57 mohammed, mesagerul lui allah

Mohammed, Mesagerul lui Allah

محمد رسول اهللا صلى اهللا عليه وسلم باللغة الرومانية

Dr. Abdur-Rahman bin Al-Karim Ash-Sheha عبد الرحمن بن عبد الكريم الشيحة. د

Traducere:

المركز األوروبي للدراسات اإلسالميةEUROPEAN ISLAMIC RESEARCH CENTER (EIRC)

& Mioara Ghinia

Mohammed, Mesagerul lui Allah

Dr. Abdur-Rahman ibn Abd Al-Karim Ash-Sheha

Traducere: EUROPEAN ISLAMIC RESEARCH CENTER (EIRC)

Mioara Ghinia

Revizuit de: Nica Oana-Alexandra

Corneliu Ghinia

© Drepturi de autor (Copyright):

Dr. Abdur-Rahman ibn Abd Al-Karim Ash-Sheha

Dreptul de autor îi aparţine scriitorului, cu excepţia cazului în care cartea se utilizează pentru distribuţia gratuită, fără nicio adăugare, modificare sau eliminare a conţinutului acesteia.

Cuprins

● Introducere ● Cine este Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui

Allah fie asupra sa!)? ● Genealogia Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea

lui Allah fie asupra sa!) ● Locul naşterii şi viaţa Profetului Mohammed (Pacea şi

binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ● Descrierea Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui

Allah fie asupra sa!) ● Atitudinea şi caracteristicile Profetului (Pacea şi

binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ● Câteva dintre manierele Profetului (Pacea şi binecuvântarea

lui Allah fie asupra sa!) ● Declaraţiile despre dreptate şi egalitate ● Soţiile Profetului (Allah să fie mulţumit de ele!) ● Dovezile scrise ● Dovezile din Coran ● Dovezile din Sunnah ● Scripturile anterioare ● Dovezile din Evanghelie ● Dovezile raţionale ● Cerinţele Mărturisirii de credinţă (Shahada) ● Epilog

Introducere În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător

Toată lauda I se cuvine lui Allah Preaînaltul şi toate binecuvântările lui Allah fie asupra Profetului Său, Mohammed, asupra familiei sale, a companionilor săi şi

asupra tuturor celor care urmează Calea sa cea Dreaptă; fie ca Allah Cel Atotputernic să aibă milă de ei în Ziua Judecăţii!

Atunci când se vorbeşte despre Profetul Mohammed (Pacea şi

binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), trebuie să se ţină cont că se vorbeşte despre cea mai măreaţă personalitate din istorie. Aceasta nu este o cerere nefondată, pentru că, cel care citeşte despre biografia sa şi învaţă despre manierele şi codul său moral, punând la o parte prejudecăţile, va ajunge cu siguranţă la aceeaşi concluzie, la care desigur au ajuns mulţi nemusulmani corecţi şi imparţiali.

Profesorul Hasan Ali (Allah să aibă milă de el) a spus în revista sa „Nur al-Islam”, că un coleg brahman i-a spus, odată: „Eu, recunosc şi cred că Mesagerul Islamului este cel mai notabil şi cel mai desăvârşit om al istoriei.” Profesorul l-a întrebat: „De ce-l consideri ca fiind cel mai important bărbat?” Acela a răspuns: „Pentru că găsesc că Mesagerul Islamului avea multe şi diferite caracteristici, nobleţe şi maniere morale, care n-au fost niciodată adunate toate într-un singur om, în toată istoria omenirii. Era ca un rege, sub care întreaga Peninsula Arabică s-a unit şi, cu toate acestea, era un om umil şi simplu. Credea că nu deţine nimic şi că toată puterea Îi aparţine doar lui Allah.”

Veneau către acesta cămile încărcate cu bogăţii imense, dar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a trăit în sărăcie şi nevoi, nu aprindea foc în casa lui pentru multe zile şi rămânea înfometat. Era un conducător de seamă, conducea grupuri restrânse cu puţine arme împotriva miilor de armate ibne-înarmate şi, cu toate acestea, îi învingea cu hotărâre. Iubea tratatele de pace şi le semna cu inima fermă, chiar dacă avea de partea sa mii de companioni curajoşi. Se confrunta cu duşmanul fără să-l intereseze câţi erau şi fără să simtă

nici cea mai mică teamă. Totodată, Profetul (Pacea şi binecuvântarea asupra lui ) era milos, respectuos şi nu voia niciodată să verse nicio picătură de sânge. Era adânc interesat de problemele Peninsulei Arabe şi, în acelaşi timp, nu neglija nici problemele familiei lui, a casei sale, ca şi a săracilor, aflaţi în nevoi. Dorea să răspândească Islamul celor ce erau rătăciţi. În linii mari, era un om interesat de îmbunătăţirea şi prosperitatea omenirii şi nu se deda la adunarea marii bogăţii lumeşti. Se dedica adorării lui Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) şi iubea mult să facă fapte care L-ar fi mulţumit. Nu s-a răzbunat niciodată din motive personale. Mai mult, se ruga pentru ibnele duşmanilor săi şi îi avertiza întotdeauna de pedeapsa lui Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic).

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost un ascet în ceea ce priveşte treburile lumeşti, iar nopţile şi le petrecea în adorarea lui Allah Al-'Alaa (Preaînaltul). A fost un soldat curajos şi neînfricat, care lupta cu sabia , era cuceritorul naţiunilor şi ţărilor, dar, în acelaşi timp era Profetul fără pată, care dormea pe un covoraş de paie, cu pernă din surcele. Omenii l-au încununat cu numele de Sultan al Peninsulei Arabe şi, cu toate acestea, familia lui trăia o viaţă simplă. Împărţea bogăţii săracilor, în timp ce fiica lui, Fatima (Allah să fie mulţumit de ea!), se plângea acestuia de munca grea pe care ea însăşi o făcea – piatra cu care măcina şi ulciorul pe care îl folosea pentru apă lăsau urme adânci pe corpul ei... El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu i-a dat o parte din avere, în schimb, a învăţat-o câteva Rugăciuni.

Companionul său, Omar (Allah să fie mulţumit de el!), atunci când a venit în casa lui şi s-a uitat în cameră, nu a văzut altceva decât un covoraş de paie, pe care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) se aşeza şi îi lăsa urme pe corp. Singura hrană din casa lui era un sa'a1 de orz într-un vas, şi un burduf de piele pentru apă, agăţat pe perete – acestea erau tot ceea ce deţinea Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) atunci când jumătate dintre arabi erau sub controlul său. Atunci când Omar (Allah să fie mulţumit de el!) a văzut toate aceste lucruri, nu s-a putut controla şi ochii i s-au umplut de lacrimi. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a întrebat: „De ce plângi, o, Omar?” Acela a răspuns: „Cum să nu plâng – Chosroe şi Cezar primesc plăcerile acestei lumi, în timp ce Mesagerul lui Allah are doar

1 Unitatea de măsură egală cu 4 mudd (cantitatea pe care o cuprinde un om cu ambele mâini făcute

căuş)

acestea pe care le văd!” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: „O, Omar, nu te mulţumeşte că aceasta este partea de fericire a lui Cezar şi a lui Chosroe în această viaţă şi în viaţa viitoare această fericire va fi doar pentru noi?”

Când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a verificat trupele înainte de cucerirea Meccăi, Abu Sufiyan (Allah să fie mulţumit de el!) se afla alături de Al-Abbas (Allah să fie mulţumit de ei!), unchiul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi se uitau la drapelul armatei musulmane. Era surprins de numărul impresionant al musulmanilor care se îndreptau către Mecca precum torentul. Nimeni nu putea să-i oprească şi nimic nu putea sta în drumul lor.

Abu Sufiyan (Allah să fie mulţumit de el!) i-a spus apoi lui Al-Abbas: „O, Abbas, nepotul tău a devenit rege mare!”Acesta a răspuns: „Acesta nu este regat, ci misiune Profetică şi Mesajul Islamului.”

A'dy At-Ta'iy, fiul lui Hatim At-Ta'iy, un model al generozităţii, a participat, încă pe vremea când era creştin, la o întrunire alături de Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Când a văzut felul în care companionii (Allah să fie mulţumit de ei!) îl lăudau şi-l respectau pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a fost nelămurit – era un Profet sau era rege? S-a întrebat: „Este el un rege sau un Mesager al lui Allah?” În timp ce reflecta asupra acestui fapt, o femeie săracă a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi i-a spus: „Aş vrea să-ţi spun un secret.” El a întrebat-o: „Pe care drum al Medinei vrei să nemergem?” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a plecat cu femeia săracă şi a avut grijă de nevoile ei. Atunci când A'dy a văzut smerenia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a realizat care este adevărul, a renunţat la crucile pe care le purta şi a devenit musulman.

Vom menţiona, în cele ce urmează, unele declaraţii ale unor orientalişti cu privire la Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Noi, ca musulmani, credem cu tărie în Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi în Mesajul său, ca atare, nu avem nevoie de aceste cuvinte care să întărească acest fapt. Menţionăm aceste declaraţii pentru următoarele motive:

a. Pentru unii musulmani, care nu ştiu nimic despre Islam, în afară de numele acestuia şi care nu urmează drumul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi, astfel, să vadă ce spun nemusulmanii şi cuvintele lor bune despre Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!).

b. Astfel, nemusulmanii vor şti cine este Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) din declaraţiile propriilor oameni, care vorbesc aceeaşi limbă şi, astfel, ei vor fi ghidaţi spre Islam.

Cer tuturor cititorilor să nu aibă idei preconcepute atunci când caută adevărul şi să nu gândeasă prin mintea altora, ci să gândească folosindu-şi propria minte pe care le-a dăruit-o Allah Al-Haadi (Călăuzitorul) pentru a separa adevărul de minciună. Îl rog pe Allah să deschidă inimile şi piepturile lor pentru a primi adevărul şi să le arate drumul drept şi să-i inspire pentru a-l urma.

Genealogia Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

El este Abu al-Qasim (tată lui Qasim) Mohammed, fiul lui Abdullah, fiul lui Abdul-Mutalib. Genealogia sa se întoarce până la tribul Adnan, fiul lui Ismail (Profetul lui Allah, fiul lui Ibrahim (Avraam) – Pacea lui Allah fie asupra lor!). Mama lui este Aminah, fiica lui Wahb.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Cu adevărat, Allah a ales tribul Kinanah deasupra altor triburi dintre fiii lui Ismail; El a ales tribul Quraish peste alte triburi din Kinanah; El a ales Banu Hashim peste alte familii din Quraish; şi El m-a ales pe mine din Banu Hashim.”

[Muslim]

Astfel, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) are cea mai nobilă genealogie de pe Pământ. Chiar şi duşmanii săi au confirmat acest fapt, aşa cum a făcut Abu Sufiyan (Allah să fie mulţumit de el!), un duşman straşnic al Islamului înainte de a deveni musulman, în faţa lui Heraclius, împăratul Imperiului Bizantin (610- 641), care a cucerit Siria, Palestina şi Egiptul de la perşi (613-628).

Abdullah ibn Abbas (Allah să fie mulţumit de el!), nepotul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a relatat că:

„Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a scris lui Heraclius, invitându-l la Islam, scrisoarea fiind trimisă cu un companion pe nume Dihya Al-Kalbi. Dihya a înmânat scrisoarea guvernatorului de Bisra, care l-a trimis apoi lui Heraclius.

Heraclius, ca un semn de recunoştinţă faţă de Allah, a mers din orașul Hims al Siriei până în Ierusalim când Allah i-a dăruit victoria împotriva forţelor persane. Când scrisoarea Mesagerului lui Allah a ajuns la acesta şi a citit-o , a spus: «Căutaţi-mi pe cineva din rândul poporului său (arabii din tribul Quraish) care este aici, să-l întreb despre Mesagerul lui Allah!» În acelaşi timp, Abu Sufiyan ibn Harb se afla în Sham, împreună cu câţiva oameni din neamul Quraish, venind ca negustori în timpul armistiţiului care a fost încheiat între Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi politeiştii din tribul Quraish. Abu Sufiyan a spus:

«Trimisul lui Heraclius ne-a găsit undeva pe teritoriul întins al Siriei, aşa că m-a luat pe mine şi pe însoţitorii mei la Ierusalim, unde am fost conduşi în faţa lui Heraclius. L-am găsit stând în curtea sa regală, purtând o coroană şi înconjurat de mai marii demnitari Bizantini. El a spus traducătorului său: „Întreabă-i care dintre ei este în relaţia cea mai apropiată de omul care pretinde că este Profet.”»

Abu Sufiyan a adăugat:

«I-am răspuns: eu sunt cea mai apropiată rudă cu el.» El a întrebat: «Ce grad de rudenie aveţi?» I-am răspuns: «El este vărul meu.» Cu excepţia mea, nimeni din caravană nu mai era din tribul Abd Manaf. Heraclius a spus: «Lasă-l să vină mai aproape.» Apoi a poruncit însoţitorilor mei să stea la spatele meu, aproape de umărul meu, apoi i-a spus traducătorului său: «Spune însoţitorilor lui că am de gând să îl întreb ăe acest om despre despre cel care se pretinde a fi Profet. Dacă el minte, ei trebuie să spună imediat că minte.»


«Pe Allah! Dacă nu mi-ar fi fost ruşine, ca însoţitorii mei să mă numească mincinos, atunci când am fost întrebat, nu aş fi spus adevărul despre el. Dar, am considerat că este ruşinos să fiu numit mincinos, de către companionii mei, aşa că am spus adevărul.”

„I-a spus apoi, translatorului său: «Întreabă-l din ce fel de familie face parte.» Am răspuns: «Aparţine unei familii nobile a tribului nostru.» A întrebat el: «A fost altcineva printre voi care a susţinut acelaşi lucru, înainte de el?» Am răspuns: « Nu! ». El a spus: « L-aţi învinuit vreodată că ceea ce spunea era minciună? » Am răspuns: «Nu» . A întrebat el: «A fost vreun rege printre strămoşii săi?» I-am răspuns: «Nu.» A întrebat el: «Îl urmează nobilii sau săracii?» I-am răspuns: «Cei săraci îl urmează.» A întrebat el: «Numărul lor este în creştere sau descreştere (zi de zi)?» I-am răspuns: «Sunt în creştere.» A întrebat el: «Este cineva dintre cei care au îmbrăţişat religia lui, care a devenit nemulţumit, apoi a renunţat la religia lui?» I-am răspuns: «Nu.» A întrebat el:«Îşi încalcă

el promisiunile?» I-am răspuns: «Nu, dar acum avem încheiat un armistiţiu cu el şi ne este teamă că ne poate trăda.»”


„«În afară de asta,Împăratul nu mi-a mai dat o altă oportunitate să spun ceva împotriva lui Mohammed.» Heraclius, apoi a întrebat: «Ai purtat vreodată război cu el?» I-am răspuns: «Da.» A întrebat el: «Care a fost rezultatul luptelor?» Am răspuns: «Uneori el a ieşit victorios, alteori noi.» A întrebat el: «Ce vă porunceşte să faceţi?» I-am răspuns: «Ne spune să-l adorăm numai pe Allah, Unicul, şi să nu-I facem asociaţi în adorare şi să renunţăm la ceea ce adorau predecesorii noştri. Ne-a poruncit să ne rugăm, să dăm caritate, să fim puri, să ne ţinem promisiunile şi să restituim ceea ce ne-a fost încredinţat.» Când am spus acest lucru, Heraclius i-a spus traducătorului său:«Spune-i: Te-am întrebat despre descendenţa lui şi tu mi-ai spus că aparţine unei familii nobile. De fapt, toţi Mesagerii se trag din cele mai nobile familii ale neamului lor. Apoi te-am întrebat dacă cineva dintre voi a mai susţinut acelaşi lucru şi răspunsul tău a fost negativ. Dacă răspunsul ar fi fost pozitiv, aş fi crezut că acest om afirmă ceea ce au afirmat şi cei de dinaintea lui. Când te-am întrebat dacă el a fost vreodată acuzat de minciună, răspunsul tău a fost negativ, astfel consider că cineva care nu spune minciuni oamenilor, nu ar fi spus minciuni despre Dumnezeu. Apoi, te-am întrebat dacă a fost vreun rege printre strămoşii săi. Răspunsul tău a fost negativ, iar dacă ar fi fost pozitiv, aş fi crezut că acest om vrea înapoi împărăţia sa ancestrală. Când te-am întrebat dacă bogaţii sau săracii sunt cei care l-au urmat, ai răspuns că cei săraci. De fapt, aşa sunt cei care urmează Mesagerii. Apoi te-am întrebat dacă cei ce-l urmează au devenit mai mulţi sau mai puţini. Tu mi-ai spus că numărul lor a crescut. Într-adevăr, aşa este credinţa: creşte până se împlineşte [în toate privimţele]. Te-am întrebat dacă a fost cineva care, după ce a îmbrăţişat Religia lui, a devenit nemulţumit, apoi a renunţat la ea, răspunsul tău a fost negativ. De fapt, acesta este un semn al credinţei adevărate, atunci când bucuria intră în inimă, nimeni nu este nemulţumit de aceasta.Te-am întrebat dacă el şi-a călcat vreodată promisiunea. Mi-ai răspuns negativ. Aşa sunt Mesagerii, ei niciodată nu-şi încalcă promisiunile. Atunci când te-am întrebat dacă te-ai luptat cu el şi el cu tine, ai răspuns afirmativ, de asemenei, că uneori el a fost victorios, iar uneori tu. Într-adevăr, astfel sunt Mesagerii, sunt supuşi încercărilor, însă victoria finală este întotdeauna a lor. Apoi, te-am întrebat ce v-a poruncit vouă. Tu ai răspuns că v-a poruncit să-l adoraţi numai pe Allah şi să nu-I faceţi asociaţi în adorare, să renunţaţi la tot ceea ce predecesorii voştri au adorat, să faceţi Rugăciunea, să spuneţi adevărul, să fiţi puri, să vă respectaţi promisiunile şi să restituiţi ceea ce v-a fost încredinţat. Acestea sunt, într-adevăr calităţile unui Profet, am ştiut (din Scripturile anterioare) că va apărea, dar nu ştiam că va fi dintre voi. Dacă ceea ce spui, este adevărat, el va ocupa foarte curând pământul de sub picioarele mele, şi dacă n-aş fi fost atât de ocupat cu regatul meu, aş fi alergat să-l întâlnesc şi dacă aş fi fost împreună cu el, cu siguranţă i-aş fi spălat picioarele.»


«Apoi, Heraclius a cerut scrisoarea de la Trimisul lui Allah şi aceasta a fost citită. Scria următoarele:

„În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător (această scrisoare este) de la Mohammed, robul lui Allah şi Mesagerul Său, pentru Heraclius, marele împărat al Bizanţului. Pacea fie asupra celor ce urmează îndrumarea lui Allah. Te invit la Islam (credinţa lui Allah). Acceptă Islamul şi vei fi eliberat (de păcatele tale şi de pedeapsa lui Allah în viaţa viitoare) şi Allah îţi va da răsplată dublă (în primul rând pentru că ai trecut la Islam şi în al doilea că mulţi supuşi ai tăi o vor face dacă o faci şi tu. Dacă respingi Mesajul lui Allah vei păcătui prin asta, aşa cum s-a întamplat arienilor.

«Spune: „O, voi oameni ai Scripturii, veniţi la un cuvânt comun între noi şi voi: să nu-L adorăm decât pe Allah, să nu-L asociem cu nimic, să nu ne luăm unii pe alţii drept dumnezei, în afară de Allah. Apoi dacă ei vor întoarce spatele, spuneţi-[le]: Mărturisiţi [cel puţin] că noi suntem supuşi!”» [Coran, 3:64]


„Atunci când Heraclius şi-a terminat discursul, s-au auzit urletele şi ţipetele demnitarilor bizantini cei ce îl înconjurau, astfel încât din cauza gălăgiei nu puteam înţelege ceea ce ei spun. Astfel ni s-a poruncit să plecăm din palat.”

„Când am ieşit cu însoţitorii mei şi am rămas singuri, le-am spus: «Într-adevăr, Ibn Abu Kabsha (Profetul Mohammed) a căpătat putere. Regele Romanilor se teme de el.»”


„Pe Allah, eram întristat și mai sigur că Religia lui va fi victorioasă, dar când Allah a pus Islamul în inima mea, am încetat să mai fiu trist.”

[Bukhari]

Locul naşterii şi viaţa Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a născut în anul 571, în tribul Quraish (unul dintre cele mai nobile triburi arabe), în Mecca (capitala religioasă a Peninsulei Arabe).

Arabii efectuau Pelerinajul la Mecca şi înconjurau Ka’bah, care a fost construită de către Profetul Avraam şi fiul său, Profetul Ismail (Pacea lui Allah fie asupra lor!).

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost orfan. Tatăl său a murit înainte de naşterea lui, iar mama a murit atunci când el avea 6 ani. El a fost luat în grija bunicului, Abdul-Muttalib, iar atunci când acesta a murit, unchiul său, Abu Talib l-a crrescut. Tribul său, la fel ca şi alte triburi, se închina idolilor făcuţi din piatră, lemn sau chiar din aur. Unii dintre aceşti idoli au fost aşezaţi în jurul Ka’bei, ca şi în interiorul acesteia. Oamenii credeau că pot alunga răul sau pot aduce ibnele.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost o persoană onestă şi demnă de încredere. Nu a avut un comportament perfid, nu a minţit sau înşelat pe cineva, a fost cunoscut printre oameni ca fiind Al-Amin sau Cel demn de încredere. Cei care doreau să plece în călătorie, îşi lăsau lucrurile de valoare în custodia lui. De asemenea, a fost cunoscut ca As-Sadiq sau Cel sincer, deoarece niciodată nu a minţit. Se comporta şi vorbea frumos, îi plăcea să ajute oamenii. Era un bărbat frumos, asupra căruia ochii nu oboseau privind şi oamenii poporului său îl iubeau şi îl respectau. Deci, un om frumos atât prin înfăţişare, cât şi prin manierele sale.

Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune2:

„Şi tu ai o fire minunată!” [Coran, 68:4]

Celebrul istoric şi scriitor scoţian, Thomas Carlyle (m. 1885), a scris în cartea sa, Eroii:

„Încă de la o vârstă fragedă a fost remarcat ca fiind un om profund, gânditor. Companionii săi l-au numit «Al-Amin, cel demn de încredere», un om al adevărului şi loialităţii, sincer în ceea ce făcea, spunea şi gândea.Ştiau că vorbele lui erau întotdeauna pline de înţelepciune. Era un bărbat care vorbea puţin și era tăcut când nu trebuia să vorbească. În toată viaţa lui observăm că era statornic în principiile lui, serios, generos, respectuos, milostiv, cu frică de Dumnezeu şi devotat şi cu toate acestea era un bărbat sociabil, adorabil, inimos, plin de compasiune şi de multe ori glumea cu companionii lui. Chipul său strălucea de zâmbetul ce venea dintr-o inimă sinceră. Un om spontan, pasionat şi totuuşi un bărbat drept în adevăratul sens al cuvântului! Era prin el însuşi important, nefiind niciodată educat într-o şcoală sau de vreun dascăl sau învăţător. Îşi făcea singur treburile în inima deşertului.”

Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îi plăcea să se izoleze în Peştera Hira încă de dinainte să fie însărcinat cu Mesajul Profeţiei. Rămânea acolo nopţi la rând, departe de lucrurile necuviincioase pe care le făcea poporul său.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) niciodată nu a fost părtaş la vreo minciună, nu a băut băuturi alcoolice şi nici nu s-a închinat la vreo statuie sau idol oferindu-le vreun sacrificiu. A fost un păstor pentru oile ce aparţineau oamenilor din neamul său.


2 Notă explicativă: În această carte, atunci când spunem Allah Preaînaltul spune… utilizăm traducerea

sensurilor cuvintelor din versetele respective şi nu o traducere literală, deoarece nimeni nu ştie traducerea lor completă , sub toate aspectele, cu excpeţia lui Allah Preaînaltul.

„«Fiecare Profet a fost însărcinat de către Allah să fie păstor peste o turmă de oi.» Companionii l-au întrebat: «Chiar şi tu, o, Mesager al lui Allah?» El a spus: «Da, aveam grijă de o turmă, pe bani puţini, pentru oamenii din Mecca.»”

[Bukhari]

La vârsta de patruzeci de ani, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a primit Revelaţia Divină, când se afla în Peştera Hira. Mama credincioşilor, Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!), a spus:

„Când a început Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să primească Revelaţia, aceasta a venit sub forma vedeniilor adevărate. Când avea o vedenie, aceasta se realiza cu mare precizie, clară ca lumina zilei. A început să iubească izolarea şi să meargă în Peştera Hira şi să se roage nopţile înainte de a se întoarce la familia lui pentru provizii, iar apoi se întorcea, înapoi în peşteră până când, pe neaşteptate, Îngerul Gavriil a venit la acesta cu adevărul şi i-a spus: «Citeşte!» «Eu nu ştiu să citesc!», răspunse acesta [Profetul, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!]. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Îngerul m-a cuprins puternic şi m-a apăsat, până ce nu am mai putut suporta. Apoi m-a lăsat şi din nou mi-a cerut să citesc. Aşa că am răspuns: «Eu nu ştiu să citesc.» Apoi, el m-a cuprins şi apăsat pentru a doua oară, până ce nu am mai putut suporta. Apoi, m-a lăsat şi mi-a cerut din nou să citesc, dar eu, din nou, i-am răspuns: «Eu nu ştiu cum să citesc (sau ce să citesc)?» Atunci el m-a cuprins a treia oară şi m-a apăsat, apoi m-a lăsat şi mi-a spus:

«Citeşte! În numele Domnului tău care a creat, ~ Care l-a creat pe om din sânge închegat! ~ Citeşte! Domnul tău este cel mai Nobil!» [Coran, 96:1-3]

Apoi, Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a întors spre casă având aceste versete, cu inima tremurând. A intrat în acasă şi a spus soţiei sale, Khadija, şi a spus: «Acoperă-mă, acoperă-mă!» Aşa că ea l-a acoperit, până când teama lui a dispărut, apoi, i-a povestit Khadijei tot ce s-a întâmplat şi i-a spus: «Mi-a fost teamă pentru mine.» Khadija l-a liniştit spunându-i: «Nu! Pe Allah, Allah nu te va dezamăgi. Tu ţii legături strânse cu rudele tale, porţi problemele altora, dai din averea ta celor săraci şi orfani, îi preţuieşti şi hrăneşti oaspeţii tăi şi îi ajuţi pe alţii în momentele lor grele.»

Apoi, Khadija l-a însoţit la vărul ei, Waraqa ibn Nawfal ibn Asad ibn Abdul-Uzza ibn Qusay, care, în timpul perioadei de ignoranţă, a devenit creştin şi ştia să scrie Biblia în ebraică. Era orb şi în vârstă. Khadija i-a spus vărului său: «Vere, ascultă pe Mohammed.» Waraqa a întrebat: «O, Mohammed, ce ai văzut?» Profetul lui Allah i-a spus ceea ce a văzut în Peştera Hira. Auzind acestea, Waraqa a spus: «Acesta este „namus” (adică Îngerul căruia i-au fost încredinţate secretele Divine), pe care Allah l-a trimis lui Moise. Îmi doresc să fi fost tânăr (ca să te suţin). Îmi doresc să fiu încă în viaţă în clipa în care poporul tău te va alunga.» Profetul lui Allah a întrebat: «Mă vor alunga?» Waraqa a răspuns afirmativ şi a spus: «Oricine a venit cu ceva similar cu ceea ce tu ai spus, a fost

tratat cu ostilitate şi duşmănie; şi dacă voi mai fi în viaţă în acea zi, atunci te voi susţine cu fermitate.»”

[Bukhari]

Capitolul din Coran care se referă la hadith-ul de mai sus marchează începutul misiunii lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ca Profet. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul), apoi, i-a revelat:

„O, tu cel acoperit! ~ Ridică-te şi îndeamnă! ~ Pe Domnul tău preamăreşte-L, ~ Veşmintele tale curăţeşte-le.” [Coran, 74:1-5]

După revelarea acestui capitol din Coran, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a început chemarea deschisă a oamenilor la Islam. A început cu poporul său, dar unii dintre ei refuzau cu încăpăţânare, pentru că aşa cum înţelegeau ei, îi chema la ceva ce nu văzuseră niciodată în trecut.

Islamul este un mod de viaţă complet, care cuprinde toate domeniile vieţii, atât religioase, politice şi economice, cât şi sociale. Mai mult, Religia Islamică nu le-a poruncit numai să-L adore doar pe Allah Al-Ahad (Unicul) şi să renunţe la idoli şi la orice altceva adorau, ci, de asemeni, le interzice practici considerate plăcute precum cămătăria, consumul de alcool, relaţiile sexuale ilegale şi jocurile de noroc. Mai mult, cheamă oamenii să fie drepţi şi cinstiţi unul faţă de celălalt şi să ştie că nu există diferenţe între ei decât prin gradul de evlavie.

Cum ar fi putut cei din neamul Quraish (cel mai nobil trib dintre arabi) să accepte să fie trataţi în mod egal cu sclavii?

Ei nu numai că au refuzat să accepte Islamul, dar l-au rănit pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi l-au acuzat că este nebun, vrăjitor și mincinos. I-au adus învinuiri pe care n-ar fi îndrăznit să le aducă înainte de venirea Islamului. Ei au instigat masele ignorante de oameni împotriva lui, rănindu-i şi torturându-i companionii (Allah să fie mulţumi de ei!).

Abdullah ibn Mas’ud (Allah să fie mulţumit de el!), un companion apropiat al Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a spus:

„În timp ce Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se ruga lângă Ka’bah, în apropiere stăteau aşezaţi la discuţii câţiva oameni din tribul Quraish. Unul dintre ei a spus: «Îl vedeţi acest bărbat? Cine dintre voi pleacă să aducă maţele rău mirositoare de la cămilele lui cutare şi cutare şi să aştepte până se prosternează, şi apoi să i le pună între umeri (în partea de sus a spatelui său)?» Cel mai rău-voitor dintre ei s-a oferit să facă aceasta şi când Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a prosternat, a pus acestea între umerii lui. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a rămas în prosternare, iar ei au râs aşa de mult încât au căzut unul peste celălalt. Cineva a mers la Fatimah (Allah să fie mulţumit de ea!), fiica Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care era încă fetiţă pe atunci, şi a

informat-o de cele petrecute. Ea s-a grăbit spre Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a îndepărtat mizeria de pe spatele lui, apoi a întors privirea şi i-a blestemat pe cei din tribul Quraish, care stateau în acea parte.”

[Bukhari ]

Munib Al-Azdi, un companion al Profetului (Allah să fie mulţumit de el!), a spus:

„L-am văzut pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunând: «O, oameni, spuneţi că nu există niciun Dumnezeu demn de a adorare cu excepţia lui Allah, ca să fiţi fericiţi.» Au fost unii care l-au scuipat în faţă, alţii care au aruncat pământ în faţa lui sau l-au înjurat până la amiază. Când, odată, a venit o fată tânără cu un vas mare cu apă, el şi-a spălat faţa şi mâinile şi a spus: «O, fiică, nu te teme că tatăl tău va fi umilit sau va fi lovit de sărăcie.”

[Mu’jam al-Kabir]

Abdullah ibn Amr Al-Aas, un companion al Profetului (Allah să fie mulţumit de el!) a fost întrebat despre unele dintre lucrurile urâte pe care idolatrii le-au făcut Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), la care el a răspuns:

„Odată, un idolatru s-a apropiat de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) atunci când se ruga lângă Ka’bah şi i-a răsucit haina în jurul gâtului foarte strâns. Abu Bakr s-a apropiat în grabă, l-a apucat de umăr şi l-a îndepărtat spunând: «Omori un om pentru că îl declară pe Allah ca Domnul său, care a venit cu semne clare şi dovezi evidente de la Domnul nostru?»”

[Bukhari ]

Aceste incidente nu l-au oprit pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de la chemarea sa la Islam. El a propovăduit acest mesaj multor triburi care veneau la Mecca pentru Hajj. Câţiva care au crezut dintre oamenii din Yatrib (un orăşel la nord de Mecca, azi cunoscut sub numele de Medina) i-au promis sprijinul şi ajutorul lor, în caz că va dori să emigreze acolo. El l-a trimis pe Mus’ab ibn Umair (Allah să fie mulţumit de el!) să-i înveţe principiile Islamului. După toate greutăţile pe care musulmanii din Mecca le-au înfruntat de la propriul popor, Allah le-a acordat permisiunea de a emigra la Medina. Oamenii din Medina au salutat venirea lor şi i-au primit în cel mai bun mod. Medina a devenit capitala noului stat Islamic şi locul de unde chemarea la Islam a fost răspândită.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a stabilit în Medina şi a învăţat oamenii cum să recite Coranul şi principiile Religiei. Locuitorii Medinei au fost impresionaţi de caracterul şi moralitatea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). L-au iubit mai mult decât s-au iubit pe ei înşişi, s-au întrecut în a-l servi şi ar fi făcut orice fel de sacrificii pe calea Islamului. Astfel, trăiau într-o societate spirituală și într-o credinţă profundă, care era plină de fericire. Oamenii se iubeau între ei, iar sentimentul fraternităţii era evident în rândul lor. Toţi oamenii erau egali, bogaţi sau săraci, albi sau negri, arabi sau nearabi, toţi au fost

consideraţi egali în Religia lui Allah. Nu exista nicio separare între ei, decât prin gradul de pietate. Odată ce tribul Quraish a aflat că se răspândise chemarea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), au luptat cu musulmanii în prima luptă a Islamului, bătălia de la Badr.

Această bătălie a avut loc între două grupuri inegale atât ca pregătire, cât şi ca armament. Musulmanii au fost în număr de 314, în timp ce idolatrii erau 1000. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) a dat victoria Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi companionilor săi (Allah să fie mulţumit de ei!). După această bătălie, au mai avut loc şi alte bătălii între musulmani şi idolatri.

După opt ani, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a reuşit să pregătească o armată puternică de 10.000 de luptători. Au mărșăluit spre Mecca cucerind-o, și, cu aceasta, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a biruit peste cei care l-au rănit şi torturat atât pe el, cât şi pe companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!), cu o cruzime greu de imaginat, până când l-au obligat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi pe companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!) să emigreze, lăsând în urmă averile, copii și casele lor. Anul victoriei decisive s-a numit „Anul cuceririi”.

Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:

„Când vine biruinţa lui Allah şi cucerirea ~ Şi-i vezi pe oameni intrând în religia lui Allah în cete, ~ Atunci slăveşte-L cu laudă pe Domnul tău şi roagă-L pe El de iertare, fiindcă El este Iertător [cu cel care se căieşte] [Tawwab]!” [Coran, 110:1-3]

După cucerirea Meccăi, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a strâns oamenii din oraş şi le-a spus:

„«Ce credeţi că voi face acum cu voi?» Ei au răspuns: «Tu vei face numai un lucru favorabil, eşti un frate bun şi generos, şi eşti fiul unui frate nobil şi generos!» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Mergeţi – sunteţi liberi.»”

[Baiyhaqi]

Aceasta faptă incredibilă, de iertare, i-a condus pe mulţi spre acceptarea Islamului. Apoi, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a revenit la Medina.

După o perioadă de timp, Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a intenţionat să îndeplinească Hajj-ul, aşa că s-a îndreptat spre Mecca cu 114.000 de companioni (Allah să fie mulţumit de ei!) şi a efectuat Hajj-ul, cunoscut şi ca „Hajjattul-Wadaa” sau „Pelerinajul de Adio”, deoarece nu a mai efectuat altul, şi după acesta, la scurt timp, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a murit.

Pe data de 9 a lunii Dhul-Hijjah, pe muntele Arafat, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a ţinut Predica de Adio:

După ce L-a preamărit şi i-a mulţumit lui Allah Preaînaltul, a spus:

„O, voi oameni! Ascultaţi-mi cu atenţie cuvintele, pentru că nu ştiu dacă ne vom mai întâlni în locul acesta peste un an! Deci, ascultaţi-mă cu atenţie şi transmiteţi mai departe vorbele mele celor care azi nu au putut fi prezenţi.

O, oameni, aşa cum consideraţi sfântă această lună, această zi şi acest oraş, tot astfel să consideraţi sfântă şi viaţa şi proprietatea fiecărui musulman. Returnaţi toate lucrurile care v-au fost încredinţate, proprietarilor lor de drept. Nu răniţi pe nimeni, pentru ca nimeni dintre voi să nu fie rănit. Amintiţi-vă că într-adevăr vă veţi întoarce în faţa Domnului vostru şi veţi fi socotiţi pentru faptele voastre. Allah Preaînaltul v-a interzis camăta, prin urmare orice obligaţie de dobândă va trebui de acum încolo să fie ridicată. Banii desigur sunt ai voştri şi vă aparţin, nici nu veţi provoca şi nici nu veţi fi supuşi nicunei nedreptăţi. Allah a hotărât că nu trebuie să existe dobândă şi că toată dobânda lui Abbas Ibn Al-Mutaalib va trebui, prin urmare, să fie ridicată. Păziţi-vă de Satana, pentru siguranţa Religiei voastre. El şi-a pierdut orice speranţă de a vă ademeni să faceţi păcate mari, aşa că aveţi grijă să nu-l urmaţi în păcatele mici.

O, oameni! Este adevărat că aveţi anumite drepturi asupra soţiilor voastre, dar de asemenea, şi ele au anumite drepturi asupra voastră. Amintiţi-vă că v-aţi căsătorit cu ele cu îngăduinţa si permisiunea lui Allah. Să vă purtaţi ibne cu femeile voastre şi să fiţi blânzi cu ele, căci ele sunt tovarăşele voastre în viaţă şi sprijinitoarele voastre de nădejde. Şi este dreptul vostru ca ele să nu se împrietenească cu cineva cu care voi nu sunteţi de acord, la fel ca cum nu au dreptul să fie indecente.

O, oameni! Ascultaţi-mă cu atenţie! Adoraţi-l pe Allah, îndepliniţi cele cinci Rugăciuni zilnice, postiţi în luna Ramadan, daţi-vă Dania cu generozitate şi îndepliniţi Hajj-ul (Pelerinajul) atunci când vă permiteţi. Toţi oamenii se trag din Adam şi Eva, un arab nu este superior unui nearab şi un nearab nu este superior unui arab, aşa cum nici un alb nu este superior unui negru şi nici un negru nu este superior unui alb decât în evlavie şi în fapte bune. Aflaţi că fiecare musulman este fratele oricărui alt musulman şi că toţi musulmanii sunt o frăţie. Nimic nu poate deţine cu buna-ştiinţă un musulman care aparţine unui alt musulman decât dacă ultimul oferă liber și voit. Deci, nu fiţi nedrepţi cu voi înşivă. Amintiţi-vă că într-o zi veţi apărea în faţa Creatorului vostru şi veţi răspunde pentru faptele voastre. Deci, aveţi grijă şi rămâneţi statornici pe Calea cea Dreaptă pe care v-am îndrumat şi nu vă îndepărtaţi de ea după moartea mea.

O, oameni! Niciun Profet sau Trimis nu va mai veni după mine şi nicio altă Religie nu se va mai naşte. Folosiţi, aşadar, ibne raţiunea voastră şi înţelegeţi vorbele pe care vi le transmit. Las în urma mea doua lucruri: Coranul şi Tradiţia meua Sunnah, şi dacă le urmaţi, nu veţi ratăci niciodată. Toţi cei ce mă acultă va trebui să transmită cuvintele mele altora şi aceia iarăşi altora şi poate că ultimii vor înţelege vorbele mele mai ibne decât cei ce ma ascultă direct. O, Allah! Fii martorul meu, căci am propovăduit mesajul Tău oamenilor.”

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a murit în Medina, luni pe data de 12 a lunii Rabi’a al-Awal, în al 11-lea după Hijra, fiind îngropat în acelaşi loc. Musulmanii au fost şocaţi de vestea morţii Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi unii dintre companioni (Allah să fie mulţumit de ei!) nici nu au crezut. Omar (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Oricine va spune că Mohammed este mort îl voi decapita!”

Abu Bakr (Allah să fie mulţumit de el!) a recitat din Cuvintele lui Allah:

„Şi Mohammed nu este decât un Trimis - şi au mai fost înainte de el şi alţi Trimişi. Dacă el ar muri sau ar fi ucis, v-aţi întoarce voi pe călcâiele voastre? Cel care s-ar întoarce pe călcâiele lui nu i-ar aduce lui Allah nicio stricăciune. Şi Allah îi va răsplăti pe cei mulţumitori.” [Coran, 3:144]

Atunci când Omar (Allah să fie mulţumit de el!) a auzit acest verset, a încetat să spună ceea ce spunea, deoarece a fost mereu dornic de aplicarea Poruncilor lui Allah Al-'Alaa (Preaînaltul).

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a murit la vârsta de 63 ani.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a trăit în Mecca 40 de ani înainte de a primi Mesajul de la Allah. După începerea Revelaţiei Divine, a mai rămas 13 ani aici, timp în care a chemat oamenii la credinţa monoteistă, Islamul. Apoi, a emigrat la Medina, rămânând acolo 10 ani. A continuat să primească Revelaţia Divină şi în Medina, până când Coranul şi Religia Islamică au fost complete.

Celebrul critic şi dramaturg George Bernard Shaw (m. 1950) a spus:

„Întotdeauna am apreciat religia lui Mohammed datorită minunatei sale vitalităţi. Aceasta este singura religie care pare să posede această capacitatea de asimilare, a fazelor schimbătoare ale existenţei, care face să se potrivească fiecărei vârste. Am prezis despre despre credinţa lui Mohammed că va fi acceptată mâine, aşa cum începe să fie acceptată în Europa de azi. Clericii medievali, fie din ignoranţă, fie din bigotism, au pictat Muhamedanismul în cele mai întunecate culori. De fapt, ei au fost învăţaţi să urască omul, Mohammed, şi religia lui. Pentru ei, Mohammed, a fost un anti-Christ. Am studiat acest om minunat şi, în opinia mea, departe de a fi un anti-Christ, el trebuie să fie numit Salvatorul umanităţii”.

Descrierea Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era lat în spate şi umeri. Părul lui ajungea până la lobul urechilor. Avea cel mai frumos chip printre oameni. Nu era nici prea înalt, nici scund. Pielea lui nu era foarte alba şi nici neagră, era uşor rozalie. Părul lui nu era nici prea creţ, nici prea ondulat. Chipul său era alb, ca și cum ar fi fost făcut din argint. Sudoarea lui avea culoarea mărgăritarelor, mustaţa lui era foarte deasă.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) avea mers vioi şi corpul lui se înclina spre înainte, mişcat dinadins cu forţă, ridicând fiecare picior de la pământ de-a ibnelea. Mersul lui era aşa de vioi, încât oamenilor cu o bună condiţie fizică le era greu să-l urmeze. Când se întorcea, întorcea tot corpul, dând o totală atenţie celui căruia i se adresa, arătând un interes absolut faţă de ceea ce spunea. Când arăta, o făcea cu mâna deschisă, ca să nu jignească. De asemeni, când critica comportamentul unui om, în loc de numele persoanei, spunea: «De ce oamenii fac cutare și cutare?» Atunci când râdea, o făcea doar în măsura în care deveneau vizibile spaţiile dintre dinţii din faţă, iar când se înfuria, o făcea doar în măsura în care chipul său se înroşea.

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus odată:

„Eu sunt conducătorul urmaşilor lui Adam şi nu spun acest lucru din mândrie.”

[Tirmidhi]

Această simplitate a Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost evidentă chiar şi pentru copii, care se jucau conducându-l pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pe drumurile din Medina ţinându-l de deget. Într-adevăr, el a spus:

„Cel care nu arată milă faţă de copiii noştri şi nici nu îi respectă pe bătrâni, acela nu este dintre noi.”

[Abu Dawud]

Allah Al-Ahad (Unicul) spune:

„[Şi] un Trimis, care să vă recite vouă versetele lui Allah cele desluşite, ca să-i scoată pe cei care cred şi împlinesc fapte bune din întunecimi la lumină...” [Coran, 65:11]

De asemeni, Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:

„Aţi avut voi în Trimisul lui Allah o pildă frumoasă, pentru cel care nădăjduieşte în Allah şi în Ziua de Apoi şi Îl pomeneşte pe Allah mereu.»” [Coran, 33:21]

Morala, atitudinea şi caracteristicile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

1. Felul cuminte de a gândi

Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a avut un intelect excelent, complet şi profund. Niciun om nu a avut un intelect atât de complet şi de perfect ca al lui. Qadhi Iyadh (Allah să aibă milă de el!) a spus:

„Acest lucru devine evident pentru fiecare, atunci când cercetătorul studiază biografia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi înţelege felul în care acţiona, precum şi exprimarea sa plină de semnificaţie şi completă, tradiţia, manierele sale bune, etica şi caracterul moral şi caracterul lui virtuos, cunoştinţele sale despre Tora, Evanghelie şi alte Scripturi Divine, cunoştinţele şi afirmaţiile înţelepţilor, cunoştinţele sale despre naţiunile apuse, capacitatea de a da exemple şi de a implementa comportamentul emoţional, corect şi plin de politeţe. A fost un exemplu pe care poporul său îl puteau lua ca punct de referire în toate domeniile: ale ştiinţei, actelor de adorare, medicină, legile privind moştenirea, legăturile de rudenie, precum şi din alte aspecte ale vieţii. El avea cunoştinţe şi îi învăţa pe alţii fără a citi sau cerceta Scripturile celor de dinaintea noastră şi nici nu stătea cu oamenii de ştiinţă din acele vremuri. Profetul, de fapt, a fost analfabet şi nu cunoştea nimic despre cele de mai sus, până când a fost însărcinat cu Profeţia de către Allah Preaînaltul, nici nu știa să scrie sau să citească.”

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era înţelept până la cel mai înalt grad al capacităţilor mentale. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) l-a informat despre evenimente care au avut loc (în trecut) şi despre ceea ce va avea loc în viitor. Acesta este semnul că toată Suveranitatea este a lui Allah şi El este Cu Putere peste toate.

2. Fapte numai de dragul lui Allah

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) făcea întotdeauna fapte prin care căuta să fie plăcut de Allah Al-'Alaa (Preaînaltul). A fost atacat şi rănit de nenumărate ori atunci când făcea chemarea la Islam, dar a rămas mereu răbdător, îndurând toate greutăţile, sperând la Răsplata lui Allah.

Abdullah ibn Mas’ud (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Profetul semăna cu Profetul rănit de poporul său. Stergându-şi sângele de pe chipul său spunea: «O, Allah! Iartă-l pe poporul meu, pentru că el nu ştie!»”

[Bukhari]

Jundub ibn Sufiyan (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că:

„Într-una dintre sacrele bătălii, unul dintre degetele Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost rănit şi a început să sângereze. El a spus: «Nu eşti decât un deget ce sângerează şi de dragul lui Allah asta ai primit»”

[Bukhari ]

3. Devotamentul

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era dedicat în toate problemele lui, așa cum îi poruncise Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:

„Spune: «Într-adevăr, Rugăciunea mea, actele mele de devoţiune, viaţa mea şi moartea mea îi aparţin lui Allah, Stăpânul lumilor! ~ El nu are niciun asociat! Astfel mi s-a poruncit şi eu sunt primul dintre musulmani!»” [Coran 6:162-163]

4.Bunul simţ, etica şi tovărăşia

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost un exemplu viu ce trebuie urmat de toţi oamenii. Soţia lui, Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!), atunci când a fost întrebată despre comportamentul lui, a răspuns:

„Caracterul lui a fost Coranul.”

[Ahmad şi Muslim]

Prin această afirmaţie, Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) subliniează faptul că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a respectat legile şi poruncile Coranului cel Glorios şi s-a abţinut de la ceea ce el interzicea şi respecta practicile virtuoase descrise în acesta. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Allah m-a trimis să perfecţionez comportamentul bun şi faptele bune”

[Bukhari şi Ahmad]

Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) l-a descris pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunând:

„Şi tu ai o fire minunată!” [Coran, 68:4]

Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) l-a servit pe Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) timp de zece ani, a fost cu el zi şi noapte, atât atunci când Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) călătorea, cât şi atunci când stătea în Medina. Cunoştea foarte ibne manierele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). El a spus:

„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era cel mai bun om în ceea ce privește caracterul său moral.”

De asemeni, a mai spus:

„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu vorbea pe nimeni de rău, nici nu era nepoliticos şi nici nu blestema pe cineva.”

[Bukhari]

5. Nobleţea şi bunele maniere

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) avea bune maniere şi era politicos cu toţi, chiar şi cu copiii. Odată, în timp ce Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!!!!) era într-o adunare, i s-a adus o băutură şi a băut. În dreapta lui era un băiat tânăr, iar în stânga vreo câţiva bărbaţi în vârstă. Întrucât ordinea în Islam începe din dreapta, simţind obligaţia datorată respectului faţă de cei mai mari şi nedorind să rănească simţămintele copilului, l-a întrebat pe băiat:

„«Îmi permiţi să dau acestora mai întâi?». Tânărul băiat a spus: «O, Profet al lui Allah! Pe Allah! Aş prefera să nu bea nimeni înaintea mea din locul unde ai băut tu.» Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a dat copilului să bea.”

[Bukhari]

6 Iubirea şi împăcarea

De fiecare dată când o situaţie cerea împăcare, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se grăbea să ofere soluţii. Odată, auzind că oamenii din Kibaa se certau între ei pentru oarice problem şi au ajuns până în punctul de a arunca cu pietre unul în celălalt, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Să mergem să-i împăcăm!”

[Bukhari]

7. Impunerea ibnelui şi interzicerea răului

Dacă Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) vedea o faptă ce venea în contradicţie cu dogma religioasă, o întâmpina prin cel mai bun mijloc. Abdullah ibn Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a văzut un bărbat care purta un inel de aur (şi se ştie că este interzis bărbaţilor să poarte aur în

Islam), l-a scos şi l-a aruncat jos. Apoi a spus: «Să găsească cineva dintre voi un cărbune aprins şi să i-l pună la mână!» Cineva i-a spus apoi bărbatului, după ce a plecat Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): «Ia-ţi inelul!Şi să te bucuri de el!» Bărbatul a spus: «Nu, pe Allah! Nu-l voi lua niciodată, pentru că Mesagerul lui Allah l-a aruncat.”

[Muslim]

Abu Said Al-Hudari (Allah să fie mulţumi de el!) a spus:

„L-am auzit pe Mesagerul lui Allah spunând: «Oricine dintre voi vede o faptă rea să o schimbe cu mâna lui şi dacă nu poate să o facă, atunci cu cuvântul lui, şi dacă iar nu poate s-o facă, atunci cu inima lui.”

[Muslim]

8. Dragostea faţă de curăţenie

Un companion al Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), pe nume Al-Muhajir ibn Kunfud (Allah să fie mulţumit de el!), a trecut pe lângă Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în timp ce acela îşi făcea nevoile. L-a salutat cu numele lui Allah, dar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu i-a răspuns la salut până când nu a terminat şi s-a scuzat spunând:

„Nu-mi place să pronunţ Numele lui Allah dacă nu sunt în condiţie pură.”

[Sunnan Abu Dawud]

9. Controlul vorbelor sale

Abdullah ibn Abbu Al-Awf (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Mesagerul şui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pomenea des Numele lui Allah şi nu vorbea fără rost. Îşi prelungea Rugăciunile şi îmi rezuma predicile, niciodată nu se comporta cu semeţie şi nu ezita să ajute şi să aibă grijă de nevoile văduvelor, a celor nevoiaşi şi săraci.”

[Sunan Nasa’i]

10. Practici permanente de adorare

Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

„Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să se roage noapte până când i se umflau picioarele. Ea i-a spus: «De ce faci asta, o, Mesager al

lui Allah, căci Allah a iertat păcatele trecutului tău și ale viitorului (această exprimare nu înseamnă că Profetul are păcate)? Profetul, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Ca să nu fiu un rob nerecunoscător.»”

[Sunnan Bukhari]

11. Toleranţa

Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„A venit At-Tufail ibn Amr Ad-Dawsi cu companionii lui la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a spus: «O, Profet al lui Allah, tribul Daws nu s-a supus şi a refuzat să primească Islamul, îl invocă, aşadar, pe Allah să-l pedepsească.» Cine i-a auzit atunci, a spus că, cu siguranţă, aşa s-a pierdut Daws. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a ridicat mâinile invocând şi a spus dimpotrivă: «O, Allah , îndrumă tribul Daws şi adu-i la Islam!»”

[Bukhari]

12. Înfăţişarea plăcută

Al- Bara' ibn Azib (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) avea statură medie. Umerii lui erau laţi, părul îi ajungea la lobii urechilor lui. Odată, l-am văzut îmbrăcat cu haină roşie. Niciodată n-am văzut ceva mai frumos decât aceasta.”

[Bukhari]

13. Ascetismul faţă de cele lumeşti

Există multe exemple din viaţa Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) care evidenţiază că nu era deloc interesat de plăcerile acestei vieţi. Abdullah ibn Mas’ud (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Mesagerul lui Allah dormea pe o rogojină din paie. S-a ridicat şi avea urme pe coastele sale (din cauza rogojinei pe care dormise). Noi i-am spus: «O, Mesager al lui Allah, să nu punem ceva mai confortabil, ca să te protejeze de rogojină?» El a spus: «Ce legătură am eu cu această lume, în afară de faptul că sunt un călător care s-a oprit să stea la umbră şi să se odihnească sub un pom, ca apoi să-l lase în urmă şi să-şi continue călătoria sa?»”

[Tirmidhi]

De asemeni, Amr ibn Al-Harith (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), după moartea sa, nu a lăsat niciun dirham sau dinar (monedă de argint sau de aur) ori vreun sclav sau vreo sclavă, nimic altceva în afară de catârul său alb, arma sa şi o bucată de pământ pe care a numit-o Milostenie.”

[Bukhari]

14. Altruismul

Sahl ibn Sa'ad (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„O femeie i-a dat Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) un şal. Femeia a spus: «O, Profet al lui Allah, am ţesut acest şal cu mâinile mele, ca să-l porţi.» Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a luat, căci avea mare nevoie. După puţin timp, Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a ieşit din casă purtându-l şi un bărbat din cei adunaţi acolo i-a spus: «O, Profet al lui Allah, dă-mi acest şal să-l port!» Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Da.» A stat puţin şi apoi s-a întors acasă, l-a împăturit şi i l-a trimis omului care îl ceruse. Ceilalţi bărbaţi care se aflau acolo l-au mustrat, spunând: «Nu a fost frumos să-i ceri şalul, mai ales că ştiai că nu refuză pe nimeni (care-i cere ceva)!» Bărbatul a spus: «Pe Allah! Nu i l-am cerut decât ca să fie giulgiul meu când mor.» Sahl, naratorul hadith-ului, a adăugat: «Acest şal a fost folosit ca giulgiu pentru acest bărbat când a murit.»”

[Bukhari]

15. Credinţa puternică şi dependenţa de Allah

Cu toate că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!) s-au confruntat cu încercări dure din partea necredincioşilor, le-a amintit mereu că sfârşitul era în favoarea credincioşilor şi că Voinţa şui Allah va fi mai puternică decât ei. Când Abu Bakr (Allah să fie mulţumit de el!) şi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-au ascuns într-o peşteră, după ce şi-au părăsit casele ca să migreze în Medina, necredincioşii din Mecca mergeau în urma lor, căutându-i ca să-i omoare. S-au apropiat atât de mult de peşteră, încât Abu Bakr (Allah să fie mulţumit de el!) le vedea picioarele deasupra capetelor lor. Abu Bakr (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Vedeam picioarele idolatrilor când eram în peşteră (Thaor). Am spus: «O, Profet al lui Allah, dacă cineva dintre aceştia se uită la picioarele lui, ne va vedea dedesubt.» Mesagerul lui Allah, a spus: «O, Abu Bakr, ce crezi despre doi oameni alături de care Allah Preaînaltul este al Treilea?»”

[Muslim]

16. Amabilitatea şi compasiunea

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era cel mai amabil om şi aceasta se vedea clar din comportamentul său faţă de nou-născuţi. Abu Katada (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Mesagerul lui Allah a ieşit ţinând pe umerii săi o fetiţă pe nume Umama, fiica lui Abu Al-As. În continuare, rugându-se, când făcea o plecăciune, o punea pe pământ, iar când se ridica, o purta iar.”

[Bukhari]

17. Înlesnirea

Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) spunea că Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Încep Rugăciunea cu intenţia de a o prelungi, dar când aud vreun copil plângând, îmi scurtez Rugăciunea, ştiind că mama lui suferă din cauza plânsului acestuia.”

[Bukhari]

18. Frica de Allah, atenţia de a nu depăşi limitele Lui, Preaînaltul

Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Câteodată, când mă întorceam la familia mea, găseam o curmală pe patul meu. O ridicam ca să o mănânc, dar mi-era teamă că era din caritate şi aşa o aruncam iar (pentru că era interzis de către Allah ca să accepte Profetul sau familia lui orice formă de caritate).”

[Bukhari]

19. Generozitate în cheltuieli

Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu-i cerea nimeni niciodată ceva atunci când primea Islamul, însă Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnui să-i dea acestuia ceea ce cerea. Un bărbat a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi acesta i-a dat o turmă de oi care păşteau între doi munţi. Bărbatul s-a întors la ai lui şi a spus: «O, oamenii mei, primiţi

Islamul! Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) dăruieşte cu generozitate, ca unul care nu se teme de sărăcie.»”

[Muslim]

De asemenea, Ibn Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era cel mai generos om, în special în timpul lunii Ramadan era şi mai generos (...) Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era mai generos chiar şi decât vântul.”

[Bukhari]

Jabir ibn Abdullah (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu refuza să dea orice avea cuiva dacă acela o cerea.”

[Bukhari]

20. Cooperarea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu era vreun rege care să ăi oblige pe adepţii săi să-i îndeplinească poruncile. Dimpotrivă, îşi rezolva întotdeauna singur problemele sale şi îi ajuta pe ceilalţi în obligaţiile colective. Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost întrebată odată cum se comporta Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cu familia sa. Ea a spus:

„Îşi ajuta întotdeauna familia la treburile casei, dar când venea ora de Rugăciune, pleca să se roage.”

[Bukhari]

Al-Bara' ibn Azib (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„L-am văzut pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în Ziua Tranşeelor cărând pământ (pe care îl săpase din şanţ) până când pieptul său a fost acoperit cu pământ.”

[Bukhari]

21. Sinceritatea

Aishah (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Nu exista ceva pe care Profetul să îl urască mai mult decât minciuna.”

[Tirmidhi]

Chiar şi duşmanii săi adevereau sinceritatea lui. Abu Jahal, cel mai cel mai înverşunat duşman al Islamului, spunea :

„O, Mohammed! Nu spun că eşti mincinos! Doar refuz ceea ce-ai adus, la care chemi oamenii.”

După aceea, Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) a trimis versetele care spun:

„Ştim că te mâhneşte ceea ce spun ei, însă ei nu te socotesc pe tine mincinos, ci nelegiuiţii tăgăduiesc versetele lui Allah.” [Coran, 6:33]

22. Respect în limitele impuse de către Allah şi căutarea necontenită a căii de mijloc


„Ori de câte ori Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) trebuia să aleagă între două aspecte, el îl alegea pe cel mai ușor dintre ele, atâta timp cât acesta nu implica un păcat; dar dacă acesta era un păcat, el nu se apropia de acel aspect. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu s-a răzbunat niciodată (pe cineva) pentru propria persoană, dar a făcut-o atunci când rânduielile sacre ale lui Allah Atotputernicul au fost încălcate, caz în care o făcea de dragul lui Allah.”

[Bukhari]

23. Expresia plăcută a chipului

Abdullah ibn Al-Harith (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„N-am văzut niciodată un bărbat să zâmbească aşa de mult cât Mesagerul lui Allah.”

[Tirmidhi]

24. Sinceritatea şi încrederea

Sinceritatea şi încrederea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) erau unice. Idolatrii Meccăi – care erau duşmanii lui direcţi – lăsau obiectele lor de valoare în grija lui. Idolatrii Meccăi l-au abuzat şi i-au torturat pe companioni (Allah să fie mulţumit de ei!), până când Profetul(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) erau unice şi companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!) au fost nevoiţi să emigreze către Medina. Cu toate acestea, el l-a sfătuit pe vărul său, Abu Talib (Allah să fie mulţumit de el!), să-și amâne emigrarea pentru trei zile, ca să li se întoarcă oamenilor săi averile.

Încă o altă dovadă de sinceritate şi încredere din partea lui, o demonstrează în Armistiţiul de la Hudaiybia, unde Suhail ibn 'Amr i-a pus Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) o condiţie grea, spunând:

„«Dacă cineva dintre noi va veni la tine pentru că a trecut la Islam, va trebui să nu-l primeşti şi să ne laşi să-l luăm înapoi.» Această condiţie nu le-a plăcut deloc musulmanilor, care s-au supărat foarte tare şi au început să vorbească despre acest lucru, dar Suhail a insistat asupra acestei condiţii pentru a semna armistiţiul cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi astfel Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a acceptat condiţia. În timp ce s-au aşezat să semneze armistiţiul, fiul lui Suhail, care se chema Abu Jantal ibn Suhail ibn 'Amr, care trecuse la Islam şi reuşise să scape de idolatrii din Mecca, intră în adunarea lor şi s-a grăbit să-l urmeze pe Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Suhail a spus: «O, Mohammed, acesta este primul pe care mă vei lăsa să-l iau înapoi!», atunci Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: «Lasă-l pentru mine!», dar Suhail i-a spus: «Nu, nu îl voi lăsa.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: «Nu, îl vei lăsa.» Suhail a spus :«Nu, nu îl voi lăsa». Abu Jantal s-a temut să se întoarcă şi, astfel, a început să-i încurajeze pe musulmani ca să nu-l lase, spunându-le: «O, musulmanilor, o să mă lăsaţi să mă întorc la idolatri, din moment ce am venit la voi ca musulman? Nu vedeţi ce pedeapsă am primit de la aceştia?», pentru că era foarte austeră pedeapsa de la idolatri. Profetul, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), îndeplinind promisiunea pe care numai ce o scrisese în armistiţiu, l-a lăsat pe Jantal să-l ia pe Abu Jantal şi i-a spus lui Abu Jantal: «O, Abu Jantal, să fii răbdător şi aşteaptă răsplata ta de la Allah. Cu adevărat, Allah va face pentru tine şi pentru cei care sunt cu tine, din neputincioşi o ieşire. Într-adevăr, facem cu ei armistiţiu şi le-am promis, iar noi, musulmanii, nu trădăm promisiunea noastră.»”

[Baiyhaqi]

25. Vitejia şi curajul

Ali (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„M-am văzut pe mine însumi cu ceilalţi musulmani în ziua (bătăliei) de la Badr să trecem în spatele Profetului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ca adăpost, care se afla cel mai aproape dintre noi de duşman. În acea zi, Mesagerul lui Allah(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era cel mai puternic dintre noi.”

[Ahmad]

Cât despre curajul şi vitejia sa în condiţii normale, Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era cel mai bun dintre oameni şi cel mai curajos. Într-o seară, oamenii Medinei au auzit o voce puternică şi s-au speriat, de aceea s-au îndreptat către vocea care se auzea. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a întâlnit când se întorcea din locul sunetului, din moment ce s-a convins că nu era vreo problemă. A încălecat pe un cal care îi aparţinea lui Abu Talha, fără şa, având cu el sabia lui agăţată de gât. Apoi, a liniştit populaţia spunându-i: «Nu vă temeţi! Nu vă temeţi!»”

[Bukhari]

I-a întâlnit pe oameni şi i-a liniştit, călărind calul fără şa pentru că situaţia avea nevoie de repeziciune şi a adus cu el sabia sa, pentru că putea să existe un oarecare motiv sau necesitate să o folosească. Nu i-a aşteptat pe ceilalţi să meargă cu el, să vadă de unde venea vocea, cum se întâmplă de obicei în astfel de împrejurări.

26. Modestia

Abu Sa'id Al-Hudari (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era mai ruşinos decât o fată mare.Şi când vedea ceva care nu-i plăcea, o înţelegeam după chipul său.”

[Bukhari]

27. Umilinţa

Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era cel mai umil om. Era atât de umil, că atunci când un străin dorea să vină la moschee şi să se apropie de locul în care stătea Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cu companionii lui (Allah să fie mulţumit de ei!), nimeni nu putea să-l diferenţieze dintre aceștia. Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Odată, în timp ce stăteam cu Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în moschee, a intrat un oarecare bărbat pe cămila sa. După ce a legat-o cu frânghia, a întrebat: «Cine dintre voi este Mohammed?» Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) stătea pe pământ împreună cu companionii lui. Ne-am îndreptat spre beduin, spunând: «Acest bărbat alb care stă pe pământ.»”

[Bukhari]

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu deosebea, nici nu se distingea între companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!). De asemenea, Profetul (Pacea şi

binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu ezita să îi ajute pe săraci, nevoiaşi sau văduve cu tot ceea ce aveau nevoie. Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„O femeie, parțial alienată, a spus: «Mesager al lui Allah, vreau ceva de la tine.» El a zis: «Mamă a lui cutare, vezi în care parte a drumului (vrei să stăm şi să vorbim), astfel încât să pot să rezolv ceea ce ai tu nevoie.» El a stat lângă ea în stradă până când ea a primit ceea ce avea nevoie.”

[Bukhari]

28. Mila şi compasiunea

Abu Mas'ud Al-Ansari (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Un bărbat a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a spus: «O, Mesager al lui Allah! Pe Allah! Întârzii să vin la Rugăciunea de Fajr, pentru că cutare o prelungeşte mult.» Abu Mas'ud Al-Ansari a spus: «Nu l-am văzut niciodată pe Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să ţină predica atât de furios. A spus: «O, voi oameni! Într-adevăr, există între voi unii care izgonesc oamenii departe! Dacă unul dintre voi conduce oamenii în Rugăciune, atunci să nu lungească timpul Rugăciunii, pentru că există oameni în vârstă şi neputiincioşi, precum şi cu nevoi speciale în spatele vostru în Rugăciune.»”

[Bukhari]

Un alt exemplu al milei şi compasiunii Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este următorul. Osama ibn Zaid (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Eram la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), când una dintre fiicele sale i-a trimis un om ca să-l cheme să-i vadă copilul, care era în sicriul său. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a dus împreună cu Sa'ad ibn Ibada şi Mu'ad ibn Zabal. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a luat copilul în mâinile sale şi a văzut ochii copilului îngheţaţi în locurile lor, asemeni pietrelor. Numai ce a văzut asta, şi Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a lăcrimat. Sa'ad i-a spus «Ce sunt acestea (lacrimile), o, Profet al lui Allah?» El i-a răspuns: «Aceasta este Mila lui Allah, Preaînaltul, sădită în inimile robilor Săi. Într-adevăr, Allah este Milostiv cu aceia care sunt milostivi faţă de alţii.»”

[Bukhari]

29. Răbdarea şi toleranţa

Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Odată, mă plimbam cu Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în timp ce purta o mantie grea din Yemen, cu un guler cu margini dure. Un beduin l-a apucat cu putere. I-am privit gâtul pe o parte şi am văzut că marginile îmbrăcăminţii îi lăsaseră un semn pe gât. Beduinul a spus: «O, Mohammed! Dă-mi puţin din bogăţia lui Allah, pe care o ai (Zakkat-ul care este destinat săracilor).» Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a întors către beduin, a râs şi a ordonat să i se dea (bani).”

[Bukhari]

Încă un exemplu al răbdării sale este povestea evreului raibn, Zaid ibn Sa'na (Allah să fie mulţumit de el!). Zaid i-a dat un împrumut Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), de care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) avea nevoie ca să-l dea câtorva săraci nemusulmani. Același Zaid ibn Sa'na (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Două sau trei zile înainte de timpul stabilit pentru întoarcerea datoriei, Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) lua parte la o înmormântare a unui bărbat dintre Ansari. Abu Bakr şi Omar, Uthman şi încă vreo câţiva dintre companioni erau împreună cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). După ce s-a terminat Rugăciunea pentru înmormântare, a stat lângă un perete. M-am îndreptat către locul său, l-am prins de marginea mantalei sale şi m-am uitat la el cu o privire tăioasă, spunându-i: «O, Mohammed! Nu ai să-mi restitui împrumutul? Pe Allah! Nu am auzit niciodată că familia lui Abdul Al-Muttalib întârzie să-şi ramburseze datoriile!»

M-am uitat la Omar ibn Al-Khattab, iar pupilele ochilor lui s-au întors de jur împrejur de furie! Omar ibn Al-Khattab mă privi şi spuse: «O, duşman al lui Allah, îi vorbeşti Mesagerului lui Allah cu astfel de cuvinte pe care le aud şi îi faci acestuia ceea ce văd?! În Numele Aceluia care l-a trimis cu adevărul, dacă nu-mi era teamă că poate n-am să intru în Grădinile Dumnezeieşti (dacă te omoram), era să-ţi lovesc gâtul cu sabia mea!» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se uită la Omar într-un fel calm şi liniştit şi spuse: «O, Omar, avem nevoie de la tine de altceva decât ceea ce ai făcut şi să mă sfătuieşti să-mi achit în cel mai bun mod împrumutul meu şi să-l îndrumi să ceară în cel mai bun mod dreptul lui! O, Omar, mergi şi dă-i înapoi dreptul lui, şi dă-i lui douăzeci de sa'a (unitate de măsură a greutăţii) în plus, pentru că l-ai speriat!»

Zaid a spus: «Omar a venit cu mine şi mi-a dat dreptul meu şi, în plus, douăzeci de sa'a de curmale. L-am întrebat: „Ce este ceea ce mi-ai dat în plus?”, iar el mi-a răspuns: „Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) m-a îndrumat să-ţi dau, pentru că te-am speriat.” L-am întrebat apoi: „O, Omar, știi cine sunt?” Omar a spus: „Nu, cine ești?” I-am răspuns: „Sunt Zaid ibn Sa'na.” Omar spuse: „Rabinul?” I-am răspuns: „Da, rabinul.” ´Omar atunci m-a întrebat: „Ce te-a făcut să spui ceea ce i-ai spus Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi să faci cee ce ai făcut?” Zaid

mi-a răspuns: „O, Omar, am văzut toate semnele care dezvăluie capacitatea sa ca Profet pe chipul Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), în afară de două: (primul) răbdarea şi perseverenţa, care preced furia lui şi (al doilea) cu cât eşti mai dur faţă de el, cu atât mai politicos şi răbdător devine. Şi acum, că l-am încercat în acestea, o, Omar, te pun martor că L-am ales pe Allah ca Domn al meu şi Islamul ca Religie a mea şi pe Mohammed ca Profet al meu. Te pun, de asemeni, martor că jumătate din averea mea, şi sunt dintre cei mai bogaţi oameni ai Medinei, o dau de dragul lui Allah musulmanilor.” ´Omar mi-a spus: „Nu poţi împărţi averea ta tuturor musulmanilor, aşa că spune: «O voi împărţi câtorva dintre musulmani.»” Am spus: „Am spus, atunci voi împărţi bogăţia câtorva dintre musulmani.”»

Zaid şi Omar s-au întors la Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Zaid i-a spus: «Mărturisesc că nu există niciun Dumnezeu adevărat care merită să fie adorat decât Unul singur, Allah, şi că Mohammed este Robul şi Mesagerul lui Allah.» El a crezut în acestea şi a fost martor în multe lupte, apoi a murit în lupta de la Tambuk, în confruntarea cu duşmaul, mila lui Allah fie asupra lui Zaid.”

[Ibn Hibban]

Un exemplu important al iertării şi a persistenţei sale este acela când a iertat poporul din Mecca, după cucerirea ei. Când Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a adunat oamenii care abuzaseră, îl răniseră şi îl chinuiseră pe acesta şi pe companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!), alungându-i din Mecca, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a spus:

„«Ce credeţi că vă voi face vouă?» Ei au ruspuns: «Vei face numai ceva bun. Eşti un frate respectuos şi generos şi fiul unui frate respectuos şi generos.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Mergeţi, sunteţi liberi.»”

[Baiyhaqi]

30. Răbdarea

Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era un exemplu de răbdare. Era răbdător cu poporul său înainte de a-i chema la Islam, pentru că adorau idoli şi comiteau fapte păcătoase. Chiar şi când chema deschis poporul său la Islam, era răbdător şi tolerant cu răutatea şi daunele pe care idolatrii din Mecca i le provocau lui şi companionilor săi (Allah să fie mulţumit de ei!) şi căuta răsplata lui Allah. Era de asemeni răbdător şi tolerant faţă de răutatea făţarnicilor din Medina. Răbdarea lui a fost pusă la grea încercare când îi pierdea pe cei dragi. Soţia lui, Khadija (Allah să fie mulţumit de ea!), a murit în timp ce el trăia, la fel şi toţi copiii lui, în afară de fiica sa, Fatima (Allah să fie mulţumit de ea!). Au murit, de asemeni, unchii lui, Hamza şi Abu Talib. În toate aceste clipe grele, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah

fie asupra sa!) era răbdător şi căuta răsplata lui Allah. Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Am intrat în casa lui Abu Saif cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Soţia lui Abu Saif era îngrijitoarea fiului său, Ibrahim. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a ridicat pe fiul lui, pe Ibrahim, l-a mirosit şi l-a sărutat. După puţin timp, în timp ce fiul lui murea, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a început să lăcrimeze. Abdur-Rahman ibn Awf i-a spus: «O, Profet al lui Allah, plângi şi tu?» Mesagerul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «O, Ibn Awf, aceasta este milă». Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a vărsat şi alte lacrimi şi a spus: «Din ochi curg lacrimi, inima e tristă şi noi nu spunem decât ceea ce-L mulţumeşte pe Domnul nostru (nu ne opunem la ceea ce a hotărât Allah) şi suntem trişti de moartea ta, o Ibrahim.»”

[Bukhari]

31. Dreptate şi nepărtinire

Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era drept şi nepărtinitor în toate aspectele vieţii lui, ca şi în aplicarea Legilor lui Allah. Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

„În momentul în care o femeie nobilă aparţinând tribului Makhzum a furat, iar cei din tribul Quraish erau îngrijoraţi cu privire la soarta acesteia, în timp ce Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a dorit să aplice pedeapsa prescrisă în acest caz, şi anume tăierea mâinii. Oamenii din neamul Quraish au discutat între ei şi şi-au spus: «Cel mai bun dintre noi care ar trebui să îi vorbească Profetului despre situaţia acestei femei din neamul Makhzum care a furat este companionul său iubit (fiul unui iubit companion de-al său), Osama ibn Zaid.» De aceea, ei l-au trimis pe Osama pentru a mijloci pentru acea femeie. Auzind depsre ce este vorba, Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a întrebat: «O, Osama! Ai venit să mijloceşti cu privire la una dintre pedepsele pe care Allah le-a stabilit?» După care s-a ridicat şi a spus: «Naţiunile dinaintea voastră au fost distruse din cauza faptului că atunci când cineva de viţă nobilă dintre ei fura, o lăsau să scape fără a fi pedepsită, însă dacă o persoană săracă dintre ei fura, atunci aplicau pedeapsa prescrisă. Pe Allah, dacă Fatimah, fiica lui Mohammed ar fura, aş chema-o şi i-aş tăia mâna!»”

[Bukhari şi Muslim]

Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era drept şi nepărtinitor şi permitea altora să se răzbune dacă erau prejudiciaţi. Usaid ibn Hudhair spunea:

„Un bărbat din tribul Ansar spunea anecdote unor oamen şi-i făcea să râdă, iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), trecând pe lângă el, l-a lovit

uşor pe o parte cu o creangă pe care o ţinea în mână. Bărbatul a spus: «O, Profet al lui Allah! Permite-mi să mă răzbun.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: «Fă-o!» Bărbatul a spus: «O, Mesager al lui Allah, porţi mantie şi eu nu purtam când m-ai lovit!» Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a ridicat mantia, dezvăluindu-şi coastele, iar bărbatul l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat pe burtă şi i-a spus: «Doar asta am vrut să fac, o, Mesager al lui Allah»”

[Abu Dawud]

32. Frica de Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic)

Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era cel mai atent faţă de Allah. Abdullah ibn Mas'ud (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus: «Recită-mi din Coran!» Abdullah ibn Mas'ud a spus: «Să îţi recit eu, pe când tu eşti cel căruia i-a fost descoperit acesta!» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Da.» Abudullah a spus: «Am început sura An-Nisa', până când am ajuns la versetul :

„Şi cum le va fi [celor nedrepţi] când vom aduce din fiecare comunitate un marto şi te vom aduce pe tine, [Mohammed], martor împotriva acestora?!” [Coran, 4:41]

Auzind acest verset, Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Destul!» Abdullah ibn Mas'ud a spus apoi: «M-am întors şi l-am văzut pe Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi ochii lui erau înlăcrimaţi.»”

[Bukhari]

33. Bogăţia şi satisfacţia inimii

Omar ibn Al-Khattab (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Am intrat în casa Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi l-am văzut întins pe o rogojină din paie. Avea o pernă din piele umplută cu surcele. Avea o ploscă cu apă la picioare şi câteva piei de animale agăţate de perete. Şi am văzut pe coastele sale urme lăsate de rogojina pe care era întins şi, de aceea, eu am plâns. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) m-a întrebat: «De ce plângi?» Iar eu i-am răspuns: «O, Profet al lui Allah, Chosroi şi Caesar se bucură de cele mai bune lucruri ale acestei lumi şi tu, care eşti Mesagerul lui Allah, suferi de sărăcie!» El mi-a spus: «Nu te mulţumeşte că ei se bucură în această lume, iar noi ne vom bucura în Viaţa Viitoare?»”

[Bukhari]

34. Iubea binele pentru toţi oamenii chiar şi pentru duşmanii lui


„L-am întrebat pe Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): «Ai întâmpinat vreo zi mai grea şi mai intensă decât cea din bătălia de la Uhud?» El mi-a răspuns: «Am suferit multe de la poporul tău! Cel mai mult am suferit în ziua de Al-Akaba, când i-am cerut lui Ibn Abd-Yalil ibn Abd-Kilal (să mă susţină), dar el m-a dezamăgit şi m-a părăsit. Am părăsit locul fiind foarte trist şi cu privirea în pământ şi nu mi-am dat seama cât am mers, până când am ajuns în locul numit Karn Ath-Tha'alib şi atunci am ridicat capul şi am văzut un nor care mă umbrea. Privind, l-am văzut pe Îngerul Gavriil într-un nor, ce mă chema, spunând: «O, Mohammed, Allah a auzit cuvintele pe care ţi le-a spus poporul tău şi ce ţi-au răspuns şi l-a trimis la tine pe Îngerul munţilor, ca să-i porunceşti ce vrei să le facă lor.» Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Îngerul munţilor m-a strigat şi m-a salutat spunând: „O, Mohammed, Allah a auzit cuvintele pe care ţi le-a spus poporul tău şi eu sunt stăpânul munţilor şi Allah m-a trimis la tine să-mi poruncești tot ce vrei. Dacă vrei, voi uni cei doi munţi ai Meccăi şi îi voi strivi.”, iar eu i-am spus: „Nu, sper că Allah va scoate din urmașii lor oameni care îl vor adora doar pe Allah, fără să-I facă Acestuia vreun asociat.”»”

[Bukhari]

Câteva dintre manierele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cu cei din

jurul său

1. Legăturile strânse ale Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cu companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!)

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era foarte aproapiat de companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!) şi acest lucru este cunoscut oricui citeşte rapoarte detaliate despre biografia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este un exemplu pe care trebuie să-l urmăm în toate problemele noastre. Jarir ibn Abdullah (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu mi-a întors spatele din ziua în care am trecut la Islam şi niciodată nu mă observa fără să-mi zâmbească. Odată, m-am plâns lui că nu pot să călăresc bine calul şi el s-a lovit cu mâna pe piept şi s-a rugat lui Allah, spunând: «O, Allah, oferă-i lui echilibru şi fă-l să-i îndrume pe alţii pe drumul corect şi să fie îndrumat!»”

[Bukhari]

2. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) glumea cu companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!)

Al-Hassan (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„O femeie în vârstă a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi i-a spus: «O, Mesager al lui Allah, roagă-L pe Allah să mă primească în Paradis.» El a spus: «O, mamă a lui cutare, cei vârsnici nu vor intra în Paradis!» Aceasta s-a îndepărtat apoi plângând. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Spuneţi-i că nu va intra în Paradis ca bătrână, căci Allah spune:

„Noi le-am creat pe ele desăvârşite ~ Și le-am făcut pe ele neprihănite, ~ Mlădioase şi toate de o vârstă.” [Coran, 56:35-37]

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu glumea doar prin vorbele sale cu companionii (Allah să fie mulţumit de ei!), ci, în același timp, şi prin fapte. Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Pe un beduin pe nume Zahir ibn Haram îl văzuse Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) vânzând unele lucruri. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a apropiat de el şi l-a îmbrăţişat pe la spate, astfel încât nu putea să-l vadă. Zahir i-a spus atunci: «Lasă-mă, cine ești?» Când a înţeles că era Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cel care îl îmbrăţişase, s-a apăsat cu spatele de pieptul Mesagerului. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus atunci: «Cine îl cumpără pe acest rob?» Zahir a spus: «O, Mesager al lui Allah, nu valorez nimic!» Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Într-adevăr, eşti de mare preţ în ochii lui Allah.»”

[Ibn Hibban]

3. Se sfătuia cu companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!)

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se sfătuia cu companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!) şi lua în considerare părerile lor în ceea ce priveşte treburile zilnice despre care Coranul nu vorbea (adică nu erau probleme ce ţin de dogmă, ci de ordin general) . Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Nu am văzut om să se sfătuiască mai mult cu companionii săi decât Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).”

[Tirmidhi]

4. Îi vizita pe bolnavi fie că erau musulmani, fie că nu

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) întreba de companionii care lipseau şi se asigura că erau bine. Dacă afla că vreun companion (Allah să fie mulţumit de el!) era bolnav, se grăbea să-l viziteze împreună cu companionii (Allah să fie mulţumit de ei!) care erau atunci cu el. Nu-i vizita doar pe musulmanii care erau bolnavi, ci îi vizita chiar și pe cei nemusulmani. Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el) a spus:

„Un băiat de origine evreiască, ce îl slujea pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a îmbolnăvit şi Profetul (Paceaşi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a mers să-l viziteze şi, stând la capul lui, i-a spus: «Primeşte Islamul!» Băiatul l-a privit pe tatăl său şi acela i-a spus: «Ascultă de Abul Qasim!» şi apoi băiatul a trecut la Islam. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a ieşit spunând: «Slavă lui Allah, care l-a scăpat de Focul Iadului.»”

[Ibn Hibban]

5. Era recunoscător pentru bunătatea oamenilor faţă de el şi le răsplătea cu generozitate

Abdullah ibn Omar (Allah să fie mulţumit de el!) spunea că Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Oricine caută adăpost la Allah împotriva relelor şi nedreptăţii, cerând ajutorul vostru, ajutaţi-l. Cine vă cere în Numele lui Allah, să-i daţi. Oricine vă invită, să primiţi invitaţia lui. Oricine vă face vreo favoare, să-l răsplătiţi, dar dacă nu aveţi ceva cu care să-l răsplătiţi, atunci rugaţi-vă de multe ori lui Allah pentru el, până simţiţi că l-aţi răsplătit.”

[Ahmad]


„Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) primea daruri şi oferea răsplată generoasă pentru ele.”

[Bukhari]

6. Dragostea Mesagerului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru toate lucrurile ce erau frumoase şi bune

Anas (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Nu am atins niciodată mătase care să fie mai fină decât mâna Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi nu am mirosit niciodată ceva mai frumos decât aroma Profetului.”

[Bukhari]

7. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) iubea să-i ajute pe alţii, intervenind în favoarea lor

Abdullah ibn Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Soţul Barirei, un sclav pe nume Mughith, a fost văzut mergând în spatele ei, pe drumurile Medinei, plângând şi lacrimile lui îi ajungeau până în barbă. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus lui Al-Abbas: «Nu te impresionează cât o iubeşte Mughith pe Barira şi cât aceasta îl urăşte pe Mughith!» Profetul (Pacea şi binecuvâtarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus Barirei: «Dacă te-ntorci la el?» Ea i-a spus: «Îmi porunceşti s-o fac?» El spune: «Nu, dar intermediez pentru el.» Ea i-a spus: «Nu am nevoie de el.»”

[Bukhari]

8. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se slujea singur

Când Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost întrebată cum se comporta în casa lui Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), iar ea a răspuns:

„Era ca oricare alt om, îşi spăla hainele, mulgea oile şi se slujea singur.”

[Ahmad]

Felul impecabil de a fi al Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îl făceau capabil nu doar să se slujească pe sine, ci, dimpotrivă, să-i slujească şi pe alţii. Când Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost întrebată despre cum se comporta în casa sa Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ea a spus:

„Îşi ajuta familia, însă, atunci când auzea Adhan-ul, lăsa orice lucru şi se ducea la moschee.”

[Bukhari]

Mărturii drepte ale cunoscuţilor gânditori despre Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah

fie asupra sa!)

1. Wolfgang Goethe, poet german, scriitor şi om de știinţă. Maestru în poezie, teatru şi istorii mitologice. A realizat, de asemenea, cercetări ştiinţifice în diverse domenii, în special în botanică, şi a ocupat diverse funcţii guvernamentale, a spus:

„Am căutat în toată istoria un exemplu de om pentru întreaga omenire şi nu am găsit pe nimeni, în afară de Profetul arab Mohammed.”

2. Profesorul universitar Keeth Moore, Președinte al Uniunii Canadiene a Anatomiștilor, catedra de Anatomie şi Biologie celulară, Universitatea din Toronto, a spus în cartea sa, Dezvoltarea umană (The Developing Human):

„Este pentru mine evident că aceste declaraţii trebuie să îi fi venit lui Mohammed de la Dumnezeu, Allah, pentru că majoritatea acestei cunoaşteri nu a fost descoperită decât multe secole mai târziu. Acest lucru îmi dovedeşte mie că Mohammed trebuie să fi fost Mesagerul lui Dumnezeu,sau Allah.”

A adăugat încă:

„Nu îmi este greu deloc să mă gândesc că aceasta este o inspiraţie divină sau dezvăluire, care l-a condus la aceste declaraţii.”

3. Dr. Morris Boukay era un eminent chirurg francez, om de știinţă, savant şi autor al cărţii Coranul şi ştiinţa modernă:

„O analiză total obiectivă a lui (a Coranului), din perspectiva cunoştinţelor moderne, ne conduce să recunoaştem acordul între cele două, după cum s-a observat deja în repetate ocazii. Ne face să credem că este de neconceput pentru un bărbat din timpul lui Mohammed să fie autorul unor astfel de declaraţii, ţinând cont de nivelul cunoaşterii din zilele sale. Astfel de aprecieri sunt parte din ceea ce dă revelaţiei coranice o poziţie unică şi îl obligă pe savantul imparţial să accepte dificultatea în a oferi o interpretare bazată doar pe logica materială.”

4. Annie Besant, filosof și teolog britanic, dar şi persoană politică, este cea care a susţinut legislaţia familială şi reformele educaţionale în India în cartea ei, Viaţa şi învăţăturile lui Mohammed, a spus:

„Este imposibil pentru oricine studiază viaţa şi caracterul marelui Profet al Arabiei şi care ştie, în același timp, cum a trăit şi a predat învăţătura, să simtă altceva decât evlavie pentru puterea Profetului, unul dintre cei mai mari Mesageri ai Preaînaltului. Şi, cu toate că din ceea ce vă spun, pot spune lucruri care probabil sunt cunoscute multora, totodată eu însămi simt, de câte ori o recitesc, un nou fel de admiraţie, un nou sentiment de evlavie pentru acest puternic Învăţător arab.”

5. Dr. Gustave Weil, în cartea sa, Istoria islamiştilor, spunea:

„Mohammed reprezenta un exemplu strălucitor pentru poporul său. Caracterul lui era pur şi impecabil. Casa, îmbrăcămintea şi hrana lui se caracterizau printr-o simplitate rară. Atât de umil era încât nu primea de la companionii săi vreun semn clar de evlavie, nici nu accepta vreun serviciu de la servitorul său, pe care putea să-l facă singur. Era accesibil oricui, în orice clipă. Îi vizita pe bolnavi şi era plin de compasiune pentru toţi. Generozitatea şi dărnicia sa erau nelimitate, precum şi interesul neliniştit pentru prosperitatea comunităţii.”

6. Morris Godfrey spunea:

„Mohammed era Profet, nu teolog, fapt atât de evident, încât cineva era incapabil să o afirme. Bărbaţii care îl înconjurau şi reprezentau elita primei comunităţi musulmane, cu influenţă, erau satisfăcuţi, supunându-se legii pe care el o predica în numele lui Allah şi urmând învăţăturile şi exemplul său.”

7. Washington Irving spunea:

„Triumful lui militar nu i-a trezit nicio vanitate, aşa cum s-ar fi întâmplat realizând ceva datorită scopurilor egoiste. În vremea puterii lui mari, păstra aceiaşi simplitate în felul şi înfăţişarea sa, ca şi în zilele adversităţii. Era departe de acceptarea vreunui titlu regal şi îi displăcea atunci când, intrând în vreun loc, i se arăta orice lipsă neobişnuită de respect.”

8. Edmound Berk spunea:

„Legea lui Mohammed, care era obligatorie pentru toţi, de la conducătorul încoronat şi până la cel mai neînsemnat om, reprezenta legea întreţesută cu sistemul, cele mai înţelepte, cele mai gnostice şi cele mai iluminate legislaţii care au exitat vreodată în lume.”

Soţiile Profetului (Allah să fie mulţumit de ele! )

După moartea primei soţii, Kadija (Allah dă fie mulţumit de ea!), Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! ) s-a căsătorit cu femei care erau toate în vârstă, care erau văduve sau divorţate, în afară de Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!). Șase dintre soţiile lui proveneau din tribul Quraish, una era evreică şi restul, din diferite triburi arabe. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit cu aceste femei din diferite motive.

1. Din motive religioase şi legislative

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit cu Zainab bint Jahs (Allah să fie mulţumit de ea!). Arabii de dinainte de Islam îi interziceau unui bărbat să se căsătorească cu soţia fiului său adoptiv. Credeau că fiul adoptiv este ca fiul adevărat al bărbatului, din toate punctele de vedere. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit, cu toate că fusese mai înainte soţia fiului său adoptiv, Zaid ibn Haritha (Allah să fie mulţumit de el!). Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit cu ea pentru a anula această credinţă.

2. Din motive politice şi pentru extinderea Islamului, cât şi pentru a întări relaţiile lui cu triburile arabe prin căsătoria sa:

Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit cu femei din cele mai mari și cele mai puternice triburi arabe. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le poruncea companionilor săi (Allah să fie mulţumit de ei!) să facă la fel şi anume, după cum a spus lui Abd Arbdur-Rahman ibn Awf (Allaj să fie mulţumit de el!) :

„Dacă te vor urma (adică vor accepta Islamul), atunci căsătoreşte-te cu fiica conducătorului lor.”

Dr. Kahan spunea:

„Unele aspecte ale vieţii sale pot să ne provoace confuzie, datorită mentalităţii moderne. Mesagerul primeşte critici datorită celor nouă soţii ale lui cu care s-a căsătorit după moartea soţiei sale, Kadija. Este confirmat faptul că majoritatea acestor căsătorii s-au realizat din motive politice şi aveau ca scop loialitatea faţă de unii nobili şi triburi.”

3. Din motive sociale

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit cu câteva din soţiile companionilor (Allah să fie mulţumit de ei!), care au murit în lupta pentru transmiterea Religiei lui Allah. S-a căsătorit cu ele, cu toate că erau în vârstă şi mai mari decât el şi a făcut-o din milă faţă de ele, pentru a le onora pe ele şi pe soţii lor.

Vecchia Valieri, cunoscuta orientalistă italiană, în cartea ei, Apărând Islamul, spunea:

„Mohammed şi-a petrecut toată tinereţea lui căsătorit cu o singură femeie, cu toate că dorinţele bărbaţilor erau în acea perioadă în zenitul lor. Cu toate că trăia într-o societate unde practica poligamiei era o regulă generală şi divorţul era foarte uşor, el s-a căsătorit cu o singură femeie, care era cu cinsprezece ani mai mare decât acesta. I-a fost acesteia un soţ credincios şi loial pentru douăzeci şi cinci de ani şi nu s-a căsătorit cu altă femeie decât după moartea ei. El avea atunci cincizeci de ani. Prin urmare, s-a căsătorit cu fiecare soţie a lui pentru un scop politic sau social, precum şi din dorinţa lui de a onora femeile respectuoase sau să clădească legături de rudenie cu unele triburi, astfel încât Islamul să se extindă între ei. Nu erau soţiile cu care s-a căsătorit Mohammed virgine, tinere şi frumoase, în afară de Aishah. Cum poate cineva să susţină că era desfrânat? Era om, nu Dumnezeu. Dorinţa lui de a avea un fiu poate să-l fi condus, de asemeni, spre căsătorie, pentru că băieţii pe care i-a avut cu Khadija au murit toţi. Mai mult, fără să aibă multe surse de venit, a preluat obligaţiile economice ale marii lui familii și în același timp era drept și nepărtinitor faţă de toate, și nu deosebea niciuna dintre ele. A urmat tradiţia Profeţilor de dinainte precum Moise, poligamiei căruia nu i s-a opus nimeni. Cumva motivul pentru care oamenii se opun poligamiei lui Mohammed este că noi cunoaştem şi cel mai mic detaliu al vieţii lui şi, în același timp, atât de puţine despre vieţile Profeţilor de dinainte de el?”

Thomas Carlyle, în cartea sa, Eroii, spunea:

„Mohammed, nu era voluptuos. Ar fi o greșeală să-l considerăm pe acest bărbat voluptuos, ale cărui intenţii erau doar plăceri corporale. Nu, Mohammed era departe de plăceri de orice fel.”

Dovezi din Scripturi care susţin că Mohammed era Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie

asupra sa!)

● Dovezi din Sfântul Coran

1. Allah Al-'Alaa (Preînaltul) spune:

„Mohammed nu este tată nici unuia dintre bărbaţii voştri, ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul Profeţilor şi Allah este Atoateştiutor.” [Coran, 33:40]

2. Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!) a adus veştile bune despre Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în Evanghelie. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:

„Şi [adu-ţi aminte] când Isus, fiul Mariei, a zis: «O, fii ai lui Israel! Eu sunt trimisul lui Allah la voi, întărind Tora de dinainte de mine şi vestin un Trimis ce va veni după mine şi al cărui nume este Ahmad!» Şi când el le-a adus semnele limpezi, ei au zis: «Aceasta este vrăjitorie învederată!»” [Coran, 61:6]

● Dovezi din Sunnah (cuvintele, faptele, acţiunile sau aprobările tacite ale Profetului, Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)


„Exemplul meu şi exemplul Profeţilor dinainte de mine este ca cel al unui bărbat care a clădit o casă pe care a construit-o foarte frumoasă şi a terminat-o, în afară de o cărămidă, loc al căreia l-a lăsat gol, fără să pună cărămida şi apoi a chemat oamenii să înconjoare casa. Aceştia au fost impresionaţi şi i-au spus: «Dacă ai pune şi această cărămidă!» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Eu sunt această cărămidă şi sunt ultimul dintre Profeţi.»”

[Bukhari]

● Scripturi precedente

Ata ibn Yasar a spus:

„L-am întâlnit pe Abdullah ibn Amr ibn Al-'As şi l-am întrebat: «Spune-mi despre descrierea Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în Torah.» Acela a spus: «Este descris în Torah aproape la fel cum este descris şi în Coran: „Într-adevăr, te-am trimis ca martor (pentru omenire) şi ca pe unul care transmite veştile bune, ca avertizare a altora, şi ca unul care protejează naţiunile. Eşti Robul și Mesagerul Meu și te-am numit «al-mutawakil» (cel demn de încredere). Nu eşti nici neînduplecat, nici nerespectuos şi nici nu ridici vocea. Nu răsplăteşti răul cu rău, ci dimpotrivă ierţi. Nu voi lua sufletul tău până nu vei îndruma naţiunile îndreptând religia pe care au denaturat-o şi până când vor spune: Nu există alt Dumnezeu adevărat în afară de Allah şi voi deschide prin tine ochii orbi, urechile surde şi inimile închise.”» Ata a spus: «Am întâlnit un raibn şi l-am întrebat de această relatare şi nu diferea de cele spuse de Abdullah ibn Amr ibn Al-'As, în afară de o diferenţă neînsemnată în glosarul relatării.»”

[Baiyhaqi]

Abd Al-Ahad Dawud, Reverendul David Ben Jamin Keldani, B.D. un preot Romano-Catolic din cultul Unitarian-Caldeean. S-a născut în 1967 în Urmia a Persiei. A spus în cartea sa Mohammed în Biblie:

„Am încercat să susţin argumentaţia mea în părţi ale Bibliei ce cu greu permit juxtapunere. Nu aş apela la latină, greacă sau aramaică, pentru că aceasta ar fi fără rost. Pur şi simplu dau fragmentul de mai jos în aceleași cuvinte cu ediţia revizuită, aşa cum a fost publicată în „Societatea Biblică Britanică şi străină” (British and Foreign Bible Society):

Citim (în traducere românească) următoarele cuvinte ale Cărţii Deuteronomului, capitolul 18:18, care spune despre o profeţie a lui Allah pentru Moise, în legătură cu venirea unui Profet în viitor:

„Eu le voi ridica Prooroc din mijlocul fraţilor lor, cum eşti tu şi voi pune cuvintele Mele în gura Lui şi El le va grăi tot ce-I voi porunci Eu.”

Dacă aceste cuvinte nu se referă la Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), atunci este încă neîmplinită (Profeţia). Profetul Isus (Pacea lui Alalh fie asupra sa!) n-a susţinut niciodată că era Profetul la care se referea fragmentul. Chiar şi apostolii săi aveau aceeași părere: așteptau a doua venire a lui Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!) ca să fie împlinită Profeţia. Până acum este indubitabil că prima venire a lui Isus nu a fost ca să împlinească Profeţia (le voi trimite un Profet ca tine, o, Moise), de asemenea, a doua venire cu greu poate împlini cuvintele. Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!), aşa cum crede Biserica, se va înfăţişa ca Judecător şi nu ca Legiuitor, dar „cel promis” va trebui să vină cu o lege de foc în mâna lui dreaptă. În determinarea personalităţii Profetului promis, o altă Profeţie a lui Moise (Pacea lui Allah fie asupra sa!)este totodată foarte utilă în punctul unde vorbește despre: „apariţia strălucitoare a luminii Lui Dumnezeu care vine din Faran” în munţii Meccăi. cCuvintele Cărţii Deuteronomului, capitolul 33:2, demonstreazăa cest lucru:

„Şi a zis el: «Venit-a Domnul din Sinai şi ni S-a descoperit întru slava Sa în Seir; strălucit-a din Munţii Paranului şi a ieşit cu mulţime mare de sfinţi, având la dreapta focul legii.»”

În conformitate cu aceste cuvinte, spune că lumina Domnului ar semăna cu lumina soarelui. Vine din Sinai, răsare din Seir, dar strălucește în slava sa din Paran, unde ar trebui să apară cu zece mii de sfinși, cu o lege de foc în mâna lui dreaptă. Niciunul dintre israeliţi, inclusiv Isus nu au avut nici o legătură cu Paran. Agar împreună cu fiul ei Ismail hălăduia pe pământ Beer Sheba și mai târziu s-a stabilit în pământul Paranului.(Geneza 21:21). Ismael (Pacea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit cu o egipteancă şi, din primul lor copil, Kidar, s-au ridicat urmaşii lui care erau arabi şi care sunt din acea perioadă şi până astăzi locuitori ai pământului Paranului. Şi dacă Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a cărui origine vine de la Ismail prin Kidar, a apărut ca Profet în pământul Paran

şi a intrat iar în Mecca cu zece mii de sfinţi (credincioşi, în timpul cuceririi Meccăi de către el) şi-a dat legea de foc poporului său, atunci Profeţia de mai sus nu se împlineşte literă cu literă?

Cuvintele Profeţiei lui Habacuc, spuse în capitolul Habacuc, 3:3, sunt foarte importante: „Dumnezeu vine din Teman şi Cel Sfânt vine din muntele Paran… Măreţia Lui acoperă cerurile, şi slava Lui umple Pământul.” Cuvântul „slavă” este foarte important, întrucât numele Mohammed înseamnă literal „cel slăvit”. Mai mult, arabilor ce locuiau în deşertul Paran le-a fost promis că le va veni o revelaţie:

„11 .Pustiul şi cetăţile lui să înalţe glas, şi satele în care are sălaş Chedar! Locuitorii din Sela să chiuie de veselie; şi din vârfurile munţilor să strige de bucurie!

12. Să preaslăvească pe Domnul şi lauda Lui s-o vestească în depărtatele ostroave.

13. Domnul iese ca un viteaz, ca un războinic Îşi aprinde râvna Lui; strigă puternic, un strigăt de război. Împotriva vrăjmaşilor Lui El luptă ca un viteaz!”

[Isaia 42:11-13]

Există şi alte două Profeţii ce merită să fie consemnate, în care se face referire la Kidar. Prima este în capitolul următor, al lui Isaia, 60:1-7:

„1. Ridică-te și luminează, că vine lumina ta, şi slava Domnului peste tine a răsărit! [...]

6. Caravane de cămile te vor acoperi, şi dromadere din Madian şi Efa. Toate sosesc din Şeba...

7. Toate turmele lui Kedar la tine se vor aduna, berbecii din Nebaiot te vor sluji pe tine şi ca o jertfă ibneplăcută se vor urca pe jertfelnicul Meu, şi templul rugăciunii Mele se va slăvi.”

O altă Profeţie este şi aceasta a lui Isaia, 21:13-17:

„13. Proorocie despre Arabia. Într-o pădure de stepă petreceţi noaptea, voi, caravane din Dedan!

14. Aduceţi apă celor însetaţi, voi, locuitori ai ţinutului Tema, întâmpinaţi cu pâine pe cei fugari,

15. Că ei au fugit dinaintea sabiei, din faţa sabiei scoase din teacă, de arcul întins şi de grozăviile războiului!

16. Că iată ce mi-a spus Domnul: «Încă un an, ca anii unui simbriaş, şi toată strălucirea lui Chedar se duce.

17. Vitejii arcaşi ai fiilor lui Chedar se vor împuţina; că Domnul Dumnezeul lui Israel a grăit.»”

Citiţi aceste profeţii în Isaia, sub lumina Deuteronomului, care vorbeşte de strălucirea lui Dumnezeu din Paran.

Dacă Ismail (Pacea lui Allah fie asupra sa!) a locuit în pământul Paranului, unde s-a născut Kidar, care este şi strămoşul arabilor, şi dacă fiilor lui Kidar li s-a promis să cunoască revelaţia de la Allah şi dacă turmele lui Kidar trebuia să meargă de bună-voie în Sfântul Jertfelnic ca să preţuiască „Casa Slavei Mele”, unde întunericul acoperea pământul de veacuri şi apoi acest pământ să primească Lumina lui Allah, şi dacă slava lui Kidar trebuia să se piardă şi numărul de arcaşi al bărbaţilor puternici, copiii lui Kidar trebuiau să se piardă într-un an după fuga lor din faţa săbiilor şi a arcurilor întinse, pot toate aceste cuvinte să se refere la altcineva din Paran în afară de Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)?

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), era dintre urmașii lui Ismail (Pacea lui Allah fie asupra sa!) prin Kidar, care s-a stabilit în pământul Paranului. Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este primul Profet prin care arabii au primit Revelaţia în perioada în care întunericul acoperea pământul.

Prin el, Lumina Divină a strălucit din Paran şi Mecca, iar acesta este singurul loc unde este slăvită Casa lui Allah şi turmele lui Kidar vin de bună-voie la jertfelnicul lor. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost alungat de poporul său şi a fost obligat să părăsească Mecca. Era însetat când a fugit din calea sabiei şi a arcului întins, şi, într-un an de la fuga lui, urmaşii lui Kidar l-au întâlnit la Badr, locul unde s-a dat prima bătălie între locuitorii din Mecca şi Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Dacă Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu este acceptat ca împlinire a tuturor acestor Profeţii, atunci acestea rămân încă neîmplinite. De asemeni: „Casa Slavei Mele”, despre care se spune în Isaia (60:7), este Casa lui Allah din Mecca şi nu Biserica lui Hristos așa cum cred comentatorii creştini. Mai mult, turmele lui Kidar, după cum se spune în cap. 7, nu au venit niciodată la Biserica lui Hristos şi este atestat faptul că satele lui Kidar şi locuitorii lor sunt singurii oameni din lume care au rămas neclintiţi faţă de influenţa Bisericii lui Hristos.

De asemeni, referirea la zece mii de sfinţi în Dneuteroom (33:2) este foarte importantă. Lumina lui Allah a strălucit din Paran şi a venit cu zece mii de sfinţi. Dacă citiţi întreaga istorie a pământului lui Paran, nu veţi găsi niciun alt fapt în afară de cucerirea Meccăi, în care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a intrat cu zece mii de companioni din Medina (Allah să fie mulţumit de ei!) şi s-a întors iar la „Casa Slavei Mele”. El dă legea de foc lumii, ceea ce a transformat în cenuşă toate celelalte legi.

Mângâietorul – Spiritul Adevărulu i – despre care vorbește profetul Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!), nu este altul decât Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Nu poate fi caracterizat ca „Sfântul Duh”, aşa cum spune teologia eclisiastică. Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!) spune „este spre binele vostru să plec, căci dacă nu plec, Mângâietorul nu va veni la voi, dar voi pleca să vi-l trimit vouă.”

Aceste cuvinte arată clar că Mângâietorul trebuia să vină după plecarea lui Isus (Pacea lui Isus fie asupra sa!) şi nu era împreună cu el când au fost spuse acestea. Şi să punem această întrebare: „nu exista Sfântul Duh, în timpul existenţei lui Isus pe pământ?” Cum poate aşadar Biserica să susţină că Mângâietorul este Sfântul Duh, dacă venirea Mângâietorului avea condiţia plecării lui Isus (Pacea lui Allah fie asupra lui!), după cum, el însuşi spune? De altfel, modul prin care îl descrie Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!), îl face om și nu spirit. Nu trebuie să vorbească de la sine, ci ceea ce aude, asta trebuie să spună . Va trebui să presupunem că Sfântul Duh şi Allah sunt două entităţi diferite şi că Sfântul Duh vorbeşte și de la sine şi spune şi ceea ce aude de la Allah? Cuvintele lui Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!) se referă clar la un Mesager al lui Dumnezeu. Îl numeşte „Spiritul Adevărului” şi astfel şi Coranul spune despre Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

„ Însă el a venit cu Adevărul şi a adeverit [mesajele] Trimișilor.” [Coran 37:37]

● Dovezi din Noul Testament

Există un număr de texte din Noul Testament care se referă clar la venirea lui Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ioan Botezătorul spune:

„Evreii i-au trimis pe preoţi să afle cine este. Acela a mărturisit:«Nu sunt eu Mesia.» Şi ei l-au întrebat: «Atunci eşti Ilie?» Acela a spus: «Nu, nu sunt.» «Cumva eşti Profetul pe car e îl așteptăm?» Şi acela a răspuns: «Nu.» Ş ei au spus: «Şi atunci de ce botezi dacă nu eşti nici Mesia, nici Ilie şi nici Profetul?»” (Ioan 1:20-25)

Profetul la care se referă acest capitol nu este Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!), ci Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), căci Ioan Botezătorul continua să predice şi să boteze şi să profeţească venirea acelui Profet, în timpul vieţii lui Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!).

Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!)

Profetul Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!) a prevăzut venirea altui Profet, al cărui nume era Periklitos sau Paraklitos, sau Parakalon şi care (adică învăţătura lui) ar dura pentru totdeauna,

„Mă voi ruga Tatălui să vă dea alt Mângâietor, care va rămâne cu voi pentru totdeauna.” (Ioan 14:16)

Cuvântul „periklitos” mai înseamnă „cel slăvit” – „cel demn de laudă ” – „cel lăudat” – „cel ilustru” şi „cel renumit” şi exact asta înseamnă numele de Ahmed.

Este confirmat în Coran că Profetul Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!), profeţea despre un Profet pe nume Ahmed, care va veni după acesta. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:

„Şi [adu-ţi aminte] când Isus, fiul Mariei, a zis: «O, fii ai lui Israel! Eu sunt trimisul lui Allah la voi, întărind Torah de dinainte de mine şi vestind un Trimis ce va veni după mine şi al cărui nume este Ahmad!» şi când el le-a adus semnele limpezi, ei au zis: «Aceasta este vrăjitorie învederată!»” [Coran 61:6]

● Dovezi logice care susţin că Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era Mesagerul lui Allah

1. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era analfabet. Nu ştia să citească şi să scrie. A trăit într-un popor ce, de asemenea, era în mare parte analfabet. Astfel, nimeni nu poate susţine că Nobilul Coran a fost scris de însuşi Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:

„Şi nu ai citit mai înainte de ea nicio altă carte şi nici nu ai scris-o cu dreapta ta [fiindcă era neştiutor de carte]. Atunci s-ar fi îndoit cei care tăgăduiesc Adevărul.” [Coran 29:48]

2. Arabii au fost chemaţi să aducă ceva asemănător Coranului, dar nu au reuşit! Frumuseţea, construcţia şi sensurile de bază ale Coranului i-au surprins pe arabi. Coranul este minunea eternă a lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Fiecărui Profet dintre Profeţii lui Allah i se dădea o minune (pentru vremea lui) în care credeau oamenii (dintre martorii oculari ai poporului său), iar aceasta ce mi-a fost dată mie, era Revelaţia pe care am primit-o de la Allah (deci Coranul, care este minunea eternă) şi aşa sper să am cei mai mulţi adepţi în Ziua Învierii.”

[Bukhari]

Cu toate că poporul era elocvent şi cunoscător de poezie frumoasă, Allah Al-Ahad (Unicul) i-a chemat să aducă ceva asemănător Coranului, dar nu au reuşit. Apoi i-a chemat să aducă încă un verset care să fie asemănător cu Sfântul Coran, dar nu au reuşit. Allah Al-Hamdi (Călăuzitorul) spune:

„Iar dacă vă îndoiţi de cele pe care le-am pogorât Robului Nostru [Mohammed], aduceţi o Sură asemenea lui şi chemaţi martorii voştri cei afară de Allah, dacă sunteţi sinceri!” [Coran, 2:23]

Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) a chemat întreaga omenire să aducă ceva asemănător Coranului. Allah Al-Ahad (Unicul) spune:

„Spune: «De s-ar aduna oamenii şi djinnii ca să facă [ceva] ca acest Coran, ei nu vor fi în stare să facă [ceva] asemenea lui, chiar dacă îşi vor fi unul altuia ajutor!” [Coran 17:88]

3. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a continuat să predice şi să cheme oamenii la Islam, cu toate că a întâmpinat greutăţi mari şi animozitate din partea poporului său, care plănuia să-l omoare. Totuşi, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a continuat să predice cu răbdare. Dacă era şarlatan, ar fi încetat să predice, fiindu-i frică pentru viaţa sa.

W. Montgomery Watt spunea:

„Promptitudinea lui de a înfrunta persecuţiile datorită convingerilor sale, înaltul caracter moral al oamenilor care credeau în acesta şi care l-au întâmpinat ca pe un conducător, cât şi importanţa realizărilor lui, toate acestea arată integritatea lui. Să presupună cineva că Mohammed era un şarlatan, provoacă mai multe probleme decât cele pe care le rezolvă. Pe deasupra, niciuna dintre marile persoane ale istoriei nu are aprecieri asemănătoare în Vest, cum are Mohammed.”

4. Fiecare iubeşte podoabele şi frumuseţile vieţii şi este influenţat de ele. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:

„Frumoasă a fost făcută să pară în ochii oamenilor dragostea pentru cele jinduite - femeile, copiii, multe grămezi de aur şi argint, caii de rasă aleasă, animalele şi ogoarele. Acestea sunt plăcerea vieţii celei pământeşti, în vreme ce la Allah este buna întoarcere.” [Coran 3:14]

Omul, prin natura lui, este mulţumit când dobândeşte podoabele şi lucrurile frumoase ale acestei lumi. Fiecare foloseşte propria lui metodă pentru a le obţine. Unii recurg la acţiuni ilegale ca să le dobândească, iar alţii la acţiuni legale. Cu siguranţă, toţi cunoaştem că cei din tribul Quraish au încercat să-l convingă pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să înceteze a chema oamenii la Islam. I-au spus că, dacă face aceasta pentru a deveni lider, îl vor face căpetenie peste neamul Quraish, iar dacă o face cu scopul de a se căsători, îl vor căsători cu cele mai frumoase femei. Şi dacă o face cu scopul de a dobândi bogăţie şi bani, îl vor face cel mai bogat bărbat dintre ei. A răspuns la toate aceste ispititoare oferte spunând, cu mare siguranţă, ce vine din Îndrumarea Divină:

„Pe Allah! Dacă (ei) pun Soarele în mâna mea dreaptă şi Luna în mâna mea stângă ca să abandonez, nu aş abandona până când Allah o va face evidentă sau voi muri chemând oamenii la Islam.”

[Ibn Hisham]

Dacă Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi fost şarlatan, ar fi primit această ofertă fără să ezite.

5. Este cunoscut faptul că supuşii şi bogăţia unui regat se supun voinţei regelui şi sunt în serviciul său. Cât despre Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), cunoaştem că viaţa lui era o fază tranzitorie. Abdullah (Allah să fie mulţumit de el!) spunea:

„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se întindea o rogojină foarte tare, care-i lasa semne pe coaste şi i-am spus: «O, Mesager al lui Allah, lasă-ne să-ţi punem aşternut peste rogojină, ca să te protejeze.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Ce legătură am eu cu această lume? Exemplul meu în această viaţă este ca cel al călătorului ce se odihnea la umbra unui copac şi apoi a lăsat-o ca să îşi continue drumul său»”

[Sunan Tirmidhi]

An-Nou'man ibn Basir spunea:

„L-am văzut pe Profetul vostru (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) într-o vreme în care nu putea găsi curmale de proastă calitate ca să-şi umple stomacul.”

[Muslim]

Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) spunea:

„Familia Profetului şi Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu s-a simţit niciodată sătulă timp de trei zile până la moartea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).”

[Bukhari]

Cu toate că Peninsula Arabică se afla sub controlul său şi că el era sursa binelui pentru oameni, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de multe ori nu găsea mâncare pentru a-şi acoperi nevoile sale. Soţia lui, Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!), a spus:

„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a cumpărat puţină mâncare de la un evreu, cu înţelegerea că îl va plăti mai târziu şi i-a dar drept garanţie scutul său.”

[Bukhari]

Aceasta nu înseamnă că nu putea să obţină tot ceea ce voia, căci banii şi bogăţiile erau puse în faţa moscheii lui şi nu pleca de acolo până nu le împărţea celor săraci şi nevoiaşi. Printre companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!) erau şi câţiva bogaţi, care se grăbeau să-l slujească. Cuvântul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) refuza bogăţiile acestei lumi, cunoscând realitatea acestei vieţi. A spus:

„Pe Allah, această viață (este nesemnificativă în comparație) cu Viața de Apoi, asemeni apei de pe un deget, pe care unul dintre voi îl bagă în ocean și apoi îl scoate, iar apoi îl

compară cu toată apa din ocean.”

[Muslim]

Ilustrul Bosworth Smith spunea:

„Dacă cineva vreodată a condus cu Drept Divin, acesta a fost Mohammed, pentru că avea toate autorităţile fără ceea ce le susţine. Nu era interesat de luxul pe care i-l dă autoritatea. Simplitatea vieţii lui personale era în concordanţă cu viaţa lui publică.”

6. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu pretindea niciodată pentru el însuşi o poziţie mai înaltă decât cele ale oamenilor şi nu accepta niciodată să se comporte faţă de el în orice fel care ar arăta vreo măreţie spre acesta. Dimpotrivă, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era dezgustat când cineva îi făcea orice fel de complimente. Anas (Allah să fie mulţumit de el!) spunea:

„Nu există persoană mai plăcută companionilor decât Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi, atunci când îl vedeau, nu se ridicau în faţa lui, ştiind că așa ceva nu-i place.”

[Tirmidhi]

Washington Irving spunea:

„Succesele lui militare nu-i trezeau nicio urmă de aroganţă sau vanitate, căci lupta ca să protejeze Islamul şi pe musulmani şi nu din motive egoiste. De asemeni, în zenitul slavei sale, Profetul îşi păstra simplitatea şi umiliţa, îl nemulţumea să intre într-o adunare şi ei să se ridice să-l salute sau să-l salute cu măreţie. Profetul a fondat o ţară mare care este Islamul şi a condus-o cu dreptate şi nu s-a gândit niciodată să facă autoritatea un drept de moştenire pentru familia sa.”

7. Revelaţia unor versete ale Coranului, conform cărora Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se învinovăţeeşte din cauza unor întâmplări :

a. Cuvintele lui Allah Al-'Alaa (Preaînaltul):

„O, Profetule! De ce îţi opreşti tu ceea ce Allah ţi-a îngăduit, căutând Mulţumirea soaţelor tale? Allah, doară, este Al-Ghafur, Ar-Rahin [Iertător şi Îndurător].” [Coran, 66:1]

Acest verset a fost revelat deoarece Profetul (Pace şși binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! ) evita consumul mierii datorită refuzului uneia dintre soţiile lui. Allah l-a mustrat că-şi interzisese sieşi ceva ce Allah i-a permis.

b. Allah cel Preaînalt spune:

„Allah te-a iertat! De ce le-ai dat tu voie, înainte de a-i descoperi pe cei aflaţi întru adevăr şi de a-i cunoaşte pe cei mincinoşi?” [Coran, 9:43]

Allah l-a mustrat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! ) pentru că a acceptat imediat falsele pretexte ale ipocriţilor, care nu au participat împreună cu Profetul la bătălia de la Tabouk. I-a iertat şi a acceptat pretextele lor fără să le verifice.

c. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:

„Tu, [Mohammed,] nu ai niciun amestec în aceasta; fie că El primeşte căinţa lor, fie că îi osândeşte, pentru că ei sunt într-adevăr nelegiuiţi.” [Coran, 3:128]

d. Allah Al-Ahad (Unicul) spune:

„El s-a încruntat şi s-a întors, ~ Când orbul a venit la el [ca să-l întrebe]. ~ Şi de unde să ştii? Poate că el a voit să se curăţească ~ Sau a venit să fie îndemnat şi i-ar fi fost spre folos îndemnarea!” [Coran, 80:1-4]

Abdullah ibn Umm Maktum, care era orb, a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru un sfat, în timp ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era foarte ocupat cu chemarea unor căpetenii din tribuş Quraish la Islam şi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), tăcut, s-a îndepărtat şi nu există nimeni care să fi văzut această scenă în afară de Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic), care l-a mustrat pentru asta.

Lightner spune în cartea sa, Religia Islamului, că:

„Dacă Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era şarlatan, aceste versete nu s-ar fi găsit în Coran.”

Mohammed Barnadouk Pikthol, introducerea la Coranul cel Sfânt, a spus:

„Odată, când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) discuta cu unii dintre cei mai puternici bărbaţi din neamul Quraish, încercând să-i convingă de adevărul Islamului, un orb a venit și i-a pus o întrebare în legătură cu credinţa. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), iritat, a tăcut şi s-a îndepărtat. În această Sură, Allah îi spune că valoarea unui om nu poate fi judecată după situaţia lui lumească.”

8. Unul dintre semnele care dovedesc cu certitudine calitatea lui de Profet se află în capitolul 111 al Coranului. În acesta, Allah Al- 'Alaa (Preaînaltul) l-a condamnat pe Abu Lahab (unchiul Profetului, Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) la chinurile Iadului. Acest capitol a fost revelat din primele stadii ale Dawah-ei (chemarea la Islam). Dacă Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi fost şarlatan, nu ar fi enunţat o asemenea judecată, căci, probabil unchiul său mai târziu ar fi acceptat Islamul!

Dr. Garry Miller, în cartea sa Surprinzătorul Coran, spune:

„Acest bărbat, unchiul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), Abu Lahab, urâse Islamul în aşa măsură încât obişnuia să-l urmeze pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru a-l defăima. Când Abu Lahab îl vedea pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) voribnd cu vreun străin, aştepta până se despărţeau şi apoi mergea la străin şi îl întreba: «Ce ţi-a spus? Este negru? Fără îndoială este alb. A spus dimineaţă? Fără îndoială este noapte.» Spunea exact contrariul a celor ce îl auzea spunând pe Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Totuşi, zece ani mai târziu, înainte de moartea lui Abul Lahab, un mic capitol al Coranului a fost revelat în legătură cu acesta. Declara clar că acesta ar fi mers în Foc (în Iad). Cu alte cuvinte, adevereşte că nu ar fi devenit niciodată musulman şi pentru aceasta ar fi fost condamnat pentru totdeauna. Timp de zece ani, singurul lucru de care avea nevoie Abu Lahab să facă pentru a distruge Islamul era să vină în faţa oamenilor şi să spuna: «Am auzit că i-a fost revelat lui Mohammed că n-am să mă schimb niciodată, că n-am să devin niciodată musulman şi că am să intru în Focul Iadului. Aşadar, acum vreau să devin musulman. Cum vi se pare asta? Ce credeţi acum despre Revelaţia Divină?» Dar nu o făcea niciodată. Şi totuşi, acest fel de comportament ar fi fost aşteptat de cineva, căci întotdeauna încerca să se opună Islamului. De fapt, ca şi cum ar spune Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) unchiului său: «Mă urăşti şi vrei să mă omori? Poftim, spune aceste cuvinte şi eu am terminat. Haide, spune-le.» Dar Abu Lahab nu le-a spus niciodată. Zece ani! Şi în tot acest timp, n-a acceptat niciodată Islamul şi nici nu a arătat vreo compasiune pentru musulamani. Cum ar fi posibil să fi cunoscut cu certitudine Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) că Abu Lahab ar împlini Revelaţia Coranică, dacă el însuşi nu ar fi fost într-adevăr Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)? Cum ar fi putut să fie atât de sigur încât să dea cuiva posibilitatea pentru zece ani să defăimeze susţinerea lui că era Profet? Singurul răspuns este că era Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), pentru că, pentru a prelua o provocare așa de periculoasă, cineva trebuie să fie absolut convins că are o R evelaţie Divină.”

9. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este numit Ahmed într-un verset al Coranului în loc de Mohammed. Allah Al- 'Alaa (Preaînaltul) spune:

„Şi adu-ți aminte când Isus, fiul Mariei, a zis: «O, fii ai lui Israel! Eu sunt trimisul lui Allah la voi, întărind Tora de dinainte de mine și vestind un Trimis care va veni după mine și a cărui nume este Ahmad!» Și când el le-a adus semnele limpezi, ei au zis: «Aceasta este vrăjitorie învederată!»” [Coran, 61:6]

Dacă ar fi fost şarlatan, numele Ahmed nu ar fi fost scris în Coran odată ce în poporul lui era cunoscut ca Mohammed.

10. Religia Islamului există chiar şi astăzi şi se întinde în toată lumea. Mii de oameni se convertesc la Islam şi-l preferă altor religii. Acestea se întâmplă cu toate că cei care cheamă la

Islam nu sunt susţinuţi economic, aşa cum s-ar fi aşteptat cineva, şi, cu toate încercările duşmanilor Islamului de a opri extinderea lui. Allah Al- 'Alaa (Preaînaltul) spune:

„Într-adevăr, Noi am pogorât Coranul şi Noi îi vom fi păzitori!” [Coran, 15:9]

Thomas Carlyle, în cartea lui, Eroii, spunea:

„Aţi văzut voi vreodată un mincinos să clădească vreo religie? De ce nu poate un mincinos să clădească o casă de cărămidă? Dacă cineva nu cunoaşte proprietăţile mortarului, a lutului copt şi a oricărui material este folosit, atunci ceea ce va face nu este casă, ci container de gunoi. Nu va rezista 12 secole şi nici nu va fi în inimile a 200 milioane de oameni, ci se va dărâma dintr-o dată. Un om are datoria de a se conforma legilor naturii altfel natura nu îi va răspunde. Ceea ce transmit necredincioşii sunt minciuni, oricum ar împodobi sau ar înfrumuseţa, până ajung să creadă că este adevărul şi au rătăcit oameni, naţiuni şi popoare cu aceste minciuni.”

Allah a păstrat Coranul şi în Scripturi, şi în piepturile oamenilor din generaţii în generaţii. Într-adevăr, memorarea şi recitarea lui, învăţarea şi predarea lui sunt lucruri pe care musulmanii sunt foarte entuziasmaţi să o facă oadată ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fieasupra sa!) a spus:

„Cei mai buni dintre voi sunt cei care învaţă Coranul şi îl predau şi altora.”

[Bukhari]

Mulţi au încercat să adauge sau să scoată versete din Coran, dar niciodată nu au reuşit, pentru că aceste greşeli sunt descoperite aproape imediat.

Cât despre Sunnah Mesagerullui lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care reprezintă a doua sursă pentru Legislaţia Islamică, a fost păstrată de bărbaţi demni de încredere şi respectabili. Îşi petreceau viaţa adunând cuvintele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi, studiindu-le foarte detaliat, astfel încât să le deosebească pe cele slabe de cele autentice, au clarificat chiar şi care hadith-uri sunt produse ale invenţiei. Oricine a studiat cărţile care au fost scrise despre ştiinţa hadith-urilor poate să perceapă cât de mari au fost încercările de a păstra cuvintele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi că relatările care sunt autentice, sunt într-adevăr autentice.

Michael Hart, în cartea sa 100 cei mai importanţi oameni, cu cea mai mare influenţă asupra destinului omenirii, o clasificare ce cuprinde cele mai importante persoane ale istoriei, spune:

„Mohammed a fondat şi împărtăşit una dintre cele mai mari religii ale lumii şi a devenit unul dintre cei mai mari conducători politici mondiali. Astăzi, la 13 secole după moartea lui, influenţa sa este încă foarte puternică şi difuză.”

11. Sinceritatea şi principiile pe care le-a adus sunt bune şi adecvate pentru orice loc şi timp. Rezultatele aplicării Islamului sunt clare şi cunoscute, lucru care mărturiseşte că este vorba

despre o Revelaţie de la Allah. Pe deasupra, nu este posibil ca Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să fie un Profet ca toţi ceilalţi Profeţi şi Mesageri (Pacea lui Allah fie asupra lor!) ce au fost trimişi înainte de acesta? Dacă răspunsul la această întrebare este că nimic nu este exclus, atunci ne întrebăm: de ce respingeţi calitatea lui de Profet în timp ce o confirmaţi pe cea a Profeţilor de dinainte de acesta?

12. Un om nu poate să creeze legi asemănătoare cu Legile Islamice, ce privesc toate aspectele vieţii, cum ar fi: comerţul, căsătoria, comportamentul social, politica, practicile de adorare şi altele asemeni. Prin urmare, cum este posibil ca un om analfabet să fi creat aşa ceva? Deci, nu este aceasta o dovadă clară şi un semn al calităţii lui profetice?

13. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a început să cheme oamenii la Islam înainte de a fi împlinit 40 de ani. Anii tinereţii lui trecuseră şi vârsta la care trebuia să se odihnească şi să-şi petreacă timpul comod era vârsta la care a preluat misiunea lui ca Profet şi obligaţia diseminării Islamului.

Thomas Carlyle spunea:

„Ceea ce dezminte susţinerea oamenilor care spun că Mohammed nu era sincer în misiunea lui este că îşi petrecuse tinereţea într-o viaţă liniştită fără să facă ceva care să-i ofere faimă şi putere. Şi cum tinereţea a trecut şi începuse vârsta repausului, atunci a început să fiarbă în el vulcanul care înainte era liniştit, vrând să reuşească ceva foarte mare şi important.”

Care sunt cerinţele mărturisirii că Mohammed este Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea

lui Allah fie asupra sa!)

1. Credinţa în misiunea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi că este pentru toată omenirea, căci n-a fost limitată doar la poporul său sau doar la vremea sa. Este o misiune obişnuită, nu se limitează la un loc sau la o perioadă, ci este până în Ziua Învierii.

2. Credinţa că era negreşit în tot ceea ce a transmis omenirii de la Allah.

3. Credinţa că misiunea lui a fost un act de milostenie faţă de omenire, căci a scos oamenii din întuneric la lumină şi din adorarea creaţiei lui Dumnezeu la adorarea numai a Creatorului creaturilor, a lui Allah al-Ahad (Unicul).

4. Credinţa că a fost ultimul dintre Mesagerii lui Allah (Pacea lui Allah fie asupra lor!) şi cel mai bun dintre Mesagerii lui Allah (Pacea lui Allah fie asupra lor!).

5. Credinţa că Religia s-a împlinit de către Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi că nu mai există alt spaţiu pentru a fi adăugat sau scos ceva din aceasta.

6. Credinţa că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a îndeplinit misiunea şi nu a lăsat nimic bun spre care să nu fi îndreptat oamenii şi nu a lăsat nimic rău despre care să nu-i fi prevenit pe oameni.

7. Credinţa că Islamul este unica religie care-L acceptă pe Allah.

8. Supunere faţă de poruncile Profetului și evitarea interdicţiilor lui.

9. Acceptarea judecăţii Profetului fără să se opună acesteia, precum acei ce preferă legile care au fost făcute de către oameni în loc de sharia (legea islamică ).

10. Urmarea Tradiţiei Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi luarea ei ca exemplu pentru viaţa lui însuşi, ceea ce presupune cunoaşterea istoriei vieţii Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

11. Punerea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) la locul cuvenit, nici mai mare, nici mai mic faţă de acela în care l-a pus Allah, căci Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Nu mă puneţi mai presus așa cum au făcut creștinii cu Isus, fiul Mariei. Cu adevărat eu sunt Robul Lui Allah și de aceea spuneţi: Robul lui Allah şi Mesagerul Său.”

12. Dragostea faţă de el şi respectul mai mare decât pentru ceilalţi oameni, căci îndrumarea oamenilor către avevăr se datorează întâi lui Allah şi după aceea Profetului Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

13. Chemarea oamenilor la Islam şi încercarea de a-l împărtăşi între oameni.

Epilog

Închidem această anchetă cu cuvintele lui Alfonse De Lamartine, poet şi membru al guvernului provizoriu şio cand dat la preşidinţie, în cartea sa „Istoria Turciei”:

„Niciodată vreunui bărbat, în toată istoria omenirii, nu i-a fost încredinţată de bună voie sau nu o misiune aşa de importantă, căci era o misiune deasupra posibilităţilor omului prin care ar fi fost răsturnate prejudecăţile care au fost impuse între om şi creatorul său şi, prin această misiune, Allah se va apropia de om şi omul se va apropia de Allah, să restabilească în mod raţional şi sfânt ideea Divinităţii, căci înainte se afla în haosul materialist al zeităţilor desfigurate ale idolatriei. Niciodată un bărbat nu a preluat o astfel de lucrare care să depăşească aşa de mult forţa umană, cu mijloace aşa de slabe, căci acela (Mohammed) nu avea în concepţia sa sau în executarea acestui plan mare, niciun alt mijloc, decât pe el însuşi şi niciun alt ajutor, decât foarte puţini oameni care trăiau într-un colţ al deşertului. Şi, în final, niciodată vreun bărbat nu a reușit vreo revoluţie în lume așa de mare sau de durată, căci în mai puţin de doi ani de la apariţia Islamului, domina în toată Arabia şi cucerise, în numele lui Allah, Persia, Khorasanul, Transoxania, Vestul Indiei, Siria, Egiptul, Abisinia, nordul Africii, nenumărate insule ale Mediteranei, Spania şi o parte din Franţa.

Dacă măreţia scopului, carenţa mijloacelor şi minunatele rezultate sunt trei criterii ale geniului uman, cine ar îndrăzni să compare oricare mare bărbat al istoriei cu Mohammed? Cei mai renumiţi bărbaţi au creat doar arme, legi şi imperii. Au fondat lucruri, dar nimic deasupra forţelor materiale pe care le vedeau dărâmându-se în faţa ochilor lor destul de des. Acest om nu a mişcat pur şi simplu armate, legislaţii, imperii, oameni, dinastii, ci milioane de oameni dintr-o treime a lumii locuite în vremea aceea şi, dincolo de asta, a mişcat zei şi religii, idei, convingeri şi suflete, conform îndrumării Coranului, din care fiecare verset a devenit lege. El a creat o naţiune spirituală ce cuprindea oameni din oricare trib, culoare sau limbă. A lăsat o caracteristică de neşters, ura faţă de zeii falşi şi adorarea faţă de Dumnezeul Unic. Musulmanii au fost calificaţi ca oameni care erau opuşi zeilor falşi. Convertirea la Islam a unei treimi a lumii a fost minunea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) sau, în realitate, nu a fost minunea unui om, ci a logicii. Ideea unui singur Dumnezeu la care a chemat Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), era miracolul cel mare, căci chemarea lui era în perioada în care dominau miturile şi prejudecăţile transmise de preoţii zeilor falşi şi, într-un scurt timp, chemarea lui putea să distrugă toate templele idolatriei într-o treime a lumii. Într-adevăr, viaţa lui, modul de a gândi despre existenţa Universului şi a fiecărui obiect pe care îl cuprinde, abordarea sa eroică faţă de prejudecăţile poporului său, îndrăzneala de a se opune furiei politeiştilor, rezistenţa sa fizică faţă de daunele corporale şi spirituale pe care le-a suportat timp de 15 ani în Mecca, până când era cât pe ce să cadă victimă, dar cu toate acestea a rămas să transmită chemarea la Islam. Lupta pe care o dădea împotriva corupţiei umane, credinţa sa adâncă în reuşită, calmul său în clipele grele pe care le trecea,

umilinţa sa atunci când ajungea la succes, Rugăciunile necontenite şi invocările lui Allah; cu toatele mărturisesc că nu ne aflăm în faţa unui mincinos, ci în faţa unei credinţe stabile, care i-a dat forţă să fondeze această Religie.

Era filosof, orator, Mesager, legiuitor, gânditor, luptător, fondator al unei Religii bazate pe logică şi adorare, fără statui şi simboluri. Acesta este Mohammed! Dacă avem în vedere toate dimensiunile cu care ar fi putut fi măsurată măreţia unui om, am putea din acest punct să întrebăm dacă există un bărbat mai important decât Mohammed.”

Într-adevăr, o, Mesager al lui Allah, accept că nu ţi-am dat ceea ce cu adevărat meritai prin acest rezumat şi sper că Allah va face această carte un cuvânt care va îndrepta declaraţiile mincinoase ce au de a face cu personalitatea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

Să lăsăm de-o parte perioada imitării şi urmării oarbe a strămoşilor noştri care nu sunt clădite pe nicio cunoaştere. Să începem să ne bazăm pe cunoaştere, cercetare şi gândire faţă de ce vrem să credem şi ce vrem să facem.

Toată lauda îi aparţine Unuia Singur, Allah, Domnul lumilor şi fie ca Allah să îl înalţe pe Profetul Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi pe familia sa şi să-i ţină departe de orice rău.! Amin!

الحمد هللا رب العالمين

وصلي اللهم على رسولك الكريم وعلى آله وصحبه أجمعينToată Lauda este numai a lui Allah Unicul, Stăpânul Lumilor şi

fie ca toate binecuvântările lui Allah să fie asupra Profetului Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a familiei sale!

Link-uri utile:

www.thekeytoislam.com

www.islamland.org

www.islamhouse.com

www.sultan.org

www.islamic-invitation.com

http://www.thekeytoislam.com/

http://www.islamland.org/

http://www.islamhouse.com/

http://www.sultan.org/

http://www.islamic-invitation.com/

57 mohammed, mesagerul lui allah

Spiritual