsoară în plus şi alte mărimi precum:

deplasarea, viteza, cuplul sau forţa, turaţia,etc.

Temperatura.

a) b)

Influenţează parametrii funcţionali ai instalaţiei prin vâscozitate şi prin dilatare termică. Se

măsoară cu termometre (a), cu traductoare de temperatura (care afişază digital valoarea măsurată),

sau utilizând instalaţii de termostatare prevăzute cu schimbatoare de caldură (b).

Page 28: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

28

Presiunea.

c) d) e)

Este o mărime foarte importantă care determină forţa dezvoltată de motor şi randamentul

instalaţiei. Se măsoară cu manometre care se conecteaza succesiv în diferitele puncte de măsurare cu

ajutorul unor distribuitoare speciale (c), cu relee de presiune (d) care emit un semnal electric la

atingerea unei anumite valori a presiunii, sau cu traductoare de presiune (e).

Debitul .

Este necesar sa fie măsurat pentru determinarea vitezei, dar mai ales la instalaţiile de testare

sau la cele de cercetare. Pot fi cu turbină axiala (f), cu turbina tangenţială sau de tip volumice cele

mai precise.

f)

1.3. Scheme ale acţionărilor hidraulice în funcţionarea maşinilor şi utilajelor ;

Scheme hidraulice

Prin instalaţie hidraulică se înţelege o reuniune de maşini şi aparate hidraulice interconectate

în scopul realizării unor sarcini de acţionare. O instalaţie hidraulică conţine mai multe circuite

hidraulice, fiecare circuit îndeplinind o sarcină simplă specifică.

Instalaţia hidraulică se reprezintă grafic prin schema hidraulica, utilizând în acest scop

simboluri conventionale.

Clasificarea circuitelor hidraulice se poate face după mai multe criterii:

după modul de circulaţie a lichidului: circuite deschise (cu rezervor), circuite închise ( fără

rezervor);

după mărimea reglată: circuite pentru reglarea vitezei (debitului), pentru reglarea forţei

(presiunii), combinate;

Page 29: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

29

după complexitate: circuite simple (cu o pompă şi un motor), circuite complexe (cu mai multe

motoare);

după destinţie: pentru mişcarea principală, pentru mişcări de avans, pentru mişcări auxiliare;

după natura mişcării: pentru mişcarea de rotaţie, pentru translaţie;

după modul de comandă :cu comandă manuală, cu comandă automată, de reglare automată;

după natura fluidelor utilizate: circuite pur hidrauluce, circuite pneumohidraulice

Caracterizare generală.

Circuitele pentru mişcarea principală sunt în general de putere mare, astfel încât, pentru

randamente ridicate şi costuri reduse, se recomandă alimentarea lor de la pompe de debit

reglabil sau reversibil prin care se realizeaza şi reglarea vitezei şi a sensului mişcării. Acţionările

hidraulice se folosesc mai puţin la realizarea mişcării principale de rotatie şi mai frecvent la realizarea

mişcarii principale de translaţie pentru puteri mari.

Circuitele pentru mişcările de avans sunt în general de mică putere şi cel mai frecvent

necesita realizarea unei miscari de translatie pe curse medii, cu viteze reduse si precizie ridicata.

Pentru reducera costurilor,se utilizeaza mai ales motoare hudraulice liniare alimentate de la

pompe de debit constant, reglarea vitezei realizându-se prin metoda rezistiva. La viteze de avans

liniare foarte mici şi precizie foarte ridicată se recomandă utilizarea motoarelor rotative împreună cu

mecanisme şurub-piuliţă pentru transformarea naturii mişcării.

Circuitele pentru mişcările auxiliare sunt în general pentru mişcarea de translaţie, pe curse

scurte, şi necesită puteri mici , fiind alimentate de regulă din circuitele principale sau de avans.

Circuite inchise

Se caracterizează prin aceea că nu au rezervor de lichid, lichidul refulat de pompă intră

în motor, iar cel refulat din motor este direct absorbit de pompă şi reintrodus în circuit, astfel ca

instalaţia are gabarit şi cost minim.

Pentru randament maxim şi încălzire minima a lichidului se utilizează maşini hidraulice de

debit reglabil, prin care se realizează şi reglarea vitezei şi inversarea sensului mişcării. Un astfel de

circuit, care permite reglarea turatiei în ambele sensuri, este prezentat în figură şi este alcatuit din

următoarele elemente:

Page 30: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

30

Fig 6.1

PDR - pompa de alimentare de debit reglabil şi reversibil;

MHR – motor hidraulic dublu sens de antrenare, de cilindree reglabilă;

PDC – pompa de debit constant pentru compensarea pierderilor volumice din circuitul

principal;

VM1 şi VM2 – ventile de siguranţă pentru limitarea valorii maxime a presiunii pe cele două

ramuri ale circuitului;

VS1 si VS2 – ventile de sens pentru compensarea pierderilor volumice alternativ pe cele două

circuite;

VM3 – supapă maximală pentru circuitul de compensare;

RC – radiator de caldură pentru răcirea lichidului;

D – distribuitor pentru cuplarea automată a celor două circuite la circuitul de răcire prin RC;

F – filtru, montat pe circuitul de compensare a pierderilor.

Pentru utilizarea la capacitate maximă a PDR si a MHR, ele sunt de acelaşi tip (din aceiasi

grupa).Aceste circuite mai poartă denumirea şi de variatoare hidrostatice de turaţie.

Page 31: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

31

Circuite deschise

Sunt prevazute cu rezervor care stocheaza o cantitate de lichid de cateva ori mai mare decat

cea necesara umplerii instalatiei, astfel incat lichidul stationeaza un timp in rezervor inainte de a fi

reintrodus in circuit, realizandu-se racirea naturala a acestuia. Sunt cele mai răspândite tipuri de

circuite pentru puteri mici-mijlocii.

Circuite pentru reglarea vitezei cu drosel. Cele mai simple circuite de acest tip sunt cele pentru

deplasare stânga-dreapta cu reglaj dependent al vitezelor, reprezentate în figurile (c)- cu drosel pe

ieşire, si (d)- cu drosel pe intrare

Fig 6.2

În figurile (a) şi (b) sunt prezentate două circuite pentru deplasare stânga-dreapta cu viteze reglabile

independent prin intermediul două drosele decuplate de supape de sens PDC- pompa de debit

constant;

VM- ventil maximal;

D- distribuitor cu sertar pentru pornirea-oprirea mişcarii şi inversarea sensului;

Dr1, Dr2- drosele pentru reglarea debitului;

VS1, VS2- ventile de sens de decuplare a droselelor;

MHL- motor hidraulic liniar.

Montarea droselului pe circuitul de iesire din motor, figurile (a) si (c), şi cât mai aproape de

acesta este favorabilă realizării unei stabilităţi mai bune a vitezei reglate la variaţiile sarcinii la

motor, contrapresiunea pe circuitul de refulare realizata de drosel reprezentand o reactie negativa la

tendinta de rupere a coloanei de lichid, mai ales în cazul unor sarcini negative.

Page 32: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

32

Reglarea vitezelor prin drosele este o metoda simpla şi ieftina, dar care nu asigură stabilizarea

vitezei la variatiile sarcinii la motor, fiind recomandată la curcuitele care nu necesita o precizie

ridicată de reglare a vitezei.

Page 33: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

33

Capitolul II

DEFECTELE APĂRUTE ÎN INSTALAŢIILE HIDRAULICE

ALE MAŞINILOR ŞI UTILAJELOR

2.1. Factorii care influenţează apariţia defectelor acţionărilor hidraulice

Diagnosticarea defectelor este condiţionată de însuşirea cunoştinţelor generale privind

acţionările hidraulice şi de cunoasterea schemei de funcţionare a instalaţiei defecte şi trebuie să ducă

la eliminarea rapidă si cu minim de efort a defectiunii.

La diagnosticarea defectelor se pleacă de la efectul constatat. Acesta poate fi provocat de unul

sau mai multe cauze, care acţionează independent sau simultan. În practică, de multe ori se confundă

cauza cu defectul, fapt care îngreunează analiza defectului şi stabilizarea măsurilor de remediere. În

procesul de diagnosticare, plecând de la efectul constatat, se definesc un numar de cauze posibile care

se elimină metodic, astfel ajungându-se la cauza primară, căutată.

DEFECTELE CARACTERISTICE INSTALATIILOR HIDRAULICE

Se disting doua feluri de defecte: defecte constatate la verificarile periodice şi defecte ca

urmare a deteriorarii unui agregat. În prima categorie se mentioneaza:

a) neetanşeităţile exterioare pe circuitele de presiune; acestea se constată uşor, prin apariţia

pierderilor de lichid de lucru în exterior.

b) încălzirea, un alt defect frecvent al instalaţiilor hidraulice este încălzirea excesiva a

lichidului de lucru sau a unui element component al instalaţiei. Constatarea se face cu un termometru

amplasat în rezervor şi prin atingere cu mâna. Mâna suportă temperaturi până la 50˚C. Verificarea

zilnica a instalatiei permite formarea unei idei despre temperatura normală de funcţionare.

ZGOMOTUL. Creşte nivelul de zgomot al instalaţiei sau a componentelor este un defect

frecvent, care poate să apară şi datorită alimentarii incorecte a pompei, vibratiilor datorata cuplajelor

defecte, vibratiilor conductelor, vibratiilor arcului supapelor.

Page 34: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

34

2.2. Diagnosticarea defectelor instalaţiilor hidraulice.

Conditii tehnice impuse distribuitorului.

Jocul dintre plunjer si alezaj trebuie sa nu depaseasca 0,008 mm, daca diametrul acestora este

de 12 mm si, 0,012 mm, la un diametru de 22 mm.

Ovalitatea si conicitatea plunjerului trebuie sa fie sub 0,003 mm.

Deplasarea plunjerului uns in alezajul sau trebuie sa se realizeze prin greutate proprie.

Pozitia muchiilor plunjerelor trebuie sa corespunda cu acelea ale corpului distribuitorului in

cazul celor fara acoperire. Abaterea maxima este de 0,2 mm.

Diagnosticarea corecta a defectelor si a cauzelor care le-au provovcat, precum si efectuarea

unor remedieri de buna calitate asigura functionarea in continuare a instalatiei in conditiile initiale,

previne repetarea defectului sau a unor defecte derivate si, in cazul inlocuirii unui agregat, ii confera

acestuia o durabilitate egala cu cea a celui inlocuit.

Diagnosticarea defectelor este conditionata de insusirea cunostintelor generale privind

actionarile hidraulice si de cunoasterea schemei de functionare a instalatiei defecte si trebuie sa duca

la eliminarea rapida si cu minim de efort a defectiunii.

La diagnosticarea defectelor se pleaca de la efectul constatat. Acesta poate fi provocat de unul

sau mai multe cauze, care actioneaza independent sau simultan. In practica, de multe ori se confunda

cauza cu defectul, fapt care ingreuneaza analiza defectului si stabilizarea masurilor de remediere. In

procesul de diagnosticare, plecand de la efectul constatat, se definesc un numar de cauze posibile care

se elimina metodic, astfel ajungandu-se la cauza primara, cautata.

Analiza superficiala a defectiunilor constatate si stabilirea eronata sau incompleta a cauzelor

care le-au generat sunt de natura sa conduca la repetarea defectului initial sau accentuarea unor

defecte asociate.

La diagnosticarea defectelor trebuie analizate sursele de zgomot si de temperatura anormale,

deoarece, in general defectele sunt insotite de aceste doua fenomene. Odata defectul localizat,

stabilirea cauzei impuse de multe ori masuratori de presiune si debit. Instalatia trebuie sa fie

prevazuta din proectare cu recorduri pentru manometre si debitmetre.

Localizarea defectiunii se face prin verificari succesive ale elementelor componente. Ordinea

de verificare se stabileste consultand schema hidraulica si ciclograma instalatiei atunci cand defectul

se manifesta la o anumita faza a ciclului, luand in considerare interdependenta elementelor hidraulice

din instalatie .

Page 35: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

35

Cand defectul se manifesta pe tot parcursul ciclului, atentia trebuie indreptata catre elementele

care functioneaza in permanenta .Se procedeaza la masurari de presiune, care dau informati calitative

si, daca se dispune de aparatura adecvata, la masurari de debit.Analiza defectelor este usurata daca

traseele de retur si drenare sunt realizate din tuburi transparente, punandu-se astfel aprecia

corectitudinea functionarii elementelor si pierderile de drenare.

Page 36: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

36

Capitolul III

ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA ACŢIONĂRILOR

HIDRAULICE ALE MAŞINILOR ŞI UTILAJELOR

3.1. Modurile de remediere a componentelor acţionărilor hidraulice;

Diagnosticarea corectă a defectelor si a cauzelor care le-au provovcat, precum si efectuarea

unor remedieri de buna calitate asigura functionarea in continuare a instalatiei in conditiile initiale,

previne repetarea defectului sau a unor defecte derivate si, in cazul inlocuirii unui agregat, ii confera

acestuia o durabilitate egala cu cea a celui inlocuit.

Ca o regulă generală este respectarea regulilor de acuratete si curatenie in timpul

interventiilor. Depasirea cantitatii de impuritati admisa impune curatirea completa a instalatiei.

Operatiile de curatire sunt urmatoarele:

golirea rezervorului si a instalatiei de lichidul de lucru contaminat. Pentru golirea motoarelor

se efectuiaza o cursa completa a acestora;

spalarea circuitelor cu ajutorul unei instalati de spalare si apoi suflarea acestora pana la

indepartarea lichidului de spalat. Rezervorul se spala cu aceeasi instalatie si apoi se sterge cu

carpa curata;

inlocuirea sau spalarea filtrelor.

Dupa executarea operatiilor de curatare se porneste instalatia, cu respectarea regulilor enuntate

anterior. Daca din analiza lichidului de lucru rezulta o puternica contaminare , se recomanda

demontarea si curatarea tuturor agregatelor .

Demontarea agregatelor de pe instalatie se va face in urmatoarea ordine:

• se obtureaza circuitele care pot fi alimentate prin curgere libera sau prin sifonare;

• se demonteaza conductele de legatura:

• se optureaza capetele deschise ale conductelor si agregatelor cu dopuri de protectie;

• se demonteaza mecanic agregatul din instalatie.

Remedierea scurgerilor datorate strangerii insuficiente a suprafetelor de etansare se face prin

strangere la cuplu. Daca nu se remediaza scurgerea, atunci defectiunea trebuie cautata la piesele de

compus etansare.

Page 37: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

37

Remedierea componentelor se face in urmatoarele etape: demontare-curatare-diagnosticare-

remediere-curatare-remontare-incercare. La demontare trebuie retinuta pozitia a diferitelor piese, mai

ales a celor simetrice. Pentru a asigura remontarea in aceeasi pozitie, ele vor trebui marcate inca din

baza de demontare.

REMEDIEREA CORPURILOR SI A SERTARELOR DISTRIBUITOARELOR

Corpurile se alezează şi apoi se finisează prin honuire la un diametru majorat cu 0,2 mm. Se

admit două trepte de reparaţii. Recondiţionarea sertarelor se face prin metalizare şi apoi prelucrare,

sau se execută sertare noi.

La rectificarea finală a sertarului, se va respecta jocul cu alezajul din corp prevăzut în

documentaţie. O atenţie deosebită se acordă respectării condiţiilor tehnice cu privire la abaterile de

formă şi poziţie ale sertarului şi alezajului din corp.

Nu se recomandă rodarea corpurilor cu sertarele, deoarece pasta abrazivă este dificilă de

spălat dupa rodare şi poate provoca uzura timpurie a distribuitorului. După remediere, distribuitorul

este supus unor probe de etanşare şi funcţionare.

Proba de presiune se execută obturând pe rând circuitele de ieşire şi ridicând presiunea la

1,25-1,5 din valoarea normală. Pentru fiecare poziţie se determină debitul de pierderi la drenare şi

dintr-un circuit de lucru la altul.

Defecţiuni şi modul de remediere

a) Griparea plunjerului în alezaj datorită impurităţilor din ulei. Se va demonta şi spăla

distribuitorul.

b) Ruperea unui arc de revenire, în care caz se înlocuieşte.

c) Rizarea alezajului sau plunjerului. Se rectifică alezajul şi se execută un plunjer majorat.

Plunjerele pot fi recondiţionate şi prin metalizare sau cromare. În acest caz, se va executa în prealabil

o strunjire, urmată de o şablare sau randalinare în scopul asigurării unei bune aderenţe.

Strunjirea prealabilă are rolul de a creea posibilitatea depunerii mai mare a stratului metalizat

deoarece în caz contrar, acesta se exfoliază.

Condiţii tehnice impuse distribuitorului.

Jocul dintre plunjer şi alezaj trebuie să nu depăşească 0,008 mm, dacă diametrul acestora este

de 12 mm şi 0,012 mm, la un diametru de 22 mm.

Ovalitatea şi conicitatea plunjerului trebuie să fie sub 0,003 mm.

Deplasarea plunjerului uns în alezajul său trebuie să se realizeze prin greutate proprie.

Page 38: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

38

Poziţia muchiilor plunjerelor trebuie să corespundă cu acelea ale corpului distribuitorului în

cazul celor fără acoperire. Abaterea maximă este de 0,2 mm.

În scopul evitării gripărilor hidraulice, plunjerul este prevăzut cu canale circulare. Acestea

constituie mici depozite de ulei precum şi locuri de depozitare a unor impurităţi din acestea.

3.2. Procedee şi principii de întreţinere şi reparare a acţionărilor hidraulice.

Stabileşte regimul de exploatare a echipamentului la nivelul parametrilor ceruţi în cartea

tehnică.

Menţine în stare bună de funcţionare echipamentul.

Urmăreşte sistemele de ungere ale echipamentului.

Execută verificări şi măsurători hidropneumatice

Page 39: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

39

Capitolul IV

MĂSURI PENTRU SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA

MUNCII ŞI PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

Normele specifice de securitate a muncii sunt reglementări cu aplicabilitate naţională, care

cuprind prevederi minimal obligatorii pentru desfăşurarea principalelor activităţi din economia

naţională în condiţii de securitate a muncii.

Respectarea conţinutului acestor prevederi nu absolvă persoanele juridice sau fizice de

răspunderea ce le revine pentru prevenirea şi asigurarea oricăror altor măsuri de securitate a muncii,

adecvate condiţiilor concrete de desfăşurare a activităţii respective.

Normele specifice de securitate a muncii fac parte dintr-un sistem unitar de reglementări

privind asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă, sistem compus din:

Norme generale de protecţie a muncii, care cuprind prevederi de securitate şi medicina a muncii

general valabile pentru orice activitate. Norme specifice de securitate a muncii, care cuprind

prevederi de securitate a muncii specifice unor anumite activităţi sau grupe de activităţi detaliind prin

acestea prevederile normelor generale de protecţie a muncii.

Prevederile tuturor acestor norme specifice se aplică cumulativ şi au valabilitate naţională

indiferent de forma de organizare sau proprietatea în care se desfăşoară activitatea pe care o

reglementează.

Structura sistemului naţional de norme specifice de securitate a muncii urmăreşte corelarea

prevederilor normative cu pericolele specifice uneia sau mai multor activităţi şi reglementarea unitară

a măsurilor de securitate a muncii pentru activităţi caracterizate prin pericole comune.Structura

fiecărei norme specifice de securitate a muncii are la baza abordarea sistemica a aspectelor de

securitate a muncii, practicată în cadrul Normelor generale pentru orice proces de muncă. Conform

acestei abordări, procesul de muncă este tratat ca un sistem compus din următoarele elemente ce

interacţionează:

1. Executantul: omul implicat nemijlocit în executarea unei sarcini de muncă.

2. Sarcina de muncă: totalitatea acţiunilor ce trebuie efectuate, prin intermediul mijloacelor de

producţie şi în anumite condiţii de mediu, pentru realizarea scopului procesului de muncă.

Page 40: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

40

Mijloacele de producţie: totalitatea mijloacelor de muncă (instalaţii, utilaje, maşini, aparate,

dispozitive, unelte etc.) şi a obiectelor muncii (materii prime, materiale) care se utilizează în procesul

de muncă. Mediul de muncă: ansamblul condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psiho-sociale în care

unul sau mai mulţi executanţi îşi realizează sarcina de muncă. Reglementarea măsurilor de securitate

a muncii în cadrul normelor specifice de securitate a muncii, vizând global desfăşurarea uneia sau a

mai multor activităţi în condiţii de securitate a muncii, se realizează prin tratarea tuturor aspectelor de

asigurare a securităţii muncii la nivelul fiecărui element al sistemului: executant - sarcina de muncă -

mijloace de producţie - mediu de muncă, propriu proceselor de muncă din cadrul activităţii care face

obiectul de reglementare.

Prevederile sistemului naţional de reglementări normative pentru asigurarea securităţii muncii

constituie, alături de celelalte reglementari juridice referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă,

bază pentru: activitatea de concepţie a echipamentelor de muncă şi a tehnologiilor;

autorizarea funcţionării unităţilor; instruirea elevilor cu privire la securitatea muncii; cercetarea

accidentelor de muncă şi la stabilirea cauzelor, a responsabilităţilor; controlul realizării măsurilor de

securitate a muncii; fundamentarea programului de protecţie a muncii. Aplicarea Normelor specifice

de securitate a muncii pentru instalatiile hidraulice trebuie să se facă complementar cu alte norme

specifice, cu standardele şi instrucţiunile de securitate a muncii, de referinţă.

În contextul general au fost elaborate prevederile de securitate, ţinând cont de reglementările

existente în domeniul securităţii muncii pentru această activitate, precum şi pe baza studierii

proceselor de muncă şi stabilirii riscurilor specifice, astfel încât, pentru fiecare risc, să existe cel puţin

o măsură de prevenire la nivelul fiecărui element al procesului de muncă. Structura acestor prevederi

este făcută astfel încât să aibă o succesiune logică, corespunzătoare modului de acţiune a

executantului în procesul de muncă. Pe lângă prevederile specifice privind actionarile hidraulice,

structurate pe elementele sistemului de muncă, normele mai cuprind un capitol de prevederi pentru

proiectarea mijloacelor de producţie şi amplasarea acestora în încăperi, prevederi care rămân valabile

până la acoperirea problematicii tratate prin standarde în domeniu de referinţă.

În acelaşi timp, pentru terminologia de securitate a muncii utilizată la elaborarea normelor

specifice, acestea cuprind o anexa în care sunt explicitaţi o serie de termeni uzuali.

Pentru ca normele specifice să răspundă cerinţelor actuale nu numai în ceea ce priveşte conţinutul, dar

şi forma, s-a procedat la utilizarea unor subtitluri care precizează conţinutul articolelor care se referă

la aceeaşi problematică, facilitând astfel, pentru utilizatori, înţelegerea şi găsirea rapidă a textelor

necesare.

Page 41: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

41

Test ( 20 itemi cu 4 variante de raspund – un raspuns corect)

1. Temperatura normală de lucru a mediului hidraulic este de:

a.10-40 oC

b.20-60 oC

c.30-70 oC

d.4o-80 oC

2. Ce tip de energie predomină la maşinile hidrostatice?

a.energie potenţială

b.energie cinetică

c.energie mecanică

d.energie hidraulică

3. Turaţia de antrenare a pompelor cu roţi dinţate are maximul rot\min de:

a.1000 rot/min

b.2000 rot/min

c.3000 rot/min

d.4000 rot/min

4.Pentru calculul aproximativ al momentului de antrenare al pompei cu roţi dinţate se ia în

considerare:

a.volumul de agent transportat la o rotaţie

b.presiunea de lucru

c.debitul

d.turaţia roţii conducătoare

5. Motoarele hidrostatice pentru turaţii normale au rotaţia:

a.100-1000 rot/min

b.10-100 rot/min

c.100-10000 rot/min

d.1000-10000 rot/min

6. Aparatajul hidraulic de comandă al maşinilor şi utilajelor este utilizat pentru:

a.pornirea-oprirea mişcării

b.menţinerea sensului de deplasare

c.inversarea sensului de deplasare

d.trecerea de la o fază de lucru la alta

7. Distribuitoarele pilotate sunt prevăzute cu:

a.comanda simplă

b.comanda dublă

c.comanda electrică

d.comanda hidraulică

Page 42: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

42

8. După poziţia normală supapele pot fi:

a.închise

b.deschise

c.normal deschise-normal închise

d.închise-deschise

9. În scopul alimentarii dintr-un circuit principal de presiune variabilă a unui circuit secundar la

presiune constantă se folosesc supape:

a.de limitare a presiunii

b.de comutatie

c.de reducere a presiunii

d.de conectare

10. Alegerea filtrului se face în funcţie de:

a.fineţea de filtrare

b.capacitatea specifică de filtrare

c.materialul cartuşului filtrant

d.materialele filtrate

11. Elementele de legatură ce asigură curgerea lichidului intre maşinile hidraulice din instalaţie

sunt:

a.nipluri

b.reducţii

c.conducte

d.teuri

12. Elementele de racordare dintre elementele de legatură şi aparatele hidraulice sunt:

a.conducte metalice rigide

b.conducte flexibile

c.conducte rigide articulate

d.plăci modulare

13. Pentru determinarea vitezei este necesar să fie măsurat:

a.debitul

b.presiunea

c.temperatura

d.vâscozitatea

14. Aparatele de măsură şi control servesc la măsurarea:

a.temperatură,presiune şi debit

b.temperatură, vâscozitate şi presiune

c.temperatură, densitate şi debit

d.temperatură, vâscozitate şi densitate

15. Prin instalaţie hidraulică se inţelege:

a.o maşină

b.un aparat hidraulic

c.o maşină şi un aparat hidraulic

Page 43: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

43

d.o reuniune de maşini şi aparate hidraulice interconectate

16. Circuitele pentru mişcarea principală sunt în general de putere:

a.nulă

b.medie

c.mare

d.mică

17. Circuitele pentru mişcările de avans sunt în general de putere:

a.mică

b.medie

c.mare

d.nulă

18. Jocul dintre plunjer şi alezaj trebuie să nu depăşească:

a.0,004 mm

b.0,006 mm

c.0,008 mm

d.0,010 mm

19. Ovalitatea şi conicitatea plunjerului trebuie să fie sub:

a.0,002 mm

b.0,003 mm

c.0,004 mm

d.0,005 mm

20. Poziţia muchiilor plunjerelor trebuie să corespundă cu acelea ale corpului

distribuitorului.Abaterea maximă este de:

a.0,2 mm

b.0,3 mm

c.0,4 mm

d.0,5 mm

Page 44: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

44

Fişa de răspunsuri corecte

Răspunsuri

1-c

2-a

3-c

4-a

5-a

6-a

7-b

8-c

9-c

10-a

11-c

12-d

13-a

14-a

15-d

16-c

17-a

18-c

19-b

20-a

Page 45: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

45

Bibiografie

Ciocîrlea - Vasilescu, M. Constantin – LUCRĂTOR ÎN MECANICA DE MONTAJ,

ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII Ed. CD Press 2007

Banu V. – ECHIPAMENTE HIDROPNEUMATICE PENTRU AUTOMATIZARE

U.P.B. Bucurşti 1994

Constantin M., Ciocîrlea - Vasilescu A. - ASAMBLAREA, ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA

MAŞINILOR ŞI INSTALAŢIILOR Ed. All 2002

N. Brădeanu - INSTALAŢII PNEUMATICE MINIERE Ed. Bucureşti 1976

N. Niţu, I. Stana - INDRUMĂTORUL ELECTRICIANULUI DE ÎNTREŢINERE

din întreprinderile industriale. Ed. Bucureşti 1984

M. Avram – Acţionări hidraulice şi pneumatice Ed. Universală Bucureşti 2005

V. Cosoarbă, Th. Demetrescu, Gh. Georgescu – Acţionări Pneumatice Ed. Tehnică

Page 46: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

46

ANEXE

ANEXA I

Pompa cu pistoane de proces, pompa volumetrică

Page 47: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

47

ANEXA II

Pompa cu roți dintate

Page 48: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

48

ANEXA III

Pompa cu palete

Page 49: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

49

ANEXA IV

Distribuitor hidraulic

Page 50: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

50

ANEXA V

Supape de sens

Page 51: Actionari Hidraulice-proiect - Soitarau

51

ANEXA VI

Acumulatori hidraulici - tip AS